Psihologia Vârstelor Adulte PDF

Psihologia vârstelor adulte 1. Concepte de bază Perioade ale dezvoltării adulților Forțe care modelează dezvoltarea umană 2. Fundamentele biologice și neurodezvoltarea pe parcursul vieții Fundamentele genetice ale dezvol...

Psihologia vârstelor adulte 1. Concepte de bază Perioade ale dezvoltării adulților Forțe care modelează dezvoltarea umană 2. Fundamentele biologice și neurodezvoltarea pe parcursul vieții Fundamentele genetice ale dezvoltării Dezvoltarea creierului pe parcursul vieții 3. Vârsta adultă timpurie Vârsta adultă emergentă Dezvoltarea fizică și cognitivă a adultului tânăr Dezvoltarea identității și a personalității Dezvoltarea atașamentului Dezvoltarea relațiilor 4. Vârsta adultă mijlocie Dezvoltarea fizică la vârsta mijlocie Dezvoltarea cognitivă la vârsta mijlocie Dezvoltarea socio-emoțională la vârsta mijlocie 5. Vârsta adultă târzie Dezvoltarea fizică și sănătatea la vârsta adultă târzie Capitolul final al vieții 1. Concepte de bază Definirea termenilor fundamentali Psihologia vârstelor adulte 1  Dezvoltare pattern-uri ordonate de schimbări, precum și continuități sistematice (moduri în care rămânem stabili în timp sau continuăm să reflectăm trecutul propriu), care apar într-o persoană pe parcursul duratei de viață pattern - aranjament care se repetă și capătă o formă regulată și inteligibilă, devenind predictibil Creștere modificări fizice, în mărime, care apar ca o consecință a creșterii numărului de celule și a dezvoltării țesuturilor și care se datorează proceselor metabolice Maturizare dezvoltarea potențialităților biologice, conform unei secvențe ireversibile aceste aspecte se află, în mare parte, sub control genetic și sunt în mare măsură neinfluențate de factori de mediu Domenii ale dezvoltării umane Fizic se referă la creșterea și modificările corpului și ale creierului, inclusiv pattern-uri de schimbare la nivelul capacităților senzoriale, abilităților motorii și sănătății Cognitiv se referă la pattern-uri de schimbare la nivelul abilităților mintale (învăţare, atenţie, memorie, limbaj, gândire, raționament, creativitate) Socio-emoțional se referă la pattern-uri de schimbare la nivelul emoțiilor, personalității și relațiilor sociale Psihologia vârstelor adulte 2  Semnificația termenului vârstă Vârsta cronologică reprezintă numărul de ani care au trecut de la nașterea unei persoane Vârsta biologică este o măsură a modului în care condiția fizică a unei persoane se compară cu a alteia Vârsta psihologică reprezintă o măsură a capacității unei persoane de a gestiona eficient interacțiunile cu mediul Vârsta socio-culturală se bazează pe numărul și tipurile de roluri pe care o persoană le îndeplinește la un anumit moment al vieții vârsta biologică, psihologică și socială sunt considerate împreună ca vârsta funcțională, sau cât de bine funcționează persoana ca adult, în comparație cu alții un alt tip special de vârstă este vârsta auto-percepută, care se referă la cât de tânără sau bătrână se consideră persoana raportat la criterii subiective, de care poate fi sau nu conștientă Perioade ale dezvoltării adulților Vârsta adultă timpurie (20-40 ani) plan al caracteristici dezvoltării condiția fizică ajunge la apogeu, apoi începe să scadă ușor; alegerile fizic care definesc stilul de viață influențează sănătatea gândirea și judecățile morale devin mai complexe; se fac alegeri cognitiv educaționale și ocupaționale, uneori după o perioadă de explorare socio-emoțional trăsăturile de personalitate devin relativ stabile, dar schimbările la nivelul personalității pot fi influențate de etapele și evenimentele vieții; relațiile Psihologia vârstelor adulte 3  intime și stilurile personale de viață sunt stabilite, dar pot să nu fie de durată; majoritatea tinerilor se căsătoresc și majoritatea devin părinți Vârsta adultă mijlocie (40-65 ani) plan al caracteristici dezvoltării poate începe deteriorarea lentă a abilităților senzoriale, a sănătății, a fizic rezistenței și a forței; femeile intră la menopauză abilitățile mintale sunt la nivel maxim; expertiza și abilitățile practice de rezolvare a problemelor sunt foarte ridicate; producția creativă poate cognitiv scădea, dar se poate îmbunătăți calitatea; pentru unii, succesul în carieră și capacitatea de a câștiga ating apogeul, iar la alții, poate apărea epuizarea profesională sau schimbarea carierei sentimentul identității continuă să se dezvolte; unii pot experimenta ceea socio-emoțional ce pare criza vârstei mijlocii; responsabilitățile duble de îngrijire a copiilor și părinților pot provoca stres Vârsta adultă târzie (peste 65 ani) plan al caracteristici dezvoltării majoritatea oamenilor sunt sănătoși și activi, deși sănătatea și abilitățile fizic fizice, în general scad; încetinirea timpului de reacție afectează unele aspecte ale funcționării majoritatea oamenilor sunt alerți din punct de vedere mintal; deși cognitiv inteligența fluidă și memoria se pot deteriora majoritatea oamenilor găsesc modalități de a compensa pensionarea de la locul de muncă poate oferi noi opțiuni privind utilizarea timpului; oamenii dezvoltă strategii mai flexibile pentru a face socio-emoțional față pierderilor personale și morții iminente; relațiile cu familia și prietenii apropiați pot oferi un sprijin important; căutarea sensului vieții capătă o importanță centrală Forțe care modelează dezvoltarea umană Forțe biologice Psihologia vârstelor adulte 4  includ toți factorii genetici și care au legătură cu sănătatea care afectează dezvoltarea exemple de forțele biologice la vârstele adulte mai înaintate includ ridurile faciale, menopauza, modificări la nivelul sistemelor de organe majore Forțe psihologice includ toți factorii psihologici - percepțiile, factorii cognitivi, emoționali și de personalitate - care afectează dezvoltarea la nivel colectiv, forțele psihologice conturează caracteristicile care ne fac oameni Forțe socio-culturale includ factori interpersonali, sociali, culturali și etnici care afectează dezvoltarea forțele socio-culturale oferă contextele generale în care ne dezvoltăm Forțele ciclului de viață reflectă diferențele în modul în care același eveniment sau o combinație de forțe biologice, psihologice și socio-culturale afectează oamenii în diferite puncte din viețile lor forțele ciclului de viață oferă contextul pentru diferențele în ceea ce privește dezvoltarea toate forțele se combină pentru a crea experiențele de dezvoltare ale oamenilor o modalitate de a înțelege aceste combinații este prin luarea în considerare a gradului în care anumite combinații ale acestor forțe sunt comune sau unice pentru oameni de anumite vârste un concept important în această abordare este cel de cohortă o cohortă este un grup de persoane care au ceva în comun, adesea momentul nașterii sau un eveniment specific într-un anumit interval de timp pe baza noțiunii de cohortă, au fost identificate două categorii de influențe Psihologia vârstelor adulte 5  normative - evenimentele biologice și de mediu care afectează anumite cohorte de indivizi în moduri similare cele mai importante pentru dezvoltarea umană sunt în raport cu vârsta - reprezintă experiențe cauzate de forțe biologice, psihologice și socio-culturale care apar la majoritatea oamenilor de o anumită vârstă; deci, dezvoltarea datorată acestor influențe este asemănătoare pentru persoanele dintr-o anumită categorie de vârstă în raport cu istoria - reprezintă evenimente pe care majoritatea oamenilor dintr-o anumită societate sau cultură le experimentează în același timp; sunt evenimente semnificative care modelează comportamentul și atitudinile unei generații istorice nenormative - evenimente care îi afectează doar pe anumiți indivizi sunt evenimente neobișnuite care au un impact major asupra vieții individuale, deoarece perturbă secvența așteptată a ciclului de viață sunt fie evenimente tipice care au loc într-un moment atipic al vieții (cum ar fi moartea unui părinte când copilul este mic), fie evenimente atipice (cum ar fi supraviețuirea în urma unui accident de avion) 2. Fundamentele biologice și neurodezvoltarea pe parcursul vieții Fundamentele genetice ale dezvoltării Corelația ereditate-mediu corelație pasivă - copiii moștenesc predispoziții genetice de la părinții lor, iar părinții oferă un mediu care se potrivește cu propriile lor tendințe genetice de exemplu, părinții cu înclinații muzicale au, de obicei, copii cu înclinații muzicale și sunt susceptibili să ofere un mediu bogat în Psihologia vârstelor adulte 6  muzică pentru copiii lor corelație evocativă - predispozițiile genetice ale copilului provoacă stimulări din mediu care susțin o anumită trăsătură, iar astfel genele evocă sprijinul mediului de exemplu, copiii cooperativi și atenți evocă răspunsuri mai plăcute și instructive din partea adulților din jurul lor decât copiii necooperativi și ușor de distras corelație activă/selecție de nișă - copiii caută activ nișe în mediul lor care reflectă propriile interese și talente și sunt astfel în acord cu genotipul lor; selectarea de nișă se referă la găsirea unui mediu care se potrivește abilităților influențate genetic ale cuiva de exemplu, copiii cu aptitudini muzicale au tendința să aleagă medii muzicale în care să își poată folosi cu succes abilitățile Perspectiva epigenetică epigenetica susține faptul că dezvoltarea este rezultatul unei interacțiuni bidirecționale continue între ereditate și mediu (spre deosebire de perspectiva corelațională care spune că ereditatea acționează asupra mediului) de exemplu, un bebeluș moștenește, la momentul concepției, gene de la ambii părinți; în timpul dezvoltării prenatale, toxinele, nutriția și stresul pot influența unele gene să înceteze să funcționeze, în timp ce altele devin mai active sau mai puțin active; în timpul copilăriei, experiențele de mediu, cum ar fi expunerea la toxine, nutriția, stresul, învățarea și încurajarea, continuă să modifice activitatea genetică și activitatea sistemului nervos care stă la baza comportamentului astfel, ereditatea și mediul acționează împreună - sau colaborează - pentru a produce starea de bine a unei persoane, inteligența, personalitatea, sănătatea, abilitatea de a citi, abilitatea de a face față stresului, etc. mecanismele epigenetice implică modificarea moleculară reală a lanțului de ADN ca rezultat al inputurilor de mediu într-un mod care alterează Psihologia vârstelor adulte 7  funcționarea genelor pe percursul dezvoltării, ADN-ul care formează genele noastre, acumulează însemnări chimice (epigenomul) care determină cât de mult sau puțin este exprimată o genă contribuțiile relative ale eredității și mediului nu sunt aditive adică nu putem spune că un anumit procent al genelor și un anumit procent al experienței ne fac ceea ce suntem Dezvoltarea creierului pe parcursul vieții Perspectiva neuroconstructivistă asupra dezvoltării creierului subliniază importanța interacțiunilor dintre experiențe și expresia genelor în dezvoltarea creierului (dezvoltarea creierului nu este determinată doar de factori genetici, aceasta fiind influențată și se factorii de mediu și experiență) neuroconstructivismul este demonstrat de faptul că procesele biologice și experiențele de mediu influențează dezvoltarea creierului; creierul are plasticitate și depinde de context; dezvoltarea creierului este strâns legată de dezvoltarea cognitivă neuroplasticitatea neurodezvoltarea începe în perioada intrauterină și continuă pe tot parcursul vieții; la fiecare etapă a dezvoltării, arhitectura rețelei neurale este remodelată continuu și adaptativ ca răspuns la experiențe această plasticitate neurală atinge apogeul în primii ani de viață, conferind un potențial enorm pentru învățare, dar și o vulnerabilitate înnăscută la efectele nocive ale stresului mecanismele neuroplasticității pe parcursul vieții formarea circuitelor neuronale - etapele cheie ale dezvoltării timpurii a creierului includ neurogeneza, migrația neuronală, moartea celulară, diferențierea, sinaptogeneza, tăierea sinapselor și mielinizarea Psihologia vârstelor adulte 8  neurulația - proces embrionar de formare a tubului neural din care se va dezvolta ulterior creierul neurogeneza - proces care se întâmplă în perioada prenatală și constă în formarea creierului și a neuronilor migrația neuronală - neuronii se deplasează prin creier, așteptând instrucțiuni suplimentare diferențierea neuronală - dezvoltarea și creșterea neuronilor apoptoza - moartea celulară, programată genetic, care are rolul de a echilibra proliferarea celulară (înmulțirea celulelor) sinaptogeneza - formarea sinapselor mielinizarea - formarea tecii de mielină tăierea sinapselor/pruning - eliminarea sinapselor rolul hormonilor sexuali în neurodezvoltare - creierul în dezvoltare este extrem de sensibili la hormonii gonadali (testosteron, estrogen și progesteron), care determină diferențele dimorfice (diferențele sexuale între bărbați și femei) la bărbați are loc o explozie mare de testosteron pe la mijlocul perioadei prenatale, care modelează procesele neuronale la femei, producția de hormoni este întârziată până la pubertate, moment în care estrogenul și alți hormoni activează circuitele cerebrale sexuale dimorfice Psihologia vârstelor adulte 9  neuroplasticitatea și perioadele sensibile - impactul experienței asupra plasticității cerebrale nu este continuu pe tot parcursul vieții capacitatea de plasticitate este mai mare și necesită mai puțin efort în timpul copilăriei decât în perioada adultă Efectele neuronale ale adverității și reziliența la adversitate adversitatea se referă la stresul intens la care este expus un copil (abuz emoțional, fizic sau sexual, neglijare, etc.) copiii expuși acestor stresori în timpul copilăriei timpurii prezintă un risc cresut de a dezvolta deficiențe pe termen lung, provocând pe lângă schimbări comportamentale și cognitive și o serie de schimbări fiziologice, neurochimice, hormonale și modificări în structura și funcția creierului de exemplu, experiențele sociale negative în perioadele sensibile întăresc procesele dependente de amigdală implicate în răspunsurile la frică și anxietate, în detrimentul substratelor corticale hipocampale și prefrontale care susțin memoria, învățarea și controlul cognitiv nu toți copiii care experimentează stres în viața timpurile suferă consecințe negative în dezvoltare; unii arată o adaptare pozitivă sau reziliență reziliența este un proces de dezvoltare dinamic, care are în componența sa factori sociali și biologici factori de reziliență sociali - îngrijirea pozitivă și suportul parental, gradul în care părinții oferă dragoste și afecțiune, angajamentul emoțional, certitudinea că te poți baza pe ei, relațile de prietenie apropiate factori de reziliență biologici - variații genetice și reglarea hormonilor de stres Dezvoltarea creierului la vârsta adultă dezvoltarea creierului atinge maturitatea aproximativ în jurul vârstei de 25 de ani Psihologia vârstelor adulte 10  pe măsură ce înaintăm în vârstă, sistemul nervos suferă schimbări previzibile multe fibre neuronale își pierd învelișul de mielină, iar astfel comunicarea dintre neuroni încetinește pierderea de mielină contribuie la declinurile cognitive asociate îmbătrânirii regiunile senzoriale ale creierului, inclusiv zonele responsabile pentru vedere și auz, precum și cortexul motor sunt primele zone ale creierului care se mielinizează în copilărie; de asemenea, ele sunt ultimele zone care arată pierderi odată cu vârsta volumul creierului se micșorează pe măsură ce dendritele se contractă și sunt pierdute, însoțite de o scădere a numărului de sinapse și o pierdere a celulelor gliale comparativ cu adulții mai tineri, adulții în vârstă sunt afectați de diferite grade de degradare neuronală, clasificate ca probleme neuronale și deteriorări funcționale problemele neuronale se referă la modificări structurale în creier care apar odată cu vârsta, inclusiv subțierea scoarței cerebrale, atrofia (reducerea țesutului cerebral) în anumite regiuni ale creierului, pierderea integrității materiei albe și reducerea nivelului dopaminei deteriorarea funcțională se referă la indicatori de activitate cerebrală maladaptativă legați de vârstă creierul își păstrează plasticitatea și compensează pentru schimbările structurale pe tot parcursul vârstei adulte înaintate creierele adulților mai în vârstă compensează pentru declinurile cognitive arătând mai multă activitate cerebrală și folosind diferite zone ale creierului în rezolvarea problemelor schimbările cerebrale legate de vârstă nu sunt întotdeauna evidente în funcționarea adulților creierele adulților compensează în mod natural pentru pierderi prin rezerva cognitivă, capacitatea de a utiliza flexibil și eficient Psihologia vârstelor adulte 11  resursele cerebrale disponibile, ceea ce permite eficiență cognitivă, flexibilitate și adaptabilitate rezerva cognitivă este un tip de plasticitate cultivată de-a lungul vieții, din experiențe și factori de mediu neurogeneza continuă pe tot parcursul vieții (noi neuroni sunt creați în hipocamp și bulbul olfactiv pe tot parcursul vieții, dar la un ritm mult mai lent decât la începutul vieții) majoritatea acestor neuroni mor, dar unii supraviețuiesc, mai ales dacă sunt expuși la experiențe care necesită învățare; la fel ca și în cazul neurogenezei de la începutul vieții, neuronii care supraviețuiesc migrează către părțile creierului în care își vor îndeplini funcția și formează sinapse cu alți neuroni permițând plasticitatea pe tot parcursul vieții 3. Vârsta adultă timpurie Vârsta adultă emergentă vârsta adultă emergentă reprezintă o subetapă a vârstei adulte timpurii în loc să facă tranziția de la adolescență la vârsta adultă tânără rapid, în jurul vârstei de 20 de ani, majoritatea tinerilor au o etapă de maturitate emergentă, cuprinsă între sfârșitul adolescenței și cel puțin 25 de ani, înainte de a intra într-o etapă de vârstă adultă tânără mai stabilă, în jurul vârstei de 30 de ani adulții emergenți au vârste cuprinse aproximativ între 18 ani, când majoritatea tinerilor termină liceul, și 29 de ani, când majoritatea încep să facă angajamentele care structurează viața de adult (căsătorie sau o relație pe termen lung, maternitate/paternitate și un loc de muncă stabil pe termen lung) așadar, vârsta adultă emergentă este o etapă de tranziție, care se extinde de la aproximativ 18 până la 29 de ani, în timpul căreia se construiește treptat fundația unei vieți de adult Psihologia vârstelor adulte 12  vârsta adultă emergentă există în țările dezvoltate, unde majoritatea oamenilor urmează studii superioare și vârstele de căsătorie și parentalitate sunt aproape de 30 de ani cu toate acestea, vârsta adultă emergentă nu există ca perioadă normativă a duratei de viață în țările în curs de dezvoltare, în special în zonele rurale, unde puțini tineri continuă studiile dincolo de gimnaziu, iar vârstele medii de intrare în căsnicie și parentalitate sunt adesea la sfârșitul adolescenței acolo unde nu există o etapă de viață emergentă spre vârsta adultă, tinerii se dezvoltă direct de la adolescență la vârsta adultă tânără, la sfârșitul adolescenței sau la începutul anilor 20, pe măsură ce își asumă munca de adult și își întemeiază o nouă familie o altă complicație este că trecerea de la vârsta adultă emergentă la vârsta adultă tânără se poate spune că are loc atunci când o persoană îndeplinește criteriile acceptate cultural pentru statutul de adult, dar aceste criterii variază foarte mult între culturi de exemplu, în cardul unor studii din mai multe țări, tinerii de la începutul adolescenței și până la sfârșitul de 20 de ani au fost de acord că cei mai importanți indicatori ai tranziției la maturitate sunt acceptarea responsabilității pentru sine, luarea de decizii independente și căpătarea independenței financiare Statistici și trenduri demografice care susțin tranziția emergentă de la adolescență la maturitate cel mai evident indicator al apariției etapei adulte emergente, ca etapă în viața normativă a persoanelor, este creșterea vârstei la care are loc căsătoria și a celei la care tinerii devin pentru prima dată părinți Psihologia vârstelor adulte 13 Psihologia vârstelor adulte 14  la baza acestor modificări se află patru schimbări revoluționare revoluția tehnologică datorită progreselor extraordinare în tehnologie, mașinile au devenit capabile să ocupe majoritatea locurilor de muncă în producție care odată erau principala sursă de angajare a tinerilor s-a trecut de la o economie bazată pe producție la una bazată pe servicii, care a necesitat abilități noi din partea angajaților, în special în materie de cunoștințe tehnologice astfel, pentru a dobândi aceste cunoștințe este nevoie de o educație suplimentară, cei mai mulți tineri așteptând până își termină școala înainte să se gândească serios la asumarea angajamentelor adulte revoluția sexuală a fost declanșată de inventarea pilulei contraceptive în 1964 utilizarea pe scară largă a pilulei, în combinație cu standarde mai puțin stricte de moralitate sexuală după revoluția sexuală din anii 1960 și începutul anilor 1970, a însemnat că tinerii nu mai trebuiau să se căsătorească pentru a avea o relație sexuală stabilă acum majoritatea tinerilor au o serie de relații sexuale înainte de a se căsători, iar toleranța față de sexul premarital în contextul unei Psihologia vârstelor adulte 15  relații de iubire, bazate pe angajament, este mult mai mare și larg răspândită mișcarea femeilor mișcarea din anii ’60 și ’70 a dus la schimbarea rolurilor femeilor în societate femeile au început să aibă tot mai multe posibilități educaționale și profesionale mișcarea tinerilor mișcarea tot din anii ’60 și ’70 a denigrat vârsta adultă și a ridicat în slăvi a fi, a acționa și a te simți tânăr ca o consecință a mișcării tinerilor, a avut loc o schimbare profundă în modul în care tinerii văd sens și valoare în a deveni adulți și a intra în roluri de adult, de soț, părinte și angajat Caracteristici ale vârstei adulte emergente explorări identitare este o etapă de vârstă în care tinerii explorează diverse posibilități în dragoste și muncă în timp ce se îndreaptă spre a face alegeri durabile prin încercarea acestor posibilități diferite, ei dezvoltă o identitate mai bine definită, adică o înțelegere mai clară cu privire la cine sunt, care sunt capacitățile și limitările lor, care sunt convingerile și valorile lor și cum se încadrează ei în societatea din jurul lor instabilitate pe măsură ce explorează posibilități diferite în dragoste și muncă, viața adulților emergenți este adesea instabilă o bună ilustrare a acestui lucru este rata mare de mutare de la o reședință la alta unii pleacă din casa părinților lor pentru prima dată la sfârșitul adolescenței pentru a urma o facultate, alții se mută pur și simplu pentru a fi independenți; pot coabita cu un partener romantic, apoi Psihologia vârstelor adulte 16  se mută când relația se termină; unii se mută în altă parte a țării sau a lumii pentru a studia sau a lucra concentrare pe sine este o perioadă între dependența adolescenților de părinți și angajamentele pe termen lung ale adulților tineri în dragoste și muncă în acești ani, adulții emergenți se concentrează pe ei înșiși pe măsură ce dezvoltă cunoștințe, abilități și înțelegerea de sine de care vor avea nevoie pentru viața adultă pe parcursul etapei adulte emergente ei învață să ia decizii independente sentimentul de a fi între sentimentul de a nu fi nici adolescent, dar nici un adult complet majoritatea adulților emergenți au sentimentul subiectiv de a fi într-o perioadă de tranziție a vieții, în drum spre maturitate, dar nu acolo încă posibilități/optimism este o perioadă în care multe variante de viitor rămân posibile și cu multă speranță această vârstă deține potențialul pentru schimbări dramatice Dezvoltarea fizică și cognitivă a adultului tânăr majoritatea persoanelor ating nivelul maxim de performanță fizică înainte de vârsta de 30 de ani, adesea între 19 și 26 vârsta adultă emergentă este o perioadă a funcționării fizice optime - forța și capacitatea pulmonară, forța musculară, timpul de reacție, abilitățile motorii, abilitățile senzoriale, funcționarea cardiacă și sistemul reproductiv funcționează la cel mai înalt nivel după vârsta de 30 de ani, majoritatea funcțiilor biologice încep să scadă Psihologia vârstelor adulte 17  Sănătatea la vârsta adultă timpurie Patternurile de somn matinalitatea (preferința pentru a merge la culcare seara devreme și de a se trezi devreme dimineața) și seralitatea (preferința pentru a se culca noaptea târziu și a se trezi târziu următoarea zi ) se modifică odată cu vârsta din cauza modificărilor hormonale copiii tind spre matinalitate, dar în cursul adolescenței și în prima parte a vârstei adulte emergente echilibrul se schimbă către seralitate, vârful seralității atingându-se aproximativ la vârsta de 20-21 de ani (puțin mai devreme pentru femei decât pentru bărbați), iar după această vârstă echilibrul se schimbă din nou spre dimineață pentru restul duratei de viață Comportamente de sănătate, comportamente riscante și mortalitatea adulții emergenți au o rată a mortalității de peste două ori mai mare decât adolescenții - bărbații au o rată mai mare decât a femeilor, în special între 15 și 35 de ani, iar de exemplu, la 25 de ani au șanse de trei ori mai mari decât femeile să moară din orice cauză adulții emergenți au mai multe comportamente care compromit sănătatea, au rate mai mari ale problemelor de sănătate cronice, sunt mai predispuși la obezitate și la tulburări de sănătate mintală Psihologia vârstelor adulte 18  cauzele probabile includ creșterea independenței, diminuarea supravegherii părintești, schimbarea rețelelor de prieteni, condițiile de locuit cu mai puțin sprijin și presiunile academice sau financiare crescute tranziția de la liceu la facultate este adesea o perioadă critică de risc pentru abuzul de alcool - consumul excesiv de alcool atinge vârful la vârsta de 21-22 de ani rata consumul de droguri este cea mai mare la adulții emergenți - rata consumul de substanțe atinge apogeul la începutul anilor 20 (aceasta este un moment al controlului social scăzut), iar la sfârșitul anilor 20 rata consumul scade (apare asumarea de noi roluri sociale) Dezvoltarea cognitivă a tinerilor Al cincilea stadiu al dezvoltării cognitive ținând cont de variabilitatea traseelor de dezvoltare a adulților, este posibil ca unii tineri să atingă cel mai înalt nivel al gândirii lor operaționale-formale doar la vârsta adultă, iar unii adulți să nu ajungă niciodată să gândească în moduri operaționale-formale cercetările subliniază faptul că dezvoltarea cognitivă continuă și după stadiul dezvoltării formale, formând gândirea postformală - aceasta prezintă următoarele caracteristici realistă și pragmatică - odată ce începe activitatea la locul de muncă, tinerii se confruntă cu constrângerile realității aduse de locul de muncă, iar idealsimul adolescentin scade și gândirea devine astfel mai realistă; pragmatismul presupune adaptarea gândirii logice la constrângerile practice ale situațiilor din viața reală reflexivă - se dezvoltă pe măsură ce adulții emergenți își exersează capacitatea de a evalua acuratețea și coerența logică a dovezilor și argumentelor teoria lui William Perry - adolescenții tind să se angajeze într-o gândire dualistă, iar pentru majoritatea persoanelor se face trecerea de la gândirea dualistă la cea reflexivă în jurul vârstei de Psihologia vârstelor adulte 19  20 de ani, persoanele devenind conștiente de opiniile diverse și multiplele perspective ale altora în acest proces, mai întâi începe o etapă de gândire multiplă, în care tinerii ajung să creadă că există două sau mai multe puncte de vedere legitime cu privire la fiecare problemă și că poate fi dificil să se justifice o singură poziție ca singura adevărată sau acurată; în această etapă, oamenii tind să prețuiască toate punctele de vedere în mod egal, până acolo încât afirmă că este imposibil să se pronunțe dacă un punct de vedere este mai valid decât altul în continuare, gândirea multiplă se dezvoltă în relativism; la fel ca în stadiul gândirii multiple, relativiștii sunt capabili să recunoască legitimitatea punctelor de vedere concurente; cu toate acestea, în loc să nege faptul că un punct de vedere ar putea fi mai persuasiv decât altul, relativiștii încearcă să evalueze meritele opiniilor concurente în cele din urmă, până la sfârșitul anilor de facultate, mulți tineri ajung la o etapă de angajament, în care se angajează față de o viziune asupra lumii pe care o consideră cea mai valabilă, fiind în același timp deschiși să și reevalueze opiniile dacă li se prezintă noi dovezi cu toate acestea, câștigurile care au loc pe parcursul vârstei adulte emergente par să se datoreze mai mult educației decât maturizării dialectică - este tipul de gândire care se dezvoltă la vârsta adultă emergentă, implicând o conștientizare crescândă că problemele nu au adesea o soluție clară și că două strategii sau puncte de vedere opuse pot avea fiecare un anumit merit conștientă de influența emoțională - dezvoltarea cognitivă la vârsta adultă emergentă se distinge de gândirea adolescentului printr-o mai mare recunoaștere și încorporare a limitărilor emoționale în gândirea logică Psihologia vârstelor adulte 20  vârsta adultă emergentă aduce o conștientizare tot mai mare a modului în care influențele sociale și factorii emoționali specifici unei situații date trebuie luați în considerare în abordarea majorității problemelor vieții Patternuri de schimbare la nivelul abilităților cognitive perspectiva tradițională, bazată pe testele standardizate de inteligență studiul longitudinal Seattle - cel mai mare studiu cu design secvențial, care a început în 1956 și continuă și în prezent designul secvențial combină caracteristicile cercetării longitudinale cu cele ale cercetării transversale echipa de cercetare a selectat persoane înscrise într-o organizație de sănătate din Seattle care aveau 7 ani diferență de vârstă, i-a testat și a comparat scorurile lor; apoi, au urmărit fiecare grup longitudinal, testându-i la intervale de 7 ani; la fiecare evaluare, cercetătorii au selectat un alt eșantion transversal, pe unii dintre ei urmărindu-i de-a lungul timpului Psihologia vârstelor adulte 21  prin intermediul unui test IQ, s-au măsurat șase abilități congitive de bază - raționamentul inductiv; orientarea spațială; viteză perceptivă; abilitatea numerică; abilitatea verbală; memoria verbală pe parcursul vârstei adulte timpurii, rezultatele de la testele de vocabular și capacitatea de a gândi rapid cuvintele crește, atingând apogeul în anii 40 și la începutul anilor 50 inteligența cristalizată (cunoștințele dobândite prin educație și experiență) și inteligența fluidă (capacitatea unei persoane de a face conexiuni între idei și de a deduce inferențe) interacționează pentru a dezvolta abilitățile cognitive ale unei persoane nu există un pattern sistematic de schimbare interdependentă la nivelul abilităților cristalizate și fluide datorate înaintării în vârstă, dar inteligența fluidă depinde de momentul în care sistemul nervos este la apogeul său biologic, adică în anii 20, iar apoi scade efectul de cohortă la nivelul inteligenței fiecare cohortă de adulți are experiențe unice pentru generația lor care le influențează dezvoltarea intelectuală; diferențele de cohortă în abilitățile intelectuale documentate de Studiul Longitudinal Seattle Psihologia vârstelor adulte 22  sugerează că oamenii devin mai deștepți cu fiecare generație - fenomen documentat de Flynn (1984) și cunoscut sub numele de efectul Flynn de exemplu, Flynn a descoperit o creștere cu 13,8 puncte a scorurilor IQ între anii 1932 și 1978 o meta-analiză a 271 de eșantioane (aproape 4 milioane de participanți din 31 de țări) a confirmat o creștere globală de aproximativ 3 puncte IQ pe deceniu între 1909 și 2013 meta-analizele au arătat că patternurile de creștere a IQ ului sunt strâns asociate cu evenimentele istorice - câștigurile au fost puternice între Primul și al Doilea Război Mondial, dar au arătat o scădere marcată în anii celui de-al Doilea Război Mondial și o creștere după anii 1940 efectul Flynn apare în țările dezvoltate sau în cele în curs de dezvoltare, în cele industrializate sau în cele cu sisteme educaționale și de sănătate bune în România, un studiu realizat în 2020 de Gunnesch-Luca și Iliescu, bazat pe datele a 12034 de participanți cu vârsta între 10 și 74 de ani, a Psihologia vârstelor adulte 23  demonstrat un efect Flynn pozitiv între 2003 și 2018 - creșterea este de aproximativ 3 puncte pe deceniu totuși, comparațiile cu cohortele generaționale anterioare au arătat o diferență considerabilă între generații - vârfu IQ-ului a fost în cohorta 1990-1995, urmat de o ușoară scădere după Dezvoltarea identității și a personalității modelul recentrării o parte cheie a maturității emergente implică îndepărtarea de familie, nu doar din punct de vedere geografic, ci și social, emoțional și îndreptarea către un nou partener de dragoste, în căsătorie sau un alt parteneriat romantic pe termen lung recentrarea este procesul care stă la baza trecerii la o identitate adultă și presupune parcurgerea de către adultul emergent a trei stadii stadiul 1 - la începutul etapei adulte emergente; tânărul face parte încă din familia de origine, dar așteptările privind încrederea în sine și auto- direcționarea încep să crească stadiul 2 - pe parcursul etapei emergente; tânărul rămâne conectat la familia de origine, dar nu mai este încorporat în interiorul acesteia Psihologia vârstelor adulte 24  stadiul 3 - de obicei până la vârsta de 30 de ani; tânărul trece la vârsta adultă timpurie; această etapă este marcată de independența față de familia de origine (în același timp păstrând legături strânse cu aceasta) și angajamentul față de o carieră, un partener și, eventual, copii modelul stadial al dezvoltării psihosociale a lui Erikson identitate versus confuzie de rol dezvoltarea identității este o trăsătură a vârstei adulte emergente, deoarece cei mai mulți tineri nu dobândesc un sentiment stabil al sinelui în adolescență dobândim un sentiment al identității în multe domenii, inclusiv identitatea morală, religioasă și politică, identitatea de gen și sexuală și identitatea etnic-rasială tinerii își dezvoltă un sentiment de sine în multe domenii și fiecare domeniu este independent - adică un tânăr poate să-și fi format un sentiment de identitate politică, dar poate continua să experimenteze și să examineze religia sau genul cercetările longitudinale au arătat că dezvoltarea identității continuă la vârsta adultă tânără un studiu a urmărit tineri adulți cu vârsta cuprinsă între 29 și 33 de ani, arătând schimbări la nivel de grup, cu mai puține persoane aflate în moratoriu și mai multe cu identitatea realizată spre 33 de ani procesul fărmării identității, conform teoriei lui James Marcia - la intrarea în adolescență, o persoană poate avea fie o identitate difuză (persoana nu are angajamente ferme și nu caută nimic; este mulțumită de viața de zi cu zi și așteaptă să vadă unde duce viața), fie o identitate acceptată (aceasta este rezultatul preluării de la părinți sau de la alte persoane, nu o consecință a propriilor alegeri); din aceste forme de idenitate se face ulterior trecerea spre o identitate matură prin experimentarea identității de moratoriu Psihologia vârstelor adulte 25  identitatea în moratoriu sau criza de identitate - persoana începe un proces de explorare și caută să realizeze angajamente identitare acest tip de identitate este una relativ instabilă, iar criza se poate rezolva în două moduri - cu luarea de angajamente, conducând spre realizarea și împlinirea identității sau cu renunțarea la căutarea identității și întoarcerea la o identitate difuză identitatea realizată sau împlinită - este o stare relativ stabilă cu toate acestea, persoana continuă să își pună întrebări asupra propriilor angajamente sau asupra alternativelor, existând probabilitatea revenirii în starea de moratoriu statusuri stabile ale identității, cu angajamente stabilite (realizarea identității și identitatea acceptată) au fost cele mai comune patternuri la vârsta adultă timpurie dezvoltarea identității rămâne o sarcină pe tot parcursul vieții, care continuă să fie revizuită de la vârsta adultă timpurie până la vârsta adultă târzie intimitate versus izolare vârsta adultă timpurie, de la 18 la 40 de ani, are ca sarcină psihosocială majoră dezvoltarea capacității de intimitate și angajamentul permanent față de un partener romantic formarea relațiilor intime este asociată cu starea de bine la adulții tineri, iar inversul - a nu dobândi un sentiment al intimității și a nu-și lua angajamente personale față de ceilalți - este rezultatul psihosocial negativ al izolării, care implică un sentiment de singurătate și absorbire de sine rezolvarea acestei etape are ca rezultat virtutea iubirii - devotamentul reciproc între partenerii care au ales să-și împartă viața și să aibă copii stabilirea unei relații intime este o provocare pentru tinerii adulți, în special pentru adulții emergenți, care deseori continuă să se lupte cu Psihologia vârstelor adulte 26  probleme de identitate și care abia încep să câștige independență socială și financiară deoarece dezvoltarea unui sentiment al intimității se bazează pe dezvoltarea identității, mulți adulți emergenți care tocmai își formează identitatea nu sunt pregătiți pentru această sarcină tinerii cufundați în moratoriul psihosocial al dezvoltării identității explorează oportunități și este mai puțin probabil ca ei să formeze relații intime de succes în comparație cu cei ale căror identități au fost realizate realizarea identității, inclusiv la nivelul sentimentului sinelui, al valorilor și scopurilor, prezice disponibilitatea pentru relații romantice intime și angajate și capacitatea de a le căuta și de a le stabili în mod activ în plus, pe măsură ce adulții formează relații intime, ei trebuie să își remodeleze identitatea pentru a include rolul lor de partener, obiectivele, planurile și interesele împărtășite cu partenerul lor astfel, ei trebuie să rezolve cerințele privind identitatea și intimitatea care pot intra în conflict pe măsură ce se angajează în dezvoltarea continuă a identității, ei trebuie să facă efortul să stabilească o relație intimă, făcând sacrificii și compromisuri care pot implica o pierdere temporară a sinelui, înainte de a extinde sentimentul de sine pentru a include un partener modelul momentului potrivit al evenimentelor - în loc să se uite la dezvoltarea personalității adulte doar ca la o funcție a vârstei, modelul momentului potrivit al evenimentelor susține că cursul dezvoltării depinde de momentul în care apar anumite evenimente în viețile oamenilor ceasul social - de-a lungul vieții, experimentăm o serie de evenimente normative în raport cu vârsta, evenimente de viață pe care majoritatea oamenilor le trăiesc la anumite vârste, cum ar fi absolvirea liceului la vârsta de 18 ani conform lui Neugarten, momentul așteptat al evenimentelor normative în raport cu vârsta poate fi exprimat ca un ceas social - așteptări Psihologia vârstelor adulte 27  legate de vârstă pentru evenimente majore de viață, cum ar fi intrarea în câmpul muncii, căsătoria, a deveni părinte și pensionarea fiecare societate are un orar pentru astfel de evenimente, iar tinerii compară progresul lor la aceste evenimente cu cel al semenilor lor gradul în care indivizii se potrivesc cu ceasul social al culturii lor le influențează acestora stima de sine și funcționarea psihologică modelul celor 5 factori ordinea de rang a trăsăturilor de personalitate se referă la poziția relativă a unei persoane în comparație cu alte persoane din același grup de vârstă, în ceea ce privește fiecare trăsătură de personalitate stabilitatea ordinii de rang a trăsăturilor de personalitate se referă la măsura în care această poziție în raport cu alte persoane din același grup de vârstă rămâne stabilă de-a lungul timpului (o stabilitate crescută a ordinii de rang ar însemna că dacă o persoană este mai extravertită decât majoritatea celorlalte persoane de vârsta ei la o anumită vârstă, există o mare probabilitate ca acea persoană să rămână mai extravertită decât majoritatea persoanelor de vârsta ei la orice vârstă ulterioară) pe parcursul copilăriei și a adolescenței, dar mai ales în perioada de tranziție către vârsta adultă, trăsăturile de personalitate devin din ce în ce mai stabile, atingându-se niveluri maxime ale stabilizării în jurul vârstei de 25 de ani la vârsta adultă timpurie au loc cele mai mari schimbări în ceea ce privește nivelul mediu al celor cinci mari trăsături de personalitate comparativ cu restul perioadei adulte; nivelul mediu al trăsăturilor se referă la media grupului de vârstă (grup care include persoane cu niveluri scăzute și persoane cu niveluri crescute ale respectivei trăsături) în conformitate cu principiul maturității în dezvoltarea personalității, au fost constatate rate mai mari de schimbare la nivel mediu în stabilitatea emoțională, agreabilitate și conștiinciozitate decât în deschidere și extraversiune Psihologia vârstelor adulte 28  stabilitatea emoțională, agreabilitatea și conștiinciozitatea tind să crească într-un ritm mai alert pe parcursul perioadei adulte timpurii, ceea ce indică o dezvoltare a capacității de autoreglare, empatie și responsabilitate care reflectă o maturizare psihologică sporită patternuri de schimbare la nivelul stimei de sine stima de sine crește dramatic pe tot parcursul vârstei adulte emergente, cu o ușoară diminuare a ratei de creștere între 30 și 40 de ani această creștere se explică prin faptul că trăsăturile de personalitate mature, care cresc în aceeași etapă, sunt asociate cu o stimă de sine mai ridicată; de altfel, stima de sine este o caracteristică a personalității care îmbunătățește funcționarea în rolurile sociale, ducând astfel la rezultate datorită cărora crește sentimentul valorii personale patternuri longitudinale de schimbare la nivelul valorilor adulților emergenți valorile sunt convingeri și atitudini despre modul în care lucrurile ar trebui să fie și implică ceea ce este important pentru noi; valorile pe care le deținem ne modelează modul în care gândim, simțim și ne comportăm de exemplu, studenții de astăzi sunt mai puternic motivați să aibă o situație financiară bună și mai puțin motivați să dezvolte o filozofie de viață semnificativă decât erau studenții de acum 40 sau chiar 20 de ani Dezvoltarea atașamentului teoria atașamentului are șapte principii de bază care susțin legătura copil- părinte și adult-partener 1. Căutarea și menținerea contactului cu persoane semnificative este o forță motivațională înnăscută și primară la ființele umane în toate fazele vieții respingerea și izolarea emoțională sunt în mod inerent traumatizante și codificate ca semnale de pericol, sistemul nervos fiind proiectat pentru o conexiune strânsă cu persoane de încredere - această conexiune este condiția de bază pentru a supraviețui și a ne adapta Psihologia vârstelor adulte 29  la aduți, sentimentul de conexiune cu cei dragi poate fi menținut mai ușor la nivel cognitiv chiar și adulții pe deplin maturi și relativ autonomi beneficiază de căutarea și primirea îngrijirii altor persoane 2. Un semntiment de conexiune securizantă oferă un refuzgiu sigur acest sentiment de siguranță și sprijin permite oamenilor să găsească și să mențină un echilibru emoțional în fața provocărilor și incertitudinilor sentimentul de securitate apare din interacțiuni repetate cu persoanele iubite care răspund atunci când sunt solicitate 3. Legătura securizantă cu o persoană de încredere ne oferă o bază sigură de la care să pornim pentru a ne confrunta cu lumea din jur este bazat pe observațiile asupra copiilor care au învățat că ori de câte ori pleacă de lângă mamele lor să exploreze în jur, sunt primiți înapoi cu brațele deschise de acestea, care le oferă apreciere pentru explorare și mângâiere și încurajări privind dificultățile pe care le-au întâmpinat în proces copiii securizați, sunt semnificativ mai predispuși să plece de lângă mamele lor pentru a-și explora universul și să-și asume, încrezători, mai multe riscuri un sentiment de conexiune securizantă este văzut ca cea mai bună cale spre autonomie încrezătoare baza sigură oferită de o figură de atașament iubitoare încurajează o deschidere cognitivă la informații noi și promovează încrederea necesară pentru a risca, a învăța și a actualiza continuu modelele de sine și ale altora, astfel încât ajustarea la noi contexte să fie facilitată; întărește capacitatea de a sta deoparte și a reflecta asupra propriei persoane, inclusiv asupra comportamentului și stărilor mintale 4. Emoția și comunicarea emoțională sunt variabile centrale care determină o legătură securizantă sau una insecurizantă comunicarea emoțională organizează interacțiunile cheie care definesc relația, iar întoarcerea către ceilalți este modalitatea fundamentală prin Psihologia vârstelor adulte 30  care ne reglăm propriile emoții întrebarea centrală în relațiile de atașament este Ești acolo pentru mine când am nevoie de tine? - această întrebare conține trei elemente și anume accesibilitatea emoțională, receptivitate și angajament 5. O relație apropiată este un puternic circuit de feedback acest feedback circular este descris de teoria sistemelor, unde tiparele de interacțiune modelează crearea modelelor interne de lucru - reprezintă seturi de așteptări de tipul dacă x, atunci y aceste modele de sine și despre ceilalți pot exista inconștient și definesc, în mare parte, sinele ca fiind vrednic de iubit și valoros și pe ceilalți ca fiind de încredere pentru a te baza pe ei, sau opusul aceste modele sunt denumite modele de lucru și pot fi revizuite în relații noi prin noi experiențe emoționale corective de conexiune securizantă 6. Atunci când nu putem găsi o conexiune emoțională cu o figură de atașament pe care ne-o dorim ca bază sigură și refugiu sigur, este experimentat un distres al separării persoana intră în protest față de deconectare, care apare ca furie, în special în cuplurile adulte, dar este declanșat de un sentiment de abandon sau respingere dacă acest lucru nu atrage un răspuns, începe o etapă de încercare disperată de apropiere și cereri neorganizate - dacă nici acest lucru nu duce la reparare și reconectare, atunci urmează disperarea acest proces duce în cele din urmă la un sentiment general de doliu și detașare 7. Există diferențe individuale în tiparele de atașament aceste tipare se numesc stiluri de atașament Diferențe individuale în atașamentul adult există două abordări principale ale cercetării atașamentului adult, abordări care s-au dezvoltat independent una de cealaltă - abordarea psihologiei Psihologia vârstelor adulte 31  dezvoltării (denumită adesea abordarea narativă) și abordarea psihologiei sociale și a personalității (denumită adesea abordarea bazată pe măsuri de tip auto-raportare) pentru a descrie modul în care oamenii își reglează emoțiile și își mențin relațiile într-un mediu perceput ca nesigur modelele bazate pe auto-raportate se folosesc de conceptul de model intern de lucru, care reflectă convingerile despre sine și ceilalți, bazate pe experiențe reale cu figurile de atașament din copilărie modelele bazate pe abordarea narativă (MDM-AA, Modelul Dinamic- Maturațional al Atașamentului și Adaptării) se folosesc de reprezentări dispoziționale, care se referă la strategii active de adaptare la mediile percepute ca fiind amenințătoare Bartholomew a realizat o încercare de a integra rezultatele obținute de cele două abordări într-un singur model și astfel a delimitat patru stiluri de atașament - securizant, preocupat, evitant, temător aceste stiluri au fost descrise în funcție de modelele de lucru interne pozitive sau negative despre sine și ceilalți Psihologia vârstelor adulte 32  adulții cu un stil de atașament securizant au un model de lucru intern pozitiv despre sine (Sunt valoros, Sunt demn de iubire) și despre ceilalți (Ceilalți sunt de încredere, Ceilalți au agrijă de mine) se simt confortabil atât cu autonomia, cât și cu intimitatea, fiind capabili să utilizeze sprijinul celorlalți în situații de stres și simțindu-se liberi să exploreze lumea conduși de propriile motivații nu se tem să intre în relații și nu le este teamă că vor fi abandonați odată ce fac acest lucru adulții cu stil de atașament preocupat au un model de lucru intern negativ despre sine, dar pozitiv despre ceilalți, ceea ce îi face să fie centrați pe relații și dependenți de validarea celorlalți acest stil apare dintr-un stil parental inconsecvent, caracterizat prin intruziune excesivă combinată cu neglijență Psihologia vârstelor adulte 33  asemănător cu bebelușii atașați ambivalent sau rezistent, aceste persoane tânjesc după apropierea de ceilalți, care funcționează pentru ele ca un mijloc de a-și valida valoarea de sine, tind să devină excesiv de dependente de partenerii lor și sunt extrem de temătoare de abandon au un nivel crescut al anxietății legate de atașament, dar un nivel scăzut al evitării legate de atașament adulții cu un stil de atașament evitant (evitant-disprețuitor) au un model de lucru intern pozitiv al sinelui, considerându-se autosuficienți și invulnerabili la respingere, dar nu au încredere în alte persoane și minimalizează importanța relațiilor apropiate la fel ca bebelușii atașați evitant, ei se apără împotriva rănirii prin neexprimarea nevoii lor de iubire minimalizează importanța relațiilor lor, le este greu să aibă încredere în parteneri, simt că ceilalți își doresc să fie mai intimi decât ar dori ei și își țin partenerii la distanță sunt descrise ca fiind obsesiv de autonome anxietatea de atașament are nivel scăzut, dar evitarea are nivel crescut adulții cu un stil de atașament temător (evitant-temător) au niveluri crescute atât de anxietate, cât și de evitare, asemănându-se cu bebelușii cu atașament dezorganizat sau dezorientat au o viziune sumbră atât asupra lor înșiși, considerându-se nedemni de iubire și evitându-i pe ceilalți din frica de respingere, cât și asupra celorlalți considerându-i inaccesibili și neglijenți, ca urmare a respingerii constante din partea figurilor de atașament aceste persoane afișează un amestec confuz și imprevizibil de nevoie și frică de apropiere deși modelul lui Bartholomew este popular, el a fost criticat pentru mai multe aspecte Psihologia vârstelor adulte 34  unii cercetători susțin că atașamentul ar trebui înțeles mai bine în trei categorii (securizat, ambivalent și evitant) alte critici indică faptul că modelul lui Bartholomew se concentrează prea mult pe modelele de lucru interne despre sine și ceilalți, reprezentate simplist prin categorii discrete, ignorând diferențele individuale în modul în care oamenii reglează emoțiile dificile ipoteza lui Bartholomew că persoanele cu atașament preocupat au un model de lucru intern pozitiv despre ceilalți a fost contrazis de studii care arată că aceștia manifestă adesea ostilitate și lipsă de încredere în ceilalți Brennan, Clark și Shaver au propus un model alternativ de atașament la adulți pentru a răspunde acestor critici, conceptualizând atașamentul în termeni de două dimensiuni anxietatea legată de atașament și evitarea atașamentului liniile cardinale reprezintă dimensiunile evitării și anxietății legate de atașament, așa cum au fost descrise de Brennan și colaboratorii săi liniile diagonale reflectă cele patru prototipuri descrise de Bartholomew dimensiunea anxietății legate de atașament reflectă cât de mult o persoană monitorizează disponibilitatea figurii de atașament Psihologia vârstelor adulte 35  persoanele care obțin scoruri ridicate pe dimensiunea anxietății legate de atașament tind să se îngrijoreze dacă partenerul lor de relație este disponibil, atent și receptiv persoanele cu scoruri scăzute la această dimensiune sunt mai sigure în percepția lor asupra receptivității și disponibilității partenerului dimensiunea evitării atașamentului reflectă modul în care o persoană reglează comportamentul de atașament în ceea ce privește apropierea sau proximitatea persoanele care obțin scoruri ridicate pe dimensiunea evitării atașamentului preferă să nu se bazeze pe ceilalți sau să se deschidă emoțional în fața lor persoanele cu scoruri scăzute se simt mai confortabil să se apropie de ceilalți și să se bazeze pe ei pentru confort emoțional și sprijin acest model a fost revoluționar deoarece a mutat conceptualizarea atașamentului de la patru categorii fixe la două dimensiuni independente - una emoțională (anxietatea) și una comportamentală (evitarea) Cercul siguranței putem încerca să înțelegem impactul atașamentului asupra dezvoltării socio- emoționale a adultului începând de la naștere și din copilăria acestuia - pentru acest proces e necesar să înțelegem rolul adultului care a fost figura principală de atașament pentru copil încă de la naștere, deoarece acest adult este factorul care are cel mai puternic impact asupra modului în care se desfășoară atașamentul o modalitate de a înțelege această conexiune este prin paradigma cercul siguranței - aceasta evidențiază relația reciprocă a trei aspecte esențiale ale sistemul de atașament căutarea îngrijirii (de către cel care dezvoltă legătura de atașament) - instinctul de a căuta proximitatea figurii de atașament, care să ofere confort, alinare, protecție și să organizeze emoțiile Psihologia vârstelor adulte 36  explorarea - instinctul înnăscut al omului de a-și urma curiozitatea și dorința de a deține controlul asupra mediului de lucru prin dezvoltarea de cunoștințe și abilități care să îi dea sentimentul că este competent și că poate să facă acest lucru oferirea îngrijirii (de către cel care promovează legătura afectivă puternică) - instinctul de a supraveghea o persoană specifică și de a-i oferi confort, alinare, protecție și de a-i organiza sentimentele atunci când este necesar cercul siguranței ilustrat grafic include trei piloni principali ai teoriei atașamentului - mâinile, care reprezintă sistemul de îngrijire, adică figura de atașament; partea superioară a cercului, care reprezintă sistemul de explorare; partea inferioară a cercului, care reprezintă sistemul de căutare a îngrijirii copiii devin atașați securizant atunci când persoana principală de îngrijire recunoaște momentele când aceștia au nevoie de confortul și protecția unui refugiu sigur și când au nevoie de încurajarea și încrederea oferite de o bază sigură Psihologia vârstelor adulte 37  copiii foarte mici alternează între aceste două nevoi fundamentale; îngrijitorii au nevoie de un discernământ special pentru a înțelege când copiii trec de la un set de nevoi la celălalt și au nevoie de ceva diferit față de ce au solicitat anterior această trecere se face din dorința de a explora - funcția comportamentului de atașament este alinarea și protecția, iar funcția comportamentului de explorare este învățarea și stăpânirea mediului relația dintre comportamentul de atașament și cel de explorare este una de inhibiție reciprocă când un copil se simte nesigur sau copleșit de emoții de neînțeles, comportamentele de atașament se activează și explorarea se termină; când balanța se înclină astfel încât comportamentele de atașament cresc, comportamentele exploratorii scad; odată ce copilul se simte suficient de sigur, comportamentele de atașament se opresc și comportamentele exploratorii se activează, iar balanța se înclină în sens opus de exemplu, când îngrijitorul este distras de la copil în mijlocul unei activități, iar copilul începe să plângă, el transmite că are nevoie să știe că figura de atașament este disponibilă atunci când este nevoie pentru a se simți protejat de o teamă nedeterminată, evocată de sentimentul de deconectare temporară dinamica relației dintre copil și îngrijitor se proiectează și în relațiile dintre adulți adulții în relațiile romantice simt siguranță atunci când sunt în proximitatea partenerului, experimentează sentimente de insecuritate când celălalt este inaccesibil, se bucură de explorare și descoperire împreună, caută contact fizic apropiat și intim și se angajează unul cu celălalt în conversații de tip baby-talk în cadrul atașamentului securizant la cupluri se află conștientizarea că partenerii sunt emoțional disponibili unul pentru celălalt și vor rămâne prezenți emoțional în momente de nevoie - proces numit a fi împreună Psihologia vârstelor adulte 38  în copilărie, oamenii învață cum să se autoregleze datorită unor experiențe repetate, previzibile și consecvente de a fi împreună, sau de co-reglare, cu figura de atașament în cadrul acestor experiențe securizante repetate, copiii învață ce înseamnă să fii o persoană într-o relație, învață că sunt valoroși, că sunt demni și că există cel puțin o persoană în lume care îi înțelege și știe ce au nevoie capacitatea unui partener de a fi împreună este dezvoltată în aceste experiențe fundamentale timpurii de co-reglare adulții au nevoie să obțină claritate în privința propriilor dificultăți mentale care evocă sentimente inconfortabile și care activează nevoia de auto- proiecție - aceste dificultăți sunt denumite în paradigma cercului siguranței, muzica rechinilor muzica rechinilor apare când nevoia partenerului (sau a copilului) de pe cerc necesită un răspuns care ar fi securizant pentru el, dar este resimțit ca inconfortabil pentru adultul care se află în poziția mâinilor pe cerc utilizând cercul siguranței, se pot descoperi acele locuri de pe cerc unde cineva se simte anxios (muzica rechinilor) sau pe cale să devină anxios în relații, partenerii alternează rolurile de a fi mai mari, mai puternici, mai înțelepți și blânzi, ceea ce înseamnă că preia rolul de mâini pe cerc acela dintre parteneri care este mai capabil să răspundă nevoilor momentului totuși, mulți adulți întâmpină dificultăți aici din diverse motive; ei accentuează excesiv un aspect, precum a fi mai mare, mai puternic, mai înțelept sau mai blând, în timp ce minimizează un alt aspect - dacă cineva este perceput ca fiind rău sau crud în loc de blând, sau slab în loc de puternic, devine înfricoșător pentru partener; acest sentiment de frică poate proveni din nesiguranța și incertitudinea generată de comportamentul care nu corespunde așteptărilor de siguranță și suport în relație Psihologia vârstelor adulte 39  în partea de sus a cercului, sprijinul pentru explorare depinde atât de cât de confortabil se simte partenerul cu ideea de separare, cât și de situația specifică de moment - dacă un partener este disponibil într-un mod inconsecvent, este inconfortabil cu ideea de separare, simte nevoia de a fi indispensabil sau consideră lumea prea periculoasă, atunci capacitatea lui de a oferi sprijin pentru explorare este redusă reacțiile partenerului pot varia în funcție de experiențele sale relaționale anterioare și pot include ascunderea dorinței de explorare prin pretinderea că are nevoie de intimitate, confort sau protecție, manifestări de comportament pasiv-agresiv, furie și ostilitate sau poate părea neajutorat, dependent și insistent la fel ca sprijinul pentru explorare, sentimentul partenerului că este binevenit să se întoarcă în partea de jos a cercului combină nivelul de confort al partenerului cu apropierea și ceea ce se întâmplă în acel moment dacă o persoană își exprimă o nevoie de bază pentru confort și experiența timpurie a partenerului său legată de căutarea confortului a fost respingerea, atunci răspunsul partenerului va fi influențat de mecanismul său inconștient de a evita respingerea prin negarea nevoii de confort Dinamicile atașamentului și activarea sistemului de atașament pentru a caracteriza activarea și funcționarea sistemului de atașament la vârsta adulă, s-a propus un sistem de control acest model al sistemului de control include trei aspecte de bază monitorizarea și evaluarea evenimentelor amenințătoare - acest proces este responsabil de activarea sistemului de atașament monitorizarea și evaluarea disponibilității figurii de atașament - acest aspect este legat de diferențele individuale în ceea ce privește sentimentul de siguranță resimțit și de consecințele psihologice ale atașamentului securizant Psihologia vârstelor adulte 40  monitorizarea și evaluarea viabilității căutării proximității ca o modalitate de a face față insecurității atașamentului - această componentă reprezintă alegerea între o strategie de hiperactivare sau de dezactivare pentru a face față insecurității, prima fiind asociată cu un stil de atașament anxios, iar cea de-a doua cu un stil evitant monitorizarea continuă a evenimentelor interne și externe poate duce la activarea sistemului de atașament legată de amenințări - aceste evenimente declanșatoare includ amenințări fizice sau psihologice; orice eveniment perceput ca amenințător de către o persoană, indiferent de vârstă, tinde să activeze sistemul de atașament activarea sistemului de atașament depinde de evaluarea subiectivă a amenințărilor, care poate fi conștientă sau inconștientă, nu doar de apariția efectivă a pericolului sau a amenințărilor sursele interne de amenințare (gânduri, imagini sau vise) - de exemplu, chiar și o reflecție asupra propriei mortalități poate fi extrem de amenințătoare evaluarea subiectivă a amenințărilor și activarea sistemului de atașament prin gânduri despre pericol este crucială pentru a înțelege modul în care strategiile secundare de atașament influențează activarea sistemului de atașament Psihologia vârstelor adulte 41  strategiile de hiperactivare (anxioase) includ vigilența față de posibilele amenințări, evaluările exagerate ale amenințărilor și ruminațiile despre experiențele anterioare și posibilele amenințări care reactivează eforturile de căutare a proximității și subliniază urgența de a obține atenția, grija și sprijinul unui partener - mențin persoana concentrată pe căutarea iubirii și siguranței și mereu vigilentă față de posibile amenințări, separări și trădări obiectivul principal este de a obține atenția unei figuri de atașament, percepută ca nefiind suficient de demnă de încredere și de a obține protecție și sprijin constau în dependență exagerată față de partenerul de relație pentru liniștire; cereri excesive de atenție și îngrijire; o dorință puternică de contopire sau fuziune; încercări de a minimiza distanța cognitivă, emoțională și fizică față de partener; și comportamente de agățare sau control menite să garanteze atenția și sprijinul partenerului pentru a atrage atenția, astfel de persoane tind să exagereze gravitatea amenințărilor și problemelor psihologice și fizice, să exagereze incapacitatea de a face față autonom cerințelor vieții, să intensifice experimentarea și exprimarea distresului, să protesteze la orice semn de indisponibilitate sau lipsă de receptivitate a figurii de atașament și să se prezinte în moduri degradante, copilărești sau excesiv de nevoiașe, tind să își asume o parte din vină pentru îngrijirea inadecvată din partea partenerului, ceea ce le întărește imaginea de sine negativă și îndoielile legate de faptul că sunt demne de iubire strategiile de hiperactivare formează o rețea de memorie instabilă și nediferențiată, dominată de gânduri și sentimente negative strategiile de dezactivare (evitante) includ îndepărtarea atenției de la amenințări și inhibarea sau suprimarea gândurilor legate de amenințări care ar putea activa sistemul de atașament și ar putea determina o persoană să dorească alinare sau sprijin din partea unei figuri de atașament - țin sub control sistemul de atașament atunci când căutarea proximității este perceput