Analiza Auditivă - Hipoacuzia

Explorarea analizatorului auditiv

• Explorarea funcţiei auditive evaluează pierderile de auz (hipoacuzie).
• Examenul acustic cantitativ stabilește gradul pierderii de auz.
• Examenul calitativ constata localizarea și natura leziunii care a determinat pierderea de auz.
• Hipoacuzia poate fi:
  • de transmisie: obstacolul este localizat în conductul auditiv extern, la nivelul timpanului, a lanțului osicular sau în casa medie.
  • de percepţie: urechea internă, nervul auditiv sau căile auditive centrale sunt afectate.
  • mixtă: există leziuni atât în aparatul de transmisie cât și în aparatul de percepție a sunetelor.

Acumetria fonetică

• Este o metodă cantitativă de examinare a auzului.
• Persoana examinată este așezată la 6 m de examinator, care șoptește cuvinte, într-o cameră izolată fonic.
• Fiecare ureche se examinează independent, cealaltă fiind obturată.
• Medicul se amplasează lateral, pentru a evita labiolectura.
• O persoană cu auzul normal percepe cuvintele șoptite de la 6 m.
• Gradul hipoacuziei se stabilește în funcție de distanța de la care este auzită vocea.
• Dacă vocea șoptită nu este percepută, proba se repetă de la o distanță mai mică, cu un metru.
• Dacă vocea șoptită nu este percepută nici de la o distanța mică, proba se continuă cu vocea de conversație.
• Hipoacuzia este considerată gravă dacă vocea de conversație este auzită de la o distanță mai mică de 25 cm.

Probe cu diapazon

• Sunt metode calitative, folosite pentru diferențierea hipoacuziilor de transmisie și percepție.
• Se foloseşte un diapazon de 128 Hz.

Proba Schwabach

• Determină durata conducerii osoase.
• Piciorul diapazonului pus în vibrație se aplică pe regiunea antero-superioară a mastoidei.
• Durata normală de audiție este de 20 secunde.
• Prelungirea duratei apare în hipoacuzia de transmisie.
• Prescurtarea duratei este caracteristică pentru hipoacuzia de percepție.

Proba Rinne

• Compară auzul pe cale osoasă și cale aeriană la aceeași ureche.
• Piciorul diapazonului pus în vibrație se aplică pe regiunea antero-superioară a mastoidei.
• Când percepția dispare, diapazonul se pune în fața pavilionului urechii (cale aeriană) și sunetul este auzit din nou.
• Proba Rinne este pozitivă când durata percepției pe cale aeriană este dublul duratei de percepție pe cale osoasă (30-40 secunde).
• Hipoacuzia de transmisie are un Rinne negativ (durata audiției pe cale aeriană diminuă, iar pe cale osoasă crește sau rămâne nemodificată).
• Hipoacuzia de percepție are un Rinne pozitiv patologic (durata percepției pe cale aeriană depășește durata percepției pe cale osoasă, dar cu valori prescurtate).

Proba Weber

• Compară auzul celor două urechi.
• Diapazonul este aplicat perpendicular pe vertex.
• Vibraţiile sunt transmise egal pe cale craniană osoasă la cele două labirinte.
• Proba Weber este “indiferentă” în cazul unui auz normal la ambele urechi (senzația sonoră este egală în ambele părți).
• Hipoacuzia unilaterală produce “lateralizare”:
  • Hipoacuzia de transmisie unilaterală: vibraţiile ajung în mod egal la ambele labirinte, dar pe partea bolnavă, din cauza afecţiunii aparatului de transmisie, energia care excită aparatul receptor este mai mare, Weber-ul fiind “lateralizat la partea bolnavă”.
  • Hipoacuzia de percepție unilaterală: vibrațiile nu sunt percepute de labirintul lezat, ca urmare sunt auzite numai din partea sănătoasă, Weber-ul fiind “lateralizat la partea sănătoasă”.

Audiometria

• Este un procedeu electro-acustic perfecţionat de investigare a funcţiei auditive.
• Audiometria tonală determină pragul minim auditiv la diferite frecvențe (125 Hz - 8 kHz), la ambele urechi.
• Audiometrul conţine: generator de sunete, amplificator, reglator al intensității sonore, reglator al frecvenței și un emiţător de sunete.
• Căștile se folosesc pentru testarea căii aeriene.
• Un emiţător special, fixat pe apofiza mastoidei, se folosește pentru măsurarea căii osoase.
• Pragul auditiv se caracterizează în paşi de octavă.
• Rezultatele se exprimă în decibeli (dB), o unitate de comparaţie logaritmică.
• Pragul auditiv variază în funcție de frecvența vibrațiilor.
• Sensibilitatea maximă a auzului uman e între 1 - 5 kHz.
• La frecvența de 1024 Hz pragul minim auditiv este de 10-16 W/cm2.
• Intensitatea minimă percepută de o persoană cu auzul normal este de 0 dB pentru orice frecvență.
• Investigarea începe la 1 kHz, urcând și coborând apoi în trepte.
• Punctele obținute se unesc cu o linie conform schemei.