Artromiologia centurii scapulare

Artromiologia Centurii Scapulare

• Centura scapulară sau pectorală face legătura între trunchi şi membrul superior.
• Aceasta include joncţiunile centurii pectorale, articulaţia sternoclaviculară, articulaţia acromioclaviculară, joncţiunea scapulotoracică și articulaţia scapulo-humerală.

Joncţiunile Centurii Pectorale

• Sunt reprezentate de ligamentele care formează sindesmozele centurii pectorale.
• Ligamentele includ: coracoacromial, transvers superior al scapulei, transvers inferior al scapulei.

Articulația Sternoclaviculară

• Uneşte extremitatea sternală a claviculei cu sternul şi primul cartilaj costal.
• Este o articulație în șa sau diartroză prin dublă îmbucare.
• Suprafetele articulare sunt reprezentate de: incizura claviculară de pe manubriul sternal (concavă), fața articulară sternală a claviculei (convexă).
• Cele două suprafețe articulare sunt acoperite de un fibrocartilaj.
• Sub claviculă, între ea și coasta I, se găsesc vasele subclaviculare și plexul brahial, care pot fi comprimate în traumatisme ale regiunii respective.

Componente ale Articulației Sternoclaviculare

• Cartilajul articular acoperă suprafețele articulare ale componentelor osoase.
• Discul articular este un fibrocartilaj situat între cele 2 suprafețe articulare incongruente, asigurând concordanța dintre acestea.
• Mijloacele de unire includ capsula articulară (fibroasă strâmtă, atașată suprafețelor articulare, cu extremitatea sternală a claviculei intraarticulară) formată din două straturi: unul extern fibros și unul intern sinovial, divizat de discul fibrocartilaginos într-o porțiune medială și una laterală.
• Ligamentele articulare includ: ligamentul sternoclavicular anterior și posterior (întins pe fața anterioară și posterioară a extremității sternale a claviculei și manubriul sternal, întărind capsula articulară), ligamentul interclavicular (întins între cele 2 extremități sternale ale claviculei, prezentând fibre superficiale care unesc extremitățile sternale ale celor 2 clavicule și fibre profunde care unesc extremitatea sternală a claviculei cu manubriul sternal de fiecare parte), ligamentul costoclavicular (ocupă unghiul format de claviculă și primul cartilaj costal, fiind situat între prima coastă și impresiunea costo-claviculară rugoasă de pe fața inferioară a claviculei, este foarte puternic și permite ridicarea (elevația) claviculei deasupra planului orizontal).

Mișcările Claviculei

• Clavicula și membrul superior se pot mișca pe stern, fiind posibilă deplasarea înainte, înapoi, în sus și în jos.
• Mișcarea de coborâre și ridicare se realizează în jurul unui ax orizontal și sagital care trece prin ligamentul costoclavicular, prin extremitatea sternală a claviculei și nu prin articulație.
• La ridicare, extremitatea acromială a claviculei se ridică, iar cea sternală coboară; fenomenul este invers la coborâre.
• Mișcarea de ridicare este limitată de ligamentul costoclavicular, iar cea de coborâre este oprită de coasta I, ligamentul sternoclavicular și interclavicular.
• Mișcarea de proiecție înainte și înapoi a claviculei se realizează în jurul unui ax vertical ce trece prin extremitatea sternală a claviculei.
• Când extremitatea acromială a claviculei este dusă înainte, cea sternală este dusă înapoi; aceste mișcări sunt oprite de ligamentul sternoclavicular.
• Mișcarea de circumducție reprezintă o succesiune a mișcărilor prezentate, iar clavicula descrie un con a cărui bază se află la extremitatea osului.

Alte Mișcări Ale Claviculei

• Rotația înapoi și înainte are loc în jurul axei longitudinale a claviculei.
• Rotația înapoi este definită ca o mișcare posterioară a suprafeței superioare a claviculei.
• Elevația și depresiunea claviculară au loc în jurul axei antero-posterioare a articulației.
• Axa antero-posterioară a articulației este o linie ce conectează suprafața articulației sternoclaviculare și un punct aproape de baza spinei scapulei.
• Protacția și retracția claviculară au loc în jurul axei verticale a articulației; mișcarea anterioară a extremității distale a claviculei este protacție, iar mișcarea posterioară este retracție.

Mușchii ce Acționează Articulația Sternoclaviculară

• Ridicatori ai claviculei: trapezul și capătul clavicular al sternocleidomastoidianului.
• Coborâtori ai claviculei: pectoralul mare, deltoidul și subscapularul.
• Mușchii ce proiectează clavicula înainte: pectoralul mare, deltoidul și subclavicularul.
• Mușchii ce proiectează clavicula înapoi: trapezul și capătul clavicular al sternocleidomastoidianului.

Articulația Acromioclaviculară

• Face parte din grupul articulațiilor plane.
• Suprafața articulară de pe acromion este concavă, iar fața articulară acromială a claviculei este convexă.
• Mijloacele de unire constau în capsula articulară întărită de un ligament acromioclavicular situat pe fața superioară a articulației.
• Capsula prezintă un strat extern fibros și unul intern sinovial; între cele 2 suprafețe articulare există un disc fibrocartilaginos.
• Ligamentele articulare sunt: ligamentul acromioclavicular (situat pe fața superioară a articulației, între acromion și claviculă), ligamentul coracoclavicular (format din ligamentele trapezoid și conoid; ligamentul trapezoid are formă patrulateră și se inseră pe suprafața posterioară a procesului coracoid și fața inferioară a claviculei).
• Ligamentul conoid are formă trunchiulară și este situat post-medial de precedentul, între apofiza coracoidă și tuberculul conoid al claviculei.
• Ligamentele coracoclaviculare fac ca greutatea membrului superior să fie suportată în mai mare măsură de claviculă și în mai mică măsură de acromion.
• De asemenea, acestea limitează mișcările scapulei și claviculei.

Ligamentele Proprii Ale Scapulei

• Ligamentul transvers superior al scapulei este întins între marginile superioare ale scobiturii scapulei.
• Ligamentul coracoacromial are formă triunghiulară și este întins între vârful acromionului și marginea laterală a procesului coracoid.

Biomecanica Articulației Acromioclaviculare

• Este o articulație plană (permite doar mișcări de alunecare), acționează simultan cu articulația sternoclaviculară și contribuie la efectuarea mișcărilor centurii scapulare.
• Permite omoplatului să basculeze în limite destul de mari.

Articulația Interscapulotoracică

• Nu este o articulație în sensul propriu-zis al cuvântului, dar din punct de vedere funcțional trebuie considerată ca atare.
• Suprafețele articulare sunt reprezentate de fața costală a omoplatului (căptușită de mușchiul subscapular) și fețele exterioare ale coastelor unite de mușchii intercostali externi.
• Între aceste suprafețe se află mușchiul dințat anterior, care împarte spațiul în două: spațiul interseratoscapular și spațiul interseratotoracic.
• Spațiul interseratotoracic este cel mai important, conferind mobilitatea acestei articulații.
• Omoplatul se poate ridica și coborî, deplasa lateral și medial sau se poate apropia și îndepărta de torace.

Articulația Umărului (scapulo-humerală)

• Este o enartroză realizată între cavitatea glenoidală a scapulei (completată de cadrul glenoidal) și capul humerusului.
• Mijloacele de unire includ capsula articulară de forma unui manșon, alcătuită din 2 straturi: unul extern fibros și unul intern sinovial.
• Stratul fibros are o inserție glenoidală respectiv pe cadrul glenoidal și colul scapulei, și o inserție humerală respectiv pe colul humeral.
• Capsula este laxă și puțin rezistentă, favorizând astfel producerea unor mișcări mai ample, dar în același timp facilitează apariția luxațiilor.
• Ligamentul coracohumeral este cel mai important ligament al articulației, acesta unește apofiza coracoidă a scapulei cu tuberculul mare al humerusului.
• Ligamentele glenohumerale sunt în număr de 3, ocupă partea antero-superioară a capsulei și au rolul de a o întări, acestea limitează mișcările de extensie, rotație internă și abducție.
• Sinoviala, stratul intern, tapetează capsula articulară.

Biomecanica Articulației Umărului

• Este cea mai mobilă enartroză a corpului.
• Permite mișcarea de abducție și adducție în jurul unui ax sagital ce trece prin partea inferolaterală a capului humeral.
• Mișcarea este limitată de cadrul glenoidal de care se lovește tuberculul mare al humerusului; în acel moment, capul humerusului coboară și părăsește cavitatea glenoidală, sprijinindu-se pe capsula articulară.
• Mușchii care permit aceste mișcări sunt: m.deltoid, m.supraspinos, m.biceps brahial.
• În adducție, mișcarea este limitată de lovirea membrului superior de trunchi.
• Mușchii motori sunt: marele pectoral, rotundul mare, rotundul mic, marele dorsal, coracobrahialul, bicepsul brahial (capul scurt), tricepsul brahial (capul lung).
• Transversale este realizată de următorii mușchi: pectoral mare, deltoid, coracobrahial
• Proiecția este realizată de următorii mușchi: marele dorsal, deltoid.
• Mișcarea de rotație externă și internă se face în jurul unui ax vertical ce trece prin axul humerusului; mișcările sunt limitate de punerea în tensiune a capsulei articulare.
• Rotația externă este realizată de: infraspinos și rotund mic.
• Rotația internă este realizată de: supraspinos, rotund mare și subscapular.
• Miscare de circumducție însumează mișcările precedente, iar capul humeral descrie.

Mișcări ale Centurii Scapulare

• Mișcări de ridicare și coborâre a umărului.
• Mișcări de proiecție înainte și înapoi a umărului.
• Circumducție.
• Mișcări ale scapulei.
• Mișcarea de ridicare și coborâre a umărului se execută în jurul unui ax antero-posterior ce trece prin punctul de intersecție al ligamentului costoclavicular.
• Când umărul se ridică, extremitatea laterală a claviculei se ridică odată cu scapula, iar extremitatea medială a claviculei coboară.
• Mișcarea de ridicare a umărului se realizează prin contracția mușchiului trapez și a ridicătorului scapulei.
• În mișcarea de coborâre a umărului, extremitatea laterală a claviculei coboară împreună cu scapula, iar extremitatea sternală se deplasează în sus.
• 3. Circumdutcția reprezintă o succesiune de mișcări de ridicare, proiecție înainte, coborâre, proiecție înapoi.

Mișcările Scapulei

• Acestea pot fi imprimate de articulațiile apropiate, iar mișcările articulației acromioclaviculare permit mișcări ale scapulei.
• Mișcările proprii ale scapulei includ ridicare, coborâre, alunecare medială și laterală.
• O atenție deosebită este acordată mișcării de rotație, care se realizează în jurul unui ax ce trece prin articulația acromioclaviculară.
• În mișcările de rotație, când unghiul superomedial se ridică, cel superolat coboară.
• când unghiul superolat coboară, unghiul inferior se apropie de coloana vertebrală.
• când unghiul superolat se ridică, unghiul inferior se depărtează de coloana vertebrală.
• Mișcările scapulei și ale claviculei servesc pentru a oferi membrului superior o libertate mai mare de mișcare, permițând ducerea brațului dincolo de poziția orizontală.
• Mușchii care ridică omoplatul includ trapezul (fasciculul superior), romboidul și ridicătorul scapulei.
• Coborârea scapulei se face concomitent cu o deplasare medială.
• Mușchii care coboară omoplatul includ trapezul (fasciculul inferior) și dințatul anterior.
• Mușchiul mare dorsal al scapulei menține omoplatul în contact cu peretele toracic.