Introducere.Fondatori. Perspective (3) PDF

Sociologia - știință  Sociologia spontană - bazată pe simțul comun.  Simțul comun – Observăm și interpretăm realitatea în funcție de propriile interese, norme și valori, prejudecăți. Nu este o imagine obiectivă a realității (ex. Platon – mitul peșterii).  Cunoașterea spontană este...

Sociologia - știință  Sociologia spontană - bazată pe simțul comun.  Simțul comun – Observăm și interpretăm realitatea în funcție de propriile interese, norme și valori, prejudecăți. Nu este o imagine obiectivă a realității (ex. Platon – mitul peșterii).  Cunoașterea spontană este limitată (propriul grup, mediu). Presiunea grupului.  Acceptăm informații fără a le verifica – dacă sunt pe placul nostru, dacă provin dintr-o sursă cu autoritate, dacă am fost expuși îndelung la acele informații. Lipsește spiritul critic.  Cunoașterea comună se bazează pe experiența de zi cu zi, pe afect; e o cunoaștere neverificată. Nașterea sociologiei a însemnat punerea sub semnul întrebării a simțului comun în abordarea și interpretarea fenomenelor și proceselor sociale. Sociologia - știința care studiază (sistematic) societățile umane. Studiul obiectiv și sistematic al comportamentului uman și al societăților a apărut abia la începutul secolului al XIX-lea. Necesitatea studierii obiective a faptelor sociale (Durkheim). Societatea Statul Anterior,  Platon – cetatea ideală (structură). preocuparea  Principiul oikeiopragiei – diviziune a muncii – filosofi pentru studierea (înțelepți), războinici și producători (virtuți). Cetatea ideală – condusă de filosofi care nu dispun de fenomenelor proprietate, nu au familie pentru a nu fi corupți. sociale -  Aristotel – omul ”ființă socială”. Omul este regăsită în ceea ce este datorită acţiunii sale în societate. Aristotel a studiat modul de organizare politică şi filosofie, teoria  socială a diferite state realizând o tipologie – forme adevărate și forme corupte de guvernământ. politică sau economie.   Thomas Hobbes (1558 – 1679)  Leviatan – stare naturală – dreptul natural – dreptul de a folosi orice mijloace pentru a Anterior, supraviețui - (“homo homini lupus”).  Contractul social preocuparea  Putere absolută pentru studierea  John Locke (1632-1704) fenomenelor  Stare naturală – contract social  Separarea puterilor în stat sociale -  Limitarea puterii (guvernământ limitat) regăsită în filosofie, teoria  Jean Jacque Rousseau (1712-1778)  Stare naturală - omul corupt de civilizație (inegalitate socială). Soluția - renunțarea la politică sau vechile învățături  Contract social – voința generală economie.  Auguste Comte (1798-1857)  Considerat fondatorul sociologiei - a introdus termenul de “sociologie” - ştiinţă a societăţii, cea mai complexă dintre toate științele.  Studiul societăţii trebuie realizat prin statica socială Fondatorii (structura societăţii) şi dinamica socială (schimbările sociale). sociologiei  Pozitivism – teologie, metafizică Herbert Spencer (1820 –1903)  Analogie societate – organism biologic. Instituţiile Nașterea sociologiei a însemnat sociale (familia, religia, statul) sunt asemănătoare cu punerea sub semnul întrebării a organele corpului uman. Evoluţia societăţii este identică cu evoluţia organismului. simțului comun în abordarea și interpretarea fenomenelor și  Preia de la A. Comte distincția dintre statica şi dinamica socială proceselor sociale.  Pune bazele teoriei sistemice despre societate.  În societate acţionează selecţia naturală: supravieţuiesc numai cei care s-au dovedit capabili să se adapteze – darwinism social (critica).  Neintervenția guvernământului în evoluția naturală.  Emile Durkheim (1858-1917)  Obiectivitate – studierea faptelor sociale. Fondatorii sociologiei  Diviziunea muncii - factor determinant al coeziunii sociale.  Solidaritatea mecanică și solidaritatea organică.  Anomia socială - desemnează starea de Nașterea sociologiei a dereglare a funcționării unui sistem social. însemnat punerea sub  Cercetare – rata sinuciderilor (a folosit pentru prima dată statistica). semnul întrebării a  Explicația – gradul de integrare socială. simțului comun în abordarea și Max Weber (1864-1920) interpretarea  Schimbarea socială - determinată într-o măsură mare de valorile și ideile indivizilor. fenomenelor și  Acțiunea socială – comportamentul individului orientat înspre alți indivizi, proceselor sociale. acțiunea are un sens. Comportamentul uman - determinat de valori și intenții. Karl Marx (1818-1883)  A încercat să explice schimbările sociale concentrându-se asupra aspectelor de natură economică.  Asociază societatea cu un organism viu, un întreg format din diferite componente cu funcții diferite.  Importanța aspectelor de natură economică – societatea este divizată între cei care dețin mijloacele de producție și cei care nu le dețin (proprietatea privată a mijloacelor de producție). Ordinea socială – exploatare și conflict.  Schimbarea se va produce prin conflictul dintre cele două categorii - lupta de clasă.  Mijloacele de producţie influențează structura societăţii (relaţiile de producţie) iar structura determină o anumită suprastructură (componentele politice, ideologice, legale şi religioase ale unei societăţi).  Mijloacele de producţie (dezvoltarea tehnologică) produc schimbarea relațiilor de producție (apar noi clase sociale) și implicit schimbarea suprastructurii.  Schimbarea socială este determinată de dezvoltarea economică și nu de valorile umane (Max Weber).  Funcționalismul (perspectiva funcționalistă) studiază modul în care o practică socială sau instituție contribuie la continuitatea și supraviețuirea unei societăți. Practica socială – activități  Accent – societate, consens social prin împărtășirea valorilor și a credințelor.  Perspectivă teoretică – pornește de la ideile lui Comte, Spencer și Durkheim. Perspectiva Bronislav Malinowski (1884-1942) funcţionalistă  A pus bazele funcţionalismului sociologic. Societatea este un sistem, un ansamblu de elemente legate între ele în cadrul unei formaţiuni mai complexe şi relativ stabile. Fiecare element (instituţii - familia, economia, statul, educaţia) îndeplineşte funcţii sociale distincte iar societatea tinde către un echilibru social.  Schimbarea socială are loc în cadrul sistemului - trebuie menținute echilibrul şi stabilitatea. Schimbările revoluționare nu sunt dezirabile.   Pentru ca sistemul social să supravieţuiască el trebuie să îndeplinească anumite funcţii; acestea permit adaptarea şi reglarea sistemului.  Funcții și disfuncții în cadrul unei societăți. Funcțiile se referă la acele comportamente care ajută la supraviețuirea întregului iar disfuncțiile se referă la acele comportamente dezintegratoare Robert K. care pun în pericol supraviețuirea întregului. Disfuncțiile sunt determinate de procese și fapte Merton (1910 - sociale ce pot afecta coeziunea socială.  Înlăturarea sau diminuarea influenţei 2003) disfuncţionalităţilor - esenţiale pentru stabilitate, consens social şi integrare socială.  Funcțiile manifeste se referă la comportamente sau acțiuni care au un scop intenționat, prestabilit iar funcțiile latente se referă la efectele neintenționate ale acțiunilor.  Indienii Hopi (funcția manifestă și cea latentă)  Exemplu – religia   A elaborat teoria structural-funcţionalistă, cu accent pe factorii ce determină coeziunea socială.  Prin intermediul structurii se poate analiza Perspectiva ordinea funcţională a unei societăţi, iar sistemul social se distinge prin organizarea structural –  structurală şi funcţională a societăţii. Societatea – întreg format din părți funcționalistă interdependente. Toate aceste părți relaționate contribuie la menținerea sistemului ca întreg. Talcott Parsons  Consensul social, ordinea, integrarea ajută la menținerea și progresul societății pe baza (1902-1972) valorilor și normelor împărtășite - indivizii au scopuri comune, își doresc să se conformeze iar conflictul este evitat.  Fiecare sistem social prezintă 4 funcții – adaptare, atingerea scopurilor, integrare și menținerea tiparelor.   Perspectiva conflictualistă explică evoluţia şi funcţionarea societăţii prin conflict, prin lupta dintre indivizi, grupuri, clase sociale, luptă determinată de motive diverse şi care se finalizează cu dezordine şi tensiune socială.  Relațiile dintre indivizi se bazează pe competiție – element al progresului.  Comparație cu funcționalismul  Exemplu – manifestări – intervenția în forță a Teoria poliției – funcționalism - menținerea ordinii sociale  Conflict – suprimarea libertății de exprimare a celor conflictului care nu dețin puterea în societate.  Din tensiunea dintre grupuri şi indivizi rezultă direcţia de evoluţie a unei societăţi.  Conflictul este normal, lupta pentru resurse și pentru putere este normală în societate.  Principalul iniţiator al acestei perspective a fost Karl Marx - conflictul dintre clase.  Georg Simmel (1858-1918)  Societatea este alcătuită din forţe adverse care se luptă între ele. Conflictul este inerent în viaţa socială şi în formarea şi evoluţia vieţii în grup.  Grupurile au interese diferite iar resursele sunt limitate – conflict. Lewis Coser Teoria  Conflictul este intrinsec în societate iar în anumite condiții el îndeplinește funcții pozitive (conflictul este funcțional)- conflictul poate conflictului ajuta la clarificarea anumitor valori de bază, la identificarea unor probleme ce ar trebui rezolvate.  Apartenența la diverse clase, la grupuri etnice, religii previne divizarea societății.  Structura socială este ferită de destrămare datorită identităților noastre variate.  Exemplu - mişcările sociale din S.U.A. pentru drepturile minorităților rasiale.  Perspectiva interacţionistă - accent pe studiul raporturilor dintre individ și societate. George H. Mead (1863-1931)  Analizează interacțiunea dintre indivizi, Modelul interacțiune bazată pe simboluri (reprezentări care au sensuri convenite). interacțiunii Simbolul ne ajută sa trecem dincolo de realitatea palpabilă, gândirea simbolică face ca experiențele indivizilor să nu se limiteze simbolice la ceea ce aud, văd sau simt.  Prin simbol omul îşi reprezintă obiecte, idei, evenimente; el mediează înţelegerea şi comunicarea dintre oameni în cadrul interacţiunilor. Simbolurile îmbracă diferite forme: cuvinte (scrise sau vorbite), gesturi, îmbrăcăminte, artefacte.  Erving Goffman (1922-1981)  Pornește de la interacțiunea dintre indivizi care este văzută ca o serie de mini-drame. Indivizii sunt actori ce îndeplinesc mai multe roluri și încearcă prin intermediul acestor roluri să manipuleze audiența. Este extrem de important pentru acești actori să își păstreze propria identitate, să nu uite cine sunt. Analiza dramaturgică  Conceptul de “dramaturgie socială” – indivizii prezintă numai unele dimensiuni ale personalităţii lor şi ascund anumite trăsături, jucând roluri adecvate în funcție de audiență și de circumstanțe. Pentru a avea succes individul trebuie să-şi joace rolul asfel încât să fie acceptat de către ceilalţi; pentru aceasta el trebuie să cunoască bine regulile sociale şi să fie credibil.  Diferența scenă - culise