Anatomia tubului digestiv

Tubul digestiv este alcătuit din 4 tunici: mucoasă, submucoasă, musculară, tunică externă.

Stratul interior al tubului digestiv, constă din epitelii și corion și este implicat în absorbția alimentelor.

Stratul de celule ce acoperă mucoasa, poate fi pluristratificat sau simplu, în funcție de localizare.

Țesut conjunctiv din mucoasă care conține glande, nervi și vase de sânge/limfă.

Stratul muscular neted din mucoasă, favorizează absorbția în intestinul subțire.

Strat de țesut conjunctiv care include plexul Meissner, responsabil de secreții.

Ultimul strat al tubului digestiv, format din adventice și peritoneu.

Stratul muscular al tubului digestiv, responsabil pentru mișcarea alimentelor.

Eliminarea substanțelor endogene și exogene din organism.

Enzimă care distruge peretele celular al bacteriilor.

Omogenizarea alimentelor și formarea bolului alimentar.

Șase glande responsabile de secreția salivei în cavitatea orală.

Enzimă care digeră amidonul în cavitatea orală.

Cea mai mare glandă salivară, situată sub ureche.

Glandă salivară situată aproape de mandibulă, drenată de ductul submandibular.

Glandele care nu au duct excretor, situate în mucoasele orală.

Mișcările involuntare de propulsare a alimentelor în sistemul digestiv.

Parte a sistemului nervos care stimulează digestia, inclusiv secreția de acetilcolină.

Un neurotransmițător care stimulează secreția în sistemul digestiv.

Un hormon secretat de celulele gastrice G care stimulează secreția de HCl.

Glande gastrice care secretă HCl, pepsinogen și mucus.

Enzimă inactivă, activată de HCl, ce începe digestia proteinelor.

Un hormon care inhibă secreția de HCl în stomac.

Se situează între 1 și 2.5, esențial pentru activitatea enzimelor digestive.

Pancreasul are roluri în sistemul endocrin și digestiv.

Pancreasul produce peptidaze, lipaze, amilaze și nucleaze pentru digestie.

Lichid secretat de pancreas care conține enzime digestive și HCO3-.

Structuri în pancreas care produc majoritatea sucurilor digestive.

Duct care transportă sucul pancreatic către duoden.

Secreția de suc pancreatic este controlată de secretină și colecistochinină.

Locul unde ductul pancreatic se unește cu ductul biliar înainte de a pătrunde în duoden.

Este realizată de nucleaze, enzime produse de pancreas.

Neutralizează aciditatea chimului gastric în intestinul subțire.

Amilaze, lipaze și proteaze, fiecare cu rol specific în digestie.

Enzimă care hidrolizează glicogenul și amidonul în maltoză.

Enzime care hidrolizează lipidele pentru a forma acizi grași și glicerol.

Enzime care descompun proteinele, secretate inițial în formă inactivă.

Procesele prin care tripsinogenul este activat în tripsină.

Protejează pancreasul de autodigestie prin inhibarea activității tripsinei.

Un hormon care declanșează secreția biliară și relaxarea sfincterului Oddi.

Sunt săruri formate din colesterol, esențiale pentru emulsificarea grăsimilor.

Compuși care emulsionează lipidele, facilitând digestia acestora.

Substanță din bilă care neutralizează aciditatea gastrică în duoden.

Bilirubina și biliverdina, metaboliți care dau culoarea bilei.

Picături mici de lipide rezultate din emulsificarea bilei, transportă acizi grași.

Se intensifică datorită prezenței bilei, afectând A, D, K.

Organ care stochează bila până la eliberare în duoden.