Elemente de definire a organismului vegetal superior organizat PDF

**Elemente de definire a organismului vegetal superior organizat Plantele** reprezintă organisme integrale şi constau din 50-60 de tipuri de celule, 12-15 tipuri - reglarea fitohormonală; - reglarea trofică; - reglarea electrofiziologică. - este pluricelulară - nu este mobilă - pre...

**Elemente de definire a organismului vegetal superior organizat Plantele** reprezintă organisme integrale şi constau din 50-60 de tipuri de celule, 12-15 tipuri - reglarea fitohormonală; - reglarea trofică; - reglarea electrofiziologică. - este pluricelulară - nu este mobilă - prezintă celule eucariote - prezintă pereţi celulari celulozici - este capabilă de a realiza fotosinteza, autotrofă; şi - prezintă alternanţă de generaţii -- prezintă o fază diploidă distinctă (sporofit) şi o fază haploidă (gametofit) - *cuticulei* (pentru asigurarea rezistențeila la uscăciune); - *stomatelor* (pentru asigurarea schimbului de gaze); - *ţesuturilor vasculare* (pentru asigurarea transportului apei şi a nutrienţilor). -- -- -- -- -- -- A. B. C. D. E. F. G. A. **[Poziţionare / Locaţie în mediu sau îndreptarea către locul potrivit]** 1. **Lumina** -- unele seminţe, cum sunt unele varietăţi de *salată verde*, necesită lumină în procesul de germinaţie. Acesta este un mecanism care asigură germinarea lor la suprafaţa solului. Nu e de mirare faptul că într-o grădină se dezvoltă numeroase buruieni după ce pământul este săpat, când se aduc, practic, la suprafaţă, seminţele care reacţionează pozitiv la lumină. 2. **Etilena** -- unele seminţe necesită prezenţa etilenei pentru a putea germina. Acest hormon vegetal natural este produs de către plante şi de către microorganismele din sol. Odată ce concentraţia de etilenă atinge un nivel critic, acesta induce germinarea seminţelor. Acest lucru se întâmplă dacă seminţele sunt îngropate. Aceste seminţe sunt de obicei mai mari decât cele care germinează în prezenţa luminii. Un avantaj al îngropării seminţelor este acela că aceste seminţe vor găsi mai uşor un mediu umed (ex. *Striga*). 3. **Mecanismele specializate de dispersare** -- unele plante au mecanisme specializate de dispersare, care vor creşte şansele ca seminţele să ajungă într-un mediu favorabil. De exemplu, speciile de *vâsc* au seminţe lipicioase, care se prind de cele mai multe ori de ciocul păsărilor care se hrănesc cu fructele plantei. Păsările își vor freca ciocul de crengile unor arbori de care seminţele se vor prinde şi unde acestea vor germina. B. A. **[Concordanţa perfectă]** 1. ***Fototropism*** -- creşterea spre lumină, maximizarea captării luminii. Deşi plantele prezintă fototropism tipic pozitiv, unele prezintă fototropism negativ. De exemplu, cârceii speciei *[Bignonia capreolata]* cresc departe de lumină, iar tulpinile de *iederă* se îndoaie pentru a evita lumina, dar frunzele cresc spre lumină. 2. ***Scototropismele*** - creşterea plantelor agăţătoare (ex. *Monstera*) spre o zonă mai întunecată a mediului, mecanism prin care astfel de plante îşi găsesc un suport de care se prind (Ray, 1975). 3. ***Tigmomorfogeneza*** -- răspunsul la atingere, prin care planta devine mai scurtă, cu tulpini mai groase -- previne riscul ruperii plantelor la vânt puternic. 4. 5. ***Mozaicul foliar*** -- minimizează suprapunerea frunzelor, ex. *iedera* pe o clădire (Oxlade, 1998); 6. ***Etiolarea*** - reacţia plantelor crescute la întuneric sau la lumină slabă. Plantele etiolate sunt de obicei galbene, au internoduri alungite şi tulpini subţiri. Aceste caracteristici pot fi considerate a fi metode de a economisi energia până în momentul în care condiţiile devin din nou favorabile. 7. ***Selecţia habitatului*** -- un exemplu este acela al *plantelor rizomatoase* (*Ambrosia psilostachya*), care colonizează preferenţial solul non salin (Salzman, 1985). În acest caz, rata creşterii este mai crescută în solul salin, comparativ cu solul non salin -- acţiunea de \"*a se îndepărta de salinitate*\" creşte şansele de a găsi un nou habitat. Totuşi, *palmierii* cresc pentru a evita competiţia şi exemplarele numeroaselor plante se evită între ele. *Cuscuta*, o plantă parazită, îşi alege gazda atunci când are mai multe opţiuni de plantă gazdă la dispoziţie, În general, rădăcinile identifică umiditatea şi gradientele de substanţe minerale şi îşi pot schimba ramificaţia în consecinţă. 8. ***Plantele agăţătoare*** îşi menţin frunzele la un unghi favorabil faţă de tulpina suport, pentru a capta mai bine lumina din mediul înconjurător (Dicks 2000). 1. ***Plantele răspund de obicei prin diverse mişcări de creştere*** la fluctuaţiile neaşteptate şi pe termen scurt ale condiţiilor de mediu, cum sunt *schimbări ale temperaturii şi ale luminii*. De exemplu, unele flori cum sunt cele de *[Crocus]* reacţionează la temperatura scăzută, închizându-se, şi se deschid atunci când temperatura creşte din nou. Florile unei specii alpine (*Gentiana algida)* se închid înainte de o furtună; florile reacţionează la scăderea temperaturii, asociată cu furtuna şi se închid pentru a evita îndepărtarea polenului de către ploaie. 2. ***Forma plantei reacţionează la mediu.*** Lumina este unul dintre cei mai importanţi factori pentru dezvoltarea plantelor. Acest fenomen se numeşte *fotomorfogeneză* şi un exemplu clasic îl reprezintă *etiolarea* (discutată mai sus). Un alt exemplu: nivelurile crescute de dioxid de carbon din aer au dus la scăderea numărului de stomate de la nivel foliar şi la creşterea gradului de zimţare a frunzelor la *păpădie*. Frunzele plantelor din pădurile tropicale prezintă de obicei vârful acut, pentru a ajuta la scurgerea apei de pe suprafaţa frunzei, pentru a minimiza creşterea fungilor sau a altor microorganisme epifite, care ar putea provoca boli sau ar putea bloca captarea luminii. Marginile foliare reprezintă de asemenea un răspuns faţă de mediu. De exemplu, marginile foliare întregi sunt corelate cu temperaturile ridicate din pădurile tropicale. 3. ***Plantele reacţionează de obicei prin creştere şi schimbări ale dezvoltării lor la schimbările de mediu previzibile, de obicei pe termen lung, cum sunt schimbările sezoniere, datorită constrângerilor impuse de design-ul lor arhitectural.*** Deoarece aceste schimbări durează, planta trebuie să „*ştie*" sau să „*prezică*" schimbările mediului şi să se pregătească pentru acestea. Creşterea nedeterminată este importantă în acest caz, deoarece conferă plantelor capacitatea de a se modifica din punct de vedere al dezvoltării, de-a lungul ciclului de viaţă. Câteva exemple ale acestui fenomen: - *pregătirea pentru perioada de iarnă* (formarea de muguri vara); - *fotoperiodismul* (începerea înfloririi astfel încât polenizatorii să fie disponibili şi seminţele să aibă destul timp pentru a se dezvolta, înainte de venirea iernii); - *ritmurile circadiene* (diferite tipuri de reacţii la succesiunea zi/noapte); - *nictinastiile*. A. **Pericole fizice** -- vânt, apă (inundaţii), secetă, frig, se numără printre pericolele fizice pe care plantele le înfruntă. Plantele se obişnuiesc, în general, cu acestea (cel puţin cu cele previzibile, cum sunt venirea iernii şi seceta din timpul verii) prin *dormanţă*, *senescenţă* şi chiar *moarte*. Tipul de viaţă *deciduu* şi *peren* reprezintă în mare parte un răspuns la condiţiile nefavorabile. Plantele perene sunt mult mai capabile să tolereze condiţiile de frig, secetă şi sol sărac în nutrienţi, deoarece nu pierd atât de multe frunze. Plantele reacţionează morfologic la provocările oferite de mediu -- de exemplu, *plantele xerofile* îşi reduc raportul suprafaţă/volum, pentru a minimiza pierderea de apă, iar *plantele montane* sau *arctice* sunt mici şi apropiate de sol. B. **Pericole biologice** -- prădătorii ( = erbivorele) şi competitorii (= alte plante). Plantele şi- au dezvoltat: - - ***Arme chimice** --* produc substanţe chimice toxice indigeste. Acestea pot fi *induse* (produse ca reacţie la atac) sau *constituente* (prezente tot timpul) (Karban & Myers. 1989. Ann Rev Systemat. Ecol 20:331); *alelopatia* reprezintă războiul chimic al plantelor; *fitoalexinele* sunt substanţe chimice produse de către plante pentru a rezista la infecţiile microbiene. - ***Mimetismul*** - \"*păcălirea*\" prădătorilor. De exemplu, *litofitele* din deşerturile din Africa de Sud arată ca nişte pietre -- mimează pietrele. Frunzele unor specii de *vâsc* din Noua Zeelandă arată ca cele ale plantei gazdă, pentru a evita să fie consumate, lucru important, deoarece conţin cantităţi mari de azot. *Alseuosmia* este o plantă ne toxică din Noua Zeelandă asemănătoare cu *Wintera pseudocolorata* (o specie toxică). - *„**Forţe armate"** --* unele plante cum este *tutunul sălbatec* eliberează, când sunt atacate de erbivore, substanţe chimice volatile care atrag insectele prădătoare către plantele afectate şi care îndepărtează erbivorele. - *avertizează alte plante că pericolul este iminent*, de exemplu, *tutunul* consumat de erbivore produce *salicilat* (asemănător aspirinei), care stimulează propriul răspuns de apărare şi este convertit în *metilsalicilat*, substanţă volatilă. Acest compus ajunge la alte plante, pentru a induce reacţia lor de apărare; - *să avertizeze alt erbivor* că acesta este atacat şi că ar trebui să-şi căuta hrana în altă parte pentru a nu intra în competiţie cu alt individ; - *să alerteze insectele prădătoare* că un erbivor este în zonă; - *să alerteze erbivorele* că sistemul chimic de apărare al tuturor plantelor este pregătit pentru ale face faţă; - *substanţele volatile au acţiune repelentă*. 1. ***Creşterea este limitată la regiunile meristemice*** (*meristeme primare* -- responsabile pentru creşterea în lungime, cum sunt de exemplu *meristemele apicale ale rădăcinilor şi ale tulpinilor*; şi *meristemele secundare* -- responsabile pentru creşterea în grosime, cum este *cambiul vascular*). În opoziţie cu acestea, *la animale creşterea se realizează la nivelul întregului corp*. 2. Deoarece plantele sunt constituite din structuri rigide, **morfogeneza are loc prin adăugarea de noi celule**, nu prin mişcarea celulelor (ca în cazul dezvoltării la animale) 3. ***Plantele răspund la mediu prin intermediul dezvoltării lor*** mai degrabă decât comportamental 4. 5. Plantele ***cresc prin acumularea progresivă de unităţi similare*** (*ex*. design-ul arhitectural), pe când animalele au formă fixă, care îşi măreşte dimensiunile (Adrian Bell, 1986) 6. Deoarece fiecare celulă este izolată prin intermediul peretelui de celulele vecine, ***plantele necesită un sistem de comunicare eficient între celule***. Plantele realizează acest lucru prin: ***plasmodesme*** -- conexiuni citoplasmatice, ***reglare hormonală*** şi unele ***semnale electrice***. 2. - ***Plastidele***, a căror totalitate realizează în celula vegetală *plastidomul*. - ***Vacuola***, a cărei dezvoltare creşte considerabil volumul celular pentru un consum metabolic minim. - ***Peretele***, care rezolvă probleme de schimb şi de suport la nivel celular. - sunt capabile să realizeze fotosinteza şi conferă organismelor vegetale rolul de - se caracterizează prin prezenţa *pigmenţilor clorofilieni*, specializaţi în captarea şi transformarea energiei luminoase solare. - *dispoziţie mai periferică* - *fragmentare* - *specializare* (fig. 1.1) - mărirea suprafeţei în raport cu volumul; - creşterea eficacităţii în captarea energiei luminoase (fig. 1.2). - sunt lipsite de clorofilă, - conţin pigmenţi carotenoizi, - colorează în galben, *oranj*, *roşu fructe* (*tomate*, *ardei*), *petale* (*stânjenel galben*), *rădăcini* - contribuie major la expansiunea *angiospermelor*; - se integrează într-o strategie a dezvoltării *[plantelor zoidofile]* şi *[zoochore]*; - are loc mai târziu, în cursul maturării fructelor, plecând de la *cloroplaste* (mai rar din - reprezintă **80-90%** din volumul celular; - este delimitată de [tonoplast], menţinut sub tensiune datorită proprietăţilor osmotice ale [sucului vacuolar] - menţinerea homeostaziei; - efect asupra creşterii şi morfogenezei; - rol digestiv şi de depozitare; - sistem de detoxifiere şi de apărare; - este un regulator esenţial, care menţine citoplasma în stare stabilă. - asigură susţinerea şi permite dezvoltarea de organisme *aeriene erecte de talie mare, acumulând polimeri*; - polimerii constituie 1/2 - 2/3 din biomasa elaborată în fiecare an pe suprafaţa globului; - celula vegetală este traversată de un ***flux de metaboliţi carbonataţi**,* cu originea în - - grupează toate speciile de organisme pluricelulare ce prezintă *pigmenţi clorofilieni,* capabile de *nutriţie autotrofă fotosintetizantă;* - organismele vegetale se clasifică în *12 încrengături* din grupul *muşchilor*, *ferigilor*, *gimnospermelor* şi *angiospermelor.* - - caracteristicile structurale şi biochimice ale celulelor lor, - faptul că ***animalele** au o nutriţie heterotrofă prin înglobare* (*ingestie*) sau *holozoică*, iar - ***Specializările*** duc la îndeplinirea unei prestaţii fiziologice precise la nivel celular, tisular şi al întregului organism: - - devine fundamentală la *plantele vasculare* - celulele diferenţiate în acelaşi sens se grupează în *ţesuturi* - - la ***plante***: *absorbţia apei şi a sărurilor minerale* dizolvate în ea, *depozitarea substanţelor de rezervă* - se realizează în special la nivelul *organelor subterane*, - - - - - - ***Corelaţii trofice*** - au la bază furnizarea de *substanţe nutritive* sau *concurenţa între organe* - ***Corelaţii hormonale -*** se realizează prin intermediul *hormonilor* produşi de un organ, care stimulează sau inhibă activitatea altui organ. - ***Corelaţii genetice**, enzimatice* şi *membranare*. - - - - -- -- -- -- -- -- -- -- - La nivel unicelular limita între ***Protofite*** şi ***Protozoare*** este deseori indecisă, aşa cum este cazul speciei *Euglena viridis* (fig. 1.5 şi fig. 1.6), protist cu o dimensiune de *50-100 μm*, despre a cărei reprezentanţi se afirmă că aparţin *regnului vegetal* datorită următoarelor caractere: - - - acumulează *paraamilon* - substanţă de rezervă foarte apropiată de *amidon*, deşi nu se colorează în albastru cu apa iodată; - prezintă *stigmă* -- regiune cu pigmenţi fotosensitivi pentru recepţia luminii; acest organit apare, astfel, ca un *cromoplast fotosensibil*; - prezintă fenomen de *fototactism*, ca reacţie de apropiere sau de îndepărtare de sursa de lumină, în funcţie de intensitatea acesteia, mişcarea fiind realizată cu ajutorul *flagelului*.  - La rândul lor, ***plantele superioare*** sunt supuse unor condiţii de mediu aflate într-o continuă schimbare. Pentru a supravieţui, ele trebuie sa aibă o reactivitate crescută faţă de aceste condiţii. I. 1. **Peretele celular** - se formează în timpul diviziunii celulare; - este format din microfibrile de celuloză, hemiceluloze sau de natură proteică, substanțe pectice legate între ele prin prin glucani, galactani, xilani, etc. - este mai elastic la celula tănără și mai puțin elastic la celula bătrână; - prezintă modificări secundare în cazuri particulare: - cerificare (depunere de ceară în cazul pereților celulari ai celulelor țesuturilor protectoare primare); - cutinizare (depunerea de cutină ce formează un înveliș numit cuticulă ce are permeabilitate redus pentru apă și gaze): - - lignificare (depunerea de lignină printre microfibrilele de celuloză; exemplu: pericarp la alune, in pereții vaselor de lemn); - mineralizarea (depunere de SiO2; exemplu în tulpinile de la graminee, cipearcee, equisetacee); - gelificare (impregnare cu substanțe pecticecare formează cu apa soluții vâscoase). Îndeplinește următoarele funcții fiziologice: - conferă formă celulelor datorită rigidității, însă prezintă un anumit grad de elasticitate cu importanță în realizarea turgescenței; - - - - 2. **Plasmodesmele** - Sunt formate din pori care străbat pereții celulari și prin care trec dintr-o celulă în alta un canalicul al reticului endoplasmatic ce este înconjurat de citoplasmă iar la exterior de plasmalemă ( fig. 2.2); - Se realizează o legătură structurală și funcțională între celule; - Reglează transportul moleculelor; - Asigură transportul ionilor și al unor substanțe organice cu moleculă mică 3. **Membranele biologice** (din lat. membrana = pergament, înveliș) a. Sistemul membranar extern: delimitează diferite componente ale celulei de citoplasmă. - - tonoplastul (gr. tonos= întindere, plastos= formațiune): membrana ce delimitează vacuola la exterior; - membranele organitelor celulare: au grosime variabilă de la un organit la altul (5,5 - 20nm); unele organite au membrană simplă (reticulul endoplasmatic, lizozomi, peroxizomi, aparatul b.  - - - - - - de recepție (receptorii membranari percep informația referitoare la modificarea factorilor de mediu și se realizează autoreglarea metabolismului celular) - - - **Plasmalema**: are permeabilitate mai mare decât tonoplastul; contribuie la transportul apei, ionilor și compușilor organici. - - Asigură transportul activ al ionilor - Reglează: - turgescența celulor, - inchiderea și deschiderea stomatelor, - miscările organelor plantelor 4. **Citoplasma** - - - este mediul în care au loc reacții de biosinteză și degradare (glucide, proteine, vitamine, substanțe secundare) 5. A. **Nucleul** - - - - - - - B. **Plastidele** - cloroplaste - leucoplaste - - - - - - - conferă culoare galbenă, portocalie, roșie unor organe vegetale (petalele florilor, fructe, frunze, etc) - - sunt plastide incolore prezente în: țesuturi embrionare, semințe, bulbi, rizomi, tuberculi, petalele florilor etc. - - C. - - Participă la sinteza de proteine mitocondriale specifice, biosinteza acizilor organici, biodegradarea unor acizi grași (10 %); - D. - Reticulul endoplasmatic neted (REN): localizat în apropiere de complexul Golgi, plasmalemă; are rol în transformarea și sinteza unor lipide - Reticulul endoplasmatic rugos (RER): localizat în apropierea nucleului; are rol în biosinteza de proteine (din pereții celulari, de rezervă, enzime) - - E. - Activitate secretoare - Rezervoare de deșeuri metabolice ( mucilagii, uleiuri volatile, etc) - Activitate membrano-formativă (sinteză de hemiceluloze și pectine) in diviziune celulară. F. 1. Organismul vegetal se deosebește de organismul animal prin urmatoarele caracteristici: A. a. b. c. d. B. e. f. g. h. 2. II. 1. **Stările și formele de apă din corpul plantelor** - apa liberă: este reținută cu forțe slabe; este localizată în vacuole, vase conducătoare, în peretele celular; asigură turgescența celulelor, circulă în plantă, este eliminată prin transpirație și îngheață la temperaturi cuprinse între 0 - -10^0^C. - apa legată: este reținută cu forțe puternice; nu asigură turgescența celulelor, nu circulă în plantă, nu participă la procesele metabolice și îngheață la temperaturi mai mari de -10^0^C. 2. - - - - - - - 3. **Conținutul de apă din plante** 4. - ***Plantele nevasculare*** -- *criptogame unicelulare, talofite terestre, briofite*, absorb apa prin - ***Plantele vasculare*** -- prezintă *rădăcini,* ca organe de fixare şi de absorbţie a apei cu sărurile minerale, de la care pleacă o reţea de ţesuturi conducătoare. Aceste plante pot absorbi apă şi prin părţile nesuberificate ale organelor lor supraterane. - ***Plantele submerse*** -- *talofite* şi *cormofite* -- absorb apa prin toată suprafaţa corpului. Ele sunt lipsite de cuticulă şi suber şi prezintă frunze fin divizate sau foarte subţiri; unele specii submerse au rădăcini reduse şi lipsite de perişori absorbanţi sau sunt lipsite chiar de rădăcini. - La plantele de apă cu frunze natante, absorbţia se face şi prin faţa inferioară a frunzelor, lipsită de cuticulă. - ***Lichenii*** absorb apa prin *rizine* iar ***muşchii*** prin *rizoizi.* A. - apa poate fi absorbită de către plantele tinere, la care celulele externe nu au încă membrana suberificată; - procesul de suberificare din stadiul adult al plantei nu este totdeauna total, astfel că rămân crăpături ce pot lua aspectul unor veritabile lenticele, permeabile pentru apă şi gaze; - la plantele crescute în sol foarte uscat suberificarea începe curând, pe seama zonei pilifere, care devine, astfel, foarte scurtă. - - numărul mare al perilor pe unitate de suprafaţă *(200-420/mm^2^, mai numeroşi la plantele ierboase, comparativ cu cele lemnoase)*, cu o durată de viaţă de *7-10 zile*; - diferenţierea funcţională a celulelor şi numărul mare de peri realizează o suprafaţă de contact foarte mare cu soluţia solului; - fiecare păr absorbant este o celulă vie mult alungită, cu o vacuolă mare, cu pereţii celulari foarte subţiri, lipsiţi de *cuticulă* (foarte permeabil pentru apă), ce conţin în alcătuirea pereților *caloză* şi *substanţe pectice* (nu conțin celuloză); - prin gelificare, realizează un contact intim cu particulele solului, fenomen deosebit de important în absorbţia apei; - - pot fi înlocuiţi cu *hife de ciuperci* (*micorize*) la *plante lemnoase şi ierboase* (90% din totalul plantelor superioare)  B. ***Absorbţia apei prin organele aeriene ( absorbție extraradiculară) Frunzele*** absorb intens apa datorită particularităţilor lor anatomice. C. a. **Factori externi** - *Concentrația soluției solului:* este în medie de 0,05% - 0,15% săruri în cazul solurilor obișnuite folosite pentru cultivarea plantelor. Prin creșterea concentrației soluției solului, aceasta devine hipertonică față de sucului vacuolar al celulelor rădăcinii fapt ce afectează absorbția apei. Plantele de sărătură (halofite) prezintă toleranță mare la concentrația soluției solului deoarece au un potențial osmotic ridicat (acumulează săruri minerale în sucul vacuolar) - *Temperatura*: absorbția apei începe la temperaturi apropiate de 0^0^C; se intensifică până la temperaturi cuprinse intre 20-32^0^C, apoi scade treptat și încetează la 40^0^C. - *pH solului*: influențează indirect absorbția apei prin influența asupra absorbției ionilor. Absorbția apei de către rădăcină este optimă la un pH neutru. - *Vârsta plantei*: necesarul de apă este mare in perioada de creștere a plantei, de inflorire, fructificare. - *Intensitatea transpirației:* transpirația intensă produce un deficit hidric la nivelul frunzelor, crește forța de sucțiune acestora, fapt ce determină ascensiunea sevei brute prin vasele conducătoare lemnoase și stimulează absorbția apei din sol. 5. a. *vasele conducătoare lemnoase*: de la rădăcină până la tulpină, frunze, flori, fructe; se efectuează pe distanțe mari și cu viteze mari (1,2 -- 2 m/oră la gimnosperme; 0,7-1m/oră la angiospermele ierboase; 4- 40m/oră la angiospermele lemnoase). Viteza de circulație prezintă variații funcție de specie, de particularitățile țesutului conducător lemnos (în traheide viteza de circulație este de 1-6m/oră iar în tahee viteza poate depăși 100m/oră), variații diurne și sezoniere. Viteza de conducere este maximă în timpul zilei /respectiv în anotimpul de primăvară și minimă în cursul nopții/ respectiv se reduce în anotimpul de toamna. b. *țesutul parenchimatic:* se efectuează pe distanțe mici (câțiva mm) și cu viteze mici; are loc prin parenchimul cortical al rădăcinii din zona perilor absorbanți până la cilindrul central, prin țesutul parenchimatic al tulpinii, ramurilor, frunzelor, florilor, fructelor. 1. a. forța de aspirație a frunzelor (forța pasivă): este determinată de procesul de transpirație; acționează atâta timp cât frunzele își mențin starea fiziologică. b. presiunea radiculară (forța activă): este un travaliu efectuat de celule rădăcinii prin care seva brută este pompată activ în vasele de lemn; se manifestă înainte de formarea frunzelor precum și în condiții de umiditate ridicată a solului și transpirație redusă; se evidențiază prin fenomenul de plânsul viței de vie și prin gutație. 2. 6.