Durere Renal PDF

- locuinţa umedă, rece predispune la infecţii streptococice nefrita de tranşee (apărută în condiţii de frig, umezeală) - sporturile presupunând mişcări bruşte, zdruncinări, pot mobiliza calculii renali şi produce colici renale (de exemplu la schi) - munca în condiţii de trepidaţii, sau depla...

- locuinţa umedă, rece predispune la infecţii streptococice nefrita de tranşee (apărută în condiţii de frig, umezeală) - sporturile presupunând mişcări bruşte, zdruncinări, pot mobiliza calculii renali şi produce colici renale (de exemplu la schi) - munca în condiţii de trepidaţii, sau deplasarea cu vehicule prost amortizate declanşează migrarea calculilor şi apariţia colicii renale - munca în condiţii de expunere la intemperii favorizează infecţiile renale O atenţie specială trebuie acordată consumului de medicamente: inhibitorii enzimei de conversie, antagoniştii receptorilor de angiotensină sau antiinflamatoarele nesteroidiene pot altera funcţia renală, mai ales în cazul asocierii hipoperfuziei renale sau a unei infecţii sistemică; alte medicamente sunt toxice chiar pentru rinichiul normal (aminoglicozidele, amfotericina, litiul, ciclosporina sau tacrolimusul şi în doze mari paracetamolul); drogurile administrate intravenos sau cocaina produc IRA prin rabdomioliză şi hemoglobinurie. La rândul ei insuficienţa renală determină acumularea unor medicamente cum ar fi digoxinul, aminoglicozidele, analgezicele opioide, beta blocantele solubile în apă (ex. atenololul), litiul urmate de efecte adverse severe. SIMPTOME RENOURINARE Bolile renale şi ale tractului urinar sunt adesea silenţioase, detectarea lor depinzând în aceste cazuri de examenul de urină sau determinarea creatininei şi ureei plasmatice. Aceste teste semnalează prezenţa nefropatiilor oculte la diabetici, vasculari, hipertensivi sau anemici. Chiar în faze avansate nefropatiile se pot manifesta doar prin simptome nespecifice: astenie, dispnee, scădere ponderală, inapetenţă. Uneori există simptome şi semne tipice de boală renală (prezentate mai jos) sau pacientul prezintă o boală sistemică care se asociază cu afectare renală sau numai un istoric familial de nefropatie ereditară. Durerea Durerea din bolile aparatului renourinar poate îmbrăca mai multe aspecte: lombară difuză, colica renală, hipogastrică şi pelviperineală. a. Durerea difuză lombară poate fi acută sau cronică, este percepută în loja renală şi se datorează distensiei capsulei renale sau ale bazinetului. Durerea difuză lombară cu caracter acut apare în pielonefrita acută, glomerulonefrita acută, flegmonul perinefretic. În infecţiile tractului urinar superior şi ale rinichiului (pielonefrite acute) durerea este constantă şi se însoţeşte de disurie, febră cu frison, sensibilitate în unghiul costovertebral bilateral, leucocitoză şi uroculturi pozitive. Durerea difuză lombară cronică survine în nefropatii tubulointerstiţiale, glomerulonefrita cronică sau litiaza coraliformă. Aceasta apare datorită coafectarii sau distensiei capsulei renale sau bazinetului, având caracter mai frecvent de disconfort, presiune sau distensie în loja renală (regiune 71 anatomică localizată între coasta a XII-a şi creasta iliacă). Iradierea se produce întotdeauna în jos, înspre flanc (de-a lungul ureterului sau nervilor abdomino-genitali) ceea ce o deosebeşte de durerea biliară (colica biliară) când durerea iradiază din epigastru sau hipocondrul drept în umărul drept sau subscapular drept pe sub rebordul costal. Durerea se poate accentua în ortostatism, la trepidaţii, şi diminuă în clinostatism. După localizare poate fi bilaterală (glomerulonefrita acută sau cronică, pielonefrite, rinichi polichistic) sau unilaterală (hidro- sau pionefroză, tuberculoză, neoplasm, litiaza renală, abces perirenal, embolii, tromboze, ptoza renală). Același tip de durere poate apare şi în rinichiul polichistic sau obstrucţiile urinare cronice. Uneori infecţia şi ruptura unui chist, sau hemoragia intrachistică poate determina un puseu de acutizare si severitate a bolii renale. Este necesară diferenţierea acestui tip de durere de alte patologii cum ar fi afecţiunile musculoscheletale, ale pancreasului sau organelor genitale, în care există asociate şi alte simptome caracteristice de organ. b. Colica renoureterală apare datorită distensiei bruşte şi importante a bazinetului sau calicelor prin obstacol ureteral acut, cel mai frecvent de un calcul (90% din cazuri), mai rar de un cheag de sânge, dop de cazeum, sfacel tumoral sau foarte rar de o papilă renală necrozată; se realizează astfel o obstrucţie intrinsecă organică la care se adaugă un spasm al musculaturii parietale. Apare astfel o durere acută, severă şi continuă. Caracterele semiologice ale colicii renale. Este o durere violentă, descrisă de pacient ca o tensiune, tracţiune, sfâşiere sau arsură. Are localizare în loja lombară unilateral sau în unghiul costovertebral, cu iradiere întotdeauna în jos, pe traiectul ureteral, spre organele genitale externe şi rădăcina coapsei. Uneori, în funcţie de localizarea calculului pe ureter poate avea sediul maxim al intensităţii la nivelul ureterului (în punctele ureterale). Caracterul este continuu, dar pot apărea exacerbări de intensitate mare (paroxisme intermitente). Colica este însoţită de fenomene urinare: polakiurie, tenesme, oligurie, hematurie macroscopică; aceste simptome îi indică originea. Frecvent apar simptome digestive mai ales greaţă, vărsături, meteorism, cu sau fără ileus paralitic, care pot crea dificultăţi de diagnostic diferenţial cu durerea biliară sau intestinală (din apendicita acută) atunci când sunt pe prim plan. Pacientul este neliniştit, palid, transpirat şi nu-şi găseşte o poziţie care să-i liniştească durerea, luând poziţii antalgice bizare (”colica agitată”). Debutul brusc poate fi uneori legat de un efort, de trepidaţii, de administrarea de diuretice etc., condiţii care se presupune că ar favoriza mobilizarea calculului. De obicei durata durerii este de câteva ore, cedând la aplicarea de căldură şi administrarea de medicaţie antispastică şi antialgică. Se sfârşeşte cu poliurie şi eventual cu eliminarea calculului, ceea ce ne certifică şi cauza ei. Accentuarea durerii este dată de palparea sau de percuţia lojei lombare (semnul Giordano) sau a punctelor ureterale, dacă obstacolul este localizat la acest nivel, de tuse, strănut sau mai rar chiar de respiraţia profundă. 72  c. Durerea hipogastrică apare în afecţiunile vezicii urinare, mai ales în cistite, cum ar fi cistita nespecifică, tuberculoză, în litiaza vezicală sau neoplasm vezical (cistalgie). Cistalgia se poate însoţi de disurie, micţiuni imperioase şi/sau hematurie, piurie, uroculturi pozitive (în cistitele bacteriene). Durerea vezicală este difuză, severă, localizată în regiunea suprapubiană. Durerea hipogastrică de cauza urinară se diferenţiază de afecţiuni digestive (colita ulceroasă, obstrucţia colonică) sau genitale la femei (boala inflamatorie pelvină, endometrioza pelvină, sarcina ectopică) prin simptomele şi semnele asociate. Alteori este produsă de obstrucţia acută a colului vezical prin calcul sau cheag, însoţită de distensie vezicală bruscă şi durere suprapubiană, cu iradiere spre meat (femei), gland (bărbat), cu tenesme, nevoia imperioasă de urinare, din minut în minut, disurie severă sau imposibilitatea de a urina, simptome continui, care dispar la sondaj vezical. Durerea pelviperineală apare în afecţiunile ureterului terminal, ale prostatei şi veziculelor seminale sau ale vezicii urinare având caracter de înţepătură sau tensiune; iradiază spre gland fiind însoţită de tulburări micţionale (polakiurie, disurie) şi este accentuată la palpare, tuşeu rectal sau la mers. Durerea prostatică este surdă, lancinantă, resimţită în abdomenul inferior, rect, perineu sau coapsă. Durerea uretrală variază în intensitate de la un disconfort, ca o “gâdilitură”, până la o durere severă, ascuţită la nivelul uretrei (penisului), accentuată de micţiune, obligând pacientul să se abţină de a urina, accentuând astfel disconfortul. Durerea testiculară sau epididimală poate fi resimţită mai intens în abdomenul inferior sau inghinal decât testicular, fiind cauzată de torsiunea testiculară la tineri, simulând hernia strangulată sau orhiepididimita (deoarece testiculul este edemaţiat şi sensibil, durerea apărând noaptea, în fosa iliacă). Tulburările micţiunii Tulburările micţiunii sunt datorate disfuncţiilor tractului urinar inferior (vezica urinară, prostată şi uretră). Micţiunea normală constă în urinarea de 3-5 ori pe zi, în mod spontan, nedureros, complet, având controlul volitiv. Polakiuria este definită prin creşterea numărului de micţiuni, cu cantităţi mici de urină eliminată odată, fără a creşte însă cantitatea totală de urină. Cauzele polakiuriei se datorează mai ales bolilor vezicii care evoluează cu reducerea capacităţii vezicale cum ar fi cistitele, tumorile sau reziduul vezical dat de o obstrucţie subvezicală (prostata la bărbaţi) sau în compresiuni externe (sarcina, prolapsul genital la femei). O altă cauză de polakiurie este şi hiperreflexia muşchiului detrusor (sfincterul intern), la vârstnici, produsă de un calcul sau de inflamaţii extravezicale. Anxietatea la tineri se poate asocia cu polakiurie. La femei, cea mai frecventă cauză de polakiurie o reprezintă slăbirea musculaturii pelvine rezultând în dificultatea controlului fluxului urinar, uneori cu incontinenţă secundară. Polakiuria poate fi diurnă, nocturnă sau continuă, fiind frecvent însoţită şi de alte manifestări generale sau urinare. Polakiuria nocturnă, ce apare în adenomul de prostată şi tuberculoză, se manifestă prin apariţia de micţiuni nocturne, frecvente, cu urină puţină, 73