Afecțiuni Pulmonare și Tuse

Scurgerea de sânge din căile respiratorii, manifestată prin tuse cu sânge.

Dilatarea permanentă a bronhiilor, caracterizată prin acumularea de mucus și inflamație.

Inflamația cronică a bronhiilor, cauzată de obicei de fumat sau expunerea la iritanți.

Tumoră malignă care apare în bronhii sau plămâni.

Infecție bacteriană a plămânilor, caracterizată prin tuse, febră și dificultăți de respirație.

Senzația de lipsă de aer, caracterizată prin dificultate respiratorie și disconfort.

Dispnee care apare în poziție culcată.

Dispnee care apare în poziție verticală.

Un act reflex constând din 3 faze: inhalare, expirare forțată cu glota închisă, și eliberare forțată a aerului prin glota deschisă.

Un mecanism complex care implică nervi specifici (vag, glosofaringian, trigemen) și centre în creier.

Infecții, tumori, alergii sau chiar aerul uscat.

Tusea care nu e însoțită de expectorație.

Tusea urmată de eliminarea de mucus sau spută.

Infecții ale faringelui, amigdalelor, laringelui, traheei, bronhiilor și plămânilor.

Insuficiență cardiacă, reflux gastroesofagian, tulburări psihice.

Tusea poate ajuta la identificarea unor afecțiuni grave, de exemplu, astmul bronșic, cancerul pulmonar sau insuficiența cardiacă.

Fumatul, expunerea la poluare, anumite profesii (minieri, constructori) cresc riscul de bronșită cronică, emfizem, BPOC, cancer pulmonar sau pneumoconioze.

Contraceptivele orale, trombozele venoase profunde cresc riscul de embolie pulmonară, o afecțiune gravă care blochează artera pulmonară.

Zonele poluate cresc riscul de bronșită cronică și boli pulmonare cauzate de praf (pneumoconioze).

Zonele cu vegetație abundentă pot contribui la apariția alergiilor, cum ar fi astmul bronșic și inflamația alveolelor (alveolita eozinofilică).

Sarcoidoza, o boală inflamatorie, este mai frecventă în zonele cu pini.

Bolile genetice, precum fibroza chistică (mucoviscidoza), sindromul Kartagener (bronșiectazie, situs inversus) sau deficitul de alfa1-antitripsină (emfizem, ciroză hepatică), sunt transmise prin ereditate.

Predispoziția la anumite afecțiuni respiratorii, cum ar fi astmul bronșic (hiper-reactivitate musculară), poate fi moștenită genetic.

Infecțiile respiratorii, cum ar fi tuberculoza și viroză respiratorie, se pot răspândi ușor în familie.

Atunci când zona afectată de pneumonie se află în lobii inferiori, percuția va scoate un sunet mat în 2/3 din porțiunea inferioară a spatelui. Această matitate poate fi confundată cu prezența colecțiilor pleurale.

Inflamația acută a peretelui bronșic, afectând mucoasa și stratul submucos, cu modificări ale secreției, permeabilității și reactivității.

Diferența dintre matitatea cauzată de pneumonie și cea cauzată de colecția pleurală se poate face prin caracterul matității produse de pleurezie, care este mai rezistentă. De asemenea, se poate folosi delimitarea topografică a zonei matității.

Cauza inflamației acute a bronhiilor, putând fi virală sau bacteriană, izolată sau parte a unei infecții respiratorii mai extinse.

Simptomele care apar la debutul sindromului bronșic acut, similare cu o răceală.

Când pneumonia se asociază cu o pleurezie para-/meta-pneumonică, sunetul obținut prin percuție este de matitate rezistentă.

Factori care cresc riscul de apariție a sindromului bronșic acut, precum boli preexistente, expunere la factori de risc.

În cazul bronhopneumoniei, se observă o alternanță între zonele afectate și cele normale, ceea ce se traduce printr-o varietate de sunete la percuție: matitate, submatitate și sonoritate pulmonară.

Inflamația acută a traheei, poate fi virală, bacteriană sau autoimună.

O atelectazie poate fi de evacuare, cauzată de o pleurezie sau tumoră. În aceste cazuri, percuția evidențiază o matitate sau submatitate care se suprapune peste cea cauzată de pleurezie sau tumoră.

O altă formă de atelectazie este cea de rezorbție, cauzată de o obstrucție bronșică. În această situație, matitatea obținută este mai mică decât aria normală a lobului afectat.

Blocarea traheei prin factori externi (ganglioni, tumori) sau interni (corp străin, tumori).

Durerea din spatele sternului, care poate fi confundată cu durerea de inimă,

Există o serie de afecțiuni pulmonare care cauzează matitate la percuție, printre care tuberculoza pulmonară infiltrativă, infarctul pulmonar, neoplasmul bronhopulmonar, neoplasmul apical Pancoast Tobias, abcesul și chistul hidatic pulmonar.

Zgomote respiratorii anormale, care indică o obstrucție a traheei.

Tuberculoza pulmonară infiltrativă este o cauza frecventă de matitate apicală.

Faza inițială a bronșitei acute, care durează 2-3 zile și se caracterizează prin tuse uscată, iritativă, durere în piept și senzație de opresiune, asociate cu dificultăți de respirație.

Faza bronșitei acute care durează 5-6 zile și se caracterizează prin tuse productivă, cu expectorare moderată, de consistență mucoasă, mucoidă sau mucopurulentă.

Infecția cronică a bronhiilor, caracterizată prin tuse cronică cu expectorație, dificultăți de respirație și respirație șuierătoare, cauzată de obicei de fumatul de țigări, poluarea aerului sau expunerea cronică la iritanți.

Proces inflamator al bronșiolelor, caracterizat prin afectarea difuză a arborelui bronșic, care cauzează dispnee severă și bronhospasm.

Sindromul bronșic cronic include inflamația cronică a peretelui bronhiilor, manifestându-se prin acutizări repetate, de natură infecțioasă sau toxică, și evoluție progresivă, cauzată de bronșite acute repetate, agresiune directă cronică, precum fumatul sau noxele.

Examenul citologic și bacteriologic al sputei (nu se face de rutină): PMN; examen bacteriologic - frotiuri colorate pentru germeni comuni (Gram sau albastru de metilen), poate fi necesar examenul radiologic toracic. Se efectuează testele hematologice și biochimice.

Un tip de raluri uscate auzite la auscultație, caracterizate prin sunete ronflante sau sibilante, care indică obstrucția căilor respiratorii.