Teste grilă biologie 2022 PDF

TESTE GRILĂ PENTRU SPECIALIZAREA BIOLOGIE 2022 Nr. Enunțuri și variante de răspuns Răspunsuri crt....

TESTE GRILĂ PENTRU SPECIALIZAREA BIOLOGIE 2022 Nr. Enunțuri și variante de răspuns Răspunsuri crt. corecte 1. Ovulația este un proces care are loc: a) în zilele 14-16 ale ciclului menstrual; b) obligatoriu la fiecare ciclu menstrual; c) spontan sau a, c indus medicamentos. 2. Foliculul ovarian poate ajunge la ovulație la dimensiuni maxime de: a) b 10-12 mm; b) 25-30 mm; c) 50 mm. 3. Numărul minim de spermatozoizi pe ml de spermă este de: a) 20 a milioane; b) 350.000; c) 5 milioane. 4. Menarha reprezintă: a) apariția primei menstruații; b) apariția părului a pubian; c) apariția sânilor. 5. Durata medie normală a unui ciclu menstrual este de: a) 21 zile; b) 35 c zile; c) 28-30 zile. 6. Tunica mucoasă a uterului se numeşte: a) perimetru; b) endometru; c) b miometru. 7. Miometrul este format din: a) fibre musculare netede; b) fibre musculare a striate; c) ambele tipuri. 8. Fecundația are loc: a) în cavitatea uterină; b) în trompă; c) în vagin. b 9. Hormonii gonadotropi sunt reprezentați de a) TSH (tirostimulina) şi FSH (foliculostimulant); b) FSH şi LH (luteinizant); c) TSH şi STH b (somatotrop). 10. Faza preovulatorie a ciclului menstrual endometrial se află sub influență hormonală predominant: a) estrogenică; b) progesteronică; c) estro- a progestativă. 11. Faza postovulatorie a ciclului menstrual endometrial se află sub influență hormonală: a) estrogenică; b) progesteronică; c) estro- c progesteronică. 12. Nidația este un fenomen care normal are loc în: a) trompa uterină; b) b mucoasa uterină; c) colul uterin. 13. Timpul scurs de la fecundație până la nidație este de: a) 24 de ore; b) 6-7 b zile; c) 14 zile. 14. Ovulul are o durată de viață medie de: a) 24-48 de ore; b) 7 zile; c) 28 de a zile. 15. Durata medie de viață a spermatozoizilor este de: a) 24-48 de ore; b) 21 c de zile; c) 3-5 zile. 16. La om un ovul este fecundat în mod normal de: a) doi spermatozoizi; b) c 10-20 de spermatozoizi; c) un singur spermatozoid. 17. În cursul vieții reproductive ajung la maturitate un număr de: a) 300-400 a ovule; b) 20.000; c) 400.000. 18. Spermatogeneza durează: a) 72 zile; b) are durată variabilă; c) 48 de ore. a 19. Cea mai eficientă metodă contraceptivă o reprezintă: a) prezervativul; b) b contracepția hormonală; c) steriletul. 20. Apariția părului pubian se numeşte: a) menarha; b) pubarha; c) telarha. b 21. Menopauza reprezintă: a) apariția primei menstruații; b) apariția sânilor; c  c) încetarea activității ovariene şi a ciclurilor menstruale. 22. Trichomoniaza: a) se transmite doar pe cale sexuală; b) este determinată b, c de un parazit; c) se manifestă prin vaginită şi uretrită. 23. În cazul unei boli cu transmitere sexuală: a) este obligatoriu doar tratamentul celui afectat; b) este obligatoriu tratamentul tuturor b, c partenerilor sexuali; c) sunt interzise contactele sexuale pe durata tratamentului. 24. Avantajele prezervativului sunt: a) eficiență 100%; b) protejează de b, c bolile cu transmitere sexuală, c) ieftin şi uşor de utilizat. 25. Dezavantajele contraceptivelor hormonale sunt: a) influențează fertilitatea ulterioară; b) sunt contraindicate la persoanele cu afecțiuni b hepatice, biliare sau vasculare; c) determină cancer de ovar. 26. Contraceptivele hormonale acționează prin: a) blocarea ovulației şi atrofia endometrului; b) modificarea glerei cervicale; c) distrugerea a, b spermatozoizilor. 27. Care din următoarele reprezintă metode naturale de contracepție: a) b, c prezervativul; b) metoda calendarului; c) coitus intretuptus. 28. Pentru un ciclu menstrual standard de 28 de zile, perioada de evitare a contactelor sexuale neprotejate este: a) între zilele 9-19; b) în primele 7 a zile; c) cu 7 zile înainte de menstruație. 29. Dezavantajele metodei „coitus intreruptus" sunt: a) modifică comportamentul sexual; b) eficiența ei depinde de abilitatea şi controlul b bărbatului; c) predispune la infecții urinare. 30. Cele mai grave boli cu transmitere sexuală sunt: a) candidoza şi b, c trichomoniaza; b) hepatita B şi C; c) c) HlV/Sida 31. Spermicidele sunt: a) substanțe chimice care distrug spermatozoizii; b) a, c sigure 100%; c) sub formă de ovule, creme, bureți. 32. Steriletul este: a) dispozitiv care se introduce intrauterin; b) indicat a persoanelor cu mai mulți parteneri; c) indicat la debutul vieții sexuale. 33. Contracepția de urgență: a) este indicată ori de câte ori este nevoie; b) este indicată doar în situații excepționale, în cazul contactelor sexuale b posibil fecundante; c) are eficacitate 100%. 34. În cazul sifilisului cele mai severe leziuni sunt: a) tegumentare; b) c viscerale; c) ale sistemului nervos. 35. Încetarea funcției ovariene are loc: a) între 35-45 ani; b) între 4555 ani; b c) după 60 de ani. 36. Componentele sistemului nervos, cu excepția microgliei, se diferențiază a din: a) ectoderm; b) mezoderm; c) endoderm. 37. Meningele prezintă în structura sa: a) pahimeningele şi letomeningele; b) a, b dura mater, arahnoida, piamater; c) doar dura mater şi piamater. 38. Spațiul subdural este delimitat între: a) dura mater şi arahnoidă; b) a arahnoidă şi pia mater; c) dura mater şi periost. 39. Pia mater: a) formează plexurile coroide; b) este foița externă a a, c meningelui; c) este foița internă a meningelui. 40. Care din următoarele organite citoplasmatice nu sunt prezente în neuron: b a) poliribozomii; b) centrozomul; c) mitocondriile. 41. Neuritul reprezintă: a) corpul neuronal; b) axonul; c) un organit b citoplasmatic. 42. Neuronii de tip Golgi I: a) au axon lung; b) reprezintă neuroni de a, c asociație; c) formează fibrele din substanța albă a SNC. 43. În coarnele anterioare ale măduvei se găsesc: a) neuroni visceromotori; b b) motoneuroni a; c) neuroni viscerosenzitivi. 44. Muşchii extrinseci ai globului ocular sunt inervați de nervii cranieni: a) c III, IV şi VII; b) IV, VI şi VII; c) III, IV şi VI. 45. Lichidul cefalorahidian este produs de: a) celulele nervoase; b) plexurile b coroide; c) sinusurile venoase. 46. Substanța cenuşie a măduvei spinării este formată din: a) axoni; b) axoni c şi dendrite; c) corpi neuronali. 47. Nervii spinali: a) sunt 31 de perechi; b) 7 nervi cervicali; c) 12 nervi a, c toracali. 48. Ganglionii spinali de pe traiectul rădăcinii posterioare a nervilor spinali a, b conțin neuroni: a) somatosenzitivi; b) viscerosenizitivi; c) somatomotori. 49. Nervul frenic inervează: a) muşchii membrelor; b) diafragma; c) muşchii b intercostali. 50. Plexul ruşinos inervează: a) centura pelviană şi membrul inferior; b) b, c viscerele pelviene; c) perineul şi organele genitale externe. 51. Lichidul cefalorahidian este în cantitate de: a) 140-300 ml; b) 500 ml; c) a 1500 ml. 52. Nervii cranieni sunt: a) 12 perechi; b) 31 de perechi; c) 8 perechi. a 53. Care din următorii nervi cranieni sunt pur motori: a) III şi IV; b) III, IV a,c şi VII; c) VI, XI şi XII. 54. Nervul trigemen este un nerv: mixt; b) motor; c) senzitiv. a 55. Nervul trigemen are următoarele ramuri: a) nervul oftalmic şi maxilar; a,b b) nervul mandibular; c) nervul olfactiv. 56. Organele toracelui şi abdomenului primesc fibre parasimpatice din c nervul: a) glosofaringian; b) accesor; c) vag. 57. Neuronii nucleilor supraoptic şi paraventricular secretă: a) vasopresină; a,b b) oxitocină; c) somatotropină. 58. Cerebelul: a) ocupă fosa posterioară a craniului; b) este situat posterior a,b de bulb şi punte; c) este format doar din substanță cenuşie. 59. În şanțul bulbo-pontin îşi au originea aparentă nervii cranieni: a) VI, VII' a şi VIII; b) III, IV şi VI; c) IX, X, XI. 60. Celulele Purkinje din scoarța cerebeloasă: a) formează stratul a,c intermediar; b) au formă piriformă şi sunt dispuse pe 5-6 rânduri; c) axonii lor părăsesc scoarța cerebeloasă. 61. Corpul calos este format din substanță: a) albă; b) cenuşie; c) ambele. a 62. Mediatorii sistemului nervos vegetativ simpatic sunt: a) adrenalina şi b acetilcolina; b) adrenalina şi noradrenalina; c) adrenalina, noradrenalina şi acetilcolina. 63. Stimularea sistemului nervos vegetativ simpatic determină: a) midriază; a,c b) scăderea frecvenței cardiace; c) vasodilatație la nivel cerebral. 64. Stimularea sistemului nervos vegetativ simpatic produce: a) scăderea a,b peristaltismului intestinal; b) bronhodilatație; c) creşte debitul urinar. 65. Stimularea sistemului nervos vegetativ parasimpatic determină: a) a,b mioză; b) vasodilatație coronariană; c) bronhodilatație. 66. Neuronii granulari se găsesc în: a) scoarța cerebrală; b) scoarța a,b cerebeloasă; c) în niciuna. 67. În cordoanele posterioare medulare se află: a) fasciculele gracilis şi a,b cuneatus; b) fascicule de asociație; c) fascicule piramidale. 68. În cordoanele laterale medulare se află: a) fascicule de asociație; b) a,c fasciculul spino-talamic anterior; c) fascicule piramidale şi extrapiramidale. 69. Ventriculii laterali (I şi II) se găsesc în: a) mezencefal; b) emisferele b cerebrale; c) între trunchiul cerebral şi cerebel. 70. Următoarele structuri aparțin diencefalului: a) talamus, metatalamus, b,c mezencefal; b) talamus, epitalamus, hipotalamus; c) metatalamus. 71. Prehensiunea se realizează cu ajutorul: a) membrelor anterioare; b) b, c buzelor; c) fălcilor 72. Masticaţia: a) se realizează cu participarea concomitentă a musculaturii a, b, c buzelor, limbii, obrajilor; b) are rol în fragmentarea şi triturarea alimentelor; c) are rol în stimularea receptorilor gustativi şi olfactivi Saliva nevertebratelor conţine: a) amilaza pancreatică; b) acid sulfuric; b, c 73. c) hirudină Rolul digestiv al salivei: a) degradează amidonul nepreparat; b) constă c în degradarea peptidelor; c) degradează amidonul fiert sau copt până la 74. maltoză HCl este necesar pentru: a) sinteza unor amilaze; b) asigurarea pH-ului b, c 75. optim pentru acţiunea pepsinei; c) digestia proteinelor Alegeţi enunţul greşit referitor la enzimele gastrice: a) labfermentul a blochează coagularea laptelui; b) lipaza gastrică descompune lipidele 76. emulsionate; c) pepsina degradează parţial proteinele Stomacul păsărilor: a) este musculos; b) secretă suc gastric; c) este a,b,c 77. glandular Alegeţi enunţul greşit: a) sucul pancreatic are pH acid; b) sucul a,c pancreatic conţine bicarbonat de sodiu; c) sucul pancreatic conţine 78. pepsină Bila are culoare: a) verde la cobai; b) galben-roşiatică la majoritatea b 79. carnivorelor; c) galben-aurie la ierbivore Alegeţi răspunsul corect: a) glandele salivare ale moluştelor secretă c tiramină; b) glandele salivare ale cefalopodelor secretă enterokinază; c) 80. saliva amfibienilor conţine mucină Saliva mamiferelor: a) conţine lipază; b) este secretată lent şi continuu b,c 81. la om; c) este secretată discontinuu la câine Alegeţi răspunsul greşit: a) cantitatea de fecale eliminată zilnic de cal a,b,c este de 1-3 Kg; b) alimentaţia vegetariană furnizează o cantitate mare de materii fecale din cauza conţinutului de glucoză; c) alimentaţia cu carne 82. produce o cantitate mai mare de fecale decât alimentaţia vegetariană Defecaţia implică: a) eliminarea materiilor fecale din intestinul subţire; c b) intensificarea secreţiei de suc intestinal; c) mişcări în masă, care 83. propulsează fecalele în rect Alege răspunsul corect: a) unele animale sunt lipsite de vezică biliară; a,c b) ca aspect, bila hepatică este asemănătoare cu bila cistică; c) bila cistică conţine mai puţină apă şi mai mult reziduu uscat decât bila 84. hepatică Care din enunţurile de mai jos sunt false? a) saliva are acţiune b antibacteriană prin lizozim; b) bila conţine enzime; c) secreţia 85. pancreatică se varsă în duoden 86. În compoziţia bilei intră: a) lecitină; b) colecistochinină; c) colesterol a,c Enzimele pancreatice sunt: a) amilopsina; b) ptialina; c) amilaza a,c 87. pancreatică Enzimele gastrice: a) desfăşoară activitate secundară în procesul de a digestie, cu excepţia pepsinei; c) sunt numai de natură glucidică; c) sunt 88. numai de natură proteică Care din următoarele afirmaţii sunt corecte? a) sistemul endocrin al c 89. nevertebratelor atinge dezvoltarea maximă la cefalopode; b) corpora  cardiaca reprezintă organul neurohemal al protozoarelor; c) organele pericardice sunt organe neurohemale ale crustaceilor Hormonii nevertebratelor cuprind: a) hormoni de năpârlire şi a,b 90. metamorfoză; b) hormoni sexuali; c) hormoni hipofizari În procesul de năpârlire şi metamorfoză la insecte intervin următorii a,b hormoni: a) hormonul neotenin; b) hormonul cerebral; c) hormonul 91. cromatic Precizaţi afirmaţiile greşite: a) extirparea glandei sinusale la crustacei a încetineşte năpârlirea; b) năpârlirea este influenţată de salinitate; c) 92. năpârlirea este influenţată de presiunea mediului intern Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate? a) la crustacei, glanda b,c sinusală secretă hormonul timic care excită ochii animalului; b) la cefalopode, glanda salivară secretă un hormon cu acţiune dilatatoare asupra cromatoforilor; c) la polichete s-a evidenţiat un hormon 93. gonadoinhibitor central Precizaţi enunţurile greşite: a) nemerţienii prezintă hormon c gonadoinhibitor central; b) glanda oftalmică la cefalopode secretă un 94. hormon gonadotrop; c) insectele nu prezintă hormoni gonadotropi Care dintre următorii hormoni stimulează creşterea? a) hormonii a,c 95. tiroidieni; b) glucocorticoizii; c) hormonul somatotrop 96. În cazul nanismului hipofizar: a) dezvoltarea psihică este redusă; b) c apare hipersecreţie de hormon somatotrop; c) indivizii au talie mică, dar sunt proporţional dezvoltaţi 97. Creşterea somatică poate fi afectată în cazul: a) hiposecreţiei de hormon a,b somatotrop; b) hipofuncţiei tiroidiene; c) hiperfuncţiei tiroidiene 98. Absenţa iodului din alimentaţie afectează funcţia: a) paratiroidelor; b) b tiroidei; c) adenohipofizei 99. Lipsa iodului din alimentaţie determină: a) guşă endemică; insuficienţă a,b tiroidiană; c) boala Basedow-Graves 100. Diabetul zaharat: a) este însoţit de eliminarea glucozei în urină; b) se a poate declanşa prin lezarea neurohipofizei; c) se caracterizează prin hiperinsulinemie 101. Boala Basedow-Graves: a) este sinonimă cu „guşa exoftalmică"; b) a produce creştere în greutate; c) determină stimularea anabolismului 102. Simptomele mixedemului sunt: a) scăderea ponderală; b) senzaţie b permanentă de frig; c) hipersudoraţie 103. Care din următori hormoni sunt secretaţi în afara glandelor endocrine? b,c a) calcitonina; b) eritropoietina; c) gastrina 104. Care dintre următoarele organe nu secretă hormoni? a) testiculul; b) c stomacul; c) ficatul 105. Care dintre următorii hormoni ating un vârf al secreţiei în organismul b,c matern în preajma naşterii? a) tiroxina; b) ocitonina; c) prolactina 106. Cea mai voluminoasă glandă endocrină secretă: a) tiroxina; b) a aldosteronul; c) parathormonul 107. Care din următoarele enunţuri referitoare la sângele a,b,c nevertebratelor sunt corecte? a) hidrolimfa prezintă aproximativ aceeaşi compoziţie ca şi mediul extern în care trăiesc animalele; b) hidrolimfa îndeplineşte rolul de hrănire a organismului; c) hidrolimfa îndeplineşte rolul de epurare a organismului 108. Care din următoarele afirmaţii sunt corecte? a) hidrolimfa devine a,c hemolimfă odată cu apariţia cavităţilor celomice; b) hemolimfa conţine o cantitate mai mare de apă şi mai mică de substanţe minerale şi organice; c) hemolimfa vine în contact direct cu celulele corpului în  anumite porţiuni ale organismului 109. La vertebratele inferioare, globulele roşii sunt: a) nucleate; b) anucleate; a c) de forma unui disc biconcav 110. Peştii au: a) solzi epidermici b) inimă bicamerală; c) membre perechi de b,c tip pterigiu. 111. Solzii ctenoizi conțin:a) strat de spongină și izopedină; b) strat de c guanină și izopedină; c) strat de izopedină; d) strat de spongină, guanină și izopedină 112. Corp nud au: a) pisica de mare (Dasyatis pastinaca) și somnul (Silurus a glanis); b) somul (Silurus glanis) și mihalțul (Lota lota); c) mihalțul (Lota lota) și corosbina (Parablennius sanguinolentus); 113. Ventrale jugulare se întâlnesc la: a) corosbina (Parablenius a,b,c sanguinolentus); b) calcan (Scophthalmus maximus); c) dracul de mare (Trachinus draco); d) pălămida (Sarda sarda) 114. Branhiile de tip pectinat se găsesc la: a) limba de mare (Solea lascaris); a,c b) vulpea de mare (Raja clavata); c) rândunica de mare (Chelidonichthys lucerna). 115. Respiră prin plămâni: a) dipnoii; b) ciclostomii; c) ciprinidele; d) a holostei 116. După locul de reproducere păstrăvul de munte (Salmo trutta fario) este b specie: a) litofilă; b) psamofilă; c) fitofilă. 117. La Gasterosteus aculeatus se practică: a) reținerea icrelor într-o pungă c incubatoare; b) ginogeneza; c) construcția de cuiburi din plante acvatice. 118. Specie senestră este a) limba de mare (Solea lascaris); b) calcanul b (Scophthalmus maximus); c) cambula (Platichthys flesus). 119. Peşti cartilaginoşi sunt: a) rândunica de mare (Chelidonichthys lucerna), b pisica de mare (Dasyatis pastinaca); b) vulpea de mare (Raja clavata), chimera (Chimaera monstruosa); c) viza (Acipenser nudiventris), ştiuca osoasă (Lepisosteus oseus). 120. În Ord.Perciformes intră: a) stavrid (Trachurus mediterraneus); b) a,b strunghil (Neogobius melanostomus); c) șprot (Sprattus sprattus). 121. Lipanul (Thymallus thymallus) corespunde ordinului: a) Gadiformes b) c Clupeiformes; c) Salmoniformes. 122. Alegeți grupul de pești dulcicoli: a) sabița (Pelecus cultratus), zglăvoc a,c (Cottus gobio), ghiborț (Gymnocephalus cernua); b) cega (Acipenser ruthenus), bacaliar (Merlangius merlangus) și calcan (Scophthalmus maximux); c) lostrița (Hucho hucho), mihalț (Lota lota) și avat (Aspius aspius). 123. Alegeți grupul de pești marini: a) hamsia (Engraulis encrasicolus); avat b,c (Aspius aspius), rândunica de mare (Trigla lucerna); b) strunghil (Neogobius melanostomus), cambula (Pleuronectes flesus), stavrid (Trachurus mediterraneus); c) barbun (Mullus barbatus, zărgan (Belone belone), chimera (Chimaera monstruosa). 124. Specie anadromă este: a) cega (Acipenser ruthenus); b) păstruga b,c (Acipenser stellatus), c) somonul de Atlantic (Salmo salar). 125. Specie bentonică este: a) vulpea de mare (Raja clavata); b) șprot a (Sprattus sprattus); c) zărganul (Belone belone). 126. Specie pelagică este: a) Scorpia de mare (Scorpaena porcus); b) tonul b (Thunnus thynnus); c) țiparul (Misgurnus fossilis). 127. Dinţii lipsesc la: a) Acipenser stellatus (păstruga); b) Barbus barbus a,b (mreana); c) Hucho hucho (lostriţa). 128. Elementele chiridiului în ordine sunt: a) zeugopod, stilopod, autopod; b) b stilopod, zeugopod, autopod; c) stilopod, autopod, zeugopod. 129. Amfibienii: a) sunt legaţi de mediul acvatic; b) au respiraţie exclusiv a  pulmonară; c) au cutie toracică. 130. La amfibieni: a) columela este întâlnită în urechea internă b) articulația b,c cranio-cervicală se realizează prin 2 condili occipitali; c) se întâlnește fenomenul de neotenie. 131. La anure: a) oasele zeugopodiului sunt contopite; b) oasele a zeugopodiului sunt libere; c) fecundația este internă cu metamorfoză. 132. Plămânii amfibienilor sunt de tip: a) saciform; b) saciformi cu a divericule; c) parenchimatos alveolar. 133. Canalul Wolff este conduct uro-spermatic la masculii de: a) sturioni; b) a,b urodele; c) lacertilieni; b) crocodili. 134. Urodelele au: a) tegumentul vascularizat cu solzi; b) dinți dispuși pe b,c maxilă și mandibulă; c) fecundație internă fără organ de acuplare. 135. Gimnofionii: a) duc viață endogee; b) au vertebre procelice; c) au a,c vertebre amficelice și coaste. 136. Tritonul este: a) lacertilian; b) urodel; c) rhincocefal. b 137. La genul Phyllobates predomină: a) colorația aposematică; b) colorația a alosematică; c) coloritul de dezagregare. 138. Broasca fagure (Pipa americana): a) este specie arboricolă și săritoare; b,c b) este secie acvatică; c) femela depune ouăle pe spate. 139. Este specie arboricolă: a) brotăcel (Hyla arborea); b) broasca prehensilă a,b cu abdomenul pătat (Phyllomedusa sauvagii); c) broasca mamoș (Alytes obstreticans). 140. Axolotl este larva de: a) Salamdra atra; b) Ambystoma mexicanum; c) b Rhacophorus reinwardtii. 141. Adultul de Proteus anguineus are în afară de plămâni: a) branhii a externe; b) branhii externe și branhii interne; c) branhii interne. 142. Glanda parotoidă se întâlnește la: a) Salamandra salamandra; b) a,c Pelophylax ridibundus; c) Bufo viridis. 143. Bombina variegata (buhai de baltă cu burta galbenă: a) are saci vocali b,c cenușii; b) prezintă colorația aposematică; c) are negii de pe spate prevăzuţi cu spini cornoşi şi ascuţiţi. 144. Articulaţia tibio-tarsală a membrului posterior întins pe lângă corp, nu c depăşeşte vârful botului la: a) Pelophylax ridibundus; b) Rana dalmatina; c) Rana temporaria; d) Pelophylax esculentus 145. Creastă dorsală continuă apare în perioada de reproducere la masculii de: c a) Salamdra salamndra (salamandră); b) Triturus cristatus (triton cu creastă); c) Lissotriton vulgaris (triton comun). 146. Reptilele au: a) tegumentul umed şi bogat vascularizat; b) amnios şi b alantoidă; c) fecundaţie externă. 147. Chelonienii marini a) năpârlesc; b) au craniu anapsid; c) au membre sub b,c formă de lopeți. 148. Circulația la reptile este: a) închisă, simplă și completă; b) închisă, dublă c și completă; c) închisă, dublă și incompletă. 149. Din chelonieni face parte: a) guşterul (Lacerta viridis); b) caimanul c (Caiman latirostris); c) caretul (Eretmochelis imbricata). 150. Testudo hermanni (ţestoasa de uscat) are: a) carapacea cu două plăci a,c supracaudale; b) carapacea cu o placă supracaudală; c) coada cu înveliş cornos. La șopârle: a) tegumentul năpârlește sub forma unei bucăți întregi; b) 151. b, c pătratul este mobil; c) se apără prin autotomie. La Ablepharus kitaibeli (şopârliţa de frunzar): a) membrele sunt subțiri a,b 152. și distanţate; b) porii femurali lipsesc; c) este ovovivipară. 153. Șerpii nu au: a) ureche mijlocie; b) columelă; c) stern. a,c 154. Dinții proteroglifi: a) sunt dispuși în partea posterioară a maxilarului; b) b  sunt dispuși în partea anterioară a maxilarului c) sunt reduși la 2 dinți dispuși în vârful maxilarului. Venin cu acțiune neurotoxică se întâlnește la: a) anaconda (Eunectes c 155. murinus); b) vipera comună (Vipera berus); c) mamba verde (Dendroaspis viridis). Specie ovovivipară este: a) șopârla de ziduri Podarcis muralis; b) b,c 156. năpârca (Anguis fragilis); c) șarpele Boa (Boa constrictor). La Vipera berus (vipera): a) botul este prevăzut cu un corn nazal moale 157. b) cornul nazal lipseşte; c) veninul este de natură hemotoxică. b, c Glande cu venin au următoarele grupe de reptile: a) helodermatide; b) a,c 158. boide; c) elapide. Crocodilii au: a) inima tetracamerală; b) bolta palatină secundară; c) a,b,c 159. stern abdominal și coaste false abdominale. Cameleonul comun (Chamaeleon vulgaris) este specie: a) terestră; b) b 160. subterană; c) arboricolă. Bot lung și îngust are: crocodilul de mare (Crocodylus porosus); b) b 161. gavialul (Gavialis gangeticus); c) caiman (Caiman latirostris). Următoarea afirmație pentru păsări este incorectă: a) au corpul acoperit c 162. cu pene; b) memebrele anterioare sunt transformate în aripi; c) falca inferioară prezintă dinți mărunți d) sunt homeoterme și amniote Nu zboară: a) pasărea kiwi (Apteryx australis); b) marabul african a,c 163. (Leptopilus crumeniferus); c) nandul (Rhea americana). Degete zigodactile se întâlnesc la: a) prigorie (Merops apiaster); b) b 164. papagalul Ara (Ara ararauna); c) grangur (Oriolus oriolus). Picus viridis (ghionoaia verde) are picior de tip a) stegan; b) de tip 165. b zigodactil c) de tip cenodactil. Păsările au plămânii: a) de tip saciform prevăzut cu diverticule; c 166. b) saciform prevăzut cu saci aerieni; c) de tip parenchimatos tubular. 167. Organul fonator la păsări este: a) laringele; b) sirinxul; c) laringele şi b sirinxul. La păsări cârja aortică: a) se îndreaptă spre stânga; b) se îndreaptă spre b 168. dreapta; c) se îndreaptă în sus. Circulaţia este închisă, dublă și completă la: a) şopârle; b) teleostei; c) c 169. stârci. Cioc lung curbat în jos are: a) Piciorongul (Himantopus himantopus); b) b,c 170. Ţigănuşul (Plegadis falcinelus); c) Culicul mare (Numenius arquata). Piciorongul (Himantopus himantopus): a) este pasăre limicolă; a,b 171. b) are cioc lung, drept și nergru; c) picioarele lungi cu 4 degete. Ce afirmație este falsă pentru răpitoarele de zi: a) prezența a 2 fovei; b) b 172. ciocul ascuțit încovoiat de la bază, acoperit cu vibrize; c) penaj homocrom cu pene tari și rigide. Pene pe tars se întâlnesc la: a) vânturelul roșu (Falco tinnunculus); b) b,c 173. acvila de munte (Aquila chrysaetos); c) striga (Tyto alba). Cuibărește în zonele montane: a) mugurarul (Pyrrhula pyrrhula); b) a,c 174. fazanul (Phasianus colchicus); c) forfecuța (Loxia curvirostra). 175. Puii nidicoli se întâlnesc la: a) piciforme; b) gaviide; c) upupide. a,c Puii nidifugi se întâlnesc la: a) coraciiforme; b) strigiforme; c) c 176. galiforme. Cuibărește în scorburi: a) Silvia cu cap negru (Sylvia atricapilla); b) b,c 177. ciocănitoarea verde (Picus viridis), c) stăncuța (Corvus monedula). Femela de cuc (Cuculus canorus): a) cloceşte până în 10 ouă; b) c 178. cloceşte 8-18 ouă; c) nu cloceşte niciun ou. Gheare pe aripi se întîlnesc la puii speciei de: a) găina ocelată (Leipoa c 179. ocellata); b) ibisul (Threskiornis aethiopicus); c hoazin (Opisthocomus  hoazin). Tucanul uriaș (Rhamphatos toco) aparține de: a) Ord. Coraciiformes; b) b 180. Ord. Piciformes; c) Ord. Apodiformes; d) Caradriiformes Din ordinul Passeriformes fac parte: a) pupăza (Upupa epops), rândunica b,c (Hirundo rustica), porumbelul domestic ( Columba livia domestica); b) 181. pescărel negru (Cinclus cinclus), boicuș (Remiz pendulinus), pasărea liră (Menura novaehollandiae); c) corbul (Corvus corax), sticletele (Carduelis carduelis), ciocârlia (Alauda arvensis). Este oaspete de vară: a) pescărușul albastru (Aleco atthis); b) stârcul b 182. galben (Ardeola ralloides); c) ierunca (Bonasia bonasia). Este specie sedentară: a) Strix aluco (huhurezul mic de pădure); a 183. b) Pyrrhula pyrrhula (mugurar); c) Charadrius dubius (prundăraş gulerat mic). 184. La monotreme a) corpul calos și dinții lipsesc; b) conductele uro - a,b genitale și intestinul se deschid în cloacă; c) glandele mamare de tip tubular formează mamelele. Stomac tricameral are: a) hipopotamul; b) dromaderul; c) porcul cerb b 185. (Babyrussa babyrussa). Din ventriculul drept la mamifere pleacă sânge încărcat cu: a) CO2 prin c 186. cârja aortică stângă; b) CO2 prin venele cave; c) CO2 prin artera pulmonară. Mamifere paricopitate sunt: a) rinocerotidele; b) proboscidienii c 187. c) cervidele. 188. Aparţin pinipedelor: a) delfinii; b) dugongii; c) otariile. c Mamifere digitigrade și neretractile au: a) bursucul (Meles meles) și b,c șacalul (Canis aureus); b) șacalul (Canis aureus) și câinele enot 189. (Nyctereutes procyonoides); c) câinele enot (Nyctereutes procyonoides) și vulpea (Vulpes vulpes). Chiropterele: a) planează de la un arbore la altul; b) au tragus și patagiu; b,c 190. c) emit ulrasunete. Cârtiţa (Talpa europaea): a) se deplasează prin târâre; b) este un b 191. mamifer subteran; c) nu are ochi. 192. Șoarecii au pe falca superioară: a) 4 incisivi; b) 3 incisivi; c) 2 incisivi. c La vidră (Lutra lutra) dentiția este: a) lofodontă; b) selenodontă; c) c 193. secodontă Proboscidienii (elefanţii) au regim de hrană: a) insectivor; b) vegetarian; b 194. c) carnivor. 195. Fildeşii elefanţilor sunt daţi de: a) incisivi; b) canini; c) premolari. a Coarne pline și caduce are: a) capra neagră (Rupicapra rupicapra); b) b,c 196. țap (Capreolus capreolus); c) lopătarul cerb (Dama dama). Specie tipic endogee este: a) șoarecele de câmp (Microtus arvalis); b) c 197. chițcanul (Sorex sp.); c) orbetele (Spalax leucodon). Bizamul (Ondatra zibethicus) este: a) carnivor semiacvatic; b) rozător b 198. semiacvatic; c) insectivor semiacvatic. Specie arboricolă, cățărătoare este: a) cata (Lemur catta); b) ursulețul a,b 199. spălător (Procyon lotor) c) tatuul uriaș (Priodontes giganteus). Planează: a) Muscardinus avelanarius (pârșul de alun); b) Petaurus b,c 200. sciureus (breviceps) (veverița marsupială) c) Cynocephalus volans (colugo). Furnicarul mare (Myrmecophaga tridactyla) este inclus în: Ordinul: a) c 201. Dermoptera; b) Cingulata; c) Pilosa. Coadă prehensilă are: a) Manis longicaudata (pangolinul cu coadă a,c 202. lungă); b) Daubentonia madagascariensis (ai-ai); c) Alouatta seniculus (maimuța urlătoare roșie).  Jderul (Martes martes) este încadrat în Ordinul a) Insectivora; b) c 203. Lagomorpha; c) Carnivora Un sistem poate fi definit ca: a) un ansamblu de elemente identice sau c 204. diferite; b) un ansamblu de elemente diferite; c) un ansamblu de elemente identice sau diferite unite prin conexiuni într-un întreg. Sistemele izolate: a) nu au schimburi materiale cu mediul; b) nu au c 205. schimburi energetice cu mediul; c) nu au schimburi materiale şi nici energetice. Sistemele deschise: a) întreţin cu mediul doar schimburi materiale; b) c 206. întreţin cu mediul doar schimburi energetice; c) întreţin cu mediul atît schimburi materiale cît şi energetice. Sistemele închise: a) au doar schimburi energetice cu mediul; b) se a, c 207. întîlnesc foarte des în natură; c) în natură nu se găsesc sisteme absolut închise. Integralitatea este o însuşire specifică: a) sistemelor individuale; b) c 208. sistemelor populaţionale; c) tuturor sistemelor biologice. Integralitatea se referă la: a) însuşirile părţilor componente ale b 209. sistemului; b) însuşirile noi, proprii care apar şi pe care nu le regăsim la părţile componente; c) integritatea unui sistem Noile însuşiri ale sistemului integrator apar ca rezultat al: a) a 210. conexiunilor dintre părţile lui componente; b) conexiunilor dintre părţile lui şi părţile altor sisteme; c) hazardului Sistemele biologice evoluează spre: a) creşterea entropiei b) b 211. compensarea creşterii entropiei (comportament antientropic); c) ambele situaţii Care din următoarele afirmaţii sunt corecte? a) o populaţie are însuşiri a,b diferite şi noi faţă de organismele din care este alcătuită; 212. b) o biocenoză are însuşiri diferite de ale populaţiilor componente; c) sistemele biologice sunt aditive Integralitatea unui sistem biologic este mai pronunţată atunci când: a) a,b părţile componente ale sistemului sunt mai diferenţiate; b) 213. interdependenţa elementelor componente va fi mai mare; c) elementele sistemului sunt homogene Programul pentru sine asigură: a) autoconservarea sistemului dat; b) a,b 214. nutriţia şi apărarea indivizilor sau populaţiilor; c) autoconservarea ecosistemelor Programul inferior reprezintă: a) starea realizabilă de sistemul dat; b) b 215. starea realizabilă de subsistemele sistemului dat; c) starea realizabilă de un sistem inferior din punct de vedere evolutiv Care din următoarele exemple reflectă programe superioare? a) a,b adaptările unei populaţii în îndeplinirea rolului ei de verigă în procesele de transfer de materie şi energie; b) trăsăturile morfologice şi fiziologice 216. ale celulelor secretoare dintr-o glandă cu secreţie internă; c) diversificarea speciilor aflate pe trepte inferioare din punct de vedere evolutiv Care din următoarele informaţii sunt false? a) sistemele biologice au b capacitatea de a transforma condiţii ale mediului în propriile lor condiţii; 217. b) sistemele biologice nu au capacitatea de autoînoire; c) conservarea sistemelor lipsite de viaţă depinde de gradul lor de izolare faţă de sistemele înconjurătoare  Nivelele de integrare ale materiei vii reprezintă: a) totalitatea sistemelor a ierarhizate, cuprinse (integrate) în alcătuirea unui sistem biologic dat; b) 218. totalitatea sistemelor ierarhizate, cuprinse, integrate în alcătuirea unui sistem nebiologic; c) totalitatea sistemelor unui individ Autoreglarea sistemelor biologice se bazează pe: a) recepţionarea b,c informaţiilor din mediu şi prelucrarea lor; b) recepţionarea informaţiilor 219. de la alte sisteme, prelucrarea lor şi elaborarea unui răspuns; c) recepţionarea informaţiilor externe, prelucrarea lor şi reacţia sistemului faţă de acestea Care din următoarele afirmaţii sunt false? a) conexiunea inversă b realizează stabilitatea sistemelor biologice; b) nu permite anihilarea 220. influenţelor întîmplătoare ale diferiţilor factori; c) permite opoziţia activă a sistemului faţă de diferite perturbări Un sistem biologic se poate autoregla prin: a) feed-back negativ; b) feed- c 221. back pozitiv; c) feed-back negativ şi pozitiv Capacitatea de autocontrol a sistemelor biologice asigură: a) persistenţa c 222. integralităţii sistemului; b) echilibrul dinamic al acestuia; c) a şi b Cele patru nivele de organizare ale sistemelor biologice se a caracterizează prin: a) trăsături structurale, funcţionale şi legi specifice 223. fiecărui nivel; b) trăsături funcţionale şi legi comune nivelului 1 şi 2; c) trăsături strcturale, funcţionale şi legi comune nivelului 3 şi 4 Cel mai înalt grad de integralitate, autoreglare îl prezintă sistemele a biologice din: a) nivelul individual datorită evoluţiei organizării 224. morfologice; b) nivelul populaţional datorită relaţiilor intraspecifice între grupuri de indivizi; c) nivelul populaţional şi al biocenozei, deoarece reprezintă nivele mai cuprinzătoare Un nivel de orgnizare a materiei vii este: a) ansamblul sistemelor c biologice neechivalente; b) ansamblul sistemelor biologice echivalente ; 225. c) ansamblul sistemelor biologice echivalente cu caracter de universalitate 226. Nivelurile de organizare sunt: a) nivelul individual, populaţional şi c biocenotic; b) nivelul popualţional, biocenotic şi al biosferei; c) nivelul individual, populaţional, biocenotic şi nivelul biosferei Ierarhia nivelelor de organizare are la bază: a) relaţii funcţionale între a 227. sistemele ierarhizate; b) relaţii de înrudire ; c) relaţii spaţiale Legile speciei se confundă cu legile populaţiei deoarece: a) orice individ c 228. aparţine unei anumite specii; b) orice specie are mai multe populaţii; c) orice specie este reprezentată prin una sau mai multe populaţii Relaţiile intraspecifice caracteristice sistemelor populaţionale se c 229. formează pe fondul: a) relaţiilor cu alte specii; b) relaţiilor cu factorii abiotici; c) a şi b Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate? a) durata de existenţă a a,c populaţiilor este nedefinită( determinată ecologic ); b) legile evoluţiei 230. nu sunt caracteristice sistemului populaţional; c) populaţia este purtătorul material al evoluţiei Care din următoarele caracteristici sunt specifice sistemelor b 231. populaţionale?: a) adecvarea; b) adaptarea; c) aclimatizarea Homeostazia sistemului biocenotic este asigurată de: a) relaţii între c 232. specii; b) relaţile cu factorii abiotici; c) a şi b 233. Diferenţierea funcţională a populaţiilor în cadrul biocenozei duce la: a) a,b  dezvoltarea integralităţii biocenozei; b) integrarea fiecărei populaţii în sistemul biocenotic; c) izolarea speciilor Funcţionarea oricărui sistem se desfăşoară astfel încât să asigure: a) c 234. autoconservarea sistemului dat; b) îndeplinirea funcţiilor în cadrul sistemului ierarhic superior în care este integrat; c) a şi b Cum aţi caracteriza variaţiile individuale? a) ca fiind orientate totdeauna b 235. în sens util speciei; b) aprecite de legile selecţiei (selecţia naturală); c) a şi b Cum aţi caracteriza adaptările populaţiei în cadrul unui ecosistem? a) ca a,b fiind rezultatul selecţiei naturale; b) ca rezultat al relaţiilor interspecifice 236. şi cu mediul abiotic; c) se elaborează exclusiv pe baza relaţiilor interspecifice Nutriţia autotrofă este: a) specifică organismelor saprofite; b) întâlnită la b, c 237. organismele cu pigmenţi asimilatori; c) cel mai răspândit mod de nutriţie la plante, prin fotosinteză. Nutriţia heterotrofă este întâlnită la: a) algele verzi; b) organismele care b 238. nu au pigmenţi asimilatori; c) majoritatea plantelor care au clorofilă. Plantele parazite care folosesc substanţele organice din organismele vii a, b 239. pe care le parazitează sunt reprezentate de: a) Orobanche minor; b) Lathraea squamaria; c) Clematis vitalba. Plantele autotrofe obţin substanţele hrănitoare din: a) apă şi săruri a 240. minerale; b) organisme moarte în descompunere; c) organisme vii pe care le parazitează. 241. Organitele citoplasmatice specializate în realizarea fotosintezei sunt: a) b mitocondriile; b) cloroplastele; c) stomatele. Prin procesul de fotosinteză plantele: a) au capacitatea de a sintetiza a substanţe organice proprii din substanţe anorganice; b) au capacitatea de 242. a sintetiza substanţe anorganice din substanţe organice; c) utilizează în nutriţie substanţele organice din organismele vii. Organisme saprofite sunt: a) Penicillium glaucum; b) Pinguicula a, c 243. vulgaris; c) Mycoderma aceti. Reacţiile caracteristice fazei de lumină a fotosintezei se desfăşoară în: a) a 244. grana cloroplastelor; b) stroma cloroplastelor; c) membrana cloroplastelor. Reacţiile caracteristice fazei de întuneric a fotosintezei se desfăşoară în: b 245. a) cristele mitocondriale ; b) stroma cloroplastelor; c) ribozomi. În faza de lumină a fotosintezei are loc: a) transformarea energiei a 246. luminii solare în energie chimică; b) fixarea CO2 pe o substanţă acceptoare; c) sinteza substanţelor organice primare. Identificaţi răspunsurile corecte referitoare la fotosinteză: a) are loc în a, b 247. toate organele verzi ale plantelor; b) organul specializat în fotosinteză este frunza; c) constă în degradarea substanţelor organice. Faza de întuneric a fotosintezei constă în: a) fixarea dioxidului de carbon a, b 248. pe o substanţă acceptoare; b) sinteza substanţelor organice; c) transformarea energiei luminoase în energie chimică. Fotosinteza este principalul proces prin care: a) se produce oxigen în a, c 249. natură; b) se formează din apă şi săruri minerale în prezenţa luminii substanţe anorganice; c) se menţine constantă compoziţia atmosferei. Factorii interni care influenţează fotosinteza sunt reprezentaţi de: a) b, c 250. intensitatea luminii; b) cantitatea de pigmenţi asimilatori; c) structura frunzei. La plantele heliofile fotosinteza începe la o intensitate de: a) 8000 - b 251. 10000 lucşi; b) 80 - 100 lucşi; c) 8 - 10 lucşi.  În urma procesului de fotosinteză se formează: a) substanţe organice; b) a 252. substanţe anorganice; c) apă şi săruri minerale. Organismele chemosintetizante sunt reprezentate de: a) bacterii a, b 253. sulfuroase; b) bacterii nitrificatoare; c) ciuperci patogene. Xantofilele sunt: a) derivaţi ai carotenului care posedă grupări OH; b) a 254. compuşi porfirinici de culoare galbenă; c) pigmenţi ficobilinici galbeni. În centrul moleculei de clorofilă se află: a) un atom de Fe; b) un atom de b 255. Mg; c) un atom de Mn. ß - carotenul este principalul caroten al: a) plantelor; b) algelor roşii; c) a 256. algelor brune. La plantele de tip C3 acceptorul primar al CO2 este: a) acidul c 257. fosfoenolpiruvic; b) acidul fosfogliceric; c) ribulozo-1,5-difosfatul. Teaca fasciculară asimilatoare se întâlneşte la: a) plantele de tip C3; b) b 258. plantele de tip C4; c) plantele de tip CAM. Reacţiile caracteristice fotorespiraţiei se desfăşoară în: a) cloroplaste, a 259. peroxizomi, mitocondrii; b) dictiozomi; c) citoplasmă. Punctul de compensaţie a luminii este: a) intensitatea luminii la care b fotosinteza este maximă; b) intensitatea luminii la care fotosinteza este 260. egală cu respiraţia; c) lungimea de undă a luminii la care fotosinteza este maximă. Fotoliza apei are loc în: a) faza de întuneric a fotosintezei; b) c 261. peroxizomi; c) faza de lumină a fotosintezei. Energia degajată în respiraţie este utilizată pentru: a) schimburi active a, b 262. cu mediul; b) absorbţia sărurilor minerale; c) pătrunderea CO2 în plantă. Factorii interni care influenţează respiraţia sunt reprezentaţi de: a) vârsta a 263. plantelor; b) concentraţia de CO 2 din aer; c) temperatura mediului. Factorii externi care influenţează respiraţia sunt reprezentaţi de: a) a, b 264. temperatura mediului; b) concentraţia de O2 din aer; c) organul şi ţesutul vegetal. În urma procesului de glicoliză se formează: a) două molecule de acid a 265. piruvic; b) apă, CO2 şi energie; c) două molecule de acid malic În cazul unui substrat respirator reprezentat de acizii organici Qr este: a) b 266. subunitar; b) supraunitar; c) egal cu 1. Ciclul Krebs este: a) faza specifică respiraţiei aerobe; b) faza anaerobă a a 267. respiraţiei; c) comun respiraţiei aerobe şi anaerobe. Cea mai mare cantitate de energie rezultă în urma: a) glicolizei; b) (3 - c 268. oxidării; c) ciclului Krebs. Substratul respirator este reprezentat predominant de: a) hidraţi de a 269. carbon; b) proteine; c) acizi organici. Prin hidroliza amidonului rezultă: a) aminoacizi; b) acetil-CoA; c) c 270. glucoză. ß - oxidarea este caracteristică degradării: a) proteinelor; b) acizilor b 271. graşi; c) glicerolului. Ţesuturile vegetale tinere respiră: a) mai slab decât cele mature; b) mai b 272. intens decât cele mature; c) cu aceeaşi intensitate ca şi ţesuturile mature. 273. Respiraţia este mai intensă la: a) flori; b) frunze; c) rădăcini. a 274. Seminţele oleaginoase au respiraţia: a) mai intensă decât cele b, c amidonoase; b) mai redusă decât cele amidonoase; c) redusă datorită conţinutului scăzut de apă. Ciclul Krebs se desfăşoară în: a) cloroplaste; b) mitocondrii; c) b 275. citoplasmă. 276. Glicoliza se desfăşoară în: a) citoplasmă, b) cloroplaste, c) membrana a  pectocelulozică. În urma fermentaţiei acetice alcoolul etilic se transformă: a) aerob în c 277. acid propionic; b) anaerob în acid citric; c) în acid acetic. Fermentaţia alcoolică are aplicaţii în: a) panificaţie; b) prepararea a, c 278. caşcavalului c) fabricarea băuturilor alcoolice. În ciclul Krebs acidul piruvic este degradat până la: a) aminoacizi, H2O b 279. şi energie; b) CO2, H2O şi energie; c) substanţe organice primare. În fermentaţia lactică acidul piruvic este redus în: a) glicerol şi glucoză; b 280. b) acid lactic; c) lactat de calciu şi glucoză. Acidul citric apare ca intermediar în: a) glicoliză; b) ciclul pentozo - c 281. fosfaţilor; c) ciclul Krebs. În procesul de respiraţie lipidele sunt descompuse în: a) aminoacizi; b) b 282. glicerină şi acizi graşi; c) lipaze. Randamentul energetic al respiraţiei aerobe: a) depinde de natura a 283. substratului utilizat; b) nu depinde de natura substratului utilizat; c) este mai mic decât cel al respiraţiei anaerobe. Acumularea CO2 în interiorul ţesuturilor determină: a) intensificarea c 284. respiraţiei; b) intensificarea ciclului Krebs; c) reducerea respiraţiei. Bacteria Clostridium pasteurianum produce: a) fermentaţia lactică; b) b 285. fermentaţia butirică; c) fermentaţia acetică. În respiraţia anaerobă: a) are loc oxidarea unor substanţe anorganice; b) c 286. se obţine aceeaşi cantitate de energie ca şi în respiraţia aerobă; c) se obţine o cantitate mai mică de energie decât în respiraţia aerobă. Gemenii monozigoţi la om provin prin: a) fecundarea a 2 ovule de către b 287. acelaşi spermatozoid; b) segmentarea unui ou zigot după fecundaţie; c) fecundarea a 2 ovule de către 2 spermatozoizi. Gemenii dizigoţi la om provin din: a) fecundarea a 2 ovule de către 2 a 288. spermatozoizi; b) fecundarea unui ovul de către 2 spermatozoizi; c) segmentarea ulterioară a ovulului fecundat. Gemenii monozigoţi au: a)sex diferit; b) obligatoriu acelaşi sex; c) unul b,c 289. poate prezenta anomalii ale cromozomilor sexuali. Anemia falciformă are o transmitere: a) autosomal recesivă; b) a 290. autosomal dominantă; c) legată de cromozomul x. Albinismul are o transmitere: a) autosomal recesivă; b) autosomal a 291. dominantă; c) legată de cromozomul x. 292. Diabetul zaharat este determinat de o genă: a) autosomal dominantă; b) b autosomal recesivă; c) heterosomală. 293. Hemofilia este o maladie: a) ereditară autosomală recesivă; b) ereditară b,c heterosomală; c) care afectează doar sexul masculin. 294. Cromatina sexuală este prezentă în nucleul celular al indivizilor de sex: a a) feminin; b) masculin; c) ambele sexe. 295. Sindromul Klinfelter se caracterizează prin cariotip: a) 47XXY; b) a,b 49XXXXY; c) 47XY. 296. Amniocenteza presupune studiul: a) celulelor fetale din lichidul a amniotic; b) sângelui din cordonul ombilical; c) sângelui matern. 297. Amniocenteza se poate practica: a) din primul trimestru de sarcină; b) b după săptămâna a 16-a de gestaţie; c) obligatoriu doar în ultimele 3 luni de sarcină. 298. Malformaţiile de tub neural pot fi prevenite prin administrarea prenatală c de: a) vitamina C; b) calciu şi magneziu; c) acid folic şi polivitamine. 299. Vectorii pentru transferul de gene sunt: a) virusurile; b) glucoza; c) a,c plasmidele.  Celulele mamiferelor se divid în cultură la un interval de: a) 60 minute; c 300. b) 2 ore; c) aproximativ 24 ore. Pentru creşterea optimă culturile de celule trebuie ţ inute la: a) peste b 301. 380C; b) 370C; c) 350C. ' Ansamblul secvenţ elor de ADN ale unei specii/individ formează: a) b 302. cariotipul; b) genomul; c) acidul ribonucleic. Componentele genomului uman sunt: a) genomul nuclear; b) lizozomal; a,c 303. c) mitocondrial. Cantitatea ADN nuclear: a) este proporţ ională cu gradul de evoluţ ie al b,c 304. speciei; b) nu este proporţională; c) la salamandră este de 50 de ori mai mare decât la om. 305. Mărimea genomului uman este de: a) 4.000 Kb; b) 760 Kb; c) 3,2 Gb. c Fondul de gene structurale operatoare şi reglatoare este asigurat de: a) a 306. ADN nerepetitiv; b) ADN moderat repetitiv; c) ADN înalt repetitiv. ADN repetitiv: a) creşte odată cu creşterea cantităţ ii ADN nuclear; b) a,b 307. este mai mare la speciile evoluate; c) nr. secvenţ elor complementare scade la speciile înrudite. ADN mitocondrial are structură: a) dublu helix; b) helix simplu; c) c 308. inelară bicatenară. Cea mai mică cantitate de ADN se găseşte la: a) nevertebrate; b) b,c 309. virusuri; c) plasmide. ADN reprezintă materialul genetic al: a) celulelor eucariote; b) celulelor c 310. procariote; c) al ambelor. 311. Virusurile au: a) doar ADN; b) doar ARN; c) ADN şi ARN. a,b Particulele virale conţ in: a) ambii acizi nucleici ARN+ADN; b) un b 312. singur acid nucleic ADN/ARN; c) nu conţ in acizi nucleici. Virusurile care conţ in ARN se numesc: a) dezoxiribovirusuri; b) b 313. ribovirusuri; c) adenovirusuri. Următoarele virusuri conţ in ADN: a) v. herpetic; b) v. gripal; c) v. a,c 314. papiloma. Următoarele virusuri conţ in ARN: a) v. gripal; b) HIV; c) a,b 315. adenovirusurile. Unitatea structurală a acizilor nucleici este: a) cromozomul; b) gena; c) c 316. nucleotidul. ADN circular se găseşte în: a) virusuri; b) procariote; c) nucleul a,b 317. celulelor umane. O celulă eucariotă are: a) mai mult ADN; b) de 10 ori mai mult ARN; b 318. c) ADN ş i ARN în cantităţi egale. ARN mesager uman are structură: a) dublu helix; b) helix simplu b 319. monocatenar; c) circulară bicatenară. Majoritatea ARN este reprezentată de: a) ARN mesager; b) ARN de c 320 transfer; c) ARN ribozomal. Materialul genetic interfazic constituie: a) cromozomii; b) cromatina; c) b 321. genele. La organismele diploide genele sunt: a) sub formă de pereche; b) sub a 322. formă simplă; c) sub ambele forme. Genele situate pe cromozomii sexuali se numesc: a) gene autozomale; b) b 323. gene gonozomale; c) gene recesive. Genele recesive sunt gene care se manifestă fenotipic: a) doar în cazul b 324. unui genotip heterozigot; b) doar în cazul unui genotip homozigot; c) în ambele cazuri  O genă dominantă se manifestă fenotipic în cazul unui genotip: a) a,b 325. heterozigot; b) homozigot; c) în niciun caz. Termenul de haplotip defineşte: a) un grup de gene care se transmit a 326. împreună; b) genele alele; c) genele gonozomale. Fenomenul prin care genele vecine, nealele nu se separă în meioză ş i se b,c 327. transmit împreună la descendenţi se numeşte: a) crossing-over; b) linkage; c) înlănţuire genetică. Genele care se manifestă fenotipic la heterozigoţ i în acelaşi timp se b 328. numesc: a) alele; b) codominante; c) recesive. O modificare în structura materialului genetic al unui individ se c 329. numeşte: a) migraţie; b) recombinare; c) mutaţie. 330. Amestecul zestrei genetice parentale ce va fi transmis în descendenţ ă se a realizează prin: a) recombinare; b) mutaţii; c) migraţie. Celulele haploide sunt: a) celulele somatice; b) ovocitul; c) b,c 331. spermatozoidul. 332. Celulele somatice sunt: a) haploide; b) diploide; c) aneuploide. b Sindromul Down reprezintă: a) trisomia 13; b) trisomia 18; c) trisomia c 333. 21. În cazul sindromului Down cariotipul poate fi: a) 47XX; b) 47XY; c) a,b 334. 47XXY. Pentru expresia fenotipică a sindromului Down este responsabilă: a) a 335. porţiunea distală a braţului lung (q) al cromozomului 21; b) braţul scurt (p) al cromozomului 21; c) ambele braţe. În relaţie cu incidenţa sindromului Down este importantă: a) vârsta b 336. tatălui; b) vârsta mamei; c) ambele. Sindromul Down se caracterizează prin: a) retard mintal; b) malformaţii a,b 337. cardiace; c) lipsa membrelor superioare sau inferioare. Amniocenteza este indicată în următoarele situaţii: a) la orice gravidă; b,c 338. b) avorturi recurente de trimestrul I în antecendente; c) naşterea unor feţi cu malformaţii. Efectuarea cariotipului părinţilor este impusă de: a) naşterea unor feţi cu a,b 339. malformaţii; b) naşterea unor feţi morţi sau cu retard mintal; c) este indicată de la prima sarcină. 340. Sindromul Turner este asociat cu genotipul: a) 46XY; b) 45XO; 47XYY. b Sindromul Klinefelter este asociat cu genotip: a) 45XO; 47XY; c) c 341. 47XXY. Sindromul Klinefelter se caracterizează prin: a) creşterea numărului de a,c 342. cromozomi X; creşterea numărului de cromozomi Y; c) retard mintal. Aspectele fizice majore ale sindromului Klinefelter sunt: a) retard a,c 343. mintal; b) statură mică; c) nedezvoltarea organelor sexuale masculine. Incidenţa anomaliilor cromozomiale în avorturile spontane în primul b 344. trimestru de sarcină ajunge la: a) 10%; b) 60%; c) 95%. În cazul avorturilor cu aberaţii cromozomiale este indicat la sarcinile c 345. următoare: a) consultul genetic; b) monitorizarea prenatală; c) ambele. Anomaliile cromozomilor sexuali sunt mai frecvent asociate cu: a) b 346. creşterea staturală; b) ambiguitatea fenotipică a organelor genitale; c) dezvoltarea neuropsihică. Retardul în dezvoltarea organismului: a) indică efectuarea cariotipului; a,b 347. b) reflectă anomalii autozomale; c) reflectă anomalii gonozomale. În cadrul consultului genetic prenatal investigaţia va fi extinsă până la c 348. rudele de: a) gradul I; b) gradul II; c) gradul III. Istoricul genetic ia în considerare: a) originea etnică; b) vârsta tatălui a,b 349. peste 50 de ani; c) consumul de contraceptive în antecedente.  Cantitatea de lichid amniotic necesar a fi recoltată prin amniocenteză b 350. este de: a) 100 ml; b) 20-30 ml; c) 5 ml. Riscul de avort secundar amniocentezei este de maxim: a) 10%; b) 3- c 351. 4%; c) 0,5%. Biopsia vilozităţilor coriale se efectuează: a) între 15-17 săptămâni de b 352. sarcină; b) 9-12 săptămâni de sarcină; c) la naştere. Calculul specific pentru sindromul Down prin triplul test ia în b,c 353. considerare: a) vârsta maternă şi paternă; valorile a-fetoproteinei, 3- HCG şi estriolului; c) vârsta gestaţională şi vârsta maternă. Fertilizarea in vitro presupune: a) cultivarea în laborator a ovocitelor şi a,b 354. spermatozoizilor; b) plasarea zigotului în cavitatea uterină; c) plasarea ovocitelor şi spermatozoizilor direct în trompa uterină. În tehnicile standard de fertilizare in vitro un singur ovocit este incubat b 355. cu: a) 5.000-10.000 spermatozoizi; b) 50.000-100.000 spermatozoizi; c) 5-10 milioane spermatozoizi. În fertilizarea „in vitro": a) rata de malformaţii congenitale este mai a,b 356. mare decât în urma concepţiei naturale; b) şansele de reuşită sunt de 20- 30%; c) şansele de reuşită sunt de 80%. Clonarea terapeutică utilizează: a) celule stem din măduva osoasă; b) a,b 357. celule stem embrionare; c) orice celulă. Clonarea reproductivă reprezintă o formă de reproducere: a) sexuată; b) b 358. asexuată; c) se poate realiza în ambele forme. La om terapia genetică este admisă: a) pentru modificare constituţiei b,c 359. genetice; b) doar în scop terapeutic; c) poate duce la mutaţii sau răspândirea unui vector viral. Numărul cromozomilor: a) variază de la o specie la alta; b) variază de la a,c 360. un individ al unei specii la altul; c) este constant în celulele unui organism. Unitatea morfo-funcţională a cromozomului este: a) centromerul; b) b 361. cromatida; c) kinetocorul. Orientarea cromozomilor în cariotip se realizează: a) cu braţul lung „p" b 362. în sus şi braţul scurt „q" în jos; b) cu braţul scurt „p" în sus şi braţul lung „q" în jos; c) cu braţul scurt „p „ în jos şi braţul lung „q" în sus. Regiunea centromerică a cromozomului este formată din: a) telomere; b) c 363. constricţii secundare; c) constricţia primară a cromatidelor şi kinetocori. Porţiunile distale ale braţelor cromozomiale poartă numele de: a) b 364. centromer; b) telomer; c) kinetocor. Telomeraza este: a) o enzimă care intervine în menţinerea lungimii a,b 365. cromozomului; b) o enzimă implicată în repararea capetelor cromozomiale rupte; c) o porţiune din telomer. Următorii cromozomi nu sunt prezenţi în cariotipul uman: a) c 366. submetacentrici; b) metacentrici; c) telocentrici. La sfârşitul fazei „S" a ciclului celular, cromozomii umani sunt: a) b,c 367. monocromatidici; b) bicromatidici; c) despiralizaţi. În aranjarea cromozomilor in cariotip se tine cont de: a) lungimea a,b 368. cromozomilor; b) poziţia centromerului; c) vîrsta pacientului. La cromozomii acrocentrici: a)braţul p este egal cu braţul q; b)braţul b,c 369. scurt reprezintă 1/10 din lungime; c) braţul p este mai scurt decât braţul q. 370. Cariotiparea reprezintă: a)repartiţia cromozomilor metafazici pe grupe; a,b b) aranjarea cromozomilor după talie, poziţia centromerului şi lungimea braţelor; c) ambele variante sunt greşite. 371. Sfatul genetic este: a) un procedeu de informare despre modul de a transmitere al unei boli genetice; b) obligatoriu pentru toate cuplurile tinere; c) indicat la persoanele peste 60 de ani. Sfatul genetic este indicat: a) în cazul existenţei bolilor genetice în a,b 372. familie; b) în cazul bolilor metabolice; c) in bolile virale. Obiectivele sfatului genetic sunt: a) precizarea diagnosticului clinic; b) a,c 373. vindecarea pacientului; c) înţelegerea modului de transmitere a trăsăturii patologice. Apendicii perinucleari: a) sunt formaţiuni corpusculare ataşate la b,c membrana celulară; b) sunt formaţiuni corpusculare ataşate la 374. membrana nucleară; c) se pot evidenţia în leucocitele polimorfonucleare. Dispoziţia cromozomilor în placă ecuatorială apare în: a) profază; b 375. b)metafază;c)anafază. 376. Citochineza apare în: a) profază; b) metafază; c)finalul mitozei. c Separarea cromatidelor surori şi deplasarea lor spre poli are loc în: c 377. a)profaza; b)metafază; c)anafază. În telofază: a)apare placa metafazică; b) cromatidele surori ajung la b,c 378. polii fusului de diviziune; c) cromozomii se decondensează şi îşi pierd individualitatea. În profază are loc: a) formarea fusului de diviziune; b) condensarea a,b 379. cromatidelor surori; c) clivajul citoplasmei. În citochineză are loc: a) clivajul citoplasmei; b) activarea inelului a,b 380. contractil; c) scurtarea fibrelor kinetocorice. Prima diviziune meiotică: a) este numită diviziune reducţională; b)din a,b 381. celule diploidă rezultă două celule haploide; c) este numită diviziune ecvaţională. Profaza primară este subdivizată în: a) leptonem; b) tahinem; c) a,c 382. zigonem. Epiteliile de acoperire sunt epitelii care: a) căptuşesc cavităţi care a,b 383. comunică cu exteriorul; b) acoperă suprafaţa organismului; c) produc secreţii numite hormoni. Epiteliile de acoperire: a) sunt bogat vascularizate şi inervate; b) se b,c 384. hrănesc prin difuziune din ţesutul conjunctiv subjacent; c) sunt bogat inervate. Mezoteliile au următoarele caracteristici: a) sunt epitelii pavimentoase a,b 385. simple; b) se găsesc la nivelul pleurei, pericardului, peritoneului; c) se găsesc la nivelul vaselor de sânge. 386. Epiteliu cilindric simplu găsim la nivelul: a) epidermului; b) stomacului b,c şi intestinului; c) trompelor uterine. La nivelul căilor respiratorii există epiteliu: a) pavimentos unistratificat; b 387. b) pseudostratificat cu cili; c) pavimentos stratificat fără keratinizare. Epiteliile malpighiene au următoarele caracteristici: a) sunt epitelii a,c 388. pavimentose stratificate; b) sunt epitelii unistratificate; c) pot fi cu keratinizare sau fără keratinizare. 389. Celulele epidermului se mai numesc şi: a) celule endoteliale; b) b keratinocite; c) plasmocite. Epidermul reprezintă: a) un epiteliu pavimentos unistratificat; b) un b 390. epiteliu pavimentos stratificat cu keratinizare; c) un epiteliu pavimentos stratificat fără keratinizare. În structura epidermului, pe lângă keratinocite se mai găsesc şi: a) a,c 391. melanocite şi celule Langerhans; b) histiocite; c) celule Merkel. 392. Epitelii stratificate pavimentoase fără keratinizare se găsesc la nivelul: a) b,c  pielii; b) mucoasei cavităţii bucale; c) vaginului şi canalului anal. Membrana bazală a epiteliilor glandulare are următoarele caracteristici: a,c a) are aceeaşi structură cu a epiteliilor de acoperire; b) are structură 393. diferită faţă de cea a epiteliilor de acoperire şi se numeşte corion; c) se numeşte glandilemă. Corionul reprezintă: a) tunica internă a vaselor sangvine; b) ţesutul b 394. conjunctiv din structura unei mucoase; c) ţesutul conjunctiv din structura unei glande. Porţiunea secretorie a glandelor exocrine se numeşte: a) adenomer; b) a 395. corion; c) glandilemă. Glanda sebacee este o glandă: a) tubulară glomerulată; b) acinoasă; c) c 396. alveolară plină. Din punct de vedere arhitectural glanda tiroidă este o glandă: a) b 397. alveolară; b) veziculoasă; c) de tip cordonal. Glandele ale căror celule involuează pe măsură ce-şi elaborează a 398. produsul de secreţie se numesc: a) holocrine; b) merocrine; c) amficrine Glanda suprarenală este o glandă: a) exocrină; b) cu arhitectură de tip b 399. cordonal; c) endocrină şi cu arhitectură de tip vezicular. Acinii seroşi: a) secretă produse proteice pure; b) se găsesc în structura a,c 400. glandei tiroide; c) sunt în structura pancreasului exocrin. Insulele Langerhans reprezintă: a) grupări de celule cu funcţie a,b 401. endocrină; b) grupări de celule prezente în interiorul pancreasului; c) grupări de celule prezente în mucoasa intestinală. Următoarele celule reprezintă celule conjunctive nediferenţiate: a) b 402. fibroblastul şi fibrocitul; b) celula mezenchimală şi celula reticulară; c) fibroblastul şi mastocitul. Ţesutul conjunctiv embrionar se numeşte: a) parenchim; b) corion; c) c 403. mezenchim. Fibroblastul este o celulă conjunctivă: a) adultă; b) nediferenţiată; c) c 404. tânără. Care dintre următoarele celule sunt celule conjunctive autohtone mature: a,b 405. a) adipocitul, fibrocitul şi mastocitul; b) celulele pigmentare; c) fibroblastele, plasmocitele şi macrofagele. Varietăţile de fibre conjunctive sunt reprezentate de: a) fibrele de a,c 406. colagen şi elastice; b) fibrele nervoase; c) fibrele de reticulină. Fibrele de reticulină se evidenţiază prin: a) coloraţii histologice b 407. obişnuite cu hematoxilină-eozină; b) metode de impregnare argentică; c) prin coloraţie PAS. În structura tendoanelor se găseşte: a) ţesut conjunctiv dens ordonat; b) a,b 408. ţesut conjunctiv bogat în fibre de colagen; c) ţesut conjunctiv dens neordonat. Ţesut conjunctiv dens bogat în fibre elastice se găseşte în următoarele b,c 409. structuri: a) tendoane şi aponevroze; b) stroma pulmonară; c) tunica medie a vaselor mari de la baza cordului. Ţesutul cartilaginos este: a) o formă particulară de ţesut osos; b) o formă b,c 410. de ţesut conjunctiv; c) format din celule numite condroblaste şi condrocite. Substanţa fundamentală a ţesutului cartilaginos se numeşte: a) condrină; a 411. b) elastină; c) miozină. Celulele osoase sunt reprezentate de: a) osteoblaste, osteocite şi b 412. osteoplaste; b) osteoblaste, osteocite şi osteoclaste; c) osteoblaste şi osteoplaste. 413. Periostul reprezintă: a) o membrană conjunctivo-vasculară care a,c  înveleşte osul; b) o membrană care înveleşte o piesă cartilaginoasă; c) o membrană cu rol trofic şi osteogenic. Osteoblastele sunt celule: a) osoase mature; b) care rezultă din b,c 414. diferenţierea celulelor mezenchimale; c) care rezultă din diferenţierea fibroblastelor Osteclastele reprezintă: a) celule osoase tinere; b) macrofagele ţesutului b 415. osos; c) cavităţile în care sunt situate osteblastele. Componenta organică de bază a ţesutului osos o reprezintă: a) a 416. colagenul; b) sărurile minerale; c) sialoproteinele şi osteocalcina. Ţesutul osos compact are următoarele caracteristici: a) se găseşte în a diafiza oaselor lungi şi corticala oaselor scurte; b) se găseşte în diafiza 417. oaselor lungi şi în oasele late; c) este mai puţin rezistent la forţele mecanice Osteonul este: a) unitatea morfofuncţională a ţesutului osos compact; b) a,c 418. componenta structurală a ţesutului osos trabecular; c) prezintă central un canal Havers. Endostul reprezintă: a) ţesut osos spongios; b) o membrană conjunctivă b,c 419. care tapetează canalul medular; c) o membrană conjunctivă care tapetează areolele osului spongios. Măduva osoasă a adultului este reprezentată în special de: a) măduvă a 420. galbenă; b) măduvă roşie hematogenă; c) măduvă cenuşie. Osificarea completă a unor piese osoase se termină în organismul uman: c 421. a) în primele luni după naştere; b) la pubertate; c) la vârsta de 20-24 de ani. Calusul reprezintă: a) un ţesut embrionar; b) ţesut nervos; c) ţesut osos c 422. nou format într-un focar de fractură. Fibra musculară striată este: a) o formaţiune citoplasmică multinucleată a,c 423. de tip sinciţial; b) o celulă uninucleată; c) prezintă striaţii transversale caracteristice. Ţesut muscular neted găsim în următoarele structuri: a) tunica a,c 424. musculară a tubului digestiv subdiafragmatic; b) muşchii extrinseci ai globului ocular; c) muşchii irisului şi corpului ciliar. Sarcomerul reprezintă: a) unitatea structurală şi funcţională a a,b miofibrilelor din fibrele musculare striate şi cardiace; b) o alternanţă de 425. discuri clare şi întunecate; c) unitatea structurală a miofibrilelor din fibrele musculare netede. Ţesutul muscular cardiac: a) este o formă particulară de ţesut muscular a,c 426. striat; b) este format din celule multinucleate; c) prezintă striaţii transversale caracteristice fibrelor musculare striate. Fibrele musculare striate din structura muşchiului sunt aranjate: a) a 427. paralel între ele şi orientate pe direcţia mişcării; b) paralel între ele şi perpendicular pe direcţia mişcării; c) orientate în toate direcţiile. Fibrele musculare striate sunt solidarizate printr-o lamă de ţesut b 428. conjunctiv lax numită: a) perimisium; b) endomisium; c) epimisium. Pericarionul reprezintă: a) o foiţă conjunctivă care înveleşte un nerv; b) b 429. corpul celulei nervoase; c) o teacă conjunctivă care înveleşte un cartilaj. Membrana celulară a pericarionului se numeşte: a) axoplasmă; b) c 430. axolemă; c) neurilemă. Dendritele sunt prelungiri neuronale: a) unice; b) ramificate; c) care b,c 431. conduc influxul nervos centripet. Lipofuscina reprezintă: a) un pigment de uzură prezent în neuroni; b) un a,b 432. material rezidual care se acumulează odată cu vârsta; c) un pigment prezent în celulele adipoase.  Celula vegetală este: a) unitatea structurală a plantelor; b) unitatea c 433. funcţională a plantelor; c) unitatea biologică structurală şi funcţională a tuturor plantelor. Celulele parenchimatice au mărimea cuprinsă între: a) 10 - 50 c 434. micrometri; b) 50 - 100 micrometri; c) 10 - 100 micrometri. Substanţele organice din protoplasmă sunt: a) protide, lipide, glucide; b) b 435. protide, lipide, glucide, vitamine şi fitohormoni; c) lipide, glucide, vitamine şi fitohormoni. Proprietăţile fiziologice ale protoplasmei sunt: a) semipermeabilitatea şi c absorbţia apei; b) mişcarea şi conducerea substanţelor organice; c) 436. semipermeabilitatea, excitabilitatea şi mişcarea; d) excitabilitatea, mişcarea şi conducerea sevei. Reticulul endoplasmatic reprezintă: a) aparatul circulator al plantei; b) b 437. aparatul circulator intracelular; c) conduce seva brută. Reticulul endoplasmatic este format din: a) canalicule, vezicule şi a 438. cisterne ultramicroscopice; b) canalicule, vezicule şi microtubuli; c) vezicule, cisterne şi cuantozomi. Dictiozomul este: a) o formaţiune lamelară cu aspect de cisterne c suprapuse; b) o formaţiune lamelară cu aspect de cisrterne suprapuse 439. unite prin partea lor centrală; c) o formaţiune lamelară cu aspect de cisterne suprapuse unite prin partea lor centrală, iar marginile rămân libere. Mitocondria este formată din: a) membrană dublă şi matrix; b) c 440. membrană, stromă şi oxizomi; c) membrană dublă, matrix şi sistemul de criste sau tubuli pe care se găsesc oxizomi. Ribozomii se găsesc în: a) citoplasmă, nucleu, condriozomi şi plastide; a 441. b) citoplasmă, nucleu şi plastide; c) nucleu, condriozomi şi plastide. Ribozomii au rol în: a) sinteza glucidelor şi lipidelor; b) sinteza b 442. proteinelor; c) sinteza proteinelor şi lipidelor. Plastidele se transformă în următoarea succesiune: a) proplastide- a leucoplaste-cloroplaste-cromoplaste; b) proplastide-leucoplaste- 443. cromoplaste-cloroplaste; c) proplastide-cloroplaste-cromoplaste- leucoplaste. Leucoplastele după natura substanţelor depozitate se pot afla sub formă b 444. de: a) amiloplaste, elaioplaste, cromoplaste; b) amiloplaste, elaioplaste, proteoplaste; c) amiloplaste, rodoplaste, cloroplaste. 445. Cloroplastele prezintă: a) membrană dublă, stromă şi tilacoide; b) a,b membrană dublă, stromă, stromatilacoide, granatilacoide şi cuantozomi; c) membrană, stromă şi cromatină. Cromoplastele conţin: a) pigmenţi verzi şi galbeni; b) verzi, portocalii şi c 446. antocianici; c) galbeni, bruni, roşii şi portocalii din grupa carotenoizilor. Formarea sferozomilor începe cu: a) acumularea de substanţe osmeofile a în porţiunile terminale ale reticulului endoplasmatic; b) acumularea de 447. substanţe în veziculele golgiene; c) acumularea de substanţe tanante în presferozomi. Lizozomii conţin: a) enzime hidrolitice producând liza unor structuri a 448. subcelulare; b) enzimele ciclului Krebs; c) enzimele ciclului glioxilic. Peroxizomii conţin: a) peroxidază şi catalază şi au rol în respiraţia a 449. celulară; b) peroxidază şi amilază; c) peroxidază şi celulază. Microtubulii participă la: a) transportul veziculelor golgiene; b) formarea a,b 450. structurilor fusoriale cu rol în transportul cromozomilor la polii celulelor; c) transportul microfibrilelor de celuloză la epidermă. 451. Cilii şi flagelii în secţiune transversală prezintă: a) 9 microtubuli c  periferici şi 2 microtubuli centrali; b) 9 microtubuli periferici şi 2 perechi de microtubuli centrali; c) 9 perechi de microtubuli periferici şi 2 microtubuli simpli centrali. Centrul celular este alcătuit din: a) 2 centrioli, centrosferă şi astrosferă; c 452. b) centriol, centrozom, centrosferă şi microcentru; c) centriol, centrozom, centrosferă şi astrosferă. După rolul fiziologic vacuolele pot fi: a) digestive, gazoase şi propriu- b 453. zise; b) aleuronale, digestive, gazoase şi propriu-zise; c) aleuronale, gazoase şi propriu-zise. Ca structură vacuola propriu-zisă prezintă: a) tonoplast şi suc celular; b) a 454. tonoplast şi citoplasmă; c) plasmalemă şi suc celular. Tonoplastul este: a) membrană de tip elementar; b) membrană a,b 455. trilaminată şi conţine proteine şi lipide; c) membrană trilaminată şi conţine celuloză şi lignină. Sucul celular prin compoziţia sa are rol în: a) plasmoliza celulară; b) a,b 456. turgescenţa celulară; c) liza celulelor. Incluziunile ergastice de natură anorganică sunt reprezentate prin: a) apă b şi săruri minerale; b) sulfat de calciu, carbonat de calciu, dioxid de 457. siliciu; c) sulfat de calciu, carbonat de calciu, dioxid de siliciu şi oxalat de calciu. Grăunciorul de amidon se formează în: a) amiloplaste; b) leucoplaste; c) a,b 458. cromoplaste. Glicogenul este substanţa de rezervă a: a) bacteriilor şi ferigilor; b) c 459. ciupercilor, muşchilor şi mixomicetelor; c) bacteriilor, cianobacteriilor, ciupercilor şi mixomicetelor. Aleurona este o substanţă de natură: a) proteică; b) lipidică; c) protidică; a,c 460. d) glucidică. Inulina este formată din numeroase molecule de: a) fructoză; b) glucoză; a 461. c) zaharoză. Uleiurile eterice sunt amestecuri de: a) hidrocarburi terpenice şi glucide; c 462. b) alcooli, aldehide şi protide; c) hidrocarburi terpenice, alcooli, aldehide ş.a. Nucleul este prezent la: a) procariote şi eucariote; b) procariote; c) c 463. eucariote. Ca structură nucleul prezintă: a) membrană, carioplasmă, nucleol; b) a,b 464. anvelopă, cariolimfă, nucleol; c) membrană, citoplasmă, organite. Peretele celular se formează la sfârşitul diviziunii celulare şi trece prin b 465. trei stadii: a) primar şi secundar; b) primordial, primar şi secundar; c) primordial, primar, secundar şi terţiar. Peretele secundar respectă: a) porii (punctuaţiunile) peretelui primar; b) a 466. porii (punctuaţiunile) peretelui primordial; c) porii (punctuaţiunile) peretelui terţiar. Creşterea în suprafaţă a peretelui celular se face prin: a) întindere şi c 467. apoziţie; b) intussuscepţiune; c) întindere şi intussuscepţiune. Creşterea în grosime a peretelui celular se face prin: a) întindere; b) c 468. depunere de micele noi printre cele vechi; c) apoziţie şi mai puţin prin intususcepţiune. Plasmodesmele sunt legături protoplasmatice între: a) celulele vii ale a,b 469. unui ţesut; b) celulele vii şi mediul extern; c) celulele vii şi mediul intern. Cerificarea constă în: a) acoperirea pereţilor externi ai celulelor a 470. epidermice cu ceară; b) acoperirea pereţilor celulari cu ceară; c) impregnarea pereţilor celulari cu ceară. 471. Mineralizarea constă în: a) încrustarea peretelui celular cu dioxid de a  siliciu şi carbonat de calciu; b) depunerea substanţelor minerale la exteriorul epidermei; c) depunerea substanţelor minerale în toţi pereţii celulari. Suberificarea constă în: a) impregnarea pereţilor celulari cu suberină; b) a 472. impregnarea pereţilor celulari cu suberină şi ceară; c) impregnarea pereţilor celulari cu suberină şi cutină. Spaţiile intercelulare se pot forma pe cale: a) schizogenă, lizigenă şi a 473. rexigenă; b) schizogenă, lizigenă şi îndepărtarea lamelelor mijlocii; c) lizigenă, rexigenă şi topirea pereţilor celulari. Amitoza se realizează prin: a) strangulare, înmugurire, clivare şi a 474. fragmentarea masei nucleare; b) gâtuire, despicare şi ruperea celulelor; c) clivare, fragmentarea masei nucleare şi dispariţia pereţilor celulari. Mitoza prezintă o interfază care parcurge următoarele perioade: a) c 475. presintetică, sintetică şi de acumulare; b) presintetică, sintetică, postsintetică şi de dispersie; c) presintetică, sintetică şi postsintetică. Diviziunea mitotică propriu-zisă parcurge următoarele faze: a) profaza, c 476. metafaza, anafaza şi citofaza; b) profaza, metafaza, interfaza şi telofaza; c) profaza, metafaza, anafaza şi telofaza. Citochineza începe la: a) sfârşitul interfazei; b) sfârşitul anafazei; c) c 477. sfârşitul telofazei. Meioza se întâlneşte la: a) celulele mamă ale gameţilor şi celulele mamă a 478. ale sporilor haploizi; b) celulele somatice; c) celulele care au mai mulţi nuclei. Meioza primară are ca rezultat: a) formarea a două celule haploide; b) a 479. formarea a două celule diploide; c) formarea unei celule cu mai mulţi nuclei. Meioza secundară are ca rezultat: a) formarea a patru celule haploide; b) a,c 480. formarea a doi gameţi bărbăteşti şi doi femeieşti; c) formarea a patru spori haploizi. Celula procariotă prezintă: a) perete celular, citoplasmă şi nucleu; b) c 481. perete celular, citoplasmă şi mai mulţi cromozomi; c) perete celular, citoplasmă şi nucleoid (material nuclear). În citoplasma celulei procariote găsim următoarele organite: a) c 482. dictiozomi şi plastide; b) reticul endoplasmatic şi centru celular; c) ribozomi. Ţesutul vegetal este: a) o grupare de celule asemănătoare care au aceeaşi c funcţie; b) o grupare permanentă de celule care au aceeaşi origine, formă 483. şi structură; c) o grupare permanentă de celule care au aceeaşi origine, formă, structură şi îndeplinesc aceeaşi funcţie. După poziţia pe care o ocupă în corpul plantei, meristemele pot fi: a) c 484. apicale, intercalare şi descendente; b) apicale şi laterale; c) apicale, intercalare şi laterale. Vârful vegetativ meristematic cu o singură celulă apicală, poate prezenta c celula sub următoarele forme: a) mamelon, bifacială, piramidală 485. trifacială, trilaterală, tetralaterală; b) bifacială, trifacială, trilaterală, tetralaterală; c) mamelon, bifacială, piramidală trifacială, trilaterală prismatică, tetralaterală, pentalaterală. Vârful vegetativ meristematic al rădăcinii prezintă următoarele tipuri c structurale: a) vârf vegetativ cu o singură iniţială tetraedrică; b) vârf 486. vegetativ cu două grupuri de iniţiale şi vârf vegetativ cu trei straturi de iniţiale; c) vârf vegetativ cu o singură iniţială tetraedrică, vârf vegetativ cu două grupuri de iniţiale şi vârf vegetativ cu trei straturi de iniţiale. După structura vârfului vegetativ meristematic la Gymnospermae se c 487. deosebesc trei tipuri principale: a) Cycas, Ginkgo şi Taxus; b) Ginkgo,  Criptomeria şi Picea; c) Cycas, Ginkgo şi Criptomeria -Abies. Vârful vegetativ meristematic la Angiospermae în secţiune longitudinală c prin apexul caulinar prezintă următoarele zone: a) apical - axială şi 488. subapical - axială; b) laterală şi subapical -axială; c) apical - axială, laterale şi subapical - axială. Meristemele primordiale ale rădăcinii după Hanstein sunt: a) a 489. dermatogenul, periblemul şi pleromul; b) dermatogenul, periblemul şi tunica; c) periblemul, pleromul şi corpusul. Meristemele primare sunt: a) protoderma, procambiul şi felogenul; b) c 490. protoderma, meristemul fundamental şi cambiu; c) protoderma, procambiul şi meristemul fundamental. Cambiul prin activitatea sa generează: a) lemn secundar, liber secundar c 491. şi suber; b) liber secundar, lemn secundar şi măduvă; c) liber secundar, lemn secundar şi raze medulare secundare. Felogenul prin activitatea sa generează: a) suber şi feloderm; b) suber, b 492. feloid şi feloderm; c) suber, feloderm şi raze medulare. Epiderma poate fi: a) unistratificată; b) pluristratificată; c) unistratificată c 493. sau pluristratificată. Stomatele, după forma celulelor alcătuitoare, pot fi de următoarele c tipuri: a) Amarilidaceu, Gramineu, Mnium; b) Amarilidaceu, Gramineu, 494. Anizocitic; c) Amarilidaceu, Gramineu, Mnium (Pteridofitic), Gimnospermic..Perii protectori (tectori) pot fi: a) unicelulari sau pluricelulari vii; b) c 495. unicelulari sau pluricelulari morţi; c) unicelulari sau pluricelulari, vii sau morţi. 496. Exoderma poate fi: a) unistratificată; b) unistratificată sau b pluristratificată; c) pluristratificată. 497. Endoderma protejează: a) rădăcina; b) scoarţa; c) cilindrul central. c 498. Ţesutul suberos protejează: a) rădăcina; b) rădăcina, tulpina şi ramurile b acestora cu creştere secundară; c) tulpina şi ramurile sale. Parenchimurile absorbante au rolul de a absorbi: a) apa cu sărurile c 499. minerale; b) seva brută şi elaborată; c) apa cu sărurile minerale din sol şi din precipitaţii şi substanţele organice din endosperm Parenchimul asimilator se întâlneşte în: a) frunză; b) tulpini; c) rădăcină; d 500. d) toate organele verzi ale plantei. Celulele parenchimului acvifer conţin: a) substanţe organice; b) săruri c 501. minerale; c) vacuolă mare cu suc celular bogat în coloizi hidrofili. Parenchimul aerifer se găseşte la plantele: a) hidrofile şi higrofile; b) a 502. mezofile; c) xerofile. Traheidele sunt vase lemnoase imperfecte pentru că: a) au pereţii c 503. celulozici; b) conţin citoplasmă puţină; c) sunt fusiforme şi au toţi pereţii lignificaţi. Traheele sunt vase perfecte deoarece: a) nu au pereţi laterali; b) sunt c 504. moarte; c) pereţii transversali dintre celule s-au resorbit. Vasele lemnoase sunt reprezentate prin: a) traheide şi trahei; b) traheide a 505. şi parenchim lemnos; c) trahei şi fibre lemnoase. Tuburile ciuruite conduc: a) seva brută; b) seva elaborată; c) seva brută b 506. şi elaborată. Vasele liberiene se numesc tuburi ciuruite pentru că: a) prezintă plăci a 507. ciuruite simple sau multiple pe pereţii transversali; b) sunt vii; c) au plăci ciuruite pe pereţii laterali. 508. Colenchimul este un ţesut mecanic: a) dispus superficial şi viu; b) dispus a  în scoarţa internă; c) viu şi dispus în cilindrul central. Colenchimul este de tip angular şi tabelar: a) cel angular are pereţii c tangenţiali îngroşaţi cu lignină; b) cel tabelar are pereţii îngroşaţi la 509. unghiuri cu celuloză; c) cel angular are pereţii celulari îngroşaţi la unghiuri cu celuloză şi cel tabelar are pereţii tangenţiali îngroşaţi cu celuloză. Sclerenchimul este: a) un ţesut mort alcătuit din celule care au pereţii a uniform lignificaţi; b) un ţesut mort alcătuit din celule cu pereţii 510. îngroşaţi uniform cu celuloză; c) un ţesut mort alcătuit din celule cu pereţii îngroşaţi neuniform cu lignină. Papilele secretoare se întâlnesc pe: a) frunze; b) sepale; c) petale şi c 511. ramurile tinere ale unor arbori. Perii secretori sunt formaţiuni epidermice: a) unicelulare sau a 512. pluricelulare; b) unicelulare; c) pluricelulare ramificate. Nectarinele (nectariile) sunt producţiuni epidermice sau emergenţe şi se c 513. găsesc: a) numai în floare; b) numai pe frunze; c) în floare, pe limbul foliar, pe peţiol şi pe stipele. Laticiferele sunt celule secretoare ale căror produse: a) se depun a 514. intracelular; b) sunt eliminate în spaţiile intercelulare; c) sunt eliminate în mediul extern. Papilele senzitive sunt localizate: a) la baza filamentelor staminale din a 515. florile unor plante; b) la baza stigmatului; c) la baza gineceului. Parenchimurile senzitive sunt localizate la: a) baza peţiolului frunzelor; a 516. b) baza limbului foliar; c) baza inflorescenţelor. Ocelele senzitive reprezintă: a) un sistem de două celule epidermice a 517. suprapuse; b) un sistem de două stomate suprapuse; c) un sistem de mai multe celule epidermice suprapuse. Florile bărbăteşti la pin: a) au forma unor conuri mici; b) au forma unor a,c 518. conuri mari; c) sunt dispuse în inflorescenţe. O floare bărbătească de la pin prezintă: a) un ax pe care sunt prinse c microsporofile (stamine); b) un ax de care sunt prinşi sacii polenici; c) 519. un ax central pe care sunt dispuse în spirală microsporofile (stamine) care au forma unor solzi ce poartă pe faţa inferioară câte doi saci polenici. 520. Grăunciorul de polen la pin are următoarea structură: a) exină, celulă c vegetativă, celulă generativă, două celule protaliene; b) exină, intină, celulă vegetativă şi două arhegoane; c) exină, intină între care se găsesc doi saci cu aer, celulă vegetativă, celulă generativă şi două celule protaliene. Florile femeieşti de la pin, sunt grupate în inflorescenţe numite conuri b care sunt mari. O asemenea inflorescenţă este formată din: a) un ax central pe care sunt dispuse în spirală macrosporofile (carpele) purtătoare de saci polenici; b) un ax central pe care sunt dispuse în 521. spirală macrosporofile (carpele), aşezate la subsuoara câte unui solz steril, care poartă pe faţa superioară câte doi macrosporangi (ovule); c) un ax central pe care sunt dispuse carpele care au pe faţa inferioară câte două ovule. Ovulul de la pin are următoarea structură: a) integument, nucelă, sac c embrionar; b) integument, nucelă şi două arhegoane; c) integument, 522. nucelă, endosperm primar în care sunt împlântate două arhegoane care au în interior câte o oosferă. Polenizare la Gymnospermae este: a) anemofilă; b) entomofilă; c) a 523. hidrofilă.  Fecundaţia la Gymnospermae este: a) dublă; b) simplă; c) simplă şi b 524. dublă. Elementele cu rol de înmulţire ale florii Angiospermelor sunt: a) caliciul c 525. şi staminele; b) corola şi carpelele; c) staminele şi carpelele. Stamina este formată din: a) peduncul, conectiv şi anteră; b) filament, b 526. conectiv şi anteră; c) filament, conectiv şi saci polenici. 527. După raportul dintre stamine, androceul poate fi: a) gamostemon sau c concrescut; b) dialistemon sau liber; c) dialistemon sau gamostemon. Ca structură antera poate prezenta: a) un şanţ median, două şanţuri a laterale, conectiv, epidermă, strat mecanic, strat tranzitoriu şi strat tapet; 528. b) un şanţ median, două şanţuri laterale, conectiv, epidermă, strat tranzitoriu şi strat tapet; c) un şanţ median, două şanţuri laterale, conectiv, epidermă, strat mecanic. Grăunciorul de polen la Angiospermae are următoarea structură: a) exină a groasă prevăzută cu pori, intină subţire prevăzută cu îngroşări la