Linii directoare pentru redactarea unei lucrări juridice.

Cerinţele redactării unei lucrări **Unitatea de învăţare 9** **Cerinţele redactării unei lucrări** **CUPRINS** Obiectivele unităţii de învăţare nr. 9 9.1. Înţelegerea modului în care se contruieste o lucrare per ansamblu 9.2. Cunoaşterea şi aplicarea gradelor de titlu 9.3. Cunoaşterea şi apli...

Cerinţele redactării unei lucrări **Unitatea de învăţare 9** **Cerinţele redactării unei lucrări** **CUPRINS** Obiectivele unităţii de învăţare nr. 9 9.1. Înţelegerea modului în care se contruieste o lucrare per ansamblu 9.2. Cunoaşterea şi aplicarea gradelor de titlu 9.3. Cunoaşterea şi aplicarea prescurtărilor 9.4. Citarea legislaţiei, a doctrinei şi a jurisprudenţei 9.5. Tema de reflectie pentru unitatea de învaţare nr. 9 9.6. Test de autoevaluare pentru unitatea de învaţare nr. 9 9.7. Raspunsuri la testul de autoevaluare pentru unitatea de învaţare nr. 9 9.8. Bibliografie pentru unitatea de învaţare nr. 9 Obiectivele unităţii de învăţare 9 +-----------------------------------------------------------------------+ | După studiul acestei unităţi de învăţare veţi reuşi să: | | | | ∙ întelegeţi cum puteţi construi o lucrare | | | | ∙ întelegeţi ce sunt gradele de titlu şi cum se aplică; ∙ întelegeţi | | ce sunt prescurtarile şi cum se aplică; | | | | ∙ întelegeţi cum se citează legislaţia, doctrina şi | | | | jurisprudenţa. Modul de citare ( trimiterile infra / supra, notele de | | subsol, citarea legislaţiei, citarea doctrine). | +-----------------------------------------------------------------------+ 1 **Etapele pregătirii unui referat** **Cerinţe esenţiale în elaborarea unui referat.** Pentru pregătirea unui referat este necesară obser varea (şi chiar parcurgerea) următoarelor etape: stabilirea temei de comun acord cu profesorul coordonator al lucrării; stabilirea unui plan al lucrării; stabilirea unei bibliografii (modeste pentru început); înţelegerea şi aprofundarea bibliografiei; asimilarea unor noţiuni, discuţii, argumente, poziţii doctrinare, opinii etc.; sistematizarea informaţiei astfel acumulate; analizarea ei dintr-o perspectivă critică (a nu se confunda cu perspectiva negativistă sau nihilistă), eventual prin formularea unor concluzii personale; sintetizarea tuturor acestor idei într-o structură unitară şi coerentă a lucrării; prezentarea într-o formă clară şi cât mai exact posi bilă a rezultatului acestui întreg travaliu intelectual. Prezentarea referatului presupune atât redactarea lui în formă scrisă, cât şi susţinerea lui oral, în faţa colegilor. Acest exerciţiu prezintă avantajul că obişnuieşte studentul atât cu rigorile expresiei scrise, cât şi cu cele (particulare şi specifice) ale expresiei orale. O precizare ni se pare deosebit de important de făcut în acest context: **redactarea unui referat nu înseamnă copierea pur şi simplu din lucrările diverşilor autori a celor mai anarhice şi neinspirat alese şi aranjate pasaje, iar prezentarea unui referat nu înseamnă citirea cu voce monotonă a câtorva pagini înseilate în mare grabă în seara dinaintea datei fixate pentru susţinere.** Referatul 2 este rezultatul unei munci intelectuale de căutare a unor răspunsuri la întrebări pe care fiecare şi le pune (sau pe care îndrumătorul de seminar le pune în cazul în care studentul nu are nici o întrebare pentru sine), iar aceste răspunsuri, chiar dacă au fost deja formulate de alţii cu mult înainte de data fixată pentru prezentarea referatului, sigur au fost redactate într-o formă diferită de cea pe care fiecare student în parte ar putea să le-o dea. Manifestarea personalităţii studentului nu numai că este dorită, dar ar trebui să fie şi stimulată prin astfel de exerciţii. Ideal ar fi ca, la finalul oricărui referat, fiecare student să poată menţiona şi opinia sa proprie, pe care să fie capabil să o şi susţină cu argumente juridice. Şi în drept, ca şi în alte domenii, forma şi fondul sunt inseparabile. Indiferent de modul de comunicare ales, este bine de ştiut că modalitatea în care dreptul se realizează influenţează şi receptarea conţinutului său. Neglijarea acestui aspect (*e.g.* a exprimării coerente, a esteticii paginii, a caligrafiei etc.) poate constitui uneori un element care, adăugat la multe altele, este posibil să conducă la nereuşită. Şi nu doar din considerente pur estetice. Evitarea utilizării paragrafelor în cadrul unei lucrări scrise poate indica o dezordine generală a ideilor. O exprimare orală anevoioasă poate conduce la ideea unei mai puţin aprofundate studieri a respectivului subiect^1^. ^1^A se vedea pe larg *I. Biberi*, Arta de a scrie şi de a vorbi în public, Ed. Enciclopedică română, Bucureşti, 1972, p. 116 -148. 3 **Organizarea** **conţinutului unei lucrări.** **Indexul alfabetic** **A. Construcţia lucrării în ansamblu** Fiecare lucrare va fi prevăzută la început cu un **Cuprins** şi o **Listă a principalelor abrevieri** utilizate în lucrare. În cazul în care în carte se fac des trimiteri biblio grafice la anumite lucrări de referinţă din literatura de specialitate, aceste lucrări, cu indicaţii complete de citare, vor fi redate în lista de abrevieri, iar în lucrare vor fi citate numai după numele autorilor. Fiecare lucrare va fi însoţită la finalul ei de un **Index alfabetic**, ce va cuprinde, cât mai detaliat cu putinţă, princi palele noţiuni tratate în lucrare. Indexul este obligatoriu în cazul lucrărilor voluminoase (tratate, comentarii etc.), pre cum şi în cazul lucrărilor care tratează o tematică absolut nouă, a cărei structură nu este deloc cunoscută publicului. Pentru a facilita cititorului consultarea lucrării, în repertoar sau în indexul alfabetic, trimiterile la noţiunile de bază se vor face la numerele marginale ale paragrafelor, iar nu la nume rele de pagină. De asemenea, fiecare lucrare va fi prevăzută cu o **Bibliografie** generală sau selectivă, ce va cuprinde lista cărţilor utilizate la alcătuirea lucrării, cu indicaţii complete de citare. **Ex.:** *I. Muraru, E.S. Tănăsescu*, Drept constituţional şi instituţii politice, vol. I, ed. a XI-a, Ed. All Beck, Bucureşti, 2003 **B. Gradele de titlu** Pentru a fi accesibile şi cât mai uşor consultate de cititori, subiectele tratate trebuie să fie coerent şi clar struc 4 **Importanţa gradelor de titlu** turate, utilizându-se un sistem unitar de împărţire pe grade de titlu, sistem ce va trebui respectat în tot conţinutul lucrării. În cazul lucrărilor care tratează în ansamblu un cod sau o lege importantă, cu largă aplicabilitate, plecând de la premisa că cititorii sunt deja familiarizaţi cu structura acelui act normativ, este de preferat ca sistematizarea lucrării să se facă folosind acelaşi sistem de grade de titlu. **Ex.:** Partea... Cartea... Titlul... Capitolul... Secţiunea... §... (Subsecţiunea) Este de preferat ca, în sistematizarea unei lucrări, cu excepţia tratatelor şi a comentariilor ample, să nu se utilizeze mai mult de patru grade de titlu, pentru a se evita divizarea exagerată a materiei. În principiu, sistematizarea fiecărei lucrări trebuie să cuprindă ***Capitole*** şi ***Secţiuni.*** La redactarea lucrării, gradele de titlu, până la nivel de secţiune inclusiv, vor fi aliniate centrat, iar gradele de titlu mai mici (**§..., 1.**...) vor fi aliniate de la stânga. **Ex.:** **Capitolul I. Cetăţenia română** **(...)** **Secţiunea I. Noţiunea de cetăţenie** **(...)** **§1. Sensurile noţiunii de cetăţenie** **(...)** 5 **Cum se utilizează prescurtarile** **Aplicarea** **prescurtărilor în Coduri** În faza de redactare a lucrării, toate gradele de titlu trebuie scrise cu acelaşi font şi aceeaşi dimensiune de caracter ca şi textul de bază, iar evidenţierea lor trebuie să se facă doar prin aliniere (centrat / stânga) şi prin **bolduire** (utilizarea caracterelor aldine). **C. Prescurtările** Prescurtările trebuie folosite cât mai economic cu putinţă, pentru a nu altera textul. Nu se vor utiliza niciodată prescurtări în titluri. În măsura în care este posibil, autorii pot să utilizeze prescurtările din ***Lista generală de abrevieri*** pe care o întocmesc la începutul lucrării. ***Lista principalelor abrevieri*** va fi poziţionată înaintea conţinutului propriu-zis al lucrării. **1. Prescurtarea legislaţiei**, atât în textul de bază, cât şi în notele de subsol, se va face utilizându-se următoarele standarde: **a) Codurile** nu se prescurtează atunci când la ele se face o referire generică sau sunt însoţite de o subdiviziune ce le aparţine. **Ex.:** -- dispoziţiile Codului de procedură penală (...); sau -- Cartea I, Titlul I din Codul civil. Când sunt citate împreună cu un articol ce le aparţine, codurile se prescurtează astfel: **Ex.:** art. 208 C. pen. 6 **Aplicarea** **prescurtărilor cazul articolelor şi a** **subdiviziunilor** **b)** Celelalte **acte normative** nu se prescurtează atunci când la ele se face numai o referire generică. **Ex.:** -- Guvernul a adoptat o **ordonanţă de urgenţă** pentru (...); -- Prevederile acestei **legi** nu sunt (...). Atunci când **sunt individualizate**, actele normative se prescurtează întotdeauna astfel: **Ex.:** -- O.G. nr. 1/2000; -- O.U.G. nr. 1/2001; -- H.G. nr. 1150/2002; Nu se prescurtează niciodată, indiferent de situaţie, şi vor avea următoarea topică: **Ex.:** -- Ordinul ministrului justiţiei nr. (...); -- Legea nr. (...); -- Decretul-lege nr. (...); -- Regulamentul de aplicare nr. (...); -- Norme metodologice nr. (...); -- Decretul nr. (...); -- Normele-cadru nr. (...). **c) Articolele şi subdiviziunile** lor se abreviază astfel: **Ex.:** -- art. 1; -- alin. (1); -- lit. a); 7 -- parag. 1; -- pct. 1. Nu se prescurtează expresii de genul „alineatul prece dent", „în această lege" etc. Înşiruirile de articole şi/sau subdiviziuni ale lor se vor scrie în următorul mod: **Ex.:** -- art. 208, art. 209 alin. (2) lit. a) şi art. 215 C. pen.; -- art. 308 şi urm. C. proc. civ. Alineatele şi literele: în cazul grupării de mai multe alineate în cadrul aceluiaşi articol, etc., alineatul/litera se trece numai o dată. Dacă aparţin de articole diferite, alineatele/literele se trec de fiecare dată. Acelaşi mod de scriere se foloseşte şi în cazul punctelor şi al paragrafelor. **Ex.:** -- art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.; -- art. 209 alin. (2) şi (3) şi art. 215 alin. (1) C. pen.; -- pct. 2 lit. a) şi b) şi pct. 23 lit. a), b) şi c) din Legea nr. (...); -- pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. (...). **d) Indicii,** în cazul alineatelor sau literelor, se trec în paranteze **Ex.:** art. 1 alin. (2^1^), art. 100 lit. a^1^). 8 **Aplicarea** **prescurtărilor în jurisprudenţă** **2. Prescurtarea jurisprudenţei,** atât în textul de bază, cât şi în notele de subsol, se va face utilizându-se urmă toarele standarde: **a) Instanţa,** când este denumită generic, se scrie întotdeauna fără prescurtare şi cu literă mică. Prin excepţie, numele instanţei supreme (Curtea Supremă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), al Curţii Constituţionale şi al instanţelor europene se vor scrie cu literă mare: **Ex.:** -- tribunalul a decis (...); -- în considerentele curţii de apel (...); -- În practica Înaltei Curţi (...); -- În jurisprudenţa Curţii Constituţionale (...). Numele instanţei se scrie cu literă mare numai atunci când este individualizată. **Ex.:** -- Curtea de Apel Bucureşti solicită (...); -- Tribunalul Piteşti a hotărât (...). Când sunt citate pentru indicarea unei speţe, numele instanţelor şi al secţiilor se scriu întotdeauna prescurtat, utilizându-se următoarele prescurtări: **Ex.:** I.C.C.J. -- Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României C.C. -- Curtea Constituţională C.E.D.O. -- Curtea Europeană a Drepturilor Omului C.J.U.E. -- Curtea de Justiţie a Uniunii Europene 9 C.A. -- Curte(a) de apel Jud. -- Judecătoria C.S.J. -- Curtea Supremă de Justiţie Trib. -- Tribunalul Secţiile instanţelor judecătoreşti, precum şi sentin ţele/hotărârile/deciziile se scriu fără prescurtări, cu litere mici şi se pun între virgule. **Ex.:** -- C.S.J., secţia penală, decizia nr. (...); -- I.C.C.J., secţia de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. (...); -- Trib. Ploieşti, secţia penală, sentinţa nr. (...). Deciziile Curţii Constituţionale se scriu întotdeauna cu literă mare. **Ex.:** Decizia Curţii Constituţionale nr. 148/2000 refe ritoare la (...) (M. Of. al României, partea I, nr.... din...). **D. Citarea legislaţiei, a doctrinei şi a jurisprudenţei *1. Modul de citare*** Este recomandabilă o atenţie sporită asupra unui mod unitar şi coerent de citare. Pentru claritate şi o vedere de ansamblu a textului, este de preferat ca citatele din textele de lege, doctrina şi jurisprudenţa de specialitate să fie redate în notele de subsol, iar nu în textul de bază. Citatele vor fi scrise normal, cu acelaşi font ca şi restul textului, iar evidenţierea lor se va face prin plasarea între ghilimele (**„..."**). Întotdeauna trimiterile la sursele din care s-a făcut citarea se vor face **numai** în notele de subsol. 10 **Descrierea modului de citare** **Descrierea notelor de subsol** Partea dintr-un citat, indiferent de sursa acestuia, care nu este redată se înlocuieşte cu trei puncte între paranteze rotunde (\...). **Ex.:** \[art. 1 alin. (3) din Constituţia României prevede că în România „(\...) *dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme*" (...)\]. ***2. Trimiterile infra / supra*** Trimiterile în cadrul aceleiaşi lucrări se vor realiza numai prin intermediul notelor de subsol, iar nu prin apoziţii sau paranteze. Pentru a indica exact cititorului locul de trimitere, este de preferat ca trimiterea să se facă la articol şi numărul marginal al paragrafului (în cazul comentariilor şi al legilor comentate) sau numai la numărul marginal al paragrafului, în cazul lucrărilor numerotate în întregime de la 1 la... x. Totuşi, în cazul lucrărilor ce nu beneficiază de numerotarea marginală a paragrafelor, trimiterea se va face indicând gradul de titlu avut în vedere (capitol, secţiune etc.) şi numărul paginii la care se face trimitere. **Ex.:** A se vedea supra Capitolul I, Secţiunea 1, p. 10, parag. (4). ***3. Notele de subsol*** În funcţie de specificul operei, se pot utiliza mai multe sisteme de numerotare a notelor de subsol. În lucrările cu un pronunţat caracter teoretic (tratate, studii juridice etc.), notele se subsol se numerotează, de regulă, la **1 la... x** pe întreaga lucrare. În lucrările universitare (cursuri, manuale), numero tarea se face fie de la **1 la... x** pentru fiecare capitol sau porţiune importantă a materiei, fie de la **1 la... x** pe fiecare 11 pagină. În cazul lucrărilor practice (comentarii, legi comentate etc.), unde comentariile sunt sistematizate pe articole sau grupe de articole, numerotarea notelor de subsol se face de la **1 la... x**, pentru fiecare articol sau grup de articole. Toate notele de subsol încep cu **literă mare** şi se termină cu un **punct**. Dacă în cadrul aceleiaşi note de subsol se face trimitere la mai multe acte normative, lucrări etc., acestea vor fi despărţite între ele prin **punct şi virgulă (;).** **Ex.:** *I. Ceterchi, I. Craiovan*, Introducere în teoria generală a dreptului, Ed. ALL, Bucureşti, 1993, p. 13-14. sau *I. Ceterchi, I. Craiovan*, Introducere în teoria generală a dreptului, Ed. ALL, Bucureşti, 1993, p. 13-14; *Gh. Boboş*, Teoria generală a dreptului, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1996, p. 17-18. ***4. Citarea legislaţiei*** Actele normative se citează prescurtat, conform indicaţiilor deja amintite mai sus. De asemenea, citarea va include şi titlul complet al actului normativ. **Ex.:** O.U.G. nr. 58/2005 pentru modificarea Legii nr. 301/2004 privind Codul penal. Totdeauna când se citează un act normativ se va menţiona şi referinţa pentru identificarea lui (Monitorul Oficial, Buletinul Oficial etc.). Monitorul Oficial al României, respectiv, Buletinul Oficial al României, se va scrie astfel: 12 **Aplicarea modului în care se citează** **legislaţia** **Ex.:** -- M. Of. al României, partea I, nr.... din 10 ianuarie 2000; -- B. Of. nr.... din 10 mai 1980. Atunci când actul normativ este citat în text, în nota de subsol se va indica direct sursa în care poate fi găsit, fără a se face menţiunea *publicat în...*. Atunci când actul normativ este citat direct în nota de subsol, referinţa pentru identi **Descrierea modului în care se citează autorii** ficarea lui se va trece imediat după titlul acestuia, între paranteze. **Ex.:** -- O.U.G. nr. 58/2005 pentru modificarea Legii nr. 301/2004 privind Codul penal; sau -- O.U.G. nr. 58/2005 pentru modificarea Legii nr. 301/2004 privind Codul penal (M. Of. al României, partea I, nr. 552 din 28 iunie 2005). ***5. Citarea doctrinei*** **a) Autorii** se citează numai cu iniţiala prenumelui şi cu numele complet^2^. Evidenţierea numelui autorilor, atât în ***Bibliografie***, cât şi în notele de subsol se face cu caractere italice. Când un autor are două prenume, se trec ambele iniţiale, urmate de punct şi fără spaţiu între ele. Cratima (-) se foloseşte pentru separarea numelor sau prenumelor auto rilor numai în cazul numelor compuse. Când sunt mai mulţi autori, aceştia se separă prin virgulă. ^2^Pentru un punct de vedere diferit, conform căruia citarea autorilor se face folosind în întregime atât numele, cât şi prenumele autorului, a se vedea *U. Eco*, op. cit., p. 72-73. 13 **Descrierea modului în care se citează cărţile** **Ex.:** -- *V.M. Ciobanu* (...) -- *A. Ciobanu-Dordea* (...) -- *E.S. Tănăsescu, I. Muraru* (...) **b) Cărţile** se citează cu indicaţii complete, adică: **titlu şi subtitlu** (se scriu cu *caractere normale*), **ediţia** (numărul acesteia se trece cu caractere romane), **volumul** (prescurtat şi cu caractere romane), **editura** (prescurtat **Ed.**), locul şi anul publicării, numărul marginal sau pagina la care se face trimitere. **Ex.:** *I. Muraru, E.S. Tănăsescu*, Drept constituţional şi instituţii politice, ed. a XI-a, Ed. All Beck, Bucureşti, 2003, p. 100. Dacă un autor este citat cu mai multe cărţi, din care doar la una se face des trimitere în cadrul operei, respectivul autor va fi indicat în bibliografie numai cu acea carte şi va fi citat conform exemplului anterior, iar celelalte cărţi, citate sporadic, vor fi indicate, cu toate datele de referinţă, numai în notele de subsol. Dacă un autor este citat cu mai multe cărţi şi în cadrul operei se face des trimitere la toate acestea, toate cărţile vor fi indicate în bibliografie, iar la citarea în notele de subsol, pentru deosebirea lor, se va folosi şi o abreviere a titlului la care se face fiecare trimitere. **Ex.:** În ***Lista principalelor abrevieri*** se vor cita: -- *I. Muraru, M. Constantinescu*, Curtea Constituţională a României, Ed. Albatros, Bucureşti, 1997. -- *I. Muraru, M. Constantinescu*, Drept parlamentar românesc, Ed. Actami, Bucureşti, 1999. 14 **Descrierea modului în care se citează articolele şi studiile din publicaţiile periodice.** În ***notele de subsol*** se vor cita: -- *I. Muraru, M. Constantinescu*, Curtea Constituţională..., p\..... -- *I. Muraru, M. Constantinescu*, Drept parlamentar..., p..... Dacă o carte este citată de mai multe ori, dar nu atât de des încât să justifice abrevierea şi includerea ei în lista de abrevieri, aceasta va fi citată numai prima dată cu indicaţii complete, iar ulterior se va cita doar numele autorului, cu menţiunea „op. cit." şi numărul marginal sau pagina la care se va face trimitere. **Ex.:** ***Citare iniţială:** I. Muraru, E.S. Tănăsescu*, Drept constituţional şi instituţii politice, ed. a XI-a, Ed. All Beck, Bucureşti, 2003 ***Citări ulterioare:** I. Muraru, E.S. Tănăsescu*, op. cit., p..... Lucrările la care se face trimitere sporadic vor fi de fiecare dată citate în notele de subsol, cu toate datele de referinţă. **Articolele şi studiile din publicaţiile periodice** se citează similar cărţilor, cu indicarea tuturor elementelor de identificare: **iniţiala prenumelui şi numele autorului**, **titlul complet** al articolului, **în publicaţia**, cu **număr/an** şi **pagina** de trimitere. Când se face trimitere la articole din publicaţii periodice care folosesc un alt sistem de numerotare a apariţiilor (de ex., publicaţiile anuale, împărţite pe părţi), iar numerotarea paginilor se face, de regulă, de la 1 la x pe an 15 şi nu pe fiecare număr, trimiterea se va face conform acelui sistem de citare. **Ex.:** *S. Popescu*, Cercetări de metodologie juridică, în sprijinul activităţii de elaborare a dreptului, Studii de Drept nr. 1-2/1999, p. 8. **6. Citarea jurisprudenţei** se face cu referinţe complete privind instanţa, secţia (dacă este cazul), numărul şi anul deciziei, utilizându-se prescurtările indicate mai sus. Totdeauna când se citează o speţă se va indica şi sursa din care a fost preluată, iar dacă speţa nu a mai fost publicată, se va face menţiunea *nepublicată*. **Ex.:** -- I.C.C.J., secţia penală, decizia nr.... din 1 iunie 2000, în Curierul Judiciar nr..../2000. -- C.C., decizia nr..../2001 (M. Of. al României, partea I, nr.... din 10 august 2002). -- Jud. Iaşi, sentinţa penală nr.... din 10 iunie 2002, nepublicată. Dacă se face trimitere la o speţă publicată într-o revistă sau o culegere de practică judiciară, în care acea speţă este însoţită de o notă sau un comentariu, în nota de trimitere se va face menţiune despre aceasta. **Ex.:** I.C.C.J., secţia penală, decizia nr.... din 10 mai 2005, în Curierul Judiciar nr..../2005, p...., comentată de *C. Mitrache*. Dacă trimiterea se doreşte a fi făcută la o opinie din nota sau comentariul aferent unei speţe, atunci ordinea de citare va fi următoarea: 16 **Ex.:** A se vedea *C. Mitrache*, Comentariu la decizia nr.... din 10 mai 2005 a I.C.C.J., secţia penală, în Curierul Judiciar nr..../2005, p..... Soluţiile instanţelor europene (C.E.D.O., C.J.U.E.) se citează prin indicarea numelui speţei. **Ex.:** C.E.D.O., Cauza Rotaru c. România.... 17 **9.5. Tema de reflectie pentru unitatea de învaţare nr. 9** ------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Comentaţi în maxim 300 de cuvinte modul in care o citare corectă a lucrărilor utilizate la redactarea unei cărţi sprijină dezvoltarea ştiinţei dreptului. Folosiţi spaţiu de mai jos pentru scrierea răspunsului: ------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- 18 **9.6. Test de autoevaluare pentru unitatea de învaţare nr. 9** +-----------------------------------------------------------------------+ | 1\. Redactarea unui referat presupune: | | | | a\) alcătuirea unor colaje din alte lucrări; | | | | b\) documentarea în prealabil; | | | | c\) copierea unor lucrări de prestigiu; | | | | 2\. Orice lucrare redactată trebuie să aibă: | | | | a\) o fişă a lucrărilor citite înainte de alegerea temei lucrării ; | | b) un cuprins; | | | | c\) un număr de pagini suficient de mare; | | | | 3\. Articolele şi studiile din publicaţiile periodice se citează: a) | | similar cărţilor; | | | | b\) doar cu numele autorilor; | | | | c\) doar cu numele publicaţiei periodice; | +-----------------------------------------------------------------------+ **9.7. Raspunsuri la testul de autoevaluare pentru unitatea de învaţare nr. 9** Răspunsurile corecte sunt: 1 -- b; 2 -- b; 3 -- a; 19 **9.8. Bibliografie pentru unitatea de învaţare nr. 9** 1\. **Ion Biberi** -- **[Arta de a scrie şi de a vorbi în public]**, Ed. Enciclopedică Română, Bucureşti, 1972 2\. **Stefan Deaconu -- [Metodologie juridică]**, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2013 3\. **Umberto Eco -- [Cum se face o teză de licenţă],** Ed. Pontica, Bucureşti, 2000 4\. **Oana Iucu -- [Metodica predării ştiinţelor sociale]**, Ed. Fundaţiei ,,D. Bolintineanu'', Bucureşti, 2002 5. **Sorin Popescu, Cătălin Ciora, Victoria Ţăndăreanu -- [Aspecte practice de tehnică şi evidenţă] [legislativă],** Ed. Monitorul Oficial, Bucureşti, 2008 6. **Sofia Popescu, Dragoş Iliescu -- [Probleme actuale] [ale metodologiei juridice],** Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1979 20