Subiecte Chirurgie - Examen Iarnă 2023-2024

Subiecte pentru examen sesiunea de iarnă unitatea de curs Urgente chirurgicale calificarea Asistent Medical in Urgente , anul IV, grupa 418-419 Durata studiilor – 5 ani 1. Infectia chirurgicala. Definitie. Clasificarea. Etiopatogenia. Man...

Subiecte pentru examen sesiunea de iarnă unitatea de curs Urgente chirurgicale calificarea Asistent Medical in Urgente , anul IV, grupa 418-419 Durata studiilor – 5 ani 1. Infectia chirurgicala. Definitie. Clasificarea. Etiopatogenia. Manifestarile clinice. Asistenta de urgenta. Tratament. DEFINITIE INFECTIEI CHIRURGICALE. este o ansambul tulburarilor functionale si al modificarilor lezionale, locale si sistemice produse de reactia organismului la patrunderea si inmultirea germenilor patogeni. Infecția purulentă este provocată de coci piogeni: stafilococi, streptococi, pneumococi, meningococi, bacilul Coli, Pseudomonas aeruginosa etc. O mare importanță o are asociația mai multor microbi, ca de ex. aerobi și anaerobi. CLASIFICAREA INFECȚIEI CHIRURGICALE: ◦ Infecția chírurgicală acută. Infecția aerobă purulentă acută. Infecția anaerobă acută, Infecția specifică acută (tetanos, antrax). Infecția putridă acută ◦ Infecția chirurgicală cronică. Infecția nespecifică cronică Infecția specifică cronică (sifilis, actínomicoza, tbc etc.) ○Fiecare din formele enumerate pot evolua cu predominarea fenomenelor locale (infecție chirurgicală locală) sau generale (infecție chirurgicală generală) CLASIFICAREA INFECŢIEI CHIRURGICALĂ PURULENTĂ: ○in funcţie de evaluţia clinică: ◦ Infecţia purulentă acută si cronica localã "generală in funcţie de etiologie: ○ Stafilococică ○ Streptococică ○ Meningococică ○ Colibacilară ○ Bacilopioceanică ○ Pneumococică ○ Mixtă oÎn funcţie de localizare: ○ Independenta de organ si regiunea( oase, piele) ETIOPATOGENIA: ○ Cind este prezentă "poarta de întrare", are loc patrunderea in organism germenilor, microbilor. Din partea organismului avem o serie de reacții. ○ Pătruzînd în organism microbii se înmulţesc repede. Înmulţindu-se ei secretă substante toxice - toxine, care acționează asupra ţesuturilor din jur în mod direct sau pe cale reflexă prin SNC. Totul depinde de interacțiunea organismului şi a microbilor. Cu cît este mai mare numărul microbilor, cu atît este mai mare virulența lor și cu cît sînt mai slabe fortele protectoare ale organismului, cu atît mai gravă este infecția chirurgicală și invers. MANIFESTĂRILE CLINICE LOCALE : ○ Reactia locală a țesuturilor se manifestă in primul rind prin tulburan de circulaţie, ○ Rubor - pătrunzind infecția in organism distruge integritatea ţesuturilor, se produc schimbări din partea vaselor care la început se îngustează, apoi se dilată, astfel fluxul de snge se märește și clinic se manifestă prin hiperimie locală. ○ Tumor. din _vasele dilatate trece în tesuturile vecine partea lichidă a sîngelui, leucocitele care duce la tumeficație locală. ○ Calor - creșterea locală a fluxului de singe duce la creșterea concomítentă a proceselor biochimice cu emanare de energie ce provoacă ridicarea temperaturei locale ○ Dolor fibrele nervoase care trec prin această zonă din cauza_edemului se comprimă provocînd reacție de durere locală ○ Funcţio laesa edemul țesuturilor și durerea provoacă lezarea funcţiei regiunii anatomice date, MANIRESTĂRILE CLINICE LOCALE ȘI GENERALE: Frbra pina la 40 - 41 grade( este caracteristic ridicarea seara si caderea dimineata) cu frisoane, Cefalee, vertije " Insomnie. Dispnee ⁃ Respirația superficială şi frecventă Obiectiv: Puls filiform și accelerat scăderea TA , auscultatlv tonurile inimii surde. " Limba saburală, uscată , pierderea poftei de mîncare, greață, vomă, meteorism, diaree sau constipaţii hepatomegalie, splenomegalie, oligurie, anurie. Palpator avem fluctuatie( semn ímportant) ○ Accelerarea pulsului se petrece paralel cu ridicarea temperaturii. In cazurile decompensate are loc necorespunderea dintre ridicarea temperaturii şi accelerarea pulsului în evoluția procesului supurativ. Acest semn se numește ,,semnul foarfecelui" Sndică constituie un semn prognostic grav deoarece starea areactivă a organismului DIAGNOSTICUL: " AGU ◦ Albuminurie ○ Leucociturie ○ Cilindrurie " AGS (Leucocitoza cu devierea formuli leucocitare spre stinga VSH accelerat, anemie - hemoglobina şi Nr de eritrocite scăzute. " USG organelor interne plus regiunii afectata = Rg. " Biochimie Examinarea microflorei si testarea sensibilitatii la antibiotice TRATAMNT: Local și general Local: conservator şi chirurgical. Conservativ in stadiile incipiente: " Aplicarea pansamentelor cu SOL. Hipertonica ,SOL. Betadini10%, unguent Levomicol. ◦ Aplicarea călduri uscate - sare, malai, nisip, termoforul " Proceduri fizioterapeutice " Laseroterapia Tatamentul chirurgical - după apariţia fluctuenţei 1, Analgezie locală sau generală. 2. Deschiderea regiunii afectate( se face incizie si evacuarea masei puruliente) 3, Prelucrarea cu Sol. antiseptice (Sol. Peroxid de hydrogen 3%, Furacilină, Dioxidina). 4. Introducerea drenului de de cauciuc. 5. Aplicarea pansamentului steril cu Sol. Betadini10%, ungh., Levomicol. Tratament general: Antibioticoterapia- la inceput cu spectru larg de actiune (cefazolina, cefatoxim, amoxicilină) adm parenteral i/m i/v si local Terapia antianaerobă si antiparazitară cu Metronidazol Terapia de dezintoxicare: Sol nacl 0,9 Sol de lucoză 5% Sol ringher Sol de deșocare- macromoleculare: Refortan Haes 3% 6% Poliglucină Transfuzii de sange si derivatele lui Vitaminoterapia Alimentarea parenterală- sol infuzibile 2. Infectiei chirurgicala aeroba locala. Furunculul. Definitie. Cauze. Manifestarile clinice. Tratament. Furunculul ⁃ este inflamația acută supurativă a foliculului pilos și a glandelor sebacee Cauze: ⁃ persoanele care lucrează mult în praf, mai ales dacă aceștea nu păstrează o bună igienă a pielfi, -Microtraumatisme Mai mult este provoacat de stafilococul auriu. Care pătrunde în teaca firului de păr, în glandele sebacee, unde găsește condiții bune de dezvoltare. Furunculoză- dezvoltarea a mai multor furuncule(2,3) care apar concomitent sau succesiv Factorii favorizanţi sînt: ◦ Surmenajul fizic și intelectual. Boli grave epuizante (diabetul zaharat, febra tifoidă, gripa, bronhopneumonia, avitaminoze etc). ◦ Obezitatea. Manifestările clinice: Obiectiv: pe piele ușoară înroșire (rubor), pielea este caldă (calor), indurație și o inflamație (tumor), durerea (dolor). În vîrful infiltratului se formează ◦ colecție mică de puroi cu un punct negru în centru. Furunculul evoluează încă 3-5 zile, timp în care crește în suprafaţă și adincime. După circa 7-10 zile de la debut, evolutia furunculului se termină. în acest stadiu firul de păr se elimină, iar în locul de unde s-a eliminat acest "miez", rămîne un orificiu mic, care mai apoi se cicatrizează. 3. Infectia chirurgicala aeroba locala. Furunculoza. Definitie. Manifestările clinice. Tratament şi îngrijirea bolnavilor. Furunculoza reprezintă apariția multiplă sau recurentă a furunculelor pe piele. Manifestările clinice Leziuni multiple, similare furunculelor, grupate în diferite zone ale corpului. Febră sau stare generală alterată în cazurile severe. Tratament și îngrijire Tratament local: Igienizare riguroasă a zonei afectate. Aplicarea unguentelor cu antibiotic. Tratament sistemic: Antibiotice orale sau intravenoase în cazurile severe.  Îngrijire: Evitarea traumatizării leziunilor. Monitorizarea stării generale 4. Infectia chirurgicala aeroba locala. Carbuncul. Definitie. Cauze. Manifestările clinice. Complicatiile. Tratament şi îngrijire. Carbunculul -este o inflamație purulent-necrotică acută a mai multor foliculi piloși și a glandelor sebacee, cu formare de infiltrat comun şi nccroză imensă a pielii şi ţesutulul celuloadipos, Se dezvoltă în special pe ceafă, fäţă, scapule, regiunea gluteană, mai rar pe membre ○ Manlfestările clinice La început apare un infiltrat inflamator cu o pustulă superficială, care crește foarte repede, Se observă o durere intensă, pielea din jur are culoare purpurie , este edem. Epidermúl de saupra se perforeaza ce duce la formarea orificilor , prin care se elimină puroiul viscos de culoare verde. Starèa generală sa agravėaza cu dezvoltarea intoxicației grave - t* corpului se ridică la 40*, greață, yomă inapetenţă, cefalee intensă, insomnie, uneorí delir si stare de inconştientà. Complicaţiile carbunculului: Limfangită, limfadenită, Tromboflebíta venelor fetei, Meningită purulentă Sepsisul (vezi mai sus). 5. Infectia chirurgicala aeroba locala. Abcesul. Flegmonul. Definitie. Manifestările clinice. Tratament. Abcesul - este ○ colecţie de puroi limitată cu o capsulă piogenă. Se poate localiza în ţesuturi și în diferite organe.Agenţii patogeni cel mai des sînt stafilococul și streptococul. Infecţia pătrunde în organism pe cale: exogenă endogenă Exogena poate fie datorită unei plãgi superficiale (o simplă zgîrietură). Aceste plăgi se închid repede la suprafaţă, însă infecţia continuie să se dezvolte în profunzime Endogen infecţia se răspîndește pe cale hematogenă sau limfogenă (abces pulmonar, cerebral, hepatic, renal) MANIIMESTĂRILE CLINICE: Semnele locale sînt cele tipice - 5 semne ale inflamaţiei. La început apare o induraţie, care cu timpul devine fluctuentă. Dintre semnele generale se atestă temperatura ridicată (38-39*), frisoane, agitaţie, starea generală alterată, ○Tratamentul (vezi tratamentul inf. chirurgicale). Flegmonul : Este inflamaţia supurativă acută difuză, a tesutului conjunctiv súbcutânat, (subaponevrotic și muscular), ce nu are membrană piogenă, de aceea se propagă prin spaţiile laxe ale tesutului celular. ○ Manifestările clinice: Apar și se extind brusc cele 5 semne ale inflamației. Pe primul plan apare durerea vie. Ceva mai tîrziu celelalte semne locale. Tumificația reprezintă un infiltrat dur care apoi se înmoaie și apare fluctuența. Aspectul clinic al flegmonului este mult mai sever decîtal abcesului. Bolnavul este un intoxicat grav. Frecvent se întîlnesc și formele maligne - atunci începe brusc cu temperatura 40°, frison, cefalee etc, ◦ Complicațiile: ⁃ Limfadenita, limfangită. Septicemia. ⁃ Meningită purulentă - dacă e localizat pe față ○ Tratamentul - vezi mai sus inf.,ch 6. Infectia chirurgicala aeroba locala. Hidrosadenita. Definitia. Cauze. Manifestările clinice. Tratament şi îngrijire bolnavilor. este o inflamație supurativă a glandelor sudoripare, provocată de stafllococul auriu Se localizează îin fosa axilară, maf rar în regiunea genitalã $i perianalã, la femel în reglunea mamelonului, Cauzele Dermatitelc; Hiperhidroza; Lipsa igienii personale. ○ Manifestările clinice: Debutul cu o durere minímă, tolerabilă, mai curînd ca o senzație de prurit, printr-o tumefacție mică și roșie, dură, dureroasă la palpare. În adincul tesutului celulo- adipos apare un nodul consistent și dureros. La început acesta este acoperit cu pielea intactă de o culoare roșie - purpurie, mal apoi apare ○ fluctuenţă, din focar iese puroi cremos, Durează 10-15 zile, deseori se formează recidive, ○ Tratamentul este conservator şi chirurgical: Antibioterapia Autohemoterapia Local aplicarea căldurii uscate, raze ultrascurte. La formarea colecţiei purulente este indicată deschiderea ei şi drenarea 7. Infectia chirurgicala aeroba locala. Limfadenita. Limfangita. Definitia. Cauze. Manifestările clinice. Tratament. Limfadenita - este o inflamația ganglionilor limfatict. Are caracter secundar, cauzată de existenţa unui process inflamator primar într-o regiune oarecare a corpului. Poate fi acută șÍ cronică. ○ Manifestărlle clinice: G/l se măresc, devin duri şi durerosi la palpare. ○ Limfangita acută - este inflamația acută a vaselor limfatice. Este consecința unui alt proces inflamator (carbuncul, furuncul, panariţiu). Poate fi: - in funcție de vasele lezate: Reticulară - inflamația vaselor mici " Tronculară - inflamația trunchiurilor limfatice. Mai poate fi: ◦ Superficială -se af. vasele limfatice de sub piele. ◦ Profundă - vasele limfatice profunde ◦ Mixtă - se afectează atit vasele superficiale cit și cele profunde 8. Flebita. Tomboflebita. Definitia. Cauze. Manifestările clinice. Principii de tratament. Flebita - Inflamația peretelui venei fără formarea de trombi. Tromboflebita -este inflamația peretelui venei cu formarea de trombi. Clasificarea ◦ In funcţie de evoluție poate fi tromboflebita: ◦ acutã, " subacutã, ◦ cronică. ◦ In functie de localizare: " superficială. " profundă ◦ In functie de caracterul procesului : ◦ aseptică (nesupurativă) ◦ supurativă, Cauzele: Pătrunderea infecţiei fn patul yenos micsorarea torentului circulator in vene creșterea cuagulabilitåții singelui, lezarea pereţilor vaselor, in special a inimii. Clinica: Tromboflebita acută superficială începe cu durerea moderată de-a lungul trunchiului venos. Edem neînsemnat a extremității lezate, pielea este hiperimiată , în regiunea venei apare ◦ induratie, temperatură locală, Temperatura corpului 37,5 ° C rar 38° Tromboflebita acută profundă - În primele zile bolnavul simte dureri intense în extremitate, edem pronunțat în toată extremitatea, piele devine lucioasă, palidă și cianotică. Temperatura corpului creşte 39,5 -40 C tratamentul este conservator ș1 chirurgicat: ○ Conservator: Regimul strict la pat; ◦ Imobilizarea membrului; ○ Poziția ridicată a membrului, ce contribuie la: " îmbunătățirea reflexului venos; ⁃ calmarea durerii; ⁃ micsorarea edemului Pe membre se aplică unguentele ung Heparină, Troxeyazină Veneton, Lioton Gel. ○ În tromboflebită cronică proceduri fizioterapeutice ○ În toate stadile se administrează: ○ Antibioterapia ○ Anticoagulante: Fraxiparina, Heparina, Plental, Dicumarina ○ Antiagregante: Aspirina, Cardiomagnil, Curantil, Trental, Pentilin ○ Din intervențiile chirurgicale sînt indicate: ○ Ligatura venei ○ Flebotomia - deschiderea patului venos și tratamentul ulterior al plăgii supurative ○ Flebectomia - excizia venei în tromboflebită subacută şi cronică 9. Erizipelul. Definitie. Cauze. Clasificarea. Manifestările clinice. Principiile de Tratament. este o infecție acută a pielii (mai rar a mucoaselor) provocată de streptococ. Infecţia este extrem de contagioasă, are tendinţă frecventă la recidive la interyal foarte scurt după vindecare. Cel mai des se localizează pe față, cap și membrele inferioare. ○ Cauzele este inocularea în piele a streptococului în urma microtraumatismelor (zgârieturi escoriaţii), fiind de cele mai dese ori urmarea suprainfectării pielii. Factorii predispozanţi: stare de denutriţie, DZ, infecție HIV etc. Clasificarea: ◦ Forma eritematoasă ◦ Forma buloasă " Forma flegmonoasă ◦ Forma necrotică Manifestările clinice: Apare - frisonul puternic, t* corpului se ridică la 40-41* cefalee irezistibilă greață, vomă pulsul este filiform, accelerat apar dereglări hematopoetice ficatul, splina sînt mărite etc ○ Local: În forma_eritematoasă apare: durere arzătoare şi senzație de căldură în regiunea lezată eritem pronunţat Pielea de asupra este tumefiată, marginile sînt proeminente (înalte), fapt care îl deosebește de alte infecţii. Această diferențặ de nivel se poate vedea bine și se poate palpa, creînd întregii zone afectate un aspect de placardă (afișă, lozincă). In regiunea feţei deseori localizarea este în formă de ,,fluture". ○ Tratamentul erizipelului în această formă nu necesită intervenții chirurgicale. Local se fac badijonări cu iod iradierea cu raze ultraviolete, radioterapia tratamentul general 10. Panariţiul. Definitie. Cauze. Clasificarea. Manifestările clinice. Tratament. Panariţiul Este inflamația supuratívă a ţesuturilor degetului Cauze: Microtraumatismele (escoriaţii, înțepături, zgârâeturi)- prezintă poarta de pătrundere a infecției. ○ Clasificarea panariţiului: = Cutanat = Subcutanat ◦ Subunghial = Paronichie. - Articular. ◦ Al tecilor tendinoase - tenosinovită = Osos. = Pandactilită Panariţiul cutanat: Procesul inflamator se localizează în adâncul pielii. Apare o hiperemie locală, durere, edem, mai des pe suprafața palmară a falangei distale, uneori în jurul focarului purulent se observă limfangită ce cuprinde treptat mâina și antebrațul ○ Panarițiul subcutanat este des întâlnit, Procesul inflamator se localizează în special pe falanga distală, iar apoi trece și pe cealaltă falangă. Degetul se mărește în volum, este edemațiat,durerile devin pulsatile, pronunțate, Bolnavii pierd somnul.Se ridică temperatura corpului. Diagnosticul și tratamentul tardiv duc la extinderea procesului care trece în alte forme mai grave. Panarlţiul subunghial – este o inflamație ce se dezvoltă sub unghle îin urma leziun|lor prin înțepare, corpuri străini întroduși sub unghie accidental saủ prin supuraţia hematoamelor subunghiale. ○ Se manifestă prin durere pulsatilă Intensă, sub unghie se formează o colecțíe de purof vizibilă. Orice presiune asupra unghíei provoacă durere acută ○ Paronichia (unghie încarnată) - este inflamația repliului epidermic periunghfal. Repliul epidermic perlünghial se edemațiazā, devine roșu ș1 dureros. Dacă 'se apasă asupra lui apare purof de sub unghie, Inproces poate fl implicat tot repliul sau numai o parte din el. ○ Panarițiul articular - este inflamația supurativă a artlculațillor interfalangiene. Poate fi primar și secundar. ○ Semnul principal este: durerea care-l chinuie pe bolnav chiar și în repaus. Articulația poate fi fuziformă, pielea hiperemiatà Evolúția procesulul duce la distrugerea ligamentelor articulației și la apariția mobilității anormale, apof apare crepitaţia. ○ Miscările în articulațle lipsesc. Dacă articulația conține puroi se recurge la artrotomie - deschideręa articulațtei şi prelucrarea et cu sol. Antiseptice si antlbiotice. În tesutul celulo.' adipos se întroduce fâșii de cauciuc. In caz de'distrugere a articulației se face rezecția suprafetelor articulare. Tratamentul panarițiului: Local. General. ◦ Local in faza de infiltrație conservator -se fac băițe calde cu sol. Hipertonică, badijonări cu lod, aplicaţii cu Levomocol, Cloromicol, sol. Dimexid dizolvať 1: 3 (la necessitate de repetat) ○ In faza de abçedare se face tratament chirurgical cât mai Mai întâi se face anestezia tronculară după La baza degetului se aplică un garoů subțire, iar în ţesuturile moi se infiltrează sol. Novocaină 1-2%, 5-10ml. 'Se face incizia procesului purulent prin incizii laterale paralele pe suprafața palmară se înlătură puroiul se prelucrează cu sol. antiseptice, se drenează cu fâșii de 'cauciuc. Se aplică pansament Levomicol, Cloromicol. sol.Hipertonícă. Imobilizarea degetului mâínii este obligatorie ○ in regiunea ungiet incizile se fac ovale, Se tratează mai departe ca o plagă purulentă. Se include fizioterapia ○ General- îin evoluție moderată antibioterapia, băuturi abundente, vitamíne. 11. Tendosinovita. Definitie. Cauze. Tipurile. Manifestările clinice. Tratament. Tendosinovita (Tendovaginita) – este inflamația seroasă a ţesutului celular paravaginal, interfascial, intramuscular și al tendoanelor. oMai des apare pe suprafața dorsală a antebrațului, la articulația radiocarpiană, feţa anterioară a gambei, în regiunea tendonului lui Ahile. ○ Tendovaginita este de 2 tipuri " Stenozantă ◦ Crepitantă ◦Cel mai des apar în traumatismele cronice produse în unele profesii: pianiști, dactilografiști, acordioniști, vioriști, sportivi, etc. Manifestările clinice: ○ Tehdovaginita stenozantă - este inflamația sclerozantă cu dezvoltarea tesutului conjunctiv. Aici se formează un inel fibros prin care greu trece tendonul. În tendovaginita stenozantă: ⁃ Durerile sunt permanente cu iradieri, însoţite de tulburări a capacitățíi de muncă. La palpare se determină o indurație și durere în regiunea tecii tendinoase " La mișcăre apare senzatie de un obstacol. ○ În tendovaginită crepitantă apar: ◦ Dureri acute în timpul mişcării, uneori durerile sunt pulsatile, noapte. ◦ Edem în regiunea dată; ◦ Hiperemie moderată; " Creșterea temperaturii locale. " La palpare apare crepitația fină în timpul mișcării. Tratamentul: ○ Ridicarea membrului în sus; ○ Proceduri fizioterapeutice - ultrasunet cu unguent de hidrocortizon , raze ultraviolete, aplicații Cu ○ Radioterapia în 5-10 ședințe (ajută foarte bine). parafină. ○ Pansamente de absorbție cu unguentul (Fastum gel, Indometacină, Diclofenac), ulei camforat. ◦ În cazuri avansate se administrează: Diclofenac, Dicloberl, Nemisil, ○ În proces purulent - antibioterapia ○ Masajul este strict interzis. 12. Infectia chirurgicala anaeroba. Definitie. Etiopatogenie. Clasificarea. Infecţia anaerobă este o infecţie de plagă severă, toxică, cauzată de microorganisme anaerobe(Clostridium) ce afectează preferenţial fesutul muscular, celuloadipos subcutanat și ţesutul conjunctiv.Se întâlnește rar în practica chirurgicală cotidiană, mai frecvent în cataclisme şi conflicte militare. Se dezvoltă, în cazurile plăgilor cu grad elevat de contaminare, traumatism masiv al ţesuturilor moi precum și în plăgile prin armă de foc. ○ Bacteriile din genul Clostridium sînt microorganisme gram - pozitive anaerobe răspîndite peste tot în natură, majoritatea se consideră saprofite. Cel mai des provoacă: 1.Infecții ale pielii șsi tesuturilor moi: fasceită, celulită, mionecroză (Gangrena gazoasă); 2.Infecții supurative ale ţesuturilor profunde - infecţii ginecologice, colecistită, abces pulmonar, empiem pleural etc.; 3.Sepsis. ○ Se cunosc trei tipuri de infecție anaerobă: 1. Clostridiană clasică(gangrena gazoasă sau mionecroză clostridiană). 2.Non-clostridiană Tetanosul (specifica) Etiopatogeneză este cauzată de bacili anaerobi grampozitivi, sporogeni - Clostridium. Pentru multiplicarea bacteriilor respective şi producerea exotoxinelor este suficientă ○ presiune foarte redusă a oxigenului în mediu, Cea mai importantă toxină din punct de vedere clinic este alpha-toxina - cu potenţial fatal și eftect necrotizant, hemolitic și cardiotoxic Perioada de incubaţie pentru gangrena gazoasă este scurtă (