Faptul juridic - PDF

**V. Obiectul raportului juridic. Faptul juridic** drepturile subiective şi obligaţiile corelative în cadrul unui raport juridic=mijlocul pentru a se obţine ceea ce s-a urmărit (s-a dorit) prin naşterea acelui raport juridic pentru a se atinge scopul vizat prin nașterea acelui raport juridic o...

**V. Obiectul raportului juridic. Faptul juridic** drepturile subiective şi obligaţiile corelative în cadrul unui raport juridic=mijlocul pentru a se obţine ceea ce s-a urmărit (s-a dorit) prin naşterea acelui raport juridic pentru a se atinge scopul vizat prin nașterea acelui raport juridic obiect al raporturilor juridice = acţiunile pe care titularul dreptului subiectiv le efectuează concret sau le poate pretinde altora şi pe care celălalt (sau ceilalţi) subiect (subiecţi) este (sunt) obligat (obligaţi) a le săvârşi sau a se abţine a le săvârşi (obligaţia de a nu face) obiectul raportului juridic nu trebuie confundat cu conţinutul acestuia - posibilitatea şi îndatorirea unei anumite conduite (conținutul raportului juridic) nu trebuie confundate cu conduita însăşi (obiectul raportului juridic) opinia doctrinară dominantă este cea potrivit căreia obiectul raportului juridic = întotdeauna acţiunea (sau abţinerea de la o anumită acţiune)→ așadar o conduită umană, cea a părţilor obiectul raportului juridic nu este un obiect material al acestuia -- un lucru, un bun -- chiar dacă în unele raporturi juridice, conduita părţilor, acţiunile (sau inacţiunile) lor, se referă la acestea bunurile pot fi considerate obiect extern, eventual obiect derivat, al raportului juridic acestea apar numai în cazul raporturilor juridice patrimoniale bunurile = acele valori economice care sunt utile pentru satisfacerea nevoilor materiale şi spirituale ale omului şi sunt susceptibile de apropriere (însuşire) sub forma drepturilor patrimoniale (cf. unei definiții din doctrină) bun: -- în sens restrâns = numai lucrurile asupra cărora pot exista drepturi şi, corelativ, obligaţii patrimoniale -- în sens larg = atât lucrurile, cât şi drepturile privitoare la acele lucruri în acest sens avem în vedere și patrimoniul acelei persoane = totalitatea drepturilor şi obligaţiilor care au valoare economică, aparţinând unei persoane bunul este parte a unui patrimoniu asupra cărora se răsfrâng acele drepturi și obligații clasificarea bunurilor -- cf. Codului civil 1)bunuri imobile şi bunuri mobile -- art. 537 -- 538 Cod civil bunuri imobile terenurile, izvoarele şi cursurile de apă, plantaţiile prinse în rădăcini, construcţiile şi orice alte lucrări fixate în pământ cu caracter permanent, platformele şi alte instalaţii de exploatare a resurselor submarine situate pe platoul continental, precum şi tot ceea ce, în mod natural sau artificial, este încorporat în acestea cu caracter permanent bunuri care rămân sau devin imobile: -- materialele separate în mod provizoriu de un imobil, pentru a fi din nou întrebuinţate, atât timp cât sunt păstrate în aceeaşi formă -- părţile integrante ale unui imobil care sunt temporar detaşate de acesta, dacă sunt destinate spre a fi reintegrate -- materialele aduse pentru a fi întrebuinţate în locul celor vechi devin bunuri imobile din momentul în care au dobândit această destinaţie bunuri mobile acelea pe care legea nu le consideră imobile undele electromagnetice sau asimilate acestora, precum şi energia de orice fel produse, captate şi transmise, în condiţiile legii, de orice persoană şi puse în serviciul său, indiferent de natura mobiliară sau imobiliară a sursei acestora bunuri mobile prin anticipaţie -- bogăţiile de orice natură ale solului şi subsolului, fructele neculese încă, plantaţiile şi construcţiile încorporate în sol devin mobile prin anticipaţie, atunci când, prin voinţa părţilor, sunt privite în natura lor individuală în vederea detaşării lor importanţa clasificării: regimul juridic diferit al fiecărei categorii de bunuri, a modului de înstrăinare; a garanţiilor; a competenţei instanţelor, etc. 2\) în funcție de titularii patrimoniului -- art. 553 -- 554 Cod civil: -- bunuri proprietate publică = bunurile statului și ale uat-urilor care, prin natura lor sau conform prevederilor legii, sunt de uz sau de interes public, cu condiția să fi fost dobândite legal -- bunuri proprietate privată = bunurile de uz sau interes privat aparținând persoanelor fizice, persoanelor juridice de drept privat sau de drept public, inclusiv cele care formează domeniul privat al statului și al uat-urilor -- importanța clasificării: regimul juridic diferit 3) în funcție de natura bunurilor şi al voinţei părţilor exprimată într-un act juridic -- indirect art. 543 Cod civil: -- bunuri determinate individual (bunuri certe) = bunuri care prin natura lor sau prin voinţa părţilor sunt individuale, unicate, au anumite caractere specifice exemple: o casă, un autoturism, un tablou -- bunuri generice, determinate generic = bunuri care, potrivit naturii lor, nu pot fi individualizate, ci au caractere comune unei întregi categorii exemple: banii, alimentele -- fructe un bun generic prin natura lui poate, uneori, deveni,prin voinţa părţilor exprimată într-un act juridic, bun determinat individual importanţă juridică: sub mai multe aspecte, precum:cel al momentului transmiterii dreptului de proprietate şi suportării riscului contractului, locul predării bunului 4) bunuri fungibile și nefungibile -- art. 543 Cod civil -- bunuri fungibile = cele care în executarea unei obligaţii se pot înlocui cu altele (de obicei, fungibile sunt bunurile generice, neindividualizate) -- bunuri nefungibile = cele care nu se pot înlocui cu altele(deci, bunuri determinate, certe) 5\) bunuri consumtibile și neconsumtibile -- art. 544 Cod civil bunuri consumptibile = cele care nu pot fi folosite fără ca prima lor întrebuinţare să nu implice consumarea substanţei ori înstrăinarea lor -- exemple : bani, alimente, combustibili bunuri neconsumptibile = cele care pot fi folosite în mod repetat, fără ca prin aceasta să se consume substanţa sau să fie implicată înstrăinarea lor -- exemple : imobile, maşini criterii de identificare: -- este unul obiectiv - constă în proprietăţile fizice, naturale, ale bunului sau unul subiectiv care constă în voinţa părţilor exprimată într-un act juridic,doar pentru ca un bun consumptibil să devină neconsumptibil 6\) bunuri divizibile şi bunuri indivizibile -- art. 545 Cod civil -- bunuri indivizibile = cele care nu pot fi împărțite în natură fără a li se schimba destinația -- bunurile divizibile = cele care pot fi împărțite în natură fără a li se schimba destinația economică importanţă în materie de partaj (împărţeală) -- împărțirea în natură →bunurile indivizibile prin natura lor nu pot fi împărţite (partajate) între două sau mai multe persoane 7\) bunuri principale şi bunuri accesorii -- art. 546 Cod civil bunurile principale = cele care pot fi folosite potrivit destinaţiei lor economice în mod independent bunurile accesorii = cele care se afectează întrebuinţării altui bun(principal) -- în mod stabil și exclusiv caracterul principal sau accesoriu al bunului derivă: -- din însuşirile fizice ale bunului -- sau din voinţa omului →trebuie îndeplinite două condiţii: ambele bunuri să aparţină aceluiaşi proprietar; proprietarul să le fi stabilit prin voinţa sa un raport de destinaţie comună importanţa juridică →atunci când face obiectul unui act juridic, în lipsă de prevedere contrară, bunul accesoriu urmează regimul juridic al bunului principal Recunoaşterea, ocrotirea şi exercitarea drepturilor subiective -- drepturile subiective sunt recunoscute prin însăşi reglementarea lor în norme juridice -- aceste drepturi sunt însă nu numai recunoscute, ci şi ocrotite, garantate prin lege exemplu: prevederile Titlului II din Constituție -- sunt apărate împotriva celor care le nesocotesc, prin posibilităţile acordate titularilor acestor drepturi de a cere, prin acţionare în justiţie sau la autoritatea administrației publice competente, așadar prin solicitarea intervenţiei autorităților sau instituțiilor publice competente -- dacă organul de justiţie stabileşte temeinicia acţiunii printr-o hotărâre judecătorească, aceasta poate fi pusă în executare, dacă nu se execută de bună voie, prin forţa coercitivă a statului -- art. 53 din Constituție, în primul rând, stabilește și condițiile fundamentale în care se poate ajunge la restrângerea exercițiului unor drepturi -- drepturile trebuie exercitate în limitele permise prin normele juridice, prin lege, abuzul de drept fiind la rândul său sancţionabil Faptele juridice -- izvoare ale raportului juridic concret -- sunt denumite şi izvoare ale raportului juridic -- sunt evenimente sau acţiuni de care norma juridică leagă naşterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice concrete -- nu orice fapt, eveniment sau acţiune produce efecte juridice şi are valoare de fapt juridic→ci numai acelea pe care norma juridică le consideră fapte relevante şi din punct de vedere juridic şi determină apariţia, modificarea sau stingerea unui raport juridic -- izvorul raportului juridic concret (faptele juridice) estedeterminat de norma juridică şi se încadrează, de regulă, în ipoteza acesteia acest izvor nu trebuie confundat cu izvorul dreptului Clasificarea faptelor juridice: 1) criteriul de bază = natura lor → se disting evenimente şi acţiuni omeneşti evenimentele = acele împrejurări (fapte naturale,prevăzute în ipoteza unei norme juridice) care se produc independent de voinţa omului, dar de care legea (norma juridică, în ipoteza sa) leagă naşterea, modificarea sau dispariţia (stingerea) unor raporturi juridice concrete -- exemple: naşterea unei persoane fizice, moartea unei persoane fizice; trăsnetul care a dus la distrugerea sau pieirea unui bun; un cutremur care a avut asemenea consecinţe precum trăsnetul, o inundaţie, etc. acţiunile omeneşti = fapte voluntare ale omului, de care legea leagă la fel naşterea, modificarea ori stingerea unui raport juridic concret toate celelalte împrejurări, circumstanţe,altele decât evenimentele (fenomene naturale) de care legea (normă juridică) leagă efecte juridice (produc deci efecte juridice) = acţiuni omeneşti controverse privind distincţia dintre evenimente şi acţiuni omeneşti, ca fapte juridice se apreciază că acelaşi fapt juridic poate fi eveniment în raportul juridic între anumite persoane şi totodată acţiune în raportul juridic ce-l creează între alte persoane exemplu este moartea unei persoane, provocată printr-o infracţiune de omor →pentru raporturile juridice de succesiune (moştenire) aceasta (moartea) reprezintă un eveniment, iar pentru raportul juridic de răspundere penală reprezintă o acţiune (omorul) pedepsită ca atare, plus alte raporturi care se pot naşte din aceeaşi acţiune de omor,cum ar fi obligarea la despăgubiri, întreţinerea eventualilor descendenţi de către autorul faptei de omor. și în opinia noastră - într-o astfel de situaţie ne aflăm în prezența a două fapte juridice: un fapt juridic = fapta de omor, care este o acţiune omenească (acţiune voluntară) şi care naşte anumite raporturi juridice (de răspundere penală, civilă etc.) un alt fapt juridic = un eveniment, anume moartea, fapt natural, deci o împrejurare, care dă naştere altor raporturi juridice (de moştenire) →acţiunea care a produs efectul - omorul, este o acţiune omenească şi nu trebuie confundată cauza (acţiunea omenească) cu efectul (evenimentul produs) categorii de acţiuni omeneşti: 1) acţiunile săvârşite fără intenţia de a produce efecte juridice, efecte care se produc totuşi în puterea legii: -- sunt fapte voluntare ale omului, de care legea leagă producerea anumitor efecte juridice, chiar împotriva voinţei autorilor faptei -- spre deosebire de evenimente → acestea sunt acţiuni ale omului care, deşi nu sunt săvârşite în scopul de a produce efecte juridice, însă ca şi la evenimente, legea leagă de ele producerea unor consecinţe (efecte) juridice 2) acţiuni săvârşite cu intenţia de a produce efecte juridice =manifestări de voinţă în scopul creării, modificării ori stingerii unui raport juridic concret -- aceste acţiuni formează larga categorie a actelor juridice, cea mai importantă în cadrul izvoarelor raportului juridic-- este vorba, așadar, de actele juridice individuale → efectele juridice sunt determinate de voinţa părţilor 3\) după cum prin săvârşirea lor se încalcă sau nu legea (dispoziţia normei juridice→ acţiuni licite şi actiuni ilicite -- acţiunile licite = cele care prin producerea lor nu aduc atingere, nu încalcă normele dreptului (dispoziţia normei juridice) -- acţiunile ilicite = cele care aduc atingere, încalcă normele dreptului, având drept consecinţă naşterea altor raporturi juridice, a celor sancţionatorii, cum ar fi infracţiunile, contravenţiile, abaterile disciplinare, delictele civile. atunci când definim actul juridic ca o manifestare de voinţă făcută cu intenţia de a produce efecte juridice, adică de a crea, modifica sau stinge un raport juridic, efecte care se produc numai dacă potrivit normei juridice există o astfel de intenţie→ sensul termenului de „act juridic" = operațiune juridică nu trebuie confundat cu sensul de „înscris constatator" care este mijloc de probă,act doveditor Clasificări ale actelor juridice : 1) după numărul părţilor actele juridice pot fi: unilaterale, bi sau multilaterale -- actul juridic unilateral = manifestarea de voinţă a unei singure părţi exemple: promisiunea publică a unui premiu, a unei recompense, testamentul, recunoaşterea unui copil, acceptarea unei succesiuni -- a nu se confunda cu contractul unilateral -- acesta este un acord de voințe -- dar o singură persoană se angajează să facă ceva, iar cealaltă să accepte -- exemplu: contractul de donație -- actul juridic bilateral este acordul de voinţă a două părţi, iar cel multilateral a trei sau mai multe părţi (ex.: contractul). 2) după scopul urmărit, pot fi: -- acte juridice cu titlu oneros = actele în care, în schimbul folosului procurat, se urmăreşte realizarea altui folos -- acte cu titlu gratuit = actele prin care se procură un folos fără a se urmări în schimb obţinerea altui folos 3\) după efectele produse → actele juridice pot fi: -- constitutive - cele prin care se constituie drepturi reale -- translative -- cele prin care una dintre părți transmite celeilalte părți un drept real asupra unui bun care îi apaține -- declarative de drepturi; 4) după modul de formare - art.1174 din Codul civil, pot fi: -- consensuale - presupune simplul acord de voință între părți -- solemne - pentru a fi valide -- trebuie să fie îndeplinite formalitățile impuse de lege -- reale - validitatea acestuia este condiționată de remiterea bunului 5\) după momentul în care îşi produc efectul→pot fi: -- acte între vii -- acte pentru cauză de moarte 6) după importanţa lor în raport cu un bun sau un patrimoniu→ pot fi: -- de conservare -- au drept scop ocrotirea sau păstrarea unui drept patrimonial, -- de administrare -- au drept scop punerea în valoare a unui bun, în conformitate cu natura ori cu destinaţia sa obişnuită -- de dispoziţie -- au drept scop înstrăinarea unui bun ori a unui drept asupra bunului, grevarea sa cu drepturi reale pentru a conferi o anumită folosinţă asupra bunului pentru încheierea valabilă (validitatea), cât şi pentru dovedirea ori producerea de efecte juridice, în cazul anumitor categorii de acte juridice se cer a fi respectate anumite condiţii, prevăzute de lege →vorbim despre: condiţii de fond → vizează: -- consimţământul (acordul sau manifestarea de voinţă), -- capacitatea juridică de a face actul (de a contracta), -- un obiect determinat și licit şi -- o cauză licită și morală -- aceste condiţii privesc, potrivit dispoziţiilor Codului civil -- art.1179 și urm., validitatea unei convenţii (contract), dar pot fi extinse şi pentru alte acte juridice →cu excepţia altor condiţii speciale cerute numai pentru anumite acte civile alături de condiţiile de fond, mai există: -- condiţii de formă → se cer îndeplinite uneori chiar pentru valabilitatea actului juridic (actele solemne,cum ar fi căsătoria, adopţia, testamentul, donaţia) neobservarea și nerespectarea condiţiilor de fond sau de formă ale unor acte juridice poate duce la nulitatea absolută sau relativă a acestora →ceea ce determină sau poate să ducă la neproducerea efectelor juridice dorite de părţile unui raport juridic.