Analiza auditivă și hipoacuzia

Explorarea analizatorului auditiv

• Explorarea funcției auditive evaluează pierderile de auz (hipoacuzia).
• Examenul acustic cantitativ stabilește gradul pierderii de auz.
• Examenul calitativ identifică localizarea și natura leziunii care a determinat hipoacuzia.
• Hipoacuziile pot fi:
  • De transmisie: obstacolul se află în conductul auditiv extern, la nivelul timpanului, a lanțului osicular sau în casa medie.
  • De percepție: urechea internă, nervul auditiv sau căile auditive centrale sunt afectate.
  • Mixtă: există leziuni atât în aparatul de transmisie cât și în aparatul de percepție a sunetelor.

Acumetria fonetică

• Este o metodă cantitativă de examinare a auzului.
• Se află persoana examinată la 6 m de examinatorul care șoptește cuvinte.
• Se examinează fiecare ureche independent, cealaltă ureche fiind obturată.
• Gradul hipoacuziei se stabilește în funcție de distanța de la care se aud cuvintele:
  • Vocea șoptită inauzibilă de la 6 m, dar auzită de la o distanță mai mică, indică un grad mai mic de hipoacuzie.
  • Vocea șoptită inauzibilă de la orice distanță, dar vocea de conversație auzită de la o distanță mai mică de 25 cm, indică o hipoacuzie gravă.

Probe cu diapazon

• Sunt metode calitative, folosite pentru a diferenția hipoacuziile de transmisie de cele de percepție.
• Se utilizează un diapazon de 128 Hz.

Proba Schwabach:

• Determină durata conducerii osoase.
• Diapazonul vibrând este aplicat pe mastoidei.
• Durata normală de audiție este de 20 de secunde.
• Prelungirea duratei este caracteristică hipoacuziei de transmisie.
• Prescurtarea duratei este caracteristică hipoacuziei de percepție.

Proba Rinne:

• Compară auzul pe cale osoasă și cale aeriană la aceeași ureche.
• Diapazonul vibrând se aplică pe mastoidei.
• După ce percepția dispare, diapazonul se pune în fața pavilionului urechii.
• În cazuri normale, sunetul se aude din nou pe cale aeriană, proba fiind pozitivă.
• Durata percepției pe cale aeriană este dublă față de cea pe cale osoasă (30-40 secunde).
• Hipoacuzia de transmisie are un Rinne negativ: durata percepției pe cale aeriană este diminuată, iar cea pe cale osoasă este crescută sau nemodificată.
• Hipoacuzia de percepție are un Rinne pozitiv patologic: durata percepției pe cale aeriană este mai mare decât pe cale osoasă, dar cu valori prescurtate.

Proba Weber:

• Compară auzul celor două urechi.
• Diapazonul vibrând se pune pe vertex (vârful capului).
• Vibrațiile se transmit în mod egal la cele două labirinte.
• Auzul normal are un Weber indifferent: vibrațiile sunt percepute în mod egal la ambele urechi.
• Hipoacuzia unilaterală are un Weber lateralizat:
  • Hipoacuzia de transmisie unilaterală: Weber lateralizat la partea bolnavă.
  • Hipoacuzia de percepție unilaterală: Weber lateralizat la partea sănătoasă.

Audiometria

• Reprezintă un procedeu electro-acustic de investigare a funcției auditive.
• Audiometrul se compune din:
  • Generator de sunete
  • Amplificator
  • Reglator al intensității sonore
  • Reglator al frecvenței
  • Emițător de sunete
• Audiometria tonală determină pragul minim auditiv la diferite frecvențe, la ambele urechi.
• Se folosesc căști pentru calea aeriană și un emițător special pentru calea osoasă.
• Se investighează sistematic pragul minim auditiv, atât pe cale aeriană cât și pe cale osoasă, prin creșterea intensității de la 0 dB în trepte de 5 dB până când subiectul începe să audă sunetul.
• Intensitatea audibilă se marchează pe audiogramă.
• Investigația începe la 1 kHz, apoi se testează frecvențele mai mari și mai mici.
• Punctele obținute se unesc cu o linie.