Geografie Populației - Universitatea "Ovidius" (Romanian PDF)

Universitatea „Ovidius” din Constanța Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole GEOGRAFIA POPULAȚIEI ~9~ Migrația populației conf.univ.dr. Igor SÎRODOEV...

Universitatea „Ovidius” din Constanța Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole GEOGRAFIA POPULAȚIEI ~9~ Migrația populației conf.univ.dr. Igor SÎRODOEV 2018/2019  Cuprins 1. Particularitățile migrației populației a) Perioada modernă (1700-1950) b) Perioada contemporană (după 1950) 2. Cauzele mobilității populației 3. Clasificarea migrațiilor: a) după criteriul temporal b) după criteriul cauzal c) după criteriul administrativ  Particularitățile migrației populației Perioada modernă (1) Caracteristici ale perioadei: Marile Descoperiri Geografice Industrializarea Începuturile urbanizării Explozia demografică Cauzele care au favorizat accelerarea mobilității: Extinderea marilor proprietăți Declinul meșteșugurilor Apariția crizelor economice de supraproducție Persecuții etno-religioase  Particularitățile migrației populației Perioada modernă (2) Migrația internă Țările industrializate de timpuriu: Spre bazinele carbonifere (Yorkshire, Ruhr, franco-belgian) Spre marile metropole (Paris, Londra, Berlin) Migrarea spre vest în SUA Rusia Colonizarea Siberiei (din sec. XVII) Colonizarea stepelor de la N de M.Neagră (sf. sec. XVIII) – 10 mil.pers. Migrații forțate (1919-1953) cu trei vârfuri: Colectivizare (1930-1934) Teritorii noi și „colaboraționiștii” (1940-1944) Colectivizare, valul doi (1947-1952) China Colonizarea Manciuriei Limitări: Italia fascistă în Mezzogiorno  Particularitățile migrației populației Perioada modernă (3) Migrația internațională Formarea sistemului colonial (sec. XVI) Migrația spontană britanicii până în 1850 germanii și scandinavii în 1850-1900 italienii și est-europenii în 1900-1950 Limitarea migrației (Australia sf.sec. XIX, SUA 1924 etc.), segregare Imigrare în Europa (dinspre sud spre nord-vest, pe urmă dinspre est spre vest) Marea migrație europeană a antrenat între 1700-1914 cca 70 mil.pers.: ✗ Ins. Britanice – 17 mil.; Italia – 15 mil.; Spania – 6 mil.; Germania – 5 mil.; Portugalia – 3 mil.; Polonia – 3 mil. Zone de origine: ✗ Reminiscențe ale relațiilor feudale (Andaluzia, Extremadura, Mezzogiorno) ✗ Zone dens populate (Galicia, N Portugaliei)  Particularitățile migrației populației Perioada modernă (4) Marea migrație chineză – 12 mil. pers. Singapore (majoritari), Malaysia, Thailanda, Indonezia, ins. din Pacific Japonezii – 2 mil. pers. ins. din Pacific, America Latină, V SUA Indienii – 3 mil. pers. colonii ale Imperiului Britanic (Guyana Britanică, Trinidad-Tobago, Fiji, E Africii, Natal, Mauritius) destinații tradiționale (Birmania, Singapore, Malaysia) Arabii (creștini) – 1 mil. pers. Argentina, Brazilia, Columbia, Venezuela, America de Nord, Europa Particularitățile migrației populației Perioada modernă (5)  Particularitățile migrației populației Perioada contemporană (1) Migrațiile interne În statele dezvoltate – epuizarea rezervelor de forță de muncă rurală, scad în importanță Rurbanizarea (Paris, Londra) Regiunile industriale decăzute SUA – spre Sunbelt și NV În statele în curs de dezvoltare Exodul rural (cca 30 mil. pers. anual) Urbanizarea explozivă Noi fronturi pioniere: Brazilia, Kalimantan NV Chinei  Particularitățile migrației populației Perioada contemporană (2) Migrațiile internaționale Schimburile de populație în Europa – germanii din Polonia, Cehoslovacia, România (12 mil.); polonezii din Galiția (3 mil.), populația islamizată din Balcani; rușii din fostele republici ale URSS după 1991 (4 mil.); germanii din spațiul fost socialist (2 mil.) în Asia – musulmani și hinduiști în fosta colonie britanică India în Asia și Africa – decolonizare (1.5 mil. de francezi din Algeria; 0.5 mil. de portughezi din Angola, Mozambic sau Guineea Bissau (după 1975)) „brain-drain” – atragerea cadrelor cu pregătire superioară în statele dezvoltate spre Europa de V dinspre S Europei (anii 1950) dinspre Turcia, Iugoslavia, N Africii (anii 1970) dinspre E Europei (prezent) Migrația de retur Noi arii de atracție Petrolul din zona Golfului Persic Regiunile miniere din Africa Australă Regiunile cu agricultura de plantație din Africa de V Israelul – zonă de regrupare a populației evreiești (2.5-3 mil.) Asia de SE Imigrația clandestină  Particularitățile migrației populației Perioada contemporană (3) Categorii de state din punct de vedere al migrației internaționale: 1) State repulsive Haiti, Afghanistan, state africane 2) State marcate de „purificări etnice” Ex-Iugoslavia, Burundi, Ruanda 3) State furnizoare de mâna de lucru Turcia, statele din Maghreb, Mexic, Filipine, România 4) State de tranzit Polonia, Thailanda, Brazilia, Chile, Argentina, Federația Rusă 5) State atractive la nivel regional Rep. Africa de Sud, Côte d'Ivoire, Venezuela 6) State atractive la nivel internațional Franța, Marea Britanie, SUA, Germania, Japonia, Elveția, Coreea de Sud 7) State dependente de migrațiile internaționale Israel, monarhiile de la Golful Persic, Australia, Canada. Particularitățile migrației populației Perioada contemporană (4) http://www.diercke.de/bilder/omeda/800/111035E_1_Erde_Migration.jpg  Particularitățile migrației populației Perioada contemporană (5) Fluxul de migranți internaționali – 257.7 mil. pers. în 2017 (3.4% din populația Globului) https://migrationdataportal.org/?i=stock_abs_&t=2017  Cauze (1) Mobilitatea populației este influențată de contradicțiile și ambiguitățile raporturilor dintre societăți și spațiul în care trăiesc, produc și se reproduc. Cauze: a) cauzele economice Căutarea condițiilor mai bune de viață Terenuri libere (grecii antici, nomazii) Surse de materii prime (fenicienii, Alaska, Australia) Locuri de muncă mai bine remunerate Accesul la facilitățile societății de consum de tip occidental Exodul inteligenței b) cauzele politice Controlul teritoriilor periferice Colonizare cu populație fidelă (germanii în C și E Europei, Imperiul Roman) Transferul populației ocupate (cucerite), considerată nesigură (evreii, tătarii din Crimeea, cecenii, kalmucii etc.) c) cauzele demografice Presiunea demografică (populații antice) Explozia demografică (popularea Lumii Noi)  Cauze (2) d) cauzele sociale Îmbunătățirea condițiilor sociale Lipsa unor drepturi și statutul inferior (irlandezii sub ocupație engleză) Populații cu spirit comercial (chinezii în sud-estul Asiei) e) cauzele psiho-sociale Regruparea familiilor Emigrație în etape (românii, moldovenii, bulgarii, polonezii etc.) f) cauzele etno-religioase Oprimare pe criterii etnice sau religioase Rușii lipoveni (staroveri) Sectele neoprotestante (pelerinii (Massachusets), prezbiterienii, metodiștii etc.) g) cauzele educaționale Atracția exercitată de marile centre universitare Orașe mari (Paris) Orașe mici cu profil universitar (Heidelberg, Tübingen, Freiburg, Oxford, Cambridge)  Cauze (3) h) cauzele sanitare Atracția exercitată de centrele spitalicești Așezări balneoclimatice Migrație de pensionare i) cauzele culturale Atracția exercitată de marile centre / evenimente culturale Marile centre ale festivalurilor (Salzburg, Bayreuth, Cannes) Mișcări turistice Marile pelerinaje religioase j) cauzele naturale Factorii climatici și telurici (vulcanism, cutremure) Glaciațiuni cuaternare Aridizare Migrația este considerată acea formă de mobilitate care modifică distribuția spațială a populației unui teritoriu dat într-o manieră durabilă.  Clasificarea mobilității populației Clasificarea mobilității populației Criteriul temporal: Definitive vs. temporare Succesive vs. migrații de retur Criteriul administrativ: Interne vs. internaționale  Criteriul temporal: Migrațiile definitive (1) Migrațiile definitive Presupun stabilizarea migrantului într-un alt loc decât cel de origine, la nivelul unei generații sau ca etapă în migrația succesivă a) migrațiile de regrupare Grecia-Turcia (1923) Grecii anatolieni – 1.2-1.5 mil. Musulmani din Grecia – 300 mii Bulgaria-România (1940) Bulgarii din Dobrogea – 100 mii Românii din Cadrilater – 150 mii Etiopia-Eritreea (1993) Etiopienii creștini vs. tigrinii musulmani b) comerțul cu sclavi Africa de Vest → America (Antile, S SUA, NE Braziliei) Agricultura de plantație (sec. XVII-XIX) Prosperitatea porturilor (Bristol, Bordeaux)  Criteriul temporal: Migrațiile definitive (2) c) migrațiile de cucerire Marile migrații (sec. III-XIII) hunii, germanii, turanicii, mongolii, iranienii, arabii d) infiltrările continui pe teritoriul altui stat sau grup etnic Se desfășoară în grupuri mici, depășirea unui prag numeric este importantă Slavii (sec. VI), paștunii (după 1950) e) migrațiile de retragere Replierea în arii izolate și greu accesibile; mișcări metanastatice Caucazul Mare, Pamir, Hindukuș, Karakorum, khoisanoizii  Criteriul temporal: Migrațiile temporare (1) Migrațiile temporare 1. Migrațiile alternante a) navetismul Aglomerații urbane, rețea de transport, oferta de locuri de muncă Limita maximă a timpului de parcurs nu depășește 2 ore Mișcările centripete – spre mari aglomerații urbane Mișcările centrifuge – spre arii periurbane b) migrațiile săptămânale Distanță mai mare, regiuni izolate, forța de muncă slab calificată c) migrațiile periodice (sezoniere) Activități agricole, silvice dinspre Europa de Est spre Grecia, Italia, Spania dinspre statele din Sahel spre zona Costieră (Coasta de Fildeș, în special) din sudul Italiei spre America de Sud (în trecut) Migrațiile la termen (diplomați, specialiști (expatriați))  Criteriul temporal: Migrațiile temporare (2) Migrațiile temporare 2. Nomadismul și transhumanța a) Nomadismul este o formă de mobilitate determinată de condițiile naturale mai puțin prielnice organizării unei economii agricole stabile (păstori, culegători, vânători) tuaregii din Sahara beduinii din Orientul Apropiat și NE Africii massaii din E Africii mongolii din Asia Centrală kazahii din fosta URSS „Beduinizare” populațiile turcice și iraniene din munții Iranului țiganii Seminomadism b) Transhumanța reprezintă pendularea între regiunile înalte cu pășuni de vară și zonele mai joase cu climat mai blând pentru iernat Afganistan, Iran, Turcia  Criteriul cauzal a) migrațiile spontane redistribuirea forței de muncă, eliminarea presiunii demografice, exodul rural b) migrațiile organizate cu acordul persoanelor deplasate colonizările (șvabii în Banat sec. XVIII) „transmigrațiile” (dinspre ins. Java, Madura, Bali spre Kalimantan, Noua Guinee) c) Migrațiile forțate fără consimțământul migranților comerțul cu sclavii negri deportările (popularea Australiei, Guyanei franceze, Siberiei) regrupările partajarea coloniei britanice India în 1947 – 14-15 mil. pers. expulzarea germanilor după 1945 din Pomerania, Silezia și Sudeți – 9.5 mil. pers. refugierile Afghanistan (5-6 mil.), palestinienii (4.5 mil.), columbienii (0.9 mil.), fosta Iugoslavie (0.8 mil.), Sri Lanka (0.6 mil.), Sierra Leone (0.5 mil.), Georgia, Rep. Moldova Nr. total al refugiaților sub mandatul ONU – 25.4 mil. în 2017  Criteriul cauzal Persoanele deplasate în interiorul țării http://www.internal-displacement.org/assets/library/Media/201405-globalOverview-2014/13.-201405-map-global-overview-en-01.png  Criteriul administrativ Migrațiile interne Desfășurate în interiorul granițelor unui stat exod rural (Masivul Central Francez, Țara Galilor, N Scoției etc.) „contraurbanizare” migrațiile urban-urban migrațiile rural-rural (rezervă de terenuri: Brazilia, Indonezia, Kazahstan) Migrațiile internaționale Migrația legală vs. migrația clandestină Conflicte, respingere, mișcări xenofobe sau rasiste Zone cu hidrocarburi (Asia de SV), agricultura speculativă (Coasta de Fildeș, Malaysia) Spre marile migrații urbane (SUA), spre zonele rurale (America Latină, Canada)