Explorarea Funcţională a Sistemului Endocrin PDF
Document Details
Uploaded by VirtuousHeliotrope8244
UMFST
Dr. Albu Sorin
Tags
Summary
Acest document discută explorarea funcțională a sistemului endocrin, concentrându-se pe metabolismul glucidic. Sunt prezentate metode pentru determinarea glicemiei bazale, dozarea hemoglobinei glicozilate, şi testul de încărcare cu glucoză orală. Documentul include, de asemenea, informații despre factorii care influențează aceste măsurători.
Full Transcript
Explorarea funcţională a sistemului endocrino-metabolic 115 EXPLORAREA FUNCŢIONALĂ A SISTEMULUI ENDOCRIN Dr. Albu Sorin A. EXPLORAREA METABOLISMULUI GLUCIDIC Menţinerea nivelului normal al concen...
Explorarea funcţională a sistemului endocrino-metabolic 115 EXPLORAREA FUNCŢIONALĂ A SISTEMULUI ENDOCRIN Dr. Albu Sorin A. EXPLORAREA METABOLISMULUI GLUCIDIC Menţinerea nivelului normal al concentraţiei plasmatice al glucozei reprezintă una dintre funcţiile importante ale sistemului endocrin. Nivelul glicemiei reflectă echilibrul între principalul hormon hipoglicemiant al organismului (insulina) şi hormonii hiperglicemianţi. Dintre aceşti hormoni, insulina deţine un rol esenţial în menţinerea homeostaziei glucozei. Primul test efectuat în condiţiile unei suspiciuni a dereglării homeostaziei glucozei este determinarea glicemiei bazale. Se recoltează sânge dimineaţa, a jeun, în condiţii bazale, după un repaus caloric de cel puţin 10 ore. Se poate preleva sânge venos, arterial sau capilar. Interpretarea se face în funcţie de mai mulţi factori: metoda de dozare: în principiu metodele chimice (Hagedorn-Jensen, Somogy- Nelson, Benedickt) dau valori mai mari, fiind nespecifice. Metodele enzimatice, fiind specifice, dau valori mai mici (glucozoxidază, hexokinază, benzi de autoanaliză - reflectomeri) provenienţa sângelui: sângele arterio-capilar dă valori mai ridicate cu circa 5- 15mg% vârsta: are şi ea o influenţă, valorile bazale crescând cu câte 10mg% pe decadă Interpretare. Se consideră că atunci când glicemia bazală depăşeşte valoarea de 110mg% în sângele venos şi 126mg% în sângele arterial, mai ales la dozări repetate, se ridică suspiciunea unui diabet. Valori mai mici de 50-60mg% indică prezenţa unei hipoglicemii. Dozarea hemoglobinei glicozilate. În condiţii de hiperglicemie moleculele proteice suferă un proces de glicozilare neenzimatică, proporţional cu mărimea creşterii glicemice. Hemoglobina glicozilată cuprinde mai multe fracţiuni denumite A1a, A1b, A1c corespunzător ritmului lor de migrare cromatografică. Valoarea normală a hemoglobinei A este de circa 8%; pentru HgbA1c este cuprinsă între 4-5,9%. O valoare crescută (peste 15%) indică un dezechilibru metabolic major şi prelungit. Acest proces al glicozilării hemoglobinei are loc lent, dar continuu pe tot parcursul vieţii eritrocitelor. Determinarea HgbA1c a devenit obligatorie pentru urmărirea gradului de echilibru metabolic. Hiperglicemia provocată pe cale orală (test de încărcare cu glucoză administrată oral). Întrucât o glicemie a jeun normală nu exclude existenţa unui diabet zaharat latent se indică acest test. Se bazează pe determinarea glicemiei în mai multe rânduri după o încărcare cu glucoză. Testul se efectuează dimineaţa (între orele 730 şi 10), după un repaus nocturn şi alimentar de cel puţin 10 ore (se poate consuma doar apă). Cu cel puţin 3 zile înaintea efectuării testului trebuie asigurat un aport de cel puţin 150 g glucide, recomandându-se abţinerea de la fumat înaintea şi în timpul testului. Pe cât posibil nu se vor lua medicamente ce ar putea modifica rezultatele. Testul se efectuează cu subiectul în poziţie şezândă. Se recoltează prima glicemie din sânge venos sau capilar pe nemâncate, apoi se administrează 75 grame glucoză dizolvată în 300 ml apă, care trebuie băută în cel mult 3 minute. Se determină glicemia la 2 ore de la ingerarea glucozei. Interpretarea rezultatelor este prezentată în Tabelul 10. Cu valorile măsurate de glicemie completaţi graficul din Fişa de lucru! 116 Lucrări practice de fiziologie Explorări imunologice. Există unele anomalii ale funcţiei imunologice care ar favoriza acţiunea unor agenţi distructivi ai celulelor beta-insulare.. S-a raportat o creştere a raportului celulei T helper/T supresor care ar favoriza agresiunea imunologică. S-au pus în evidenţă o serie de anticorpi antiinsule pancreatice (ICA - Islet Cell Autoantibodies), anticorpi antiGAD (decarboxilaza acidului glutamic), anticorpi antiinsulină, anticorpi citotoxici. Tabelul 10. Interpretarea testului de încărcare cu glucoză (determinare din sânge capilar) Diabet zaharat Glicemia bazală ≥110mg% Glicemia la 2h ≥200mg% Scăderea toleranţei la glucoză Glicemia bazală