Tipuri de Contracții Musculare PDF

# TIPURI DE CONTRACŢII MUSCULARE ## 1. Secusa muşchiului gastrocnemian - Secusa reprezintă cea mai simplă formă de activitate musculară, adică contracția unică sau elementară, provocată în condiții experimentale prin excitarea muşchiului cu un singur stimul. - Secusele sunt extrem de rare în cond...

# TIPURI DE CONTRACŢII MUSCULARE ## 1. Secusa muşchiului gastrocnemian - Secusa reprezintă cea mai simplă formă de activitate musculară, adică contracția unică sau elementară, provocată în condiții experimentale prin excitarea muşchiului cu un singur stimul. - Secusele sunt extrem de rare în condițiile obişnuite de activitate a organismului (clipitul, contracţiile frisonale), muşchii scheletici contractându-se, de regulă, sub formă tetanică (tonică). - În condiţii experimentale se pot produce secuse prin aplicarea unui stimul electric, fie direct pe muşchiul gastrocnemian de broască, fie prin intermediul nervului sciatic care-l deserveşte. - Curba rezultată are formă de clopot asimetric, iar pe traseul ei se disting 3 perioade şi anume: - **P.L.** - perioada latentă (10 ms) - **P.C.** - perioada de contracție (50 ms) - **P.R.** - perioada de relaxare (60 ms) ### 1. Perioada latentă (P.L.) - este perioada de timp dintre momentul aplicării excitantului şi începutul contracției. - Această perioadă este de 10 ms la gastrocnemianul de broască și doar de 1 ms la muşchii mamiferelor şi de două ms la muşchii scheletici ai omului; perioada latentă mai variază şi în funcție de starea funcțională a muşchiului. - Toți factorii care favorizează procesele metabolice, cum ar fi temperatura între anumite limite, scurtează durata P.L., în timp ce oboseala, frigul, deshidratarea etc. cresc această durată. ## 2. Contracţiile tetanice - Tetanosul reprezintă cel de al doilea tip de contracție, care se produce în condițiile aplicării excitanților succesivi. - Contractiile muşchilor în organism au loc sub influenţa impulsurilor ritmice care pleacă de la sistemul nervos central (SNC). - Aceste impulsuri succesive. plecate de la motoneuronii măduvei spinării spre muşchi au între ele un interval de timp mult mai mic decât 120 ms, cât este durata secusei. - C'a urmare, la nivelul muşchiului are loc un fenomen de sumare a contractiilor, care se exteriorizează printr-o contracţie puternică și de lungă durată – contracția tetanică. ### Determinismul P.L. - are la bază atât factori fiziologici, cât și factori fizico-mecanici, legați de inerția sistemelor de inregistrare. - În plan fiziologic, apariția P.L. este motivată de timpul necesar invadării procesului de excitaţie in profunzimea fibrelor musculare şi apariţiei potențialului de acţiune (PA) care se produce chiar la debutul P.L., precum şi de timpul în care se produc unele modificări la nivelul sistemului contractil, care preced contracția propriu-zisă şi care se exteriorizează prin relaxarea uşoară a muşchiului şi producerea de căldură. - Muşchii rapizi (palizi) au P.L. mai mică decât cei lenţi (roșii). ### 2. Perioada de contractie (P.C.) - este perioada dintre începerea traseului ascendent şi punctul maxim al deflexiunii. - Durata acestei perioade este de 50 ms la gastrocnemianul de broască și de numai 10 ms la muşchii rapizi ai ochiului de la mamifere. - Folosindu-se sisteme de înregistrare fără inertie s-au obţinut şi la broască valori ale P.C. de ordinul a 20 ms. ### 3. Perioada de relaxare (decontracţie) - este perioada în care muşchiul revine la lungimea inițială. - Această perioadă (P.R.) durează, de regulă, 60 ms, astfel încât întreaga secusă se întinde pe o perioadă cuprinsă între 120 şi 130 ms. ### Excitarea muşchiului cu impusuri ritmice - (fiecare impuls fiind apt de a provoca o secusă) va determina un răspuns al cărui caracter va depinde de frecvența excitaţiilor: - **dacă intervalul dintre doi excitanți succesivi este mai mare decât durata secusei (120 ms).** adică frecvența este de 5-6 impulsuri/s (5-6 Hz) muşchiul va răspunde tot prin atâtea secuse; - **dacă intervalul este mai mic de 120 ms, adică frecvența excitanților creşte (10-40 Hz).** fiecare excitant succesiv îşi va însuma efectul cu cel al excitantului precedent, fiindcă acesta din urmă nu va mai avea timpul necesar descrierii în întregime a secusei. În acest caz se disting două situaţii şi anume: - **dacă excitantul succesiv cade în perioada de revenire a secusei,** deci intervalul între 2 excitanți succesivi este mai mare de 60 ms (10 ms P.L. + 50 ms P.C.), adică frecvența excitanților successivi este de 10-12 Hz, se obțin contracţii incomplet fuzionate, alcătuind un tetanos incomplet sau zimţat; - **dacă excitantul succesiv cade în perioada de contracție a secusei,** deci la un interval între 2 excitanți succesivi mai mic de 60 ms, adică o frecvență de 25-40 Hz, se obțin contracții complet fuzionate, prelungite şi mai puternice, alcătuind un tetanos complet sau neted. ### În funcție de evoluția frecvenței excitanților pe parcursul tetanosului neted, acesta poate fi: - **orizontal**, care indică o uniformitate a contracțiilor; - **ascendent**, care se obține la excitanți cu frecvență optimă, în sensul că, fiecare excitant succesiv găseşte muşchiul într-o stare de excitabilitate crescută, adică fază de exaltare și care corespunde postpotențialului negativ; - **descendent**, care se obține prin mărirea în continuare a frecvenței excitanților peste valoarea la care s-a produs platoul ascendent (de ex.100 Hz). Peste această frecvență amplitudinea tetanosului scade progresiv, până la dispariția completă. Acestea sunt frecventele pesimale, când fiecare excitant succesiv găsește muşchiul într-o stare de excitabilitate scăzută, caracteristică perioadei refractare absolute sau relative. Un platou descendent se obţine şi prin obosirea experimentală a muşchiului. - **Frecvența cea mai mică a excitanților la care tetanosul incomplet se transformă în tetanos complet se numeşte frecvență critică.** Valoarea acestei frecvenţe nu este mereu aceeaşi, temperaturile scăzute, oboseala și alți factori reducând frecvenţa critică, prin prelungirea duratei fiecărei contracții elementare a muşchiului. ### O caracteristică a contracțiilor tetanice este aceea că, - la aceeaşi stare funcţională a muşchiului şi aceeaşi intensitate a excitantului, acestea au o amplitudine mai mare decât cea a secusci. - Fenomenul se datorează însumării efectelor mecanice, care duce la creşterea forţei. ### O altă caracteristică - constă în aceea că în timpul tetanosului se însumează numai forţa adică efectele mecanice, nu și cele bioelectrice. - O înregistrare simultană a efectelor mecanice cu frecvența excitanților și cu efectele lor bioelectrice dovedește că fiecărui excitant aplicat îi corespunde un potențial de acțiune separat, atâta timp cât frecvența excitanților nu depăşeşte labilitatea funcțională a preparatului, adică excitantul succesiv nu cade pe parcursul perioadei refractare absolute. - Muşchii scheletici, spre deosebire de miocard, au o durată redusă a perioadei refractare absolute şi relative, ceea ce face posibilă apariția contracţiilor tetanice. ### Tipuri de contracții musculare - două secuse; - tetanos incomplet (platou zimţat); - tetanos complet (platou neted).