Artromiologia centurii scapulare

Artromiologia Centurii Scapulare

• Centura scapulară sau pectorală face legătura între trunchi și membrul superior.
• Centura scapulară include joncțiunile centurii pectorale, articulația sternoclaviculară, articulația acromioclaviculară, joncțiunea scapulotoracică și articulația scapulo-humerală.

Joncțiunile Centurii Pectorale

• Joncțiunile sunt reprezentate de ligamentele care formează sindesmozele centurii pectorale.
• Ligamentele includ ligamentul coracoacromial, ligamentul transvers superior al scapulei și ligamentul transvers inferior al scapulei.

Articulația Sternoclaviculară

• Articulația sternoclaviculară unește extremitatea sternală a claviculei cu sternul și primul cartilaj costal.
• Este o articulație în șa sau diartroză prin dublă îmbucare.
• Suprafața articulară include incizura claviculară de pe manubriul sternal (concavă) și fața articulară sternală a claviculei (convexă).
• Cele două suprafețe articulare sunt acoperite de un fibrocartilaj.
• Sub claviculă, între aceasta și coasta I, se găsesc vasele subclaviculare și plexul brahial, care pot fi comprimate în traumatisme.

Componente Cartilaginoase

• Cartilajul articular acoperă suprafețele articulare ale componentelor osoase.
• Discul articular este un fibrocartilaj situat între cele două suprafețe articulare incongruente, asigurând concordanța dintre acestea.

Mijloace de Unire

• Capsula articulară este fibroasă și strâmtă, înconjoară întreaga articulație și este atașată suprafețelor articulare; extremitatea sternală a claviculei se află intraarticular.
• Capsula este formată din două straturi: unul extern fibros și unul intern sinovial, divizat de discul fibrocartilaginos într-o porțiune medială și una laterală.
• Ligamentele articulare includ ligamentul sternoclavicular anterior și posterior, întins pe fața anterioară și posterioară a extremității sternale a claviculei și manubriul sternal, întărind capsula articulară.
• Ligamentul interclavicular este întins între cele două extremități sternale ale claviculei și prezintă fibre superficiale care unesc extremitățile sternale ale celor două clavicule și fibre profunde care unesc extremitatea sternală a claviculei cu manubriul sternal.
• Ligamentul costoclavicular ocupă unghiul format de claviculă și primul cartilaj costal și este foarte puternic, permițând ridicarea (elevația) claviculei deasupra planului orizontal.

Mișcările Claviculei

• Clavicula și membrul superior se pot mișca pe stern înainte, înapoi, în sus și în jos.
• Mișcarea de coborâre și de ridicare se realizează în jurul unui ax orizontal și sagital care trece prin ligamentul costoclavicular și extremitatea sternală a claviculei, nu prin articulație.
• În ridicare, extremitatea acromială a claviculei se ridică, iar cea sternală coboară; în coborâre, fenomenul este invers.
• Mișcarea de ridicare este limitată de ligamentul costoclavicular, iar cea de coborâre este oprită de coasta I, ligamentul sternoclavicular și ligamentul interclavicular.
• Mișcarea de proiecție înainte și înapoi a claviculei se realizează în jurul unui ax vertical ce trece prin extremitatea sternală a claviculei.
• Când extremitatea acromială a claviculei este dusă înainte, cea sternală este dusă înapoi; aceste mișcări sunt oprite de ligamentul sternoclavicular.
• Mișcarea de circumducție este o succesiune a mișcărilor prezentate, clavicula descriind un con a cărui bază se află la extremitatea osului.
• Rotația înapoi se definește ca o mișcare posterioară a suprafeței superioare a claviculei.
• Elevația și depresia claviculei au loc în jurul articulațiilor pe axa antero-posterioară, o linie care leagă suprafața articulației SC și un punct de lângă baza spinei scapulei.
• Protracția și retracția claviculară au loc în jurul axei verticale a articulației, iar mișcarea anterioară a capătului distal al claviculei se numește protracție.
• Mișcarea posterioară a capătului distal al claviculei se numește retracție

Mușchii Motorii ai Articulației Sternoclaviculare

• Mușchii ridicători ai claviculei includ trapezul și capătul clavicular al sternocleidomastoidianului.
• Mușchii coborâtori ai claviculei includ mușchiul pectoral, deltoid și subscapular.
• Mușchii care proiectează înainte clavicula includ pectoralul mare, deltoidul și subclavicularul.
• Mușchii care proiectează înapoi clavicula includ trapezul și capătul clavicular al sternocleidomastoidianului.

Articulația Acromioclaviculară

• Face parte din grupul articulațiilor plane.
• Suprafața articulară este formată din fața articulară de pe acromion (concavă) și fața articulară acromială a claviculei (convexă).
• Mijloacele de unire constau în capsula articulară întărită de un ligament acromioclavicular situat pe fața superioară a articulației.
• Capsula prezintă un strat extern fibros și unul interior sinovial, iar între cele două suprafețe articulare există un disc fibrocartilaginos.

Ligamentele Articulare

• Ligamentul acromioclavicular este situat pe fața superioară a articulației, între acromion și claviculă.
• Ligamentul coracoclavicular este format din ligamentul trapezoid, care are formă patrulateră și se inseră pe suprafața posterioară a procesului coracoid și fața inferioară a claviculei.
• Ligamentul conoid are formă trunghiulară situat post-medial de precedentul, între apofiza coracoidă și tuberculul conoid al claviculei.
• Ligamentele coracoclaviculare permit ca greutatea membrului superior să fie suportată mai mult de claviculă și mai puțin de acromion, limitând mișcările dintre scapulă și claviculă.

Ligamente Proprii ale Scapulei

• Ligamentul transvers superior al scapulei este întins între marginile superioare ale scobiturii scapulei.
• Ligamentul coracoacromial are forma triunghiulară și este întins între vârful acromionului și marginea laterală a procesului coracoid.

Biomecanica Articulației Acromioclaviculare

• Este o articulație plană care permite mișcări de alunecare, acționând simultan cu articulația sternoclaviculară și contribuind la efectuarea mișcărilor centurii scapulare.
• Permite omoplatului să basculeze în limite destul de mari.

Articulația Interscapulotoracică

• Nu este o articulație în sensul adevărat al cuvântului, dar funcțional trebuie considerată ca atare.
• Suprafețele articulare sunt reprezentate de fața costală a omoplatului (căptușită de mușchiul subscapular) și fețele externe ale coastelor unite de mușchii intercostali externi.
• Între aceste suprafețe se află mușchiul dințat anterior, care împarte spațiul în două: spațiul interserratoscapular și spațiul interserratotoracic (cel mai important, conferind mobilitate articulației).
• Omoplatul se poate ridica și coborî, deplasa lateral sau medial, și se poate apropia și îndepărta de torace.

Articulația Umărului

• Este o enartroză realizată între cavitatea glenoidală a scapulei, completată de cadrul glenoidal, și capul humerusului.

Mijloace de Unire

• Capsula articulară are forma unui manșon alcătuit din două straturi: unul extern fibros și unul intern sinovial. Stratul fibros are o inserție glenoidală, respectiv pe cadrul glenoidal și colul scapulei, și o inserție humerală, respectiv pe colul humeral.
• Capsula este laxă și puțin rezistentă, favorizând astfel producerea unor mișcări mai ample, dar în același timp face posibilă producerea mai frecventă a luxațiilor.

Ligamente

• Ligamentul coracohumeral este cel mai important ligament al acestei articulații și unește apofiza coracoidă a scapulei cu tuberculul mare al humerusului.
• Ligamentele glenohumerale sunt în număr de 3, ocupă partea antero-superioară a capsulei și au rolul de a o întări, limitând mișcările de extensie, rotație internă și abducție.
• Sinoviala căptușește stratul intern al capsulei articulare.

Biomecanic

• Este cea mai mobilă enartroză a corpului, permițând următoarele mișcări:
  • Mișcarea de abducție și adducție se face în jurul unui ax sagital care trece prin partea inferolaterală a capului humeral, fiind limitată de cadrul glenoidal.
  • Mușchii motori ai acestei mișcări includ mușchiul deltoid, mușchiul supraspinos și mușchiul biceps brahial.
• În adducție, mișcarea este limitată de lovirea membrului superior de trunchi.
• Mușchii motori includ mușchiul pectoral mare, mușchiul rotund mare și mic, mușchiul dorsal mare, mușchiul coracobrahial, mușchiul biceps brahial (capul scurt) și mușchiul triceps brahial (capul lung).
• Mișcarea de proiecție înainte și înapoi (flexie-extensie) se face în jurul unui ax transversal ce trece prin mijlocul tuberculului mare și centrul cavității glenoide.
  • Proiecția înainte este realizată de mușchiul pectoral mare, mușchiul deltoid și mușchiul coracobrahial.
  • Proiecția înapoi este realizată de mușchiul mare dorsal și mușchiul deltoid.
• Mișcarea de rotație externă și internă se face în jurul unui ax vertical ce trece prin axul humerusului, fiind limitată de punerea în tensiune a capsulei articulare.
  • Rotația externă este realizată de mușchiul infraspinos și mușchiul rotund mic.
  • Rotația internă este realizată de mușchiul supraspinos, mușchiul rotund mare și mușchiul subscapular.
• Mișcarea de circumducție însumează mișcările precedente, capul humeral descriind un cerc.

Mișcările Centurii Scapulare

• Ridicare și coborâre a umărului.
• Proiecție înainte și înapoi a umărului.
• Circumducție.
• Mișcări ale scapulei.
• Miscarea se executa in jurul unui ax antero-post ce trece prin punctul de intersectie al lig costoclavicular.
• Când umărul se ridică, extremitatea laterală a claviculei se ridică și ea odată cu scapula; în același timp, extremitatea medială a claviculei coboară.
• Mișcarea de ridicare a umărului se realizează prin contracția mușchiului trapez și ridicător al scapulei.

Mișcarea de Coborâre a Umărului

• Extremitatea laterală a claviculei coboară împreună cu scapula, iar extremitatea sternală se deplasează în sus. Mușchiul subclavicular intervine în mișcarea de coborâre a scapulei.
• Mișcarea de proiecție înainte și înapoi a umărului se execută în jurul unui ax anteroposterior.
• În cazul proiecției înainte a claviculei, aceasta se deplasează împreună cu umărul, iar extremitatea sa medială se deplasează înapoi în articulația sternoclaviculară.
  • Mușchii care proiectează umărul înainte includ pectoralul mic, dințatul mare și pectoralul mare.
  • Miscarea este limitată de ligamentul anterior al articulației sternoclaviculare
• În mișcarea de proiecție înapoi, fenomenele sunt inverse.
  • Se realizează prin contracția mușchiului romboid, iar mișcarea este limitată de ligamentul posterior al articulației sternoclaviculare.
• Circumducția este o succesiune a mișcărilor: ridicare, proiecție înainte, coborâre, proiecție înapoi.

Mișcările Scapulei

• Mișcări imprimate de articulațiile apropiate, iar mișcările articulației acromioclaviculare permit mișcări ale scapulei.
• Mișcări proprii ale scapulei: de ridicare, coborâre, alunecare medială și laterală.
• O atenție deosebită se acordă mișcării de rotație, care se realizează în jurul unui ax ce trece prin articulația acromioclaviculară.
• In miscarile de rotatie atunci cand unghiul superomedial se ridica, cel superolat coboara.
• Când unghiul supero-lateral coboară, unghiul inferior se apropie de coloana vertebrală
  • Cand unghiul superolat se ridica unghiul inf se departeaza de col vertebr.
• The movements of the scapula as in clavicles are a greater freedom of movement for the superior Limb. It allows the arm to go beyond the horizontal position.

Mușchii care Ridică Omoplatul

• Mușchiul trapez (fascicul superior), mușchiul romboid și mușchiul ridicător al scapulei.
• Coborârea scapulei se face concomitent cu o deplasare medială.
• Mușchii care coboară omoplatul includ mușchiul trapez (fascicul inferior) și mușchiul dințat anterior.
• Mușchiul marele dorsal al scapulei menține omoplatul în contact cu peretele toracic.