Intrebări Examen Radio 1-55 (2) - PDF

Examen Previzualizare intrebari Total Disciplina întrebări A.T.I. ŞI MEDICINĂ DE URGENŢĂ 296 Preview UROLOGIE...

Examen Previzualizare intrebari Total Disciplina întrebări A.T.I. ŞI MEDICINĂ DE URGENŢĂ 296 Preview UROLOGIE 151 Preview RADIOLOGIE ŞI MEDICINĂ NUCLEARĂ 320 Preview MEDICINĂ INTERNĂ 456 Preview ONCOLOGIE ŞI HEMATOLOGIE 292 Preview Despre scintigrafia tiroidiana se poate spune ca: A. Permite evaluarea prezentei canalelor de Ca++ din membrana miocitelor B. Se poate realiza cu 131I C. Ofera indeosebi detalii structurale D. Permite depistarea tesutului tiroidian ectopic E. Reprezinta imagistica functionala a tiroidei F. Nu se poate realiza cu 99mTc MIBI G. Se poate realiza cu 99mTc H. Imaginea se formeaza in relatie cu densitatea tisulara I. Utilizeaza campul magnetic J. Se poate realiza cu 18F FDG Despre scintigrafia miocardică se poate spune că: A. Se poate realiza cu proba de stress farmacologic B. Se realizeaza intotdeauna prin achizitie planara C. Permite realizarea unui diagnostic diferential intre ischemie si infarct miocardic D. Se poate realiza cu proba de efort E. Permite evaluarea viabilitatii miocardice F. Este esentiala pentru diagnosticul pericarditei G. Se poate realiza cu 99mTc : H. Se poate realiza cu 99mTc MIBI I. Imaginile nu se achizitioneaza niciodata prin SPECT J. Se poate realiza cu 131I Despre scintigrafia osoasa se poate spune ca: A. Permite diagnosticul de metastaze osoase osteocondensante B. Imaginile se achizitioneaza doar in primele 30 minute dupa administrarea radiotrasorului C. Imaginile evalueaza atenuarea radiatiilor gamma in relatie cu densitatea osoasa D. Poate permite evidentierea MTS osoase cu pana la 6 luni anterior unei imagini patologice pe radiografie E. Nu poate vizualiza decat metastazele osteocondensante F. Poate include achizitia Os 3 faze G. Radiofarmaceuticul utilizat frecvent este 99mTc HDP H. Se poate efectua cu 99mTc Nanocoll I. Nu se poate realiza daca s-a efectuat anterior o investigatie cu substanta de contrast iodata J. Se realizeaza cu achizitie de imagini corp intreg Despre scintigrafia tumorala se poate spune ca: A. Nu se poate utiliza pentru tumorile cerebrale B. Nu permite decat evaluarea tumorilor primare C. Se poate realiza cu 99mTc MIBI in unele forme de neoplasme D. Se poate realiza cu 18F FDG E. Se poate realiza doar cu imagini planare F. Nu se poate realiza prin PET-CT G. Permite evaluarea metastazelor dar nu si a tumorii primare H. Se poate realiza cu 131I in cazul cancerului tiroidian I. Se poate realiza cu 99mTc HDP pentru tumorile osoase J. Se poate realiza cu 99mTc Tektrotyd pentru evaluarea receptorilor la somatostatina Despre domeniul medicinii nucleare se poate spune ca: A. Furnizeaza imagini functionale B. Utilizeaza radiozotopi emitatori gamma in SPECT C. Orice investigatie de medicina nucleara dureaza maxim o ora de la admistrarea radiofarmaceuticului D. Radiatia gamma este detectata atat in SPECT cat si in PET :  E. Include imaginile corp intreg F. Fiecare imagine nou achizitionata dupa administrarea unei singure doze de radiotrasor inseamna o iradiere suplimentara a pacientului G. Dispozitivul gamma camera emite radiatii gamma H. Utilizeaza radiozotopi emitatori de pozitroni in PET I. Include doar domeniul imagistic diagnostic J. Imagistica diagnostica se poate face si cu radiozotopi emitatori de protoni Despre PET se poate spune ca: A. Radiatia detectata este radiatia gamma B. Este un acronim pentru Proton Emission Tomography C. Achizitia este tomografica D. Dispozitivul PET emite radiatii gamma E. Utilizeaza radioizotopi emitatori de pozitroni F. Se realizeaza cu o gamma camera cu 2 capuri de detectie rectangulare G. Radioizotopul cel mai utilizat este 99mTc H. Cel mai utilizat radiotrasor este 18FFDG I. Este esentiala pentru diagnosticul evolutiv oncologic J. Radiatia detectata este radiatia beta Despre radiatiile gamma se poate spune ca: A. Nu sunt detectate in SPECT B. Reprezinta una dintre cele 3 caracteristici esentiale ale radioizotopului ideal C. Sunt radiatii produse prin tranzitii electronice D. Sunt utilizate in diagnosticul imagistic functional E. Doar in cazul starii metastabile sunt emise fara radiatii corpusculare insotitoare F. Sunt radiatii care includ protoni G. Sunt mai putin nocive decat radiatiile corpusculare, daca nu au energie mare H. Reprezinta agentul fizic utilizat in medicina nucleara I. Se utilizeaza in RMN J. Nu sunt detectate in PET 8. Despre gamma camera se poate spune ca: A. Nu poate avea 2 capete de detectie :  B. Detecteaza radiatia gama C. Poate fi gamma camera SPECT D. Poate fi gamma camera PET E. Nu poate realiza achizitii tomografice de imagini F. Poate realiza doar imagini planare G. Include minimum un cap de detectie H. Nu este permisa stationarea langa o gamma camera care functioneaza, dar nu are pacient pe patul de detectie, deoarece emite radiatii I. Emite radiatii gamma J. Este un dispozitiv de detecție in medicina nucleara 9. Despre scintigrafie se poate spune că: A. Nu poate fi realizata prin achizitie corp intreg B. Se obtine dupa administrarea unui radiofarmaceutic pacientului, in functie de organul explorat C. Gamma camera este un dispozitiv care nu emite radiații D. Pacientul este sursă de radiații dupa administrarea radiotrasorului, o perioada de timp E. Agentul fizic care formează imaginea provine din interiorul organismului pacientului F. Nu se pot realiza achizitii dinamice de imagini G. Poate diferenția 2 țesuturi cu aceeași densitate tisulară dacă au naturi diferite H. Toate imaginile se achizitioneaza la 15-20 minute I. Poate fi realizata doar prin achizitie SPECT J. Nu se poate realiza decat prin achizitie statica de imagini Despre metoda scintigrafica se poate spune ca: A. Se obtine o harta de distributie a radioizotopului in organul explorat B. Se poate realiza cu radioizotopi emitatori alpha C. Ofera imagini predominant structurale D. Are rezolutie mai mare decat CT sau RMN E. Imaginile obtinute pot fi doar in alb si negru F. Scintigrafia conventionala utilizeaza radioizotopi emitatori gamma G. Achizitia tomografica poate fi SPECT sau PET H. Ofera imagini predominant functionale I. Se pot realiza imagini tomografice sau planare, dar doar statice J. Poate oferi informatii despre un tesut ectopic 11. Despre 131I se poate afirma ca: A. Este considerat prima formă de abordare teragnostică :  B. Se poate folosi pentru scintigrafia tiroidiană diagnostică C. Emite doar radiație gamma D. Este o stare metastabila E. Se foloseste doar in terapie F. A fost unul dintre principalii radioizotopi emiși în accidentul nuclear de la Cernobîl G. Este un izotop stabil al iodului H. Poate fi folosit in scintigrafia miocardica I. Poate fi folosit in scintigrafia renala J. Se poate folosi pentru radioiodoterapia cancerului tiroidian 12. Despre un radiofarmaceutic se poate spune ca: A. Poate fi reprezentat de radioizotopul însuși, in unele cazuri B. Poate fi reprezentat de radioizotop + moleculă vectoare C. Se elimină în primul rând pe cale renală D. Poate include un radioizotop emitator alpha E. Se poate administra intravenos F. Poate include un izotop stabil G. Se elimina doar pe cale renala H. Se poate administra per os I. Se foloseste si ca substanta de contrast in CT J. Se foloseste si ca substanta de contrast in RMN 13. Despre 99mTc se poate afirma ca: A. Energia de emisie este de 140keV B. Are timp de injumatatire de 6 ore C. Are caracteristici foarte apropiate de cele ale radioizotopului ideal D. Emite si radiatie beta de insotire E. Este folosit si in tratament F. Energia de emisie este de 511keV G. Este forma matastabila H. Timpul de injumatatire este de 7 zile I. Este un izotop stabil J. Emite doar radiatii gamma 14. Despre radiozotopii utilizati in medicina nucleara diagnostica se poate afirma ca: A. Orice radioizotop al unui element poate fi folosit și în scintigrafie, dacă este în doză mică B. Pot fi emițători de pozitroni : C. 131I este primul radioizotop utilizat și în diagnostic și în terapie D. Niciun radioizotop dintre cei emisi in cadrul accidentului de la Cernobil nu poate fi folosit in medicina nucleara diagnostica E. Pot fi emițători alpha F. Pot fi emițători gama+beta G. Trebuie sa aiba timp de injumatatire doar de ordinul minutelor H. Pot fi emițători gama I. Unii pot reprezenta singuri radiofarmaceuticul J. Energia de emisie nu poate depasi 100KeV 15. Despre radiozotopoterapie se poate afirma ca: A. In cazul cancerului tiroidian se utilizeaza 125I B. 18FFDG se utilizeaza de rutina C. Se poate realiza cu 131I D. Este esentiala in tratamentul cancerului tiroidian E. Se poate realiza cu 99mTcHDP in tumorile osoase F. Nu se poate realiza cu 123I G. Radiozotopii utilizati trebuie sa fie emitatori de radiatii corpusculare H. Se poate realiza cu 99mTc MIBI in cancerul de san I. Nu se poate realiza cu 99mTc J. Doar cancerul tiroidian beneficiaza de tratament cu radioizotopi 16. Despre 131I se poate afirma ca: A. Se utilizeaza in terapia cancerului tiroidian B. Se utilizeaza in PET C. Se utilizeaza doar in diagnostic D. Se poate utiliza in scintigrafia diagnostica, in doze foarte mici E. Emite si radiatii corpusculare F. Are energie de emisie de 140keV G. A fost emis in accidentul de la Cernobil H. Emite doar radiatii gamma I. Are timp de injumatatire de 6 ore J. Are timp de injumatatire de ordinul zilelor 17. Despre 18F FDG se poate afirma ca: A. Evidentiaza tesuturile consumatoare de glucoza B. Este cel mai utilizat radiotrasor in PET C. Mecanismul de captare celulara implica transportori de glucoza :  D. Radioizotopul este metastabil E. Radiozotopul emite radiatii gamma F. Poate fi folosit in scintigrafia tumorala G. Poate fi folosit in scintigrafia miocardica H. Se poate utiliza in SPECT-CT I. Se poate utiliza in SPECT J. Radioizotopul are timp de injumatatire 6 ore 18. Despre 99mTc se poate afirma ca: A. Se poate utiliza in PET B. Poate radiomarca HDP C. Poate radiomarca FDG D. Poate fi utilizat in achizitii statice E. Se poate utiliza singur sau in combinatie cu o molecula vectoare F. Se poate utiliza in terapia cancerului G. Are timp de injumatatire de 6 ore H. Se poate utiliza singur pentru evaluarea evolutiei cancerului osos I. Se produce in ciclotron, de rutina J. Poate diferenția 2 țesuturi cu aceeași densitate tisulară dacă au naturi diferite 19. Despre un ”radioizotop ideal” se poate afirma ca: A. Are emisie gama pură B. Radioizotopul cu caracteristicile cele mai apropriate de radioizotopul ideal este 99mTc C. Are energie de emisie 100 – 200 keV D. Este definit pentru scintigrafia convențională, inclusiv SPECT E. Are emisie corpusculară însoțită de emisie gamma F. Un radioizotop cu caracteristici apropriate de radioizotopul ideal este 99Tc G. Are timp de înjumătățire scurt, de ordinul minute-ore H. Radioizotopul cu caracteristicile cele mai apropriate de radioizotopul ideal este 131I I. Are timp de înjumătățire scurt, de ordinul secundelor J. Are energie de emisie peste 511 keV 20. Termenul Teragnostic se referă la: A. Diagnostic cuplat cu terapie B. Nu exista acest termen in medicina C. Terapia prin RMN D. Se refera doar la terapia externa cu radiatii E. Utilizarea scintigrafiei receptorilor la somatostatina in TNE : F. Utilizarea de radiozotopi emitatori gamma si corpuscular in diagnostic, respectiv tratament G. Terapia cu radiatii Tera H. Utilizarea 131I in cancerul tiroidian I. Tumorile neuroendocrine pot fi abordate teragnostic J. Nu se refera la terapia cu radioizotopi Mediastinul este regiunea anatomică ce are drept limite: A. Lateral – pleura parietală; B. Posterior – șanțuri costo-vertebrale; C. Inferior – diafragm; D. Superior – linia occipital; E. Anterior – stern; F. Superior – apertura toracică; G. Inferior – scizura orizontală; H. Posterior – sternul; I. Lateral – humerus; J. Anterior – cordul; Radiografia toracică standard evidențiază în explorarea mediastinului: A. Prezența și tipul calcificărilor; B. Aspectul septurilor din tumora cu celule germinale; C. Priza de contrast a tumorilor timice; D. Secțiuni multiplanare a structurilor; E. Diferențele dintre leziunile tumorale și fibroză; F. Neivaziv, patologia coronarelor; G. Liniile și contururile mediastinale; H. Deplasarea structurilor normale; I. Extensia pleurală; J. Extensia în structurile parenchimatoase; În studiul mediastinului, explorările imagistice au ca scop: A. Scintigrafia evidențiază deplasarea structurilor normale; B. Scintigrafia – studiul formațiunilor expansive tiroidiene; C. Ecografia poate vizualiza structuri lichidiene accesibile; D. IRM-ul apreciază extensia intra-rahidiană a formațiunilor expansive posterioare; E. CT-ul vizualizează contrast spontan foarte bun al structurilor vasculare; F. Radiografia ghidează biopsia percutană; : G. IRM-ul calculează densitatea tumorilor mediastinale; H. Examenul baritat esofagian – permite caracterizarea tisulară a leziunilor; I. Examenul baritat esofagian – evaluează afectarea esofagului; J. CT-ul toracic localizează leziunile în compartimentele mediastinale; Aparțin mediastinului anterior: A. Aorta ascendentă; B. Pericardul; C. Vena cavă superioară; D. Esofagul; E. Aorta descendentă; F. Lanțul ganglionar mediastinal anterior; G. Vena azygos; H. Canalul thoracic; I. Cordul; J. Lanțul ganglionar simpatic; Aparțin mediastinului mijlociu: A. Hil drept; B. Aorta ascendentă; C. Traheea; D. Vena azygos; E. Ganglionii limfatici ai bifurcației ; F. Fascia endotoracica; G. Atriul stang; H. Canalul thoracic; I. Esofagul; J. Lanțuri ganglionare paratraheale; Despre gușa tiroidiană intratoracică putem afirma ca: A. La CT este hipodensă nativ; B. Scintigrafia I 131 evaluează funcțional gușa ectopică ; C. Poate prezenta calcificări grosiere ; D. CT-ul evidențiază o leziune cu densitate lichidiană ; E. Pe radiografie apare o opacitate în mediastinul posterior; F. Este o opacitate care lărgește medistinul superior ; G. Este o leziune cu contur net ; H. Leziunea nu are priză de contrast la explorarea CT; :  I. Reprezintă hiperplazia tiroidiei ; J. La CT structura este intotdeauna omogenă ; Sunt mase mediastinale anterioare: A. Carcinomul tiroidian; B. Chistul de duplicație esofagiană; C. Timomul ; D. Gușa tiroidiană intratoracică; E. Seminomul; F. Neuroblastomul; G. Tuberculomul; H. Chist neuroenteric; I. Neoplasmul bronho-pulmonar; J. Chistul pleuro-pericardic; Despre limfomul mediastinal putem afirma ca: A. Adenopatiile sunt frecvente în limfoamele Hodgkin și non-Hodgkin ; B. IRM este de elecție pentru bilanțul leziunilor ; C. CT- de elecție pentru decelarea leziunilor reziduale la ganglioni în hipersemnal T2 ; D. Radiografia pulmonară ajută în bilanțul afectării extratoracice ; E. Radiografia toracică arata lărgire mediastinală bilaterală cu contur policiclic ; F. Examenul baritat esofagian ajută în stadializare; G. Ecografia abdominală este utilă în monitorizarea adenopatiilor abdominale ; H. Reprezintă cea mai frecventă neoplazie mediastinală ; I. Radiografia toracică poate evidenția opacități liniare perihilare – invazie pulmonară ; J. Radiografia toracică ghidează biopsia ; Tumorile neurogene mediastinale : A. Sunt mase mediastinale anterioare ; B. Nu asociază osteoliză sau eroziuni vertebrale ; C. Provin din nervii intercostali; D. Pot fi benigne sau maligne; E. Sunt mase mediastinale posterioare ; F. IRM nu este necesar în evaluarea lor ; G. Schwanomul și neurofibromul pot fi leziuni multiple, în cadrul neurofibromatozelor; H. Provin din ganglionii simpatico; I. Timomul este o tumora neurogenă ; J. Sunt leziuni chistice ; : Despre masele mediastinale mijlocii putem afirma ca: A. Adenopatiile mediastinale sunt frecvente în limfomul Hodgkin și non-Hodgkin ; B. Radiologic, adenopatiile determina lărgirea bilaterală a mediastinului, asimetrică, cu contur policiclic ; C. CT toracic nu este folositor pentru bilanțul leziunilor; D. Hiperplazia timică este o masă mediastinală mijlocie; E. Adenopatiile mediastinale pot fi de origine infecțioasă ; F. Nu apar în leucemie; G. Adenopatiile mediastinale pot fi de origine maligna ; H. IRM toracic este folosit pentru monitorizarea răspunsului therapeutic; I. Patologia mediastinului mijlociu este dominată de adenopatii ; J. Sunt reprezentate doar de leziuni maligne; In legatura cu chistul bronchogenic, putem afirma ca: A. IRM-ul permite identificarea conținutului proteic sau hemoragic ; B. CT-ul evidențiază o masă cu densitate lichidiană în vecinătatea carinei; C. Este frecvent localizat în etajul superior al mediastinului; D. Se localizează în vecinătatea carinei ; E. Pe radiografie apare ca o imagine hidro-aerică; F. Pe radiografie se decelează o opacitate mediastinala ; G. Este o leziune maligna ; H. Este o formațiune chistică mediastinala ; I. Zonele de osteoliză sunt caracteristice chistului bronchogenic ; J. CT-ul evidențiază o masă solidă; Tumorile cu celule germinale mediastinale : A. Sunt reprezentate de teratom chistic; B. Sunt reprezentate de lipom ; C. Sunt reprezentate de limfom ; D. CT-ul nu este util în diagnosticarea lor ; E. Sunt reprezentate de chistul pleuro-pericardic; F. Sunt reprezentate de carcinom embrionar; G. Sunt reprezentate de coriocarcinom; H. Nu au un conținut mixt (calcificări, dinți) ; I. Radiografic, se vizualizeaza ca o opacitate mediastinala ; J. Sunt reprezentate de seminom ; Rolul CT în patologia mediastinală: :  A. Permite caracterizarea tisulară; B. Este completat de radiografia de torace pentru a localiza leziunile în compartimentele mediastinale C. Confirmă prezența unei mase mediastinale; D. Este metoda de elective pentru evaluarea extensiei vertebrale ; E. Nu este folosit pentru evaluarea răspunsului la tratament F. Ghidează biopsia percutană; G. Are o sensibilitate mică pentru detectarea leziunilor de mici dimensiuni H. Diferențiază componenta intraspinală de cea intracanalară extradurală; I. Precizează extensia locala a leziunilor; J. Detectează prezența ganglionilor mediastinali; Avantajele IRM in patologia mediastinală: A. Este o metodă de explorare mai rapidă decat CT; B. Caracterizează cu acuratețe masele chistice; C. Permite evaluarea maselor localizate la nivelul aperturii toracice; D. Este folosit in cazuri selectate; E. Apreciază extensia intra-rahidiana a formațiunilor expansive posterioare; F. Este folosit de rutină; G. Oferă un contrast foarte bun al structurilor vasculare și al cavităților cardiace; H. Evaluează invaziv patologia vaselor mari; I. Nu utilizează secțiuni multiplanare (axiale, coronale, sagitale); J. Este inferior examinării radiografice ; Hipertransparențele și imaginile mixte mediastinale: A. Sunt reprezentate de lipom; B. Apar în abcesul mediastinal; C. Apar în pneumomediastin; D. Sunt reprezentate de limfom; E. Sunt reprezentate de chistul pleuro-pericardic; F. Apar în gusa plonjanta ; G. Apar în hernia hiatală; H. Apar în esofagoplastii; I. Fara enunt J. Sunt evidențiate radiografic și CT; Despre radiografia toracică putem afirma ca: A. Radiografiile segmentare se centrează pe zona de interes; :  B. Incidența de profil se realizează cu pacientul cu mainile în șolduri și coatele trase înainte; C. Distanța focar-film este de 1,5-2 m; D. Incidența Fleischner se folosește pentru evidențierea sinusurilor costo-diafragmatice; E. Ajută în calculul densităților structurilor; F. Radiografia standard se efectuează în apnee post-inspir profund; G. Incidența antero-posterioară este preferată, fiind utilizată de rutină; H. Radiografia de profil se centrează pe linia axilară medie, la nivel T5-6; I. Incidențele oblice sunt frecvent folosite pentru patologia pulmonară; J. Radiografia în expir se utilizează pentru evidențierea pneumotoraxului în cantitate mica; Reprezintă indicații de CT toracic: A. Cardiomiopatia hipertrofică; B. CT cu rezoluție înaltă (HRCT) în studiul adenopatiilor mediastinale ; C. Ciroza hepatica; D. Neoplasmul bronho-pulmonar; E. Limfoame mediastino-pulmonare; F. Leziunile de plex brachial ; G. Embolia și infarctul pulmonar; H. Traumatismele toracice; I. Alergia la contrast ; J. Evaluarea nodulilor solitari pumonari; Despre hipertransparența pulmonară putem afirma: A. Apare în bronșiectazii; B. Apare în pleurezie; C. Apare în hidatidoză; D. Peretele unei caverne neoplazice este subțire ; E. Suprafața internă a peretelui este anfractuoasă în caverna neoplazică ; F. Reprezintă accentuarea trasparenței unei regiuni toracice ; G. Este determinată de creșterea opacității parietale ; H. Poate fi datorata scăderii vascularizației pulmonare (stenoza arterei pulmonare) ; I. Forma localizată este delimitată de un perete opac ; J. Apare în pericardită ; Opacitatea toracica poate fi determinată de: A. Plămânul polichistic congenital ; :  B. Scăderea vascularizației pulmonare în stenoza de arteră pulmonară ; C. Cavernă neoplazică ; D. Pneumomediastin ; E. Emfizem pulmonar ; F. Modificări parietale toracice ; G. Creșterea patului vascular în plămânul de stază ; H. Pleurezie închistată ; I. Pahipleurită ; J. Sindrom de umplere alveolară ; Despre opacitatea pulmonară: A. Conturul opacității poate fi net sau imprecis delimitat ; B. Nodulii pulmonari au dimensiuni mai mici de 1,5 mm ; C. Intensitatea mică a opacității corespunde unor leziuni calcificate ; D. Cele circumscrise pot fi nesistematizate și sistematizate ; E. Opacitățile liniare intestițiale sunt determinate de îngroșarea foițelor pleurale ; F. Opacitățile liniare pot fi interstițiale, parenchimatoase li pleurale ; G. Opacitățile liniare pleurale sunt dispuse în rețea și sub forma liniilor Kerley A, B, C ; H. Macronodulii pulmonari au dimensiuni peste 10 mm ; I. Opacitățile liniare pot aparține interstițiului pulmonar, parenchimului sau pleurei ; J. Cele circumscrise pot fi nodulare sau liniare ; Sindromul alveolar retractil (atelectazia) se manifesta radiologic prin : A. Devierea controlaterală a mediastinului; B. Leziuni cu aspect de ”sticlă mată” ; C. Ascensionarea hemidiafragmului; D. Mărirea de volum a hemitoracelui afectat ; E. Atracția scizurilor spre leziune ; F. Deplasarea hilului; G. Aspect în ”fagure de miere” al hemitoracelui afectat ; H. Hiperinflație compensatorie a plămânului normal; I. Prezența bronhogramei aerice; J. Îngustarea spațiilor intercostale ; Despre sindromul interstitial putem afirma: A. Se caracterizeaza prin scizură supranumerară; B. Se caracterizeaza prin opacități în ”sticlă mată”; C. Se caracterizeaza prin micronoduli ; :  D. HRCT este metoda imagistia de elecție ; E. Se caracterizeaza prin nivel hidro-aeric ondulant; F. Se caracterizeaza prin aspect reticular ”in retea”; G. Se caracterizeaza prin imagini hidro-aerice; H. Se caracterizeaza prin umplere alveolară cu bronhogramă aerică; I. Se caracterizeaza prin unghiuri cardio-frenice obtuze; J. Se caracterizeaza prin aspect reticulonodular; Despre hamartomul pulmonar putem afirma: A. Este o tumoră disembrioplazică; B. Este o tumoră pulmonară maligna; C. Are contur neregulat, spiculat; D. Este o leziune cu creștere rapidă în dimensiuni ; E. Prezintă calcificări amorfe; F. Radiologic, este o opacitate rotunda; G. Are radiologic intensitate medie; H. CT-ul evidențiază o leziune cu densități lichidiene I. CT evidențiază o masă de țesut moale cu densități solide; J. Este localizat frecvent central, perihilar; Neoplasmul bronhopulmonar central exobronșic: A. Este o opacitate cu contur neregulat și prelungiri în parenchim; B. Este o opacitate nodulară care face corp comun cu mediastinul; C. La examenul CT, își crește densitatea dupa administrarea de contrast ; D. Este o opacitate nodulară la nivelul hilului ; E. Este o imagine mixtă cu nivel hidro-aeric ondulant; F. Este o opacitate de intensitate mare; G. Este o opacitate bine delimitată, cu contur regulat; H. Este o opacitate nodulară tangentă la peretele toracic ; I. La examenul CT tumora este hipovascularizată ; J. Se dezvoltă în interiorul lumenului bronșic ; Diagnosticul diferențial al neoplasmului bronhopulmonar exobronșic include: A. Infiltratul tuberculos precoce; B. Plămânul polichistic congenital C. Disecția de aorta; D. Tuberculomul; E. Hamartomul; :  F. Pericardita; G. Miliara tuberculoasă; H. Metastază pulmonară hematogenă unică; I. Bronșiectazia cilindrică; J. Chistul hidatic pulmonar; Cancerul de vârf pulmonar (sindrom Pancoast-Tobias): A. Determina invazia plexului brahial, explorata de elecție prin scintigrafie osoasă ; B. Determina invazia plexului brahial, explorata de elecție prin CT ; C. Pacientii se pot prezenta cu dureri la nivelul membrului superior ; D. Determina liza arcurilor anterioare ale coastelor 7-9; E. Nu necesita IRM pentru explorare ; F. Determina radiografic o hipertransparență cu contur regulat; G. Examenul CT evidențiază tumora și liza osoasă; H. Determina radiografic o opacitate intensă, omogenă; I. Poate determina liza apofizelor transverse T1-T2 ; J. Determina sindromul Claude Bernard-Horner; Despre rolul metodelor imagistice în cancerul bronho-pulmonar putem afirma : A. Scintigrafia osoasă este utilă pentru evaluarea cancerului de vârf pulmonar ; B. CT poate aprecia extensia locală, regională și la distanță; C. IRM nu poate aprecia extensia mediastinală; D. Pe examinarea CT cancerul bronho-pulmonar apare în hipersemnal T2; E. Scintigrafia evidențiază metastazele osoase; F. CT este util în stadializare ; G. Radiografia evidențiază tumora și adenopatiile; H. IRM este util în evidențierea extensiei la nivelul pericardului și cordului ; I. Radiografia poate ajuta la determinarea densității tumorii ; J. CT abdomino-pelvin evidențiază extensia loco-regională; Aspecte radiologice întâlnite în bronșiectazii: A. Imagini hidroaerice; B. Opacități și hipertransparențe liniare bazale; C. Adenopatii mediastinale; D. Incizuri la nivelul coastelor; E. Desen pulmonar accentuat hilio-bazal; F. Radiografia toracică nu poate fi normală ; G. Buton aortic dilatat, cu calcificări ; : H. Hipertransparențe multiple formând imaginea în rozetă; I. Opacități și hipertransparențe rotunde de mici dimensiuni; J. Opacități nodulare cu dimensiuni mari ; In pneumonia franc lobară : A. O radiografie toracică normală la prezentare trebuie repetată după 2-3 zile în suspiciunea clinică ; B. Radiologic, evidentiem sindrom de umplere alveolara; C. Radiografia toracică trebuie repetată după 6 luni pentru a exclude o neoplazie ; D. Anomaliile radiologice pot apărea mai târziu faţă de semnele clinice. E. În resobție, intensitatea opacității crește; F. Opacitatea traversează scizura, limita cu aceasta fiind imprecisa; G. În perioada de resobție, apare bronhograma aerică; H. Una dintre modalitatile de resorbție este în ”tablă de șah” ; I. În perioada de stare, opacitatea este triunghiulară cu vârful în hil și baza la periferie; J. Dimensiunile teritoriului pulmonar afectat se reduc Diagnosticul diferențial al bronhopneumoniei se face cu: A. Plămânul polichistic congenital; B. Pneumonia lobară; C. Chistul hidatic; D. Tuberculomul; E. Bronșiectaziile chistice; F. Bronho-pneumonia tuberculoasă; G. Miliara carcinomatoasă; H. Caverna neoplazică; I. Metastazele pulmonare hematogene; J. Tuberculoza miliară; Abcesul pulmonar: A. Se poate complica cu disecție de aortă ; B. În stadiul de supurație, opacitatea pneumonică are intensitate mai mare unde s-a produs necroza ; C. În stadiul de constituire, se prezintă ca o opacitate cu aspect de pneumonie lobară ; D. Stadiul de constituire se mai numește și stadiu post-vomică ; E. După vomica, apare o imagine hidro-aerică cu nivel ondulant; F. Se poate vindeca fără sechele ; G. Nu determina niciodata în timp fenomene de fibroză in jur ; : H. Se poate complica cu bronșiectazii ; I. Miliara tuberculoasă reprezintă un diagnostic diferențial ; J. Trebuie diferentiat de chistul hidatic rupt ; Reprezinta aspecte radiografice întâlnite în pneumoniile interstițiale: A. Opacități liniare formând un triunghi hilio-bazal -triunghiul gripal; B. Lărgirea mediastinului; C. Multiple hipertransparențe formând imaginea în rozetă; D. Desen pulmonar perihilar accentuat uni- sau bilateral; E. Opacitate nodulară unică, cu calcificări centrale ; F. Aspect de sticlă mată; G. Incizuri costale; H. Opacitati miliare, micronodulare cu aspect bronho-pneumonic; I. Opacități nodulare care se pot extinde la un segment ; J. Multiple hipertransparențe, predominant bazal, fără perete propriu; Despre primoinfecția tuberculoasă putem afirma: A. Șancrul de inoculare este o hipertransparență cu perete subțire ; B. Tuberculoza primară nu evoluează spre vindecare; C. Caverna primară este cel mai frecvent întâlnit element al complexului primar ; D. Adenopatia este elementul patologic cel mai frecvent vizibil ; E. Radiologic, se evidentiaza complexul primar tuberculos; F. Adenopatia este o opacitate cu contur neregulat, spiculat; G. Primoinfecția poate fi ocultă, fără imagine radiologică ; H. Complexul primar este format din șancru de inoculare, adenopatie și cavernă ; I. Vindecarea poate fi făcută cu calcificări la nivelul șancrului de inoculare și a ganglionilor; J. Opacități liniare, sinuoase, localizate între șancrul de inoculare și adenopatie sugerează limfangită ; Sunt complicații ale primoinfecției tuberculoase: A. Caverna secundară; B. Caverna ganglionară; C. Stenoză mitrală; D. Pleurezia serofibrinoasă; E. Miliara tuberculoasă; F. Caverna primară; G. Miocardită; : H. Chistul hidatic; I. Pneumonia cazeoasă; J. Pneumonia stafilococică; Infiltratele tuberculoase precoce: A. IRM pulmonar este examinarea de elecție; B. Cu tratament, se poate obține resorbție completă fără sechele ; C. Fără tratament, evoluează spre cazeificare; D. Sunt focare de alveolită cazeoasă; E. Determină pericardită; F. Infiltratul rotund Fleischner este localizat în mediastinul inferior; G. Pe radiografia toracică apar sub forma unor hipertransparențe cu perete gros; H. Infiltratul nebulos este o opacitate apicală difuză neomogenă ; I. Apar prin reactivarea bacililor Koch din sechelele tuberculozei primare; J. Infiltratul Assmann este o opacitate triunghiulară; Despre tuberculom putem afirma: A. Opacitate cu contur spiculat; B. Poate fi staționar în timp; C. Este localizat în bazele pulmonare; D. Radiologic, este o opacitate rotund-ovalară; E. Este o masă cazeoasă cu înveliș fibros; F. Nu poate evolua spre excavare; G. Apare în tuberculoza secundară; H. Nu poate prezenta calcificări; I. Apare prin încapsularea unui infiltrat précoce ; J. Dimensiuni mai mari de 10 cm ; Despre tuberculoza cavitară secundară putem afirma: A. Asociază intotdeauna adenopatii mediastinale ; B. Peretele este opac, cu grosime variabilă; C. Se localizează apical; D. Este o hipertransparență cu axul mare orizontal; E. În diagnosticul diferențial sunt incluse metastazele pulmonare hematogene ; F. Se poate infesta cu aspergillus, formand un aspergilom; G. Este o opacitate cu contur policiclic ; H. Este întotdeauna leziune unica; I. Necesita diagnostic diferențial cu bula de emfizem ; :  J. În absența tratamentului, se vindecă cu o cicatrice stelată ; Tuberculoza fibro-cazeoasă extensivă este caracterizată de: A. Multiple imagini mixte cu nivele hidroaerice ondulante; B. Lărgirea mediastinului; C. Eroziuni ale coastelor și corpilor vertebrali; D. Infiltrate; E. Tesut cicatriceal fibros; F. Pneumotorax; G. Mărirea unghiului carinar; H. Calcificări grosiere la nivelul butonului aortic ; I. Simfize și îngroșări pleurale; J. Emfizem și dilatații bronșice; Despre chistul hidatic pulmonar putem afirma: A. Chistul hidatic fisurat determina o imagine hidroaerică cu nivel ondulat; B. Ruperea în pleură determina epanșament pleural; C. Este o opacitate de intensitate medie, prin care se vede desenul pulmonar ; D. Chistul hidatic rupt determina imagine hidro-aerică cu semilună aerică superior (semnul Morquio); E. Are contur regulat ; F. Semnul patognomonic Rx pentru fisura chistului hidatic este “semiluna aerica” Morquio ; G. Aspectul CT - masă de țesut moale cu priză de contrast ; H. Este o opacitate rotundă sau ovalară; I. Cea mai frecventă localizare este pulmonară; J. Prin angiografie facem diagnosticul diferențial între hidatidoză și metastazele pulmonare hematogene; Despre embolia pulmonară putem afirma: A. Examenul CT cu contrast evidențiază trombi în trunchiul, ramurile centrale și segmentare ale arterei pulmonare; B. Infarctul pulmonar determina opacitate periferică, triunghiulară; C. Diagnosticul diferențial include sarcoidoza; D. Reprezinta obstrucția unui ram venos pulmonar ; E. Angiografia IRM poate înlocui angiografia convențională; F. Triada Westermark este formată din ascensionarea diafragmului, hilul pulmonar mărit și hipertransparență localizată; : G. Etiologia este exclusiv tumorală; H. Infarctul constituit se poate asocia cu pleurezie în cantitate mică ; I. Radiografia toracică este explorarea de elecție ; J. Arteriografia pulmonară este explorarea de prima intentie in urgenta ; Cauzele pleureziei includ: A. Metastazele cerebrale; B. Leiomiomul uterin; C. Infecții; D. Neoplasmul mamar; E. Gonartroza; F. Pancreatita acută; G. Diverticuloza colonică; H. Insuficiența cardiaca; I. Ciroza hepatica; J. Glomerulonefrita ; Sunt indicații ale ecografiei în studiul aparatului respirator: A. Diferențierea între leziuni solide și lichidiene ; B. Evaluarea lichidului pleural închistat; C. Decelarea lichidului pleural în cantitate mică ; D. Determinarea densității unei formațiuni expansive pulmonare; E. Dirijarea puncției pleurale; F. Stabilirea etiologiei lichidului pleural ; G. Evaluarea permeabilității stenturilor coronariene; H. Calcularea scorului de calciu al arterelor coronare; I. Stadializarea TNM a neoplasmului bronho-pulmonar; J. Studiul formațiunilor pulmonare adiacente peretului thoracic; Tehnica de realizare a CT-ului toracic include : A. Secțiuni realizate în respirație liberă; B. Secțiuni discontinui de 5-10 cm; C. Pacient a jeun; D. Secțiuni contigui de 5-10 mm; E. Poziționare în decubit ventral, cu mainile în sold; F. Reconstrucții în plan sagital și frontal ; G. Injectarea substanței de contrast la pacienti alergici ; H. Se poate administra contrast intravenos și realiza achiziții postcontrast; :  I. Substanța de contrast injectată în vena jugulară ; J. Ferestre de studiu: pulmonară, mediastinală și osoasă; Despre pleurezia incipientă putem afirma: A. Reprezinta acumularea de 50-100 ml lichid; B. Se diagnostichează pe radiografia în incidență postero-anterioară ; C. Determina lărgirea spațiilor intercostale; D. Radiologic, se deceleaza opacitatea sinusului costo-diafragmatic posterior pe radiografia de profil; E. Se caracterizeaza prin mobilitate scăzută a diafragmului ; F. CT identifică densități lichidiene intrapleurale ; G. Reprezinta acumulare de mai mult de 1000 ml de lichid ; H. Ecografic, se evidentiaza o bandă anecogenă supradiafragmatică; I. Determina deplasarea în jos a diafragmului; J. Determina deplasarea spre partea opusă a mediastinului; Despre cancerul pumonar secundar putem afirma: A. Metastazele hematogene sunt opacități multiple, bilaterale, cu intensitate medie; B. Metastazele hematogene au contur spiculat, cu prelungiri în parenchimul adiacent; C. Neoplasmul bronho-pulmonar nu dă decât metastaze cerebrale; D. Diagnosticul diferențial al metastazelor hematogene include hidatidoza secundară; E. Diagnosticul diferențial al metastazelor hematogene include pneumonia franc lobară; F. Limfangita carcinomatoasă – opacități liniare sinuase și reticulare, de intensitate mică și contur imprecis ; G. Dau metastaze pulmonare neoplasmele de sân, rinichi, colon, stomac; H. Miliara carcinomatoasă- micronoduli de dimensiuni variabile, cu contur imprecis ; I. Calea de diseminare în cazul metastazelor pulmonare este exclusiv cea hematogenă; J. Diagnosticul diferențial al miliarei carcinomatoase include abcesul pulmonar; Silicoza: A. Este o pneumoconioză; B. Imaginea radiologică este reprezentată de hipertransparențe pulmonare ; C. Apare prin inhalarea de pulberi de azbest ; D. Opacitățile nodulare apar de la baza spre vârfuri ; E. Hilurile pulmonare sunt normale în silicoză; F. Apare prin inhalarea de pulberi ce conțin dioxid de siliciu cristalin ; G. Radiologic are trei stadia; H. Radiologic are doua stadia; :  I. Imaginea radiologică este reprezentată de opacități nodulare cu respectarea vârfurilor și bazelor pulmonare; J. În stadiul III adenopatiile hilare și mediastinale pot avea calcificări periferice ”în coaja de ou”; Despre pleurezia închistată putem afirma: A. Imaginea radiologică este o imagine hidro-aerică; B. Poate fi închistata axillar; C. Imaginea radiologică este o opacitate; D. Lichidul este încapsulat datorită aderențelor pleurale; E. În pleurezia închistată mediastinal, diagnosticul diferențial nu include tumorile mediastinale sau adenopatiile; F. Poate fi închistata in scizuri; G. Poate fi închistata diafragmatic; H. Imaginea radiologică este o hipertransparență ; I. Nu poate fi localizată la nivel diafragmatic ; J. În pleurezia închistată axilar diagnosticul diferențial nu include pahipleurita ; Pahipleurita: A. Poate fi sechelară după hemotorax, pleurezie purulentă sau tuberculoasă; B. Nu poate conține depuneri calcare ; C. Imaginea radiologică este o imagine hidro-aerică; D. Imaginea radiologică este o opacitate; E. Pahipleurita calcară este secundara unui hemotorax, pleurezie purulentă, tuberculoasă, azbestoză; F. Diagnosticul diferențial include cancerul bronho-pulmonar; G. Este o îngrosare pleurală; H. Este o leziune pulmonara; I. Pahipleurita generalizată se extinde la nivelul unui hemitorace ; J. Imaginea radiologică este o hipertransparența ; Pneumotoraxul: A. Imaginea radiologică este o opacitate; B. În pneumotoraxul sub presiune, aerul este în cantitate mica; C. Imaginea radiologică este hipertransparență cu perete opac; D. În pneumotoraxul sub presiune, mediastinul este atras spre pneumotorax; E. Poate să apară prin ruperea bulelor de emfizem subpleurale; F. Imaginea radiologică este hipertransparență fara desen pumonar; : G. Reprezintă aer in cavitatea pleurală; H. În pneumotoraxul total, plamânul este colabat la hil ; I. Poate să apară posttraumatic; J. Diagnosticul diferențial nu include bula gigantă de emfizem ; Hidropneumotoraxul: A. Nu prezintă nivel lichidian; B. Imaginea radiologică este o opacitate; C. Diagnosticul diferențial nu include imaginile hidro-aerice; D. Apare datorită ruperii în pleură a unei caverne tuberculoase ; E. Apare datorită ruperii în pleură a unui abcès ; F. Hipertransparența din pneumotorax are desen pulmonar; G. Poate fi diagnosticat radiologic prin radiografie de torace ; H. Imaginea radiologică este o imagine hidro-aerică; I. Imaginea radiologică este hipertransparență cu perete opac; J. Apare datorită unui traumatism; Tumorile pleurale: A. Tumorile maligne pot determina osteoliză la nivelul coastelor; B. Leziunea aparține de plamân; C. Imaginea radiologică este o hipertransparență ; D. Tumorile benigne sunt reprezentate de fibrom, angiom; E. Tumorile maligne sunt reprezentate de lipom și condrom ; F. Pot fi tumori maligne; G. Imaginea radiologică este o imagine hidro-aerică; H. Mezoteliomul este o tumoră totdeauna benignă; I. Imaginea radiologică este o opacitate; J. Pot fi tumori benigne; Tumorile pleurale: A. CT evidențiază o îngroșare pleurală în placă sau nodulară; B. Opacitățile formează un unghi obtuz cu peretele toracic ; C. Tumorile maligne sunt reprezentate de mezoteliom, sarcom; D. Nu pot determina osteoliză la nivelul coastelor; E. Dacă leziunea este localizată în pleura scizurală mimează un nodul solitar pulmonar ; F. Diagnosticul diferențial include pneumotoraxul; G. Frecvent există lichid pleural; H. CT nu poate aprecia invazia la nivel toracic ; :  I. Fibromul este o tumora malign; J. Dacă leziunea este localizată în pleura scizurală mimează o pleurezie închistată; Neoplasmul bronho-pulmonar: A. Poate fi endobronșic sau exobronșic; B. Cancerul bronho-pulmonar exobronșic este o opacitate cu contur net; C. Cancerul bronho-pulmonar endobroșic nu determină atelectazie; D. Diagnosticul diferențial include metastaza pulmonară unică; E. Examenul CT evidentiaza o masa de țesut moale care nu își creste densitatea după administrarea substanței de contrast F. Cancerul bronho-pulmonar endobroșic poate determina atelectazie; G. În cancerul bronho-pulmonar periferic exobronșic opacitatea este localizată la nivelul hilului; H. Diagnosticul diferențial include hamartomul; I. Poate fi central sau periferic; J. Imaginea radiologică caracteristica in metastaza hematogena pulmonara este o hipertransparență; În patologia diafragmatică: A. Examenul baritat gastro-duodenal/ clisma baritată – evidențiază segmentul de tub digestiv herniat; B. Examenul CT nu este folosit in patologia diafragmatică; C. Herniile Morgagni apar printr-un hiatus pleuro-pericardic localizat posterior; D. Herniile posttraumatice sunt secundare unor traumatisme închise sau plăgi; E. În paralizia diafragmatică, diafragmul are poziție înaltă și este imobil cu mișcările respiratorii; F. Tumorile maligne sunt reprezentate de sarcoame; G. Herniile Bochdalek sunt parasternale; H. Aplazia și hipoplazia diafragmului determină apariția unor hernii diafragmatice; I. Tumorile maligne sunt reprezentate de neurofibroame ; J. Tumorile maligne nu asociază pleurezie ; Azbestoza: A. Nu asociaza risc de malignitate ; B. Apare prin inhalarea de pulberi de azbest ; C. Nu prezinta ingroșări pleurale ; D. Apare prin inhalarea de pulberi ce conțin dioxid de siliciu cristalin ; E. Nu prezinta calcificări; :  F. Leziunile pleurale sunt reprezentate de mezotelioame pleurale ; G. Radiologic, se evidentiaza aspect reticular fin în câmpurile pulmonare inferioare; H. Radiologic, se poate evidentia cancer bronho-pulmonar dupa o expunere mai lungă de 20 de ani ; I. Radiologic, se evidentiaza aspect de fagure de miere ; J. Este o patologie infectioasa; Ingrosarea intimei arteriale peste 2 mm, cu aspect hiperecogen, sugerează diagnosticul de: A. disecție; B. anevrism; C. placa de aterom calcificata; D. tromboza parietala recenta; E. fistula arterio-venoasa; F. ateromatoza; G. ateromatoză calcificată; H. placa de aterom fibroasa; I. pseudoanevrism; J. placa de aterom; Care din următoarele variante tehnice sunt incluse în termenul de angiocardiografie: A. coronarografia; B. angiografia vertebrala; C. angiografia mezenterica; D. colangiografia percutana; E. flebografia gambei; F. angiocardiografia stângă; G. angiografia carotidiana; H. angiocardiografia dreaptă; I. angiografia cu substractie digitala; J. angiocardiopneumografia; În stenoza mitrală, ecografia: A. Evidențiază hipertrofie ventriculară stîngă; B. Arată dilatarea crosei aortei; C. Apreciază severitatea prin măsurarea ariei orificiului mitral; D. Evidențiază calcificări valvulare mitrale; E. Evidențiază calcificari valvulare aortice; :  F. Arată dilatarea aortei ascendente; G. Evidențiază trombi intraatriali; H. Evidențiază atriul stîng dilatat; I. Măsoară aria orificiului mitral, care depășește 10 cm2; J. Evaluează gradul fuziunii comisurale; Pericardita lichidiană este diagnosticată radiologic prin: A. ștergerea arcurilor siluetei cardiace; B. calcificări pericardice; C. revarsat lichidian pericardic circumferențial decelat CT; D. sinusuri costo-diafragmatice obtuze; E. sinusuri cardiofrenice obtuze; F. cord global mărit cu predominanța diametrului transversal; G. dilatarea crosei aortei; H. cord mic; I. stază vasculară pulmonară; J. buton aortic normal; Pericardita constrictivă este diagnosticată radiologic prin: A. sinusuri cardiofrenice obtuze; B. ingrosari pericardice decelate CT; C. ștergerea arcurilor siluetei cardiace; D. stază venoasă pulmonară; E. cord global mărit cu predominanța diametrului transversal; F. sinusuri costo-diafragmatice obtuze; G. dilatarea crosei aortei; H. cord mic; I. calcificări pericardice; J. buton aortic normal; Tomografia computerizata (CT) cardiacă este utilă pentru: A. diagnosticul arteriopatiei obliterante la nivelul arterei poplitee; B. evaluarea hipertensiunii arteriale; C. explorarea pacienţilor purtători de pacemaker; D. diagnosticul pleureziei închistate; E. vizualizarea arterelor coronare, cuantificarea stenozelor; F. evaluarea grosimii pericardului; G. evaluarea calcificărilor cartilajelor costale; : H. stabilirea scorului calcic coronarian; I. vizualizarea dilatării aortei abdominale; J. vizualizarea permeabilităţii stenturilor şi a bypassurilor coronariene; Radiologic, staza vasculară din stenoza mitrală determină: A. sinusuri costo-diafragmatice obtuze; B. infarct pulmonar; C. calcificări pericardice; D. scăderea transparenţei pulmonare; E. cord mic; F. cordoane Sylla; G. dilatarea venei cave superioare; H. edem interstiţial cu linii Kerley, hemocromatoză; I. edem pulmonar acut; J. dilatarea crosei aortei; Alegeti structurile cardio-vasculare care formeaza conturul normal al mediastinului pe radiografia toracica: A. artera pulmonara dreaptă; B. trunchiul arterei pulmonare; C. vena cavă superioară; D. ventriculul drept; E. crosa aortei; F. atriul stâng; G. vena azygos; H. aorta descendentă; I. ventriculul stâng; J. atriul drept; Radiologic, în stenoza aortică se evidențiază: A. Bombarea arcului mijlociu stâng; B. Dilatarea arterelor pulmonare în hil; C. Bombarea arcului superior drept; D. Aspect globulos al apexului cordului; E. Bombarea arcului inferior stâng; F. Aorta descendentă dilatată; G. Calcificări aortice; H. Buton aortic normal; :  I. Bombarea arcului inferior drept; J. Buton aortic dilatat; IRM cardiac este folosit pentru : A. evaluarea calcificărilor pericardice; B. vizualizarea amiloidozei miocardice; C. vizualizarea fibrozei miocardului; D. evaluarea cardiomiopatiei hipertrofice; E. evaluarea anatomiei si grosimii pericardului; F. evaluarea revărsatelor pericardice închistate post-chirurgie cardiacă; G. evaluarea edemului interstitial pulmonar; H. tratamentul intervențional al defectelor septale; I. tratamentul intervențional al stenozelor coronariene; J. calcularea scorului calcic; CT toracic cu contrast intravenos poate diagnostica: A. disecția de aortă; B. îngroșarea pericardului; C. anevrismul de aortă toracică; D. aritmia extrasistolică; E. stenoza carotidiană internă; F. revărsatele pericardice închistate post-chirurgie cardiacă; G. stenoza de arteră iliacă; H. anevrismul de aortă abdominală; I. tromboembolismul pulmonar; J. hipertensiunea arterială; Despre tumorile cardiace benigne se poate afirma că: A. diferențierea tipurilor histopatologice se face prin CT; B. diferențierea tipurilor histopatologice se face prin ecocardiografie; C. explorarea IRM permite diferențierea între tumoră și tromb; D. ecocardiografia permite diferențierea între tumoră și tromb; E. histopatologic pot fi lipoame sau rabdomioame; F. mixomul are localizare electivă în atriul stâng; G. lipomul are localizare electivă în atriul drept; H. mixomul are localizare electivă în ventriculul stâng; I. histopatologic pot fi mixoame sau fibroame; J. histopatologic pot fi de tip rabdomiosarcom; : In tetralogia Fallot întâlnim: A. dextropoziţia aortei; B. stenoza aortei dupa emergenta arterei subclaviculare stangi; C. hipertrofia ventriculului drept; D. arc aortic dublu; E. dilatarea aortei descendente; F. defect septal ventricular; G. stenoză infundibulară pulmonară; H. defect septal atrial; I. dilatare atrială stîngă; J. cianoză; Ecocardiografia a devenit “standardul de aur” în diagnosticul: A. trombozei intracavitare; B. obstrucției coronariene; C. permeabilității stentului coronarian; D. pericarditei; E. gradului de stenoza coronariană; F. calcificărilor coronariene; G. rupturii de cordaje; H. viabilității miocardului; I. vegetațiilor valvulare; J. defectului septal atrial; Dintre vasele mari mediastinale, radiografia standard evidențiază: A. Crosa aortei; B. Artera carotidă comună dreaptă; C. Aorta ascendentă; D. Artera carotidă comună stângă; E. Vena azygos; F. Artera subclaviculară stângă; G. Vena hemiazygos; H. Trunchiul arterei pulmonare; I. Vena cavă superioară; J. Vena cavă inferioară; Pericardul se extinde de-a lungul: A. Trunchiului arterei pulmonare; :  B. Venei cave inferioare; C. Arterei pulmonare intermediare drepte; D. Trunchiului venos brahiocefalic; E. Venei cave superioare; F. Venelor pulmonare; G. Crosei aortei; H. Aortei descendente; I. Arterei pulmonare lingulare; J. Venei azygos; Radiografic, calcificari cardiace pot fi evidențiate pe topografia: A. Arterei pulmonare stângi; B. Liniilor Kerley; C. Venei cave superioare; D. Arterei pulmonare drepte; E. Pericardului; F. Arterelor coronare; G. Venei azygos; H. Miocardului; I. Valvei mitrale; J. Valvei aortice; Mărirea de volum a atriului stâng se evidențiază pe radiografia toracică în incidență postero-anterioară prin: A. Alungirea arcului inferior stâng; B. Lărgirea unghiului de bifurcație a traheei; C. Opacitate de intensitate mare în ”centrul cordului” D. Arc inferior drept cu dublu contur inversat; E. Dilatarea aortei descendente; F. Ridicarea vârfului cordului; G. Arc inferior drept cu dublu contur festonat; H. Bombarea arcului mijlociu stâng; I. Unghi cardiofrenic obtuz; J. Dilatarea crosei aortei; Radiologic, bombarea arcului mijlociu stâng al mediastinului se intâlnește în: A. Tetralogia Fallot; B. Defect septal ventricular; : C. Cord pulmonar cronic; D. Infarctul de miocard; E. Stenoză aortică; F. Defect septal atrial; G. Stenoza mitrală; H. Persistența canalului arterial; I. Coarctația de aortă; J. Insuficiență aortică; Ultrasonografia Doppler este indicată în: A. Evaluarea trombozelor venoase la nivelul membrelor inferioare; B. Evaluarea lichidului pericardic; C. Ghidarea puncției pleurale; D. Depistarea cancerului de colon; E. Evaluarea fluxului vascular în anevrisme; F. Caracterizarea leziunilor tiroidiene; G. Caracterizarea tumorilor cerebrale; H. Calcularea scorului calcic; I. Evaluarea obstrucțiilor carotidiene; J. Cuantificarea stenozelor arterelor membrelor inferioare; Angio-CT este indicată pentru: A. Evaluarea donatorilor pentru transplant renal; B. Diagnosticul pnemotoraxului; C. Evaluarea fracturilor costale; D. Diagnosticul bronhopneumoniei; E. Stenoza arterelor renale; F. Malformații vasculare cerebrale; G. Evaluarea coxartrozei; H. Evaluarea angiocolitei; I. Evaluarea anevrismelor de aortă abdominală; J. Tromboembolismul pulmonar; In bolile miocardului, examenul IRM: A. Poate diferenția cardiomiopatia hipertrofică de cele infiltrative; B. Nu poate identifica ariile de fibroză; C. Confirmă diagnosticul de miocardită acută prin prezența edemului miocardic pe secvențele ponderate T2; :  D. Evidențiază ștergerea arcurilor cardiace; E. Poate evidenția unghiuri cardiofrenice obtuze în cardiomiopatia dilatativă; F. Poate evidenția fibroză miocardică anormală în amiloidoză și sarcoidoză; G. Este util în evaluarea cardiomiopatiei dilatative; H. Poate evidenția linii Kerley datorită stazei; I. Arată o captare omogenă a gadoliniului în miocardita acută; J. Detectează hipertrofia; Constituie contraindicație pentru angiografia prin rezonanță magnetică: A. Claustrofobia; B. Reacții adverse moderate la contrastul iodat; C. Fracturile craniene; D. Clipuri vasculare cerebrale metalice; E. Insuficiențe organice multiple; F. Corpi străini metalici oculari; G. Anevrismul de aortă toracică; H. Unele implanturi auditive; I. Pacemaker; J. Stenoza carotidiană; Indicațiile arteriografiei prin tehnica Seldinger includ: A. Explorarea angiocolitei; B. Evaluarea arteriopatiei obliterante la un pacient cu insuficiență renală care contraindică angio-CT; C. Identificarea sediului hemoragiei la un pacient cu tulburări de coagulare severe, necorectabile; D. Angioplastia stenozelor arteriale; E. Diagnosticul rapid al unei leziuni arteriale la un pacient instabil hemodinamic; F. Embolizarea terapeutică a tumorilor maligne; G. Embolizarea malformațiilor arterio-venoase; H. Diagnosticul patologiei arteriale; I. Insuficiența respiratorie severă care nu permite realizarea decubitului; J. Endoprotezarea stenozelor arteriale; Materialele necesare pentru realizarea arteriografiei prin tehnica Seldinger includ: A. Sondă tip Dormia; B. Endoproteză biliară; C. Cateter Cobra; :  D. Sondă naso-gastrică; E. Ac cu mandren cu calibru de 16-18G; F. Contrast iodat hidrosolubil; G. Cateter de drenaj; H. Contrast paramagnetic; I. Cateter pigtail; J. Fire ghid 150 cm lungime; Pentru realizarea arteriografiei prin tehnica Seldinger: A. Nu este necesară hemostaza la finalul procedurii; B. Anestezia generală este întotdeauna necesară; C. Puncția arterială se realizează după anestezie locală; D. Asigurăm hidratarea optimă a pacientului pentru reducerea riscului de insuficiență renală; E. Pacientul trebuie să manânce cu 2 ore înaintea procedurii; F. Este necesar acordul pacientului; G. Controlul fluoroscopic este necesar în timpul procedurii; H. Imediat după realizarea procedurii prin puncția arterei femurale, pacientul poate fi externat; I. Verificăm prezența pulsului la artera femurală; J. Tratamentul cu anticoagulante nu influențează procedura; Reprezintă complicație locală a puncției arteriale pentru realizarea unei arteriografii: A. Embolizarea distală; B. Hematomul; C. Șocul vagal; D. Reacția alergică severă la substanța de contrast; E. Pseudoanevrismul; F. Ruperea cateterului; G. Disecția arterei femurale; H. Febra; I. Fistula arterio-venoasă; J. Hemoragia; Fistula arterio-venoasă: A. Asociază întotdeauna extravazarea substanței de contrast injectată intraarterial; B. Necesită angioplastie pentru remodelarea lumenului arterial; C. Poate fi explorată invaziv și embolizată terapeutic arteriografic prin tehnica Seldinger; :  D. Poate fi explorată neinvaziv prin angio-RM; E. Necesită tromboliză; F. Poate fi o complicație locală a puncției arteriale pentru realizarea unei arteriografii; G. Asociază reducerea lumenului vascular; H. Poate fi urmarea vascularizației de neoformație tumorală; I. Reprezintă o dilatație izolată a unei artere; J. Angiografic se evidențiază retur venos precoce, concomitent cu timpul arterial; Angiografic, vascularizația tumorală: A. Prezintă șunturi arterio-venoase; B. Crește riscul insuficienței renale; C. Pastrează traiectul si calibrul vaselor parenchimului din jur; D. Leziunile tumorale nu reprezintă o indicație pentru angiografie; E. Este vascularizație de neoformație; F. Este anarhică; G. Nu poate fi diferențiată angiografic; H. Tumorile maligne reprezintă contraindicație pentru angiografie; I. Prezintă lacuri sangvine; J. Este mai evidentă în tumorile hipervascularizate; Constituie ram al aortei toracice: A. Artera vertebrală stângă; B. Trunchiul celiac; C. Artera coronară stângă; D. Artera carotidă comună stângă; E. Artera carotidă comună dreaptă; F. Artera carotidă internă stângă; G. Trunchiul arterial brahiocefalic; H. Artera coronară dreaptă; I. Artera subclaviculară stângă; J. Artera axilară dreaptă; Coarctația aortei: A. Prezintă frecvent o hipoplazie lungă în tipul infantil; B. În tipul infantil, stenoza se întinde pe artera vertebrală dreaptă; C. Prezintă frecvent o stenoză scurtă în tipul infantil; D. În tipul infantil, stenoza este localizată distal de originea trunchiului brahiocefalic; E. În tipul adult, stenoza este localizată distal de artera subclaviculară; :  F. Este o anomalie congenitală a aortei; G. Prezintă frecvent o stenoză scurtă în tipul adult; H. În tipul adult, stenoza este localizată distal de carotida internă stângă; I. Este o boală dobândită post-traumatic; J. Prezintă frecvent o stenoză lungă în tipul adult; În coarctația aortei: A. Radiografic se evidențiază incizuri pe marginea inferioară a coastelor 1-2 bilateral; B. Radiografic se evidențiază dilatarea aortei descendente; C. Ecocardiografia este utilă pentru diagnostic și monitorizare la copil; D. Radiografic se evidențiază hipertrofia ventriculară stângă; E. Angio-IRM permite aprecierea lungimii stenozei; F. Radiografic se evidențiază incizuri pe marginea inferioară a coastelor 3-9 bilateral; G. Ecocardiografia nu are indicații; H. Radiografic se evidențiază dilatarea atriului stâng; I. Angio-IRM nu permite vizualizarea stenozei; J. Radiografic se evidențiază dilatarea aortei ascendente; În anevrismul de aortă: A. Aorta toracică este mai mică de 4 cm; B. Calcificările apar frecvent în tipul aterosclerotic; C. Tipul aterosclerotic este frecvent fusiform; D. Aorta abdominală este dilatată peste 3 cm; E. CT și IRM sunt cele mai bune metode imagistice pentru diagnostic și monitorizare; F. Calcificările apar frecvent în tipul micotic; G. Radiografia toracică este suficientă pentru diagnostic și monitorizare; H. Tipul aterosclerotic este frecvent sacciform; I. Aorta toracică este dilatată peste 4 cm; J. Aorta abdominală este stenozată la nivel infrarenal; În anevrismul de aortă, angiografia: A. Este indicată la pacienții cu insuficiență renală; B. Permite măsurarea cu acuratețe a trombozei parietale; C. Este metoda de diagnostic de primă intenție; D. Este o metodă neinvazivă de diagnostic; E. Este rezervată planningului preoperator; F. Permite aprecierea cu mare acuratețe a relației cu arterele coronare; G. Permite aprecierea cu mare acuratețe a relației cu vasele mari; : H. Poate fi utilizată la copii, deoarece nu prezintă risc de iradiere; I. Este limitată în aprecierea trombozei parietale; J. Evaluează doar lumenul permeabil; În disecția de aortă: A. Tipul Stanford A prezintă risc mare de complicații; B. Radiografia toracică evidențiază deplasarea calcificărilor intimale spre exterior; C. Tipul Stanford B începe distal de emergența arterei subclaviculare stângi; D. Nu sunt necesare examinări imagistice; E. Tipul Stanford B începe la nivelul aortei ascendente; F. CT nativ este suficient pentru aprecierea complicațiilor; G. Aorta ascendentă este afectată în tipul Stanford A; H. Examenele imagistice trebuie să aprecieze extensia la nivelul emergențelor; I. Se formează un lumen dublu; J. Tipul Stanford A afectează aorta descendentă; În arteriopatia obliterantă a membrelor inferioare: A. Ecografia Doppler spectrală apreciază gradul stenozei; B. Plăcile de aterom hipoecogene sunt calcificate; C. Ecografia arată șunturi arterio-venoase; D. Ecografia poate evidenția îngroșare parietală circumferențială; E. Gradul stenozei nu poate fi apreciat ecografic; F. Ecografia Doppler arată un flux omogen, liniar în stenoze; G. Ecografia Doppler arată un flux neomogen, turbionar în stenoze; H. Artera femurală profundă este o localizare frecventă; I. Artera femurală superficială este o localizare frecventă; J. Ecografia Doppler color arată absența fluxului în stenoze; În arteriopatia obliterantă a membrelor inferioare, angiografia: A. Este contraindicată; B. Evidențiază dilatații fusiforme determinate de plăcile intimale; C. Este metoda care evaluează cel mai bine circulația colaterală; D. Evidențiază imagini lacunare determinate de plăcile intimale; E. Evaluează lungimea și calibrul stenozelor; F. Evidențiază trombozele prin absența opacifierii segmentului afectat; G. Este utilă pentru planificarea tratamentului; H. Este indicată ca metodă de screening; I. Nu este utilă în evaluarea stenozelor; :  J. Este limitată în evaluarea circulației colaterale; În tromboza venoasă profundă, examenele imagistice: A. Sunt inutile pentru diagnosticul pozitiv, deoarece aspectul clinic este sugestiv; B. Identifică leziunile tumorale care determină compresiune venoasă și favorizează tromboza; C. Monitorizează evoluția sub tratament; D. Evidențiază tromboza izolată în venele intramusculare ale gambei, cu risc mare de embolie pulmonară; E. Degrevează medicul curant de examenul clinic, care devine inutil; F. Nu au valoare în monitorizarea evoluției; G. Nu pot diferenția ocluzia venoasă de recanalizarea trombului; H. Stabilesc extensia; I. Evidențiază tromboza în venele iliace, cu risc mare de embolie pulmonară; J. Stabilesc diagnosticul pozitiv; În tromboza venoasă profundă, ecografia: A. Este metodă de primă intenție; B. Identifică trombul vechi, care este hipoecogen, puțin aderent la perete; C. Identifică trombul vechi care este hiperecogen, aderent la perete; D. Identifică trombul recent, care este hiperecogen, aderent la perete; E. Identifică trombul recent, care este hipoecogen, puțin aderent la perete; F. Arată creșterea diametrului venos în trombozele recente; G. Este indicată doar la pacienții cu insuficiență renală; H. A fost complet înlocuită de flebo-IRM; I. Arată creșterea diametrului venos în trombozele vechi; J. Evaluează îngroșările parietale posttrombotice; Ecocardiografia: A. Ecocardiografia de stres apreciază shunturile dreapta-stânga; B. Pune în evidență structurile cordului în dinamică; C. In modul M, obține imaginea structurilor cordului intr-un singur plan; D. Varianta transesofagiană este utilă în studiul structurilor posterioare – valvă mitrală; E. Utilizează modul 2D pentru detalii anatomice; F. Nu poate calcula gradiente transvalvulare; G. Este o metodă de explorare invazivă, folosind radiații X; H. Este ”standardul de aur” în diagnosticul pericarditelor, tumorilor pericardice; I. Ecocardiografia cu contrast se utilizează pentru a aprecia tulburările de motilitate în :  caz de ischemie; J. Nu oferă date referitoare la debitul cardiac; Radiația X este caracterizată prin: A. Este produsă în tuburi fluorescente de tip radiogen; B. Are lungimea de undă în domeniul nanometrilor; C. Este o formă de radiație electromagnetică; D. Este o radiație ionizantă; E. Viteza de deplasare este aceeași cu a luminii în vid; F. Este o forma de radiație magnetică; G. Are o lungime de undă în domeniul angstromilor; H. În aplicații medicale este produsă în tubul radiogen; I. Este radiație neionizantă; J. Viteza de deplasare este jumătate din viteza luminii; Despre tubul radiogen putem afirma: A. Căldura generată de tubul radiogen este disipată de către cupola plumbată; B. Fasciculul de raze X generat este policrom și conține în primul rând radiație de frânare; C. Suprafața focarului este de maxim 1 mm pentru a asigura netitatea geometrică a imaginii; D. Fasciculul de raze X generat este monocrom pentru că este format în principal din radiație caracteristică; E. Rotația anodului cu 3600-10000 rpm previne deteriorarea focarului de către fasciculul de electroni; F. Energia cinetică a electronilor care lovesc anodul este transformată în caldură și raze X; G. Este constituit dintr-un anod și un catod aflați într-o incintă vidată; H. Catodul și anodul sunt scufundați într-un fluid schimbător de căldură; I. Tubul radiogen are două focare pentru a prelungi durata de viață a acestuia; J. Catodul furnizează electronii prin încălzirea unui filament; Metode imagistice care utilizează raze X: A. Colangiografia percutană trans-hepatică; B. Doppler-ul spectral; C. Radiografia; D. Computer-tomografia; E. Ecografia; :  F. Tomografia plană G. Spectroscopia prin rezonanță magnetică; H. Angiografia cu substracție digitală; I. IRM; J. Scintigrafia; Despre imaginea din computer-tomografie putem afirma: A. Contrastul imaginii depinde de intervalul de densitate afișat nuanțe de gri, în limitele capacității de diferențiere a ochiului uman; B. Este o imagine direct digitală; C. Utilizează ferestre de densitate, caracterizate de interval (WW) și mediană (WL); D. Intensitatea (strălucirea) medie în imagine este determinată de valoarea medie a intervalului ales; E. Contrastul imaginii se reduce cu reducerea intervalului de densitate afișat; F. Rezultă prin conversia coeficienților de atenuare, corespunzători fiecărui voxel din secțiunea afișată, într-o nuanță de gri; G. Este o imagine reconstruită; H. Este o imagine digitală în 16-20 nuanțe de gri; I. Un element de volum (voxel) este un paralelipiped cu baza de 1 mm2 și înălțimea egală cu grosimea secțiunii; J. Este o imagine digitală în 2000 de nuanțe de gri; Un echipament de computer-tomografie este compus din următoarele elemente: A. Generatorul de raze X; B. Gantry (tunel) conținând tubul de raze X, detectorii, sistemul de achiziție a datelor, sistemul de răcire, sistemele de colimare; C. Computerul pentru prelucrarea datelor și generarea imaginilor CT; D. Masa mobilă; E. Generatorul de raze X capabil să genereze tensiuni de 0,2-3 T; F. Sistemele de stocare/arhivare a imaginilor; G. Gantry (tunel) conținâd magnetul, gradienții, sistemele de răcire; H. Cușca Faraday; I. O masă fixă, singurul element în mișcare fiind tubul radiogen împreună cu detectorii; J. Formatorul de fascicul; În legătură cu imagistica prin rezonanță magnetică putem afirma: A. Are rezoluție spațială superioară CT; B. Permite studii angiografice angioIRM, cu și fără substanță de contrast; : C. neegalată D. Este utila în studiul tuturor regiunilor anatomice și organelor având o rezoluție tisulară E. Este neinvazivă, nu utilizează radiații ionizante; F. Cu excepția claustrofobiei, nu are contraindicații, întrucât este complet neinvazivă; G. Se bazează pe fenomenul de rezonanță magnetică nucleară având ca țintă preferențială atomul de hidrogen H. Nu există aplicații IRM care să utilizeze fenomenul de rezonanță magnetică nucleară aplicabilă altor atomi decât hidrogenul, datorită numărului mic reprezentat în corpul uman; I. Ca și la CT secțiunile se obțin plan axial, celelalte planuri fiind reconstruite din acesta; J. Utilizează impulsuri de radiofrecvență în câmp magentic extern intens și omogen; În legătură cu fenomenul de rezonanță magnetică nucleară aplicat atomilor de hidrogen în IRM putem afirma: A. Intensitatea pulsului de radiofrecvență are o valoare prag de la care se poate obține semnal și depinde de intensitatea câmpului magnetic extern; B. Aplicarea unui puls de radiofrecvență scoate protonii de H din starea de echilibru, la care revin după încetarea acestuia cu emiterea unui puls de radiofrecvență cu aceeași frecvență; C. Apare la aplicarea unui impuls de RF cu frecvența egală cu frecvența de spin D. Se datorează mișcării de precesie a protonului de hidrogen cu o frecvență specifică care depinde de intensitatea câmpului magnetic extern; E. Recuperarea magnetizării longitudinale (T1) nu este influențată de câmpul magnetic extern F. Mișcarea de precesie apare la aplicarea unui câmp magnetic extern; G. Apare la aplicarea unui impuls de RF cu frecvența egală cu frecvența Larmor; H. Intensitatea semnalului obținut depinde de concentrația protonilor de hidrogen în țesuturi, timpul de emisie a undelor de RF, timpii necesari revenirii la starea inițială (T1 și T2); I. Scăderea magnetizării transversale (T2) este puternic influențată de câmpul magnetic extern; J. Frecvența Larmor este specifică protonului de hidrogen și nu depinde de intensitatea câmpului magnetic extern; Despre imaginea IRM putem afirma: A. Administrarea de contrast scurtează T1 și implicit crește contrastul; B. Țesuturile cu T2 scurt apar strălucitoare în T2; C. Țesuturile cu T1 scurt apar întunecate în T1; :  D. Depinde de densitatea de protoni; E. Fara enunt F. Depinde de timpul de relaxare T1 (timpul de reducere a magnetizării pe direcție longitudinală); G. Depinde de timpul de relaxare T1 (timpul de recuperare pe direcție longitudinală); H. Depinde de timpul de relaxare T2 (timpul de reducere a magnetizării transversale); I. Administrarea de contrast crește T1 și implicit crește contrastul; J. Prezența fluxului în vase afectează contrastul imaginii și intensitatea semnalului constituind baza pentru angio IRM; Despre propagarea ultrasunetelor (US) în țesuturi putem afirma: A. Majoritatea țesuturilor din organism au viteze de propagare apropiate; B. Interfața dintre țesuturi se referă la barierele fizice dintre acestea; C. US sunt atenuate și reflectate în țesuturi și la interfața dintre acestea; D. Diminuarea progresivă a energiei US se numește impedanță acustică; E. Toate țesuturile din corp sunt bune conducătoare ale US; F. Viteza de propagare a US este direct proporțională cu rezistența mediului (impedanța acustică); G. Slabe conducătoare ale US: aer, plămân, os; H. Bune conducătoare ale US: structurile pline cu lichid, țesuturile moi, mușchii, ficatul, splina; I. Rezistența mediului la propagarea undelor sonore se numește impedanță acustică; J. Diferența de impedanță acustică la interfața dintre două țesuturi determină reflexia completă a US; Între caracteristicile US utilizate în medicină întâlnim: A. Cu creșterea lungimii de undă crește penetrabilitatea; B. Frecvența US nu influențează penetrabilitatea ci doar puterea semnalului; C. Cu cât frecvența este mai mare cu atât scade penetrabilitatea; D. Cu scăderea frecvenței US crește rezoluția spațială; E. Amplitudinea (puterea) semnalului emis determină amplitudinea semnalelor reflectate; F. Cu creșterea frecvenței US scade atenuarea posterioară; G. Cu creșterea frecvenței US crește rezoluția spațială; H. Au frecvența de 2-20 MHz; I. Cu scăderea frecvenței US scade penetrabilitatea; J. Cu creșterea amplitudinii US scade impedanța acustică; : În ecografia Doppler: A. Între frecvențele undelor US incidentă și reflectată apare o diferența (defazare) care depinde de mărimea și direcția vitezei de flux; B. Modul color este o combinație între informația anatomică oferită de afișarea în mod B și informația Doppler, în cod de culoare, privind amplitudinea și direcția de flux dintr- un eșantion ales; C. Ecourile generate la suprafața hematiilor sunt de 100-1000x mai puternice față de cele generate la interfețele diferitelor țesuturi; D. Modul Power este asemănător modului color dar ignoră informația privind direcția de flux; E. Modul spectral analizează distribuția velocităților de flux, într-un eșantion ales, afișând informația sub forma unei curbe spectrale a cărei formă depinde de tipul de vas (artera, venă) și rezistența la flux; F. Modul spectral este o combinație între informația anatomică oferită de afișarea în mod B și informația Doppler, în cod de culoare, privind amplitudinea și direcția de flux dintr-un eșantion ales;; G. Modul color analizează distribuția velocităților de flux, într-un eșantion ales, afișând informația sub forma unui cod de culoare care depinde de tipul de vas (artera, venă); H. Modul Power este asemănător modului color dar ignoră informația privind viteza de flux; I. Purtătorul de semnal îl reprezintă hematiile ce se deplaseaza odată cu fluxul sangvin; J. Purtătorul de semnal îl reprezintă peretele vascular care oscilează în funcție de viteza fluxului sangvin ; Substanțele de contrast din imagistică au următoarele utilizări: A. În perforațiile de tub digestiv este indicată administrarea de suspensie de sulfat de bariu B. Sulfatul de bariu este absorbit intravenos C. Structurile care pot fi vizualizate devin mai bine vizibile D. Substanțele de contrast iodate sunt un exemplu de contrast negativ E. Structurile care nu pot fi vizualizate în mod obișnuit devin vizibile F. Administrarea lor per os sau intravascular determină mărirea contrastului natural al compartimentelor G. Clisma baritată nu prezintă riscuri pentru sănătatea pacientului H. Dioxidul de carbon este un exemplu de contrast pozitiv I. Permit diagnosticul corect al leziunilor analizând vascularizația, zonele de necroză, pereții, etc J. Sunt utilizate în toate metodele de radio-imagistică : Despre substanțele de contrast iodate sunt adevărate următoarele afirmații: A. Este preferabil să injectăm substanțe de contrast non-ionice cu osmolaritate mică sau izo-osmolare; B. Substanțele de contrast sunt liposolubile; C. Sunt stocate în condiții de depozitare adecvate (loc uscat, întunecos, fără expuneri la radiații X; D. Este preferabilă injectarea de substanțe de contrast hiperosmolare; E. Substanțele de contrast sunt hidrofile; F. Este preferabil să injectăm contrastul la temperaturi mai mari decât ale corpului uman; G. Dimerii non-ionici compun substanțe cu osmolaritate mică; H. Eliminarea contrastului se face predominant pe cale biliară; I. Monomerii ionici compun substanțe cu osmolaritate mare; J. Nu au aplicații în studiul opacefierea canalului rahidian; Sunt adevărate următoarele afirmații legate de efectele secundare ale administrării de contrast iodat: A. Pot determina efecte secundare asupra diferitelor organe; B. Pot determina reacții anafilactoide; C. Pot determina insuficiență renală acută; D. Determină tahicardie; E. Pot apare modificări hemodinamice; F. Pot determina vasoconstricție coronariană; G. Reacțiile anafilactoide sunt determinate de reacție de tip antigen-anticorp; H. Pot determina insuficiență renală cronică; I. Nu se corelează cu osmolaritatea și vâscozitatea acestora; J. Efectele sunt deseori tranzitorii; Despre metodele radio-imagistice care utilizează raze X putem afirma: A. Sunt neinvazive pentru că nu se asociază cu producerea vreunui defect fizic; B. Nu necesită condiții speciale de utilizare, fiind neinvazive; C. Folosesc pentru generarea razelor X un tub radiogen; D. Permit vizualizarea ”in vivo” a structurilor din corpul omenesc, a organelor și sistemelor, normale sau patologice, niciodată a funcționalității acestora; E. Permit vizualizarea ”in vivo” a structurilor din corpul omenesc, a organelor și sistemelor, normale sau patologice; F. Folosesc pentru generarea razelor X un ”tun” electronic; G. Pentru detecția vascularizației utilizează substanțe de contrast iodate; H. Se bazează pe măsurarea diferenței dintre cantitatea de energie emisă de tub și cea :  rămasă după traversarea corpului de examinat; I. Detecția vascularizației se bazează pe diferența de doză absorbită; J. Sunt invazive pentru că folosesc radiații ionizante potențial periculoase; În diagnosticul patologiei osteoarticulare, examenul CT: A. Este inferior radiografiei pentru diagnosticul și stadializarea tumorilor părților moi; B. Apreciază corect leziunile disco-ligamentare; C. Permite stadializarea tumorilor maligne și evaluarea post-terapeutică; D. Permite diagnosticul tumorilor benigne și maligne; E. Permite reconstrucții tridimensionale ale regiunii anatomice de interes; F. Permite diagnosticul anomaliilor congenitale și afecțiunilor inflamatorii; G. Este folosită în diagnosticul precoce al necrozelor aseptice; H. Permite bilanțul lezional al traumatismelor; I. Este cea mai bună metodă pentru aprecierea leziunilor traumatice ale ligamentelor și tendoanelor; J. Este folosită în diagnosticul precoce al metastazelor osoase; Despre modificările elementare radiologice osteo-articulare distructive putem afirma că: A. Osteonecroza aseptică determină apariția unei osteolize care circumscrie un fragment intens opac și care duce ulterior la prăbușirea zonei afectate; B. Osteonecroză aseptică este vizibilă în stadiul inițial doar pe radiografie; C. În osteoporoză, osul compact are aspect fasciculat și osul spongios are travee subțiri și rare; D. Determină scoliostoză; E. Duc la creșterea grosimii osului; F. Atrofia de presiune determină o zonă lacunară centrală sau periferică; G. Demineralizarea determină diminuarea opacității osoase; H. Apar prin hiperproducția de țesut osos; I. Osteoliza se traduce prin zonă lacunară în structura unui segment scheletic; J. Sunt reprezentate de apoziții periostale neregulate; Despre modificările elementare radiologice osteo-articulare constructive putem afirma că: A. Osteofitul este triunghiular, cu structură de os și este situat în vecinătatea unei articulații; B. Periostoza duce la formarea de mase tumorale la nivelul părților moi; C. Endostoza duce la lărgirea canalului medular; :  D. Sindesmofitele pot apare la nivelul articulațiilor periferice; E. Periostoza tumorală determină apariția de spiculi osoși și pinteni opaci la limita cu osul normal; F. Sindesmofitele reprezintă osificări ale ligamentelor vertebrale și inelelor fibroase discale; G. Osteofitele vertebrale reprezintă calcificări ligamentare discale; H. Pintenele Codman apare în periostoza de natură inflamatorie; I. Periostoza de natură inflamatorie are aspectul unor linii opace fine care dublează conturul osos și sunt separate de corticală prin linii transparente; J. Spongioscleroza reprezintă îngroșarea traveelor existente și apariția de noi travee în spongioasă; Despre modificările de formă și dimensiunile ale osului putem afirma că: A. Scoliostoza reprezintă modificarea axului unui os lung prin încurbare; B. Hipoplazia reprezintă reducerea dimensiunii unei piese scheletice, fără modificarea structurii; C. Aplazia reprezintă modificarea formei și dimensiunilor pieselor scheletice; D. Hiperostoza duce la creșterea grosimii unui os și modificarea grosimii acestuia; E. Oedostoza reprezintă creșterea grosimii unui os și determină un aspect de os suflat, cu corticală continuă și foarte subțire; F. Hiperplazia reprezintă dezvoltarea exagerată a unei piese scheletice cu păstrarea integrității structurale; G. Displazia reprezintă absența unei piese scheletice secundar absenței modelului membranos sau cartilaginos al osului sau absența nucleilor de osificare; H. Hiperplazia duce la dezorganizare structurală a osului afectat; I. Oedostoza duce la întreruperi de corticală; J. Scoliostoza denumește arcuirea patologică în plan coronal a coloanei vertebrale; Despre modificările patologice elementare ale articulațiilor putem afirma că: A. Deformarea spațiului articular poate fi prezentă în luxații și în fracturi; B. Distrucția cartilagiilor duce la reacție periostală la nivelul epifizelor; C. Osteomatoza este secundară osificărilor heterotope de la nivelul sinovialei; D. Coxartroza duce la lărgirea spațiului articular coxofemural; E. Condromatoza sinovială rezultă din prezența de calcificări în lichidul sinovial; F. Diminuarea în înălțime a spațiului articular este secundară distrucției parțiale a cartilagiilor de acoperire; G. Dispariția completă a spațiului articular duce la anchiloză osoasă; H. Lărgirea spațiului articular este prezentă în edemul sinovialei și revărsatul lichidian :  intra-articular; I. Vidul articular poate apare în traumatismele cu tracțiune intensă asupra unui os care participă la articulație; J. Prezența de lichid articular duce la creșterea transparenței spațiului articular; Despre fracturi se poate afirma că: A. Examenul radiologic este esențial în luarea deciziei terapeutice; B. Fracturile de oboseală apar prin solicitare repetitivă de intensitate mare; C. Reprezintă o întrerupere a continuității osoase; D. Fractura în lemn verde apare prin ruptura corticalei de partea concavității; E. Descrierea radiologică a unei fracturi precizează sediul, numărul traiectelor și deplasarea fragmentelor; F. Fracturile pe os patologic apar prin încărcare repetitivă pe os cu morfologie normală; G. Examenul radiologic este esențial în urmărirea evoluției până la vindecare; H. Fracturile indirecte apar la locul de aplicare a agentului traumatic; I. Examenul radiologic este esențial în stabilirea diagnosticului de certitudine în fracturi; J. În fracturile incomplete, fragmentul fracturat este complet separat de restul segmentului osos; In evoluția și complicațiile fracturilor: A. Pseudartroza se prezintă ca un spațiu liber între fragmentele fracturate, cu absența calusului; B. Calusul vicios denumește un calus voluminos, fără menținerea uneia dintre deplasările inițiale; C. Calusul definitiv apare ca o opacitate intensă, cu contur regulat, dimensiuni reduse; D. În pseudartroză se certifică radiologic evoluția normală spre vindecare în primele săptămâni; E. Calusul hipertrofic păstrează un volum deosebit de mare; F. Calusul provizoriu apare ca opacitate neomogenă, ovalară, cu contur neregulat, situată în jurul oaselor fracturate; G. Calusul vicios menține una dintre deplasările inițiale; H. Calusul definitiv apare după primele trei luni de la fractură; I. Calusul provizoriu apare după primele trei luni de la fractură; J. În pseudartroză, canalul medular are un aspect normal; Despre luxații se poate afirma că: A. Luxațiile spontane apar ca urmare a unor defecte structurale ale articulației, datorate unor boli distructive; :  B. Luxațiile complete duc la pierderea totală a contactului dintre suprafețele articulare; C. Radiologic se evidențiază noua poziție a oaselor luxate, direcția de deplasare a oaselor respective; D. În luxațiile incomplete persistă un punct de contact între suprafețele articulare; E. Luxațiile voluntare apar la pacienții cu rupturi ligamentare; F. Examenul CT este cea mai bună metodă imagistică pentru evaluarea ligamentară; G. Sunt întotdeauna congenitale; H. Luxația congenitală de șold este atraumatică; I. Sunt determinate doar de traumatisme; J. Luxațiile complete se însotesc întotdeauna de fracturi; Luxația congenitală de șold: A. Este diagnosticată prin raportarea la cadranele Ombredanne, realizate de linii trasate prin cartilajul în „Y” și centrul capului femural; B. Se caracterizează prin apariția mai precoce a nucleului de osificare a capului femural pe partea luxată; C. Prezintă hiperplazia femurului de partea luxată; D. Nucleul capului femural este localizat în cadranul infero-extern Ombredanne, la copiii care nu au început să meargă; E. Diagnosticul radiologic este posibil în primele 6 luni de viață; F. Prezintă hipoplazia femurului de partea luxată; G. Apare o închidere precoce a sincondrozei ischio-pubiene pe partea afectată; H. Nucleul capului femural este în cadranul supero-extern Ombredanne, la copiii care merg; I. Poate fi unilaterală sau bilaterală; J. Prezintă nucleu de osificare a capului femural cu dimensiuni mai mari pe partea luxată; In necrozele aseptice osoase: A. Scintigrafia osoasă este obligatorie la debut; B. Radiografia poate evidenția modificări ischemice osoase în stadiul de debut; C. Spațiul articular este lărgit în stadii avansate; D. Radiologic se evidențiază zone de osteoliză, osteoscleroză, prăbușiri ale traveelor; E. Spațiul articular este integru la debut; F. IRM poate evidenția modificări ischemice în stadiul de debut; G. Modificările pot apare în urma unei embolii gazoase; H. O cauză este contaminarea lichidului articular cu un agent microbian; I. Angiografia are indicații în fazele tardive ale bolii; :  J. „Crescent sign” se referă la apariția unor linii transparente arcuate subcondrale; Despre boala Scheuermann putem afirma că: A. Aspectul imagistic include neregularități ale platourilor vertebrale; B. Aspectele imagistice includ reducerea cifozei toracale; C. Aspectele imagistice includ modificări ale marginii posterioare a corpului vertebral; D. Determină tasări biconcave ale corpilor vertebrali; E. Necroza nucleilor de osificare ai plăcilor osoase duce la degenerarea discurilor; F. Aspectele imagistice includ tasări cuneiforme ale vertebrelor; G. Se întâlnește la vârstnici; H. Mecanismul de producere este infecțios; I. Se întâlnește la tineri; J. Herniile intraspongioase ale nucleului pulpos discal determină ancoșe la nivelul platourilor vertebrale; Despre osteoradionecroză putem afirma că: A. Poate determina fracturi; B. Radioterapia pentru cancerul mamar poate induce leziuni de radioterapie la nivelul bazinului; C. Necroza este simptomatică de la debut; D. Necroza poate rămâne mult timp asimptomatică; E. Modificările osoase apar la distanță de câmpul de radioterapie; F. Apare secundar tratamentului prin radioterapie al neoplaziilor; G. Pierderea rezistenței mecanice duce la deformare prin tasare și fracturi pe os patologic; H. Poate determina osteoporoză; I. Poate evolua cu osteomielită și osteoscleroză marcată; J. Poate evolua cu osteomielită cu periostoză marcată; In acromegalie: A. Apare îngroșarea bolții craniene; B. Apare hipertrofia protuberanței occipitale externe; C. Apare hiperpneumatizarea sinusurilor paranazale; D. Examenul CT este de elecție în evidențierea modificării hipofizare; E. Radiografia de șea turcească este de elecție în evidențierea modificării hipofizare; F. Apare convexitatea conturului posterior a corpilor vertebrali; G. Apare proeminența oaselor feței; H. Oasele lungi prezintă corticala subțiată; :  I. Modificările degenerative sunt ne-caracteristice; J. Apare deschiderea unghiului mandibular, prognatism; In insuficiența tiroidiană: A. Apare fragmentarea nucleului epifizar; B. Apare creșterea opacității metafizare; C. Apare disgenezie epifizară cap femural, cap humeral, calcaneu, astragal; D. Spațiile discale sunt îngustate; E. Corpii vertebrali au aspect biconcav; F. Corpi vertebral au aspect ovoidal; G. Nu apare cifoza; H. Persistă șanțul vascular posterior la nivelul corpilor vertebrali; I. Apare osteporoză metafizară; J. Apar benzi de osteocondensare la oasele lungi; In malformațiile congenitale ale coloanei vertebrale: A. În blocul congenital, corpii vertebrali au înălțime mai mare iar discul este absent; B. Spondiloliza este reprezentată de absența unei apofize articulare; C. Sindromul Klippel-Feil este mai frecvent în zona lombară; D. Spina bifida preprezintă o despicătură la nivelul corpului vertebral; E. Blocul congenital apare frecvent la nivel cervical și lombar; F. Sindromul Klippel-Feil cuprinde blocuri vertebrale, hemivertebre, spina bifida, malformații costale; G. Hemivertebra determină modificări importante de ax a coloanei vertebrale; H. Hemivertebrele au înălțime păstrată; I. În blocul congenital, vertebrele au înălțime redusă; J. Spina bifida reprezintă lipsa de sudură a hemiarcurilor; In cazul afectării traumatice a coloanei vertebrale: A. Vindecarea fracturilor de corp vertebral se face prin calus periostal; B. Traumatismele puternice produc deformarea vertebrei cu deplasarea anterioară a fragmentului superior, tasarea corpului; C. Vindecarea se realizează prin calus endostal la nivelul arcului vertebral; D. Fractura odontoidei nu produce modificări de stabilitate la nivel C1-C2; E. Examinarea prin radiografie este suficientă pentru aprecierea corectă a modificărilor traumatice; F. Vindecarea se realizează prin calus endostal la nivelul corpului vertebral; G. Traumatismele ușoare pot produce ușoare tasări ale corpului vertebral; : H. Traumatismele ușoare ale coloanei produc fragmentare marcată a corpului vertebral; I. Traumatismele ușoare pot produce fisuri fine; J. Discul este obișnuit fisurat; In hernia de disc: A. Examenul CT este metoda de elecție pentru diagnostic; B. Triada Barr include accentuarea lordozei; C. Triada Barr reprezintă traducerea radiologică a unei hernii anterioare; D. Apare dislocarea parțială a nucleului pulpos spre regiunea anatomică vecină sau corpul vertebral vecin; E. Nodulii Schmorl reprezintă hernii intraspongioase; F. Triada Barr include reducerea lordozei; G. Radiografia este suficientă pentru diagnostic; H. Triada Barr include micșorarea spațiului intervertebral; I. Nodulii Schmorl apar ca denivelări pe conturul posterior a corpilor vertebrali; J. Radiologic, nodulii Schmorl determină conturul neregulat al platoului vertebral cu denivelări ovalare care au o limită opacă fină; Despre osteonecroza aseptică de cap femural putem afirma că: A. Apare prin infarct ischemic, consecutiv întreruperii circulației arteriale locale; B. Modificările radiografice sunt prezente de la debut; C. Rareori deformează capul femural; D. Este determinată frecvent de S. Aureus; E. Radiologic, se evidențiază distrucția progresivă a capului femural, cu păstrarea inițială a spațiului coxo-femural; F. Angiografia este metoda de elecție pentru diagnostic; G. Scintigrafia si IRM pot surprinde debutul afectiunii; H. Modificările radiologice apar la 5-6 saptamani de la debut; I. In evoluție determină anchiloze, subluxații, coxartroze; J. Spațiul coxo-femural este afectat de la debut; Despre osteoartrita tuberculoasă putem afirma că: A. Asociază reacție periostală grosieră; B. Este cea mai frecventă formă de tuberculoză extrapulmonară; C. Reacția periostală lipsește; D. Cel mai frecvent apare ca TBC primară; E. Apare secundar unei tuberculoze pulmonare, în urma diseminării hematogene; F. Afectează structura osoasă, fără afectarea spațiului articular; : G. Reprezintă o reactivare a BK în sinoviala articulațiilor mari; H. Modificările radiologice apar de la debutul bolii; I. Imagistic, se manifestă prin demineralizare, osteoliză, modificarea spațiului articular, anchiloză; J. Luxațiile, subluxațiile și anchilozele sunt modificări foarte rar întâlnite; Despre tuberculoza vertebrală (Morb Pott) putem afirma că: A. Localizarea BK este în arcul posterior al vertebrei, cu extensie la corpul intervertebral și apoi la discul vertebral; B. Niciadată nu afectează mai mult de doua vertebre; C. Abcesul rece paravertebral poate fi localizat uneori la distanță de distrucția osoasă; D. Abcesul rece paravertebral este localizat doar adiacent leziunilor osoase; E. Reprezintă localizarea BK în corpul vertebral, cu extensie la discul intervertebral și apoi la cealaltă vertebră; F. Se vindecă cu rectitudinea coloanei vertebrale; G. Reprezintă cea mai frecventă localizare a tuberculozei osteoarticulare; H. Reprezintă cea mai rară localizare a tuberculozei osteoarticulare; I. Prezintă radiologic demineralizarea vertebrelor, îngustarea spațiului articular, distructia corpilor vertebrali, cifoze, cifoscolioze; J. Numărul vertebrelor afectate poate fi apreciat pe radiografia de profil, numarând apofizele spinoase ce rămân integre; Despre tuberculoza coxo-femurală putem afirma că: A. Obișnuit, este bilaterală; B. Determină lărgirea spațiului articular coxo-femural; C. Este frecvent întâlnită la copil; D. Poate duce la dispariția capului femural; E. Poate produce protruzia femurului in pelvis; F. Afecteaza doar colul femural; G. Poate produce anchiloze, cu bazin asimetric si scolioza lombară; H. Radiologic, se evidențiază îngustarea spațiului articular coxo-femural, zone de osteoliză la nivelul capului femural și acetabulului; I. Apare la copiii cu luxație congenitală de șold; J. Se vindecă fara anchiloze; Despre tuberculoza articulației genunchiului („tumora albă de genunchi”) putem afirma că: A. Vindecarea se face prin anchiloză; :  B. Determină lărgirea spațiului articular; C. Determină leziuni distructive extinse atât pe marginile suprafețelor osoase, cât și în interiorul epifizelor; D. Determină leziuni distructive doar la nivelul diafizei; E. Vindecarea se face fără anchiloze; F. Genunchiul afectat este voluminos, dureros, dar fără roșeață; G. Determină demineralizări osoase extinse; H. Determină îngustarea spațiului articular; I. Asociază întotdeauna fracturi pe os patologic; J. Reacțiile periostale spiculate sunt specifice; Despre sifilisul osos putem afirma că: A. Se manifestă prin modificări ale formei, dimensiunii si structurii oaselor; B. In forma congenitală precoce apar osteocondrita, periostita și osteomielita; C. Modificările osoase sunt similare in formele congenitale si dobandite; D. Ecografia de parti moi este suficientă pentru precizarea diagnosticului; E. In forma congenitală tardivă apar osteoliza, osteoscleroza si periostita; F. In forma dobandită, leziunile sunt similare sifilisului congenital tardiv, dominand reactiile hiperostozante; G. Aspectul radiologic diferă în funcție de modul de producere al infecției luetice și de momentul apariției leziunilor; H. In forma dobandită, leziunile sunt similare sifilisului congenital precoce; I. Afectează doar articulațiile mici; J. Dactilita este semn patognomonic pentru toate tipurile de boală; Plasmocitomul solitar este: A. O etapă în cursul dezvoltării formei generalizate; B. Caracterizat de asocierea de leziuni osteolitice și osteocondensante; C. Radiologic, o osteocondensare voluminoasă; D. Caracterizat de reactia periostală lamelară; E. Diagnosticat la persoanele sub 40 ani; F. Radiologic, o osteoliză voluminoasă; G. O afecțiune monoostică ce nu metastazează; H. Tumoră cu origine în plasmocite; I. Localizat în coloana vertebrală, bazin sau oase lungi; J. Localizat la oasele craniului; Despre panarițiul osos putem afirma că: :  A. Asociază reacție periostală; B. Propagarea infecției se face de la părtile moi la os; C. Nu se extinde niciodată la articulațiile din vecinătate; D. Nu asociază reacție periostală; E. Este o formă particulară de osteomielită; F. Afectează obișnuit falanga terminală; G. Poate determina prin extensie artrita interfalangiană supurativă; H. Propagarea infecției se face de la os la părțile moi; I. Afectează obișnuit falanga proximală; J. Este o formă particulară de necroză aseptică; Identificați apecte radiologice ce pot fi intâlnite în artroze: A. abcese subperiostale; B. punti osoase formate prin unirea osteofitelor; C. reactie periostală; D. formare de osteofite; E. cartilaje articulare cu aspect normal; F. scleroza osului subcondral; G. afectari metafizo-epifizare; H. formare de chiste osoase subcondrale; I. Osteonecroza; J. ingustarea spatiului articular; Spondiloza se manifestă radiologic prin: A. osificare ligamentară generalizată ce determină poziția “schiorului”; B. osteoporoza corpilor vertebrali; C. sacroileită bilaterală; D. scolioze, hiperlordoze, cifoze; E. interliniu articular cu grosime normală; F. osteofite marginale antero-laterale si posterioare; G. frecvente fracturi pe os patologic; H. ingustarea simetrică sau asimetrică a interliniului articular; I. necroza corpilor vertebrali cu prăbușirea coloanei vertebrale; J. condensarea platourilor vertebrale; Despre artroze putem afirma că: A. determină exostoze multiple; B. Se pot complica cu subluxatii, anchiloza fibroasa, corpi ososi intraarticulari; : C. uneori apare fenomenul de vacuum; D. localizarile de electie sunt articulatii interfalangiene si metatarso-falangiene; E. lărgește frecvent spațiul articular; F. osul subcondral are aspect radiologic normal; G. boala debuteaza la nivelul cartilajului diartrodial; H. pot aparea osificari la nivelul insertiilor ligamentare pe os; I. Localizarile de elecție sunt coloana vertebrala, articulatia coxo-femurala, articulatia genunchiului; J. sindesmofitele sunt modificari patognomonice; In gută: A. tofii gutosi apar doar in articulatiile mari; B. apar frecvent tasari vertebrale etajate; C. localizarile de electie sunt coloana vertebrala, articulatia coxo-femurala; D. au loc depuneri de cristale de urati in articulatie; E. forma cronica prezinta deformari articulare permanente; F. sediile frecvent interesate sunt articulatiile piciorului, glezna si genunchiul; G. imagistic se deceleaza eroziuni osoase si posibil tofi gutosi; H. diagnosticul de certitudine se stabileste prin examen IRM ; I. articulatia metatarso-falangiana