Digestiv PDF

Generalitati: - Digestia reprezinta ansamblul proceselor mecanice, fizice si chimice prin care alimentele sunt transformate in compusi suficient de simpli care sunt absorbiti. - Absorbtia se realizeaza la nivelul peretelui tubului digestiv, compusii ajung la ficat unde sufera alte tr...

Generalitati: - Digestia reprezinta ansamblul proceselor mecanice, fizice si chimice prin care alimentele sunt transformate in compusi suficient de simpli care sunt absorbiti. - Absorbtia se realizeaza la nivelul peretelui tubului digestiv, compusii ajung la ficat unde sufera alte transformari. - Prin circulatia sanguina substantele absorbite sunt puse la dispozitia celulelor, asigurand nutritia acestora. Fenomene mecanice de la nivelul tubului digestiv: - Motilitatea bucala: masticatia si deglutitia; - Motilitatea esofagiana: peristaltismul; - Motilitatea gastrica: umplerea si evacuarea gastrica; - Motilitatea intestinala: peristaltismul si segmentatia; defecatia. MASTICATIA- Reprezinta ansamblul miscarilor voluntare ale maxilarului, mandibulei și limbii care antreneaza dilacerarea alimentelor. Consecinta: \- alimentele sunt macinate; fibrele colagene si tesuturile vegetale care contin celuloza (inatacabile pe cale enzimatica) sunt inmuiate; \- alimentele sunt amestecate cu saliva (hidratarea bolului alimentar, contact cu enzimele salivare, previn escoriatiile). \- Muschii masticatori: striati, impartiti in 4 grupe functionale: \- ridicatori si propulsori: maseter si pterigoidian intern; \- ridicatori si retractori: temporal; \- coboratori si propulsori: pterigoidian intern; \- coboratori si retractori: milohioidian, geniohioidian, digastric. \- Inervatia: trigemen (geniohioidian- hipoglos). \- La om, mecanica masticatiei implica o combinatie a miscarilor de coborare si ridicare cu cele de rotatie, de retropulsie si de lateralitate a mandibulei; miscari permise datorita caracterelor speciale ale articulatiei temporo-mandibulare. \- Reflexele masticatorii: \- reflexul de rontait: stimularea regiunii incisivilor; \- reflexul masticator vertical: stimularea mucoasei din dreptul celui de-al doilea molar (miscari de inchidere- deschidere a gurii); \- reflexul de ruminatie: stimularea molarilor posteriori (miscari laterale de mestecare). - Cavitatea bucala este normal inchisa; stimularea receptorilor orali de catre alimente provoaca o inhibitie reflexa a muschilor care asigura deschiderea gurii, rezultand o coborare a mandibulei. - Coborarea mandibulei initiaza o intindere a muschilor masticatori care determina o contractie reflexa. Aceasta automat ridica mandibula si determina inchiderea dintilor si comprimarea bolului alimentar de marginile obrajilor-- fenomen care determina inhibarea muschilor masticatori-- si fenomenul se repeta. ESOFAG -- ANATOMIE - esofagul → CONECTEAZĂ OROFARINGELE LA STOMAC SI ARE FUNCȚIA DE SIMPLU CONDUCT PT PASAJUL CĂTRE STOMAC AL ALIMENTELOR INGERATE - ANATOMIE GENERALĂ: \- tub alimentar muscular de ≈ 25 cm lungime & conectează faringele la stomac \- începe la nivelul cartilajului cricoid (nivelul vertebrei cervicale C6) si se termină chiar sub diafragm (nivelul vertebrei toracice T11) \- poate fi împărţit în 4 segmente  ESOFAG CERVICAL (3- 5 cm lungime)  ESOFAG TORACIC PROXIMAL + MIJLOCIU (18- 22 cm lungime)  ESOFAG ABDOMINAL DISTAL (3- 6 cm lungime) \* în scopuri de cartografiere endoscopică→ esofagul începe la ≈ 15 cm de arcada dentară (AD) si se termină la ≈ 40 cm de AD \- esofagul traversează toracele în mediastinul posterior \- structuri în strânsă vecinătate cu esofagul→ trahee + AS (ambele anterioare esofagului) + aorta descendentă toracică (aorta este situată pe partea stângă a esofagului pentru ca apoi să traverseze diafragmul posterior de acesta). \- deoarece aorta se derulează de-a lungul esofagului pe partea stângă→ abordul chir. al esofagului, se efectuează de cele mai multe ori printr-o toracotomie dreaptă \- există 3 ZONE ANATOMICE DE ÎNGUSTARE ESOFAGIANĂ de importanță clinică -- la nivelul cărora se pot impacta alimentele si corpii străini ingeraţi: → în esofagul proximal-- la nivelul muşchiului cricofaringian → în esofagul mijlociu-- la nivelul arcului aortic → în esofagul distal-- la nivelul diafragmului \- esofagul prezintă 2 SFINCTERE FUNCȚIONALE: → SFINCTER ESOFAGIAN SUPERIOR (SES) → la nivelul muşchiului cricofaringian → SFINCTER ESOFAGIAN INFERIOR (SET) → între esofag si stomac VASCULARIZAȚIE ARTERIALĂ - esofagul cervical → artera tiroidiană inferioară-- ram al trunchiului tirocervical - esofagul toracic → arterele bronşice + esofagiene mici-- provenite din aorta toracică - esofagul distal → ramurile arterei gastrice stângi DRENAJ VENOS - asigurat în principal de vena tiroidiană inferioară - venele azygos + hemiazygos → asigură drenajul venos al esofagului toracic - esofagul distal → vena coronariană gastrică + vena gastrică stângă (care se varsă în sistemul venos portal) DRENAJ LIMFATIC - vasele limfatice ale esofagului cervical → drenează în ggl. cervicali profunzi (jugulari) - esofagul toracic → drenează în ggl. limfatici de la nivelul mediastinului posterior -- precum ggl. limfatici paratraheali si hilari pulmonari - esofagul distal → drenează în ggl. limfatici celiaci + gastrici stângi + parahiatali INERVAȚIE - inervaţia esofagului → asigurată de sistemul nervos autonom-- prin fibre simpatice + parasimpatice care acţionează antagonic - esofagul proximal → inervat de nervul vag -- prin nn. laringieni recurenti si de lantul simpatic cervical (lezarea nervului laringeu recurent perturbă activitatea corzilor vocale + mecanismul de deglutiţie al esofagului superior si astfel ↑ riscul de aspiraţie) - esofagul mijlociu + distal → inervat autonom prin nervul vag + lanţul toracic simpatic, în musculara propria-- între straturile musculare circular si longitudinal → se află un plex nervos intramural format din fibre simpatice + parasimpatice (plexul mienteric) - PLEXUL MIENTERIC → controlează activitatea peristaltică a esofagului si atunci când este lezat poate produce ACALAZIE (incapacitatea muşchiului SET de a se relaxa + absenţa peristalticii corpului esofagian)-- fibrele aferente care transmit durerea viscerală ajung la măduva spinării de la nivel toracic superior prin fibre simpatice si cu fibrele senzoriale cardiace o cale similară →→ ca urmare-- durerea cardiacă (angină pectorală) poate semăna cu durerea esofagiană (spasm/ reflux acid). HISTOLOGIE - PERETELE ESOFAGIAN → FORMAT DIN 4 STRATURI PRINCIPALE 1\. MUCOASĂ-- conţine un strat superficial si unul profund 2\. SUBMUCOASĂ 3\. MUSCULARIS PROPRIA -- formată din 2 straturi (un strat circular interior + un strat longitudinal exterior) 4\. ADVENTICE (ţesut paraesofagian) - spre deosebire de cea mai mare parte a tractului GI → esofagul NU prezintă strat seros - la ecografia endoscopică (EUS) → esofagul este evidenţiat sub forma a 5 zone discrete-- corelate cu cele 2 straturi ale mucoasei DEGLUTITIA \- Este un act complex, care succede masticatiei, pe parcursul careia sunt pusi in actiune, intr-o secventa predeterminata, un numar mare de muschi striati de la nivelul cavitatii bucale, faringelui, esofagului (exceptie, muschiul esofagian distal -- neted). \- Deglutitia este o functie "ancestrala"; la fat este declansata la 12 saptamani; respiratia la 24 saptamani. \- Prin deglutitie are loc propulsia alimentelor din cavitatea bucala, prin faringe si esofag, in stomac. \- Etapele deglutitiei: timpul bucal, faringian, esofagian. - TIMPUL BUCAL: VOLUNTAR - bolul este depus pe fata dorsala a limbii si dirijat catre faringe -- partea anterioara a limbii se aplica pe valul palatin, formand o cale inclinata; bolul coboara progresiv catre faringe - muschi implicati: linguali, palatul moale, istm faringian - TIMPUL FARINGIAN : INVOLUNTAR - Consta in contractii musculare in amonte de bol si inhibarea lor in aval, in concordanta cu fenomenele respiratorii - Faze ale acestui timp: a\. trecerea prin faringele superior: contractie a limbii dinainte inapoi care se muleaza pe valul palatin si faringele posterior; ridicarea valului palatin si relaxarea pilierilor posteriori insotita de largirea faringelui si obturarea foselor nazale; b\. trecerea prin faringele mijlociu: bolul este propulsat de unda de contractie determinata de constrictorul mijlociu; diametrul antero-posterior al faringelui este crescut → deplasarea inainte si in sus a laringelui, traheei si esofagului; epiglota basculeaza in spate (pozitie orizontala si oblica). c\. trecerea prin hipofaringe: relaxarea constrictorului inferior al faringelui → cresterea diametrului hipofaringelui, epiglota este inchisa. - Mecanisme de securitate a deglutitiei: 1\. intoarcerea bolului in cavitatea bucala ≠ apropierea pilierilor laterali ai palatului si ridicarea portiunii posterioare a limbii; 2\. penetrarea in nas a alimentelor ≠ contractia simultana a pilierilor laterali si ridicarea palatului moale si a luetei; 3\. penetrarea in laringe si trahee ≠ ridicarea laringelui, coborarea epiglotei, contractia corzilor vocale. - TIMPUL ESOFAGIAN : INVOLUNTAR \- Consta in trecerea bolului alimentar prin esofag. \- Bolul alimentar strabate esofagul in 5-6 secunde; cca 1 sec. in portiunea cervicala a esofagului (musculatura striata); cca 2 sec. in portiunea toracala superioara a esofagului (musculatura neteda si striata); cca 3 sec. in portiunea inferioara a esofagului (musculatura neteda). SECRETIA SALIVARA Saliva -- grup heterogen de glande: - glande salivare principale (parotide, sublinguale si submandibulare) - glande accesorii Rolurile salivei: - Digestiv -- prin enzimele care le contine; - Dizolvarea substantelor sapide, favorizand contactul acestora cu mugurii gustativi; - Excretor: metaboliti (uree, acid uric), medicamente; Protector: a. pH-ul salivei neutralizeaza acizii din alimente; b. bactericid prin Ig A, lizozim; c. lubrefiaza si inmoaie alimentele protejand mucoasa bucala de escoriatii; - In vorbire: mentine umeda cavitatea bucala, conditie esentiala in actul vorbirii - Reparator: prezenta factorilor de crestere epidermica si factorilor procoagulanti - In homeostazia hidro-electrolitica: deshidratare → sete / stimularea secretiei de ADH Compozitia chimica a salivei ν Lichid transparent, filant (mucina), usor opalescent (celule epiteliale descuamate, leucocite); ν Densitate 1003-1008 g/cm3 (hipotona fata de plasma); ν pH 7,4-7,8; ν Cantitate 1000 -- 1500 ml/24 ore; debitul secretor in cursul digestiei bucale creste de 8 20 ori; in perioadele interdigestive este de 0,5 ml/min. ν Contine: 99,4% apa si 0,6% reziduu uscat (substante anorganice si organice): - Substante anorganice: cloruri,bicarbonati, fosfati de sodiu, potasiu si calciu Compozitia chimica a salivei ν Substante organice: ν Enzime: \*ptialina (amilaza salivara) → amidonului fiert / copt → maltoza, maltotrioza si dextrine. Continua actiunea si in stomac pana cand bolul alimentar devine acid \*lipaza salivara (glande Ebner de pe fata dorsala a limbii) actioneaza in stomac (pH 4) asupra trigliceridelor ce contin acizi grasi cu lant mediu (lapte) ν Lactoferina -- bacteriostatic (fixeaza Fe necesar metabolismului bacterian) ν Muramidaza -- descompune capsula glicozidica a unor bacterii Compozitia chimica a salivei ν Factorul de crestere epidermic -- stimuleaza eruptia dentara; calcifierea precoce a incisivilor; vindecarea mucoasei bucale dupa escoriatii si ulceratii ν Aglutinogenii ABO ν Mucus -- determina vascozitatea salivei; participa la formarea bolului alimentar; protectia mucoasei bucale ν Substante azotate neproteice: uree, acid uric ν Substante neazotate: acid lactic, alcool etilic Controlul secretiei salivare ν Secretia salivara este continua; intensificare secretiei prin mecanisme nervoase (reflex neconditionat si conditionat) si umorale ν Mecanismul reflex neconditionat: declansat de actiunea stimulatoare a alimentelor asupra receptorilor gustativi ν Receptorii: mugurii gustativi, receptorii pentru durere si temperatura Controlul secretiei salivare ν Calea aferenta: nervul coarda timpanului (2/3 ant. limbii), corpul neuronal in ggl geniculat → n. intermediar Wrisberg → centrul salivator sup. din punte ν Centrii nervosi: - Centrul salivar superior -- punte - Centrul salivar inferior -- bulb ν Caile eferente: fibre simpatice si parasimpatice Controlul secretiei salivare - eferente simpatice pentru toate glandele salivare pornesc de la maduva T1 -- T2, in coarnele laterale, parasesc radacinile anterioare, ajung in ggl cervical sup. unde fac sinapsa si de unde pornesc fibre postggl. pentru parenchimul glandular. - eferente parasimpatice: a. pentru glanda parotida: de la nucleul salivar inferior din bulb pleaca fibre eferente pe traseul nervului IX, la nivelul gaurii jugulare se separa si patrund in nervul Jacobson, ajung in ganglionul otic unde fac sinapsa cu fibrele postganglionare; acestea urmeaza traiectul nervului auriculo-temporal pana la glanda parotida Controlul secretiei salivare - eferente parasimpatice: b. pentru glandele submaxilara si submandibulara: de la nucleul salivar superior din punte, pe calea nervului Wrisberg, trec prin ganglionul geniculat al facialului, coboara pe traiectul nervului coarda timpanului care, langa cavitatea bucala se uneste cu nervul lingual Mecanism reflex conditionat: Receptori vizuali, tactili, olfactivi, mecanisme psihice; secretia salivara putand fi intensificata inainte de patrunderea alimentelor in gura. Controlul secretiei salivare ν Alte mecanisme - Central: exceptional; se produce in asfixie; centrii salivari sunt excitati de sangele incarcat cu CO2 - Intercentral: greata insotita cu hipersalivatie, emotii insotite de uscaciunea gurii ν Reglarea umorala: - Aldosteronul: reabsorbtia Na+ si eliminarea de K+ la nivelul ductelor salivare - ADH: diminua pierderile de apa prin saliva PERISTALTISMUL ESOFAGIAN ν Se descriu 3 tipuri de unde de contractie esofagiene: ν Unde propulsive principale (peristaltism primar) - iau nastere sub sfincterul superior al esofagului cand are loc inghitirea alimentelor / salivei; - durata tranzitului variaza in functie de consistenta alimentelor; - sunt unde propulsive. PERISTALTISMUL ESOFAGIAN ν Unde propulsive secundare (peristaltism secundar): -sunt declansate de distensia esofagului ca urmare a prezentei bolului alimentar; - persista mult timp cand alimentele stationeaza in esofag; - au rol propulsiv si de curatire a esofagului. ν Unde propulsive tertiare (peristaltism tertiar): - nu sunt unde propulsive; - reprezinta contractii simultane si spontane ale muschilor netezi esofagieni - apar la subiectii in varsta; se opun deglutitiei. UMPLEREA GASTRICA ν Functional, se descriu 2 regiuni: - proximala (fundus si 1/3 din corp) specializata pentru depozitare; se relaxeaza la cresterea volumului continutului -- relaxare receptiva -- - distala (restul) specializata pentru triturare si amestecare -- chim gastric -- unde peristaltice care amesteca continutul cu sucul gastric. UMPLEREA GASTRICA ν La baza fenomenelor motorii gastrice stau complexele contractile propulsoare: - apar ca un inel contractil la marginea superioara a portiunii distale; - sunt grupate in perechi; nu se suprapun; - este determinat de un potential de actiune ce apare spontan la marginea superioara a portiunii distale si se propaga in sincitiul muscular. UMPLEREA GASTRICA ν Prima contractie este asociata cu faza de depolarizare; este slaba, elimina chim in duoden si este urmata de inchiderea pilorului; ν A doua contractie este asociata cu faza de platou; comprima continutul pe pilorul inchis (fortele de forfecare cliveaza particulele pana la dimensiuni \~ 0,1 mm, potrivite pentru evacuarea in duoden) EVACUAREA GASTRICA ν Depinde de volumul continutului si de compozitia sa: - particulele sunt eliminate cu o intarziere de 15-20 min fata de lichide; - viteza de evacuare a chimului depinde de presiunea intragastrica; presiunea intraduodenala, rezistenta la trecerea chimului prin regiunea pilorica; - solidele digestive (carne, ou) parasesc stomacul in 1 ora de la ingestia lor; grasimile alimentare lichide (ulei) sau solide (unt) parasesc greu stomacul; EVACUAREA GASTRICA - solidele nedigerabile (fibrele alimentare) stau in stomac toata perioada postprandiala si sunt evacuate tardiv; - lichidele hipo- si hipertone se elimina lent - cresterea aciditatii gastrice ca si continutul caloric crescut incetinesc evacuarea gastrica \* este prevenita supraincarcarea intestinului subtire privind capacitatea sa de dilutie, neutralizare si digestie. SECRETIA GASTRICA ν Sucul gastric este produsul de secretie al glandelor gastrice (cardiale, fundice si pilorice) ν Lichid incolor, clar / usor opalescent, acid (pH 1 -1,5), densitate 1002-1009 ν Se secreta 1500 ml/24 ore; debitul secretor creste in perioadele digestive si este nul in perioadele interdigestive Compozitia chimica a sucului gastric ν Contine 99% apa si 1% reziduu uscat (substante anorganice si organice) ν Substante anorganice: HCl; NaCl, KCl, fosfati, bicarbonati ν Rolurile acidului clorhidric: - denaturarea proteinelor; - transforma Fe+3 in Fe+2 absorbit - stimuleaza eliberarea de secretina - efect bactericid - precipita cazeinogenul din lapte; solva colagenul - transforma pepsinogenul in pepsina Compozitia chimica a sucului gastric ν Substante organice: enzime; mucina, labferment, factor intrinsec Castle ν PEPSINA: secretata inactiva de celulele principale a glandelor gastrice (pepsinogen); transformarea in forma activa se face in prezenta HCl; pepsina intretine procesul autocatalitic. Hidrolizeaza legaturile peptidice a proteinelor → polipeptide ν LABFERMENTUL: coagularea laptelui (transformarea cazeinogenului solubil in cazeina insolubila in prezenta Ca++) → fractiune solida (stomac) si lichida (duoden) Compozitia chimica a sucului gastric ν GELATINAZA scindeaza gelatina ν FACTORUL INTRINSEC CASTLE: glicoproteina secretata de celulele parietale ale stomacului; util pentru absorbtia vitaminei B12 → complex rezistent la digestie cu absorbtia vitaminei in ileon ν MUCUS: secretat de celulele mucoase ale epiteliului gastric. Are rol: - lubrefiant pentru particulele alimentare in pasajul catre duoden; - protector, impiedica actiunea pepsinei si HCl asupra celulelor epiteliale gastrice Reglarea secretiei gastrice ν Se realizeaza prin mecanism nervos si umoral ν Reglarea nervoasa: actiunea directa a simpaticului asupra celulelor parietale si indirecta asupra celulelor antrale stimuland activitatea celulelor G sa secrete gastrina ν Reglarea umorala: gastrina si histamina ν Legat de ingestia de alimente, reglarea secretiei gastrice se realizeaza in trei faze: cefalica; gastrica si intestinala Reglarea secretiei gastrice ν Faza cefalica: - mecanisme neconditionate: stimularea receptorilor gustativi de catre alimente determina impulsuri ce ajung pe calea nervului vag la nucleul gastro-secretor din bulb; pe calea nervului vag sunt descarcate impulsuri secretorii pentru glandele gastrice - mecanisme conditionate: excitatii vizuale, auditive, olfactive privind alimentele, cronologia orelor de masa, obiceiuri alimentare - in cursul acestei faze domina mecanismul nervos vagal si mai putin cel umoral prin gastrina Reglarea secretiei gastrice ν Faza gastrica: - incepe cu patrunderea alimentelor in stomac - mecanismul nervos este declansat de catre destinderea peretilor gastrici de catre alimente; distensia antrumului determina stimularea secretiei gastrice prin reflex vago vagal si prin eliberare de gastrina - mecanismul umoral: gastrina (stimuleaza secretia gastrica, cresterea fluxului sanguin la nivelul mucoasei gastrice, stimularea tonusului si motilitatii gastrice) si histamina (actiune excitanta asupra celulelor oxintice Reglarea secretiei gastrice ν Faza intestinala - incepe cu patrunderea chimului in duoden; - mecanismul nervos: distensia duodenului - mecanismul umoral stimulator: gastrina eliberata in primele portiuni ale duodenului - mecanismul umoral inhibitor: enterogastronul (eliberat de mucoasa duodenala) inhiba secretia HCl, pepsina si motilitatea gastrica - alte mecanisme inhibitorii: acidifierea duodenului, secretina, GIP, VIP, enteroglucagon ULUI SUBTIRE ν MOTILITATEA INTERDIGESTIVA -Este reglată de complexul motor migrator (CMM), care are cicluri periodice de activitate electrică și contracții musculare. -lungimea de intestin pe care se manifesta CMM se numeste front de activitate; in acest cadru se propaga contractiile peristaltice ce realizeaza propulsia continutului. -CMM se propaga in amonte; viteza este in scadere (3-6 cm/min in duoden la 1-2 cm/min in ileon); durata propagarii 80-120 min -CMM nu se suprapun si nu se repeta pana la o noua ingestie; au rol de inlaturare a resturilor nedigerabile(funcție cheie). MOTILITATEA INTESTINULUI SUBTIRE ν MOTILITATEA DIGESTIVA - se caracterizeaza prin unde propagate pe distante scurte (contractii segmentare) cu efect de amestecare a continutului cu sucurile intestinale; - trecerea de la activitatea motorie de tip interdigestiv la cea de tip digestiv se face prin comenzi centrale (declansate de ingestie; absente la hranire parenterala) transmise pe cale vagala. MOTILITATEA INTESTINULUI SUBTIRE ν PROPULSIA IN MASA - reprezinta contractii migratoare gigante care dureaza 18-20 sec, se propaga cu o viteza de \~ 1 cm/sec, pe distante mari - sunt mai puternice decat contractiile peristaltice obisnuite - se pot propaga si retrograd in cadrul programului de voma; - se asociaza cu dureri abdominale (crampe) si diaree - sunt specializate pentru indepartarea stimulilor nocivi MOTILITATEA INTESTINULUI SUBTIRE ν Unde peristaltice - contractii ritmice ale musculaturii netede longitudinale intestinale - aceste contracții sunt coordonate și progresive, ceea ce asigură propulsia conținutului intestinal înainte (distal) ν Unde segmentare - contractii ale musculaturii netede circulare din perete intestinal - asigura amestecarea continutului intestinal cu sucurile intestinale. Caracteristici: Sunt inițiate de plexul mioenteric din sistemul nervos enteric. Unda peristaltică constă dintr-o zonă de contracție musculară în spatele bolului alimentar și o zonă de relaxare înaintea acestuia. Viteza undelor variază în funcție de segmentul intestinal și de natura conținutului. Rol Propulsează chimul alimentar (conținutul intestinal) pe lungimea tractului digestiv. Ajută la eliminarea reziduurilor și avansarea substanțelor nedigerate către intestinul gros. Poate contribui la transportul în amonte al unor substanțe în anumite situații(refluxul duodeno-gastric), dar mișcarea principală este anterogradă(spre distal). Caracteristici: Nu determină o deplasare semnificativă a conținutului intestinal, ci doar un amestec local. ν Implică segmentarea chimului alimentar, ceea ce îl fragmentează și îl amestecă eficient. ν Este reglată de stimuli locali (distensia peretelui intestinal) și de reflexele intrinseci. Rol: ν Facilitează amestecarea chimului alimentar cu sucurile digestive (enzime și secreții intestinale). ν Crește contactul dintre nutrienți și suprafața mucoasei intestinale pentru absorbție optimă. SECRETIA PANCREATICA ν Sucul pancreatic este un lichid clar, usor vascos, pH alcalin (datorita bicarbonatului din compozitia sa); ν se secreta in cantitate de 1000 -- 1500 ml/24 ore; ν reprezinta secretia exocrina a pancreasului; Pancreasul este un organ retroperitoneal împărţit în 4 părţi distincte ν cap ν istm ν corp ν coadă Compozitia chimica a sucului pancreatic ν Contine 98,5% apa si 1,5 % reziduu uscat ν Substantele anorganice: Na+, K+, Ca+2, Mg+2 (similar cu cei din plasma) si bicarbonat (in concentratie mai mare cu cea din plasma)-neutralizarea chimului provenit din stomac; protejarea mucoasei intestinale de aciditate gastrica. ν Substantele organice: enzime - Enzime proteolitice: tripsina, chimotripsina, elastaza, carboxipeptidaza, ribonucleaza, dezoxiribonucleaza Compozitia chimica a sucului pancreatic ν TRIPSINA: secretata sub forma inactiva de tripsinogen, activat in prezenta enterokinazei; - scindeaza aminoacizii bazici (lizina, arginina); activeaza celelalte proteaze pancreatice (inclusiv tripsinogenul) printr-un proces autocatalitic ν CHIMOTRIPSINA secretata sub forma inactiva de chimotripsinogen, activata in prezenta tripsinei; - scindeaza aminoacizii aromatici (fenilalanina, tirozina, triptofan); Compozitia chimica a sucului pancreatic ν ELASTAZA secretata ca proelastaza, activata de tripsina - este o endopeptidaza aminoacizii alifatici nearomatici (alanina, valina, glicina) ν CARBOXIPEPTIDAZA secretata sub forma de procarboxipeptidaza, activata de tripsina - este o exopeptidaza cu capacitatea de a scinda cate un aa din lantul polipeptidic cu grupare COOH terminala Compozitia chimica a sucului pancreatic ν RIBONUCLEAZA si DEZOXIRIBONUCLEAZA scindeaza acizii nucleici in nucleotide ν Enzime lipolitice: lipaza si fosfolipaza ν LIPAZA se secreta sub forma activa, capacitate enzimatica crescuta de sarurile biliare si Ca+2; actioneaza asupra lipidelor emulsionate; rezulta AG si monogliceride Compozitia chimica a sucului pancreatic ν COLIPAZA se fixeaza pe grasimile emulsionate, disloca agentii emulsionanti si ancoreaza lipaza pancreatica ν FOSFOLIPAZA hidrolizeaza legaturile esterice ale fosfogliceridelor; fosfolipaza A2 descompune lecitina intr-un lizofosfolipid si acid nesaturat ν Enzime amilolitice: amilaza ν AMILAZA pancreatica secretata sub forma activa; actioneaza asupra amidonului nefiert sau copt SECRETIA BILIARA ν Bila este produsul de secretie al hepatocitelor ν Intervine in emulsionarea si absorbtia lipidelor ν Se secreta 500 ml/24 ore ν Capacitatea maxima de depozitare a veziculei biliare este de 50 70 ml; bila se concentreaza prin absorbtia apei din compozitia sa ν Bila veziculara este de 5-10 ori mai concentrata decat cea hepatica Rolurile bilei ν Intervine in absorbtia grasimilor favorizand emulsionarea lor si absorbtia acizilor grasi; ν Intervine in absorbtia vitaminelor liposolubile; ν Constituie cale de excretie a unor substante (Zn, Mg, colesterol); ν Are efecte laxative, prin actiunea stimulatoare asupra motricitatii intestinale. MOTILITATEA INTESTINULUI GROS Activitatea contractila este permanenta, neseparata in functie de ingestie; tranzitul intestinal dureaza 36-48 ore; Colonul începe la nivelul joncţiunii ileocecale & măsoară ≈ 150 cm ν COLONUL ASCENDENT: isi poate adapta volumul prin relaxare comandata nervos, dar controleaza influxul din ileon prin semnale aferente de la mecano- si chemoreceptori; - propulsia continutului are loc in ambele sensuri - se intalnesc contractii segmentare si intensa activitate peristaltica; - rol de amestec al continutului cecal. MOTILITATEA INTESTINULUI GROS ν COLONUL TRANSVERS specializat pentru depozitare si absorbtia apei; - propulsia in aval este lenta, bazata pe contractii segmentare cu propagare limitata (haustre) - haustrele survin de 3-4 ori/zi, franeaza tranzitul materiilor fecale si asigura functia de stocaj colic. ν COLONUL DESCENDENT -- o simpla conducta intre transvers si sigmoid, programat motor pentru propulsia in masa. CONTINENTA SI DEFECATIA ν CONTINENTA reprezinta capacitatea sigmoidului si rectului de a primi si mentine temporar un continut de 500 ml. ν Se realizeaza prin sfincterele intern (neted) si extern (striat), cu ajutorul muschilor planseului perineal (ridicator anal si rectopubian) care realizeaza o valva la limita intre rect si canalul anal. ν Cand rectul este destins este activat reflexul rectoanal (local) care relaxeaza sfincterul intern. CONTINENTA SI DEFECATIA ν Prin control voluntar, continenta este mentinuta prin contractia sfincterului extern si a muschiului rectopubian, cu angulare suplimentara rectoanala realizand un capac valvular (mecanism utilizat cand creste presiunea abdominala). ν DEFECATIA -- eliminarea la exterior a materiilor fecale; - relaxarea sfincterului extern, coborarea planseului pelvin cu cresterea unghiului recto-anal; CONTINENTA SI DEFECATIA ν Este sustinuta si prin cresterea presiunii abdominale (contractia diagragmului si a muschilor abdominali) ν Nu se elimina numai continutul recto-anal ci si mari cantitati din cel colic, prin peristaltica intestinala terminala. ν La adult poate fi controlata voluntar; la copil este involuntar (pana la maturarea cailor nervoase si a centrilor nervosi superiori). ABSORBTIA PRINCIPIILOR ALIMENTARE ABSORBTIA GLUCIDELOR ν Glucidele alimentare sunt mono-, di-, oligo- si polizaharide; ν Monozaharide: glucoza si alte hexoze (galactoza, fructoza, sorbitol) - Galactoza este prezenta in alimentatie sub forma lactozei din lactate; - Fructoza este prezenta in fructe si miere; - Sorbitolul rezulta din glucoza; se absoarbe lent, sustinand glicemia pentru un timp mai lung la aceeasi masa ingerata. ABSORBTIA GLUCIDELOR ν Dizaharide: - Zaharoza: fructoza + glucoza - Lactoza: Galactoza + glucoza - Maltoza: glucoza + glucoza ν Polizaharide: - Amidonul: amiloza + amilopectine - Dextrine - Glicogen Rolurile și importanța polizaharidelor: ν Amidon: ν Sursa principală de carbohidrați alimentari. ν Se găsește în alimente precum cereale, cartofi, orez, paste. ν Dextrine: ν Forme intermediare ale digestiei amidonului. ν Sunt mai ușor digerabile decât amidonul brut. ν Glicogen: ν Reprezintă rezervele rapide de energie pentru organism. ν Ficatul menține glicemia, iar mușchii folosesc glicogenul pentru contracții musculare. ABSORBTIA GLUCIDELOR ν Monozaharidele sunt absorbite de enterocite prin transport activ secundar sau prin difuziune facilitata. ν Glucoza si galactoza sunt absorbite (prin acelasi mecanism); prin simport cu sodiul ν Glucidele se acumuleaza in celula in concentratii mai mari decat in plasma si parasesc enterocitul prin membrana bazolaterala prin difuziune simpla / transport facilitat Na - independent ABSORBTIA GLUCIDELOR ν Glucidele absorbite sunt transportate de catre sangele portal la ficat unde sunt transformate in glicogen sau sunt lasate sa treaca in circulatie ν Dupa ingestia de alimente glicemia creste, atingand un maxim la 30-60 minute ν Glucidele nedigerabile (celuloza, hemiceluloza, pectine) determina volumul fecalelor si au rol important in peristaltica intestinala. ν Regimul bogat in fibre vegetale scade incidenta cancerului de colon prin accelerarea tranzitului ABSORBTIA PROTEINELOR ν Proteinele formeaza structuri fundamentale celulare si reprezinta clasa cea mai abundenta de compusi organici din organism; ν Contin peste 20 aminoacizi diferiti legati prin legaturi peptidice si au mase molare pana la sute de kDa. ν Aminoacizii sunt esentiali (His, Ile, Leu, Lys, Met, Phe, Thr, Trp, Val) si neesentiali (Ala, Arg, Asp, Cit, Glu, Gly, Pro, Ser, Tyr) ABSORBTIA PROTEINELOR ν Se numesc proteine complete, cele alimentare care aduc cantitati suficiente din toti aminoacizii esentiali pentru crestere si dezvoltare normala in organism (oua, peste); ν Aportul alimentar zilnic minim necesar la adult este de 0,8 g/kgc; cu 20-30 g mai mult la gravide si in perioada de lactatie (pierdere zilnica de 12-15 g); 2 g/kgc la copil. ν Proteinele sunt absorbite la nivelul enterocitelor sub forma de aminoacizi ABSORBTIA PROTEINELOR ν Aminoacizii sunt preluati de enterocite prin transport activ secundar ν Proteinele nedigerate se absorb ca atare in cantitati neglijabile (sunt degradate lizozomal) cu exceptia nou nascutului (absorbtia anticorpilor din laptele matern) ν Absorbtia exagerata la adult produce soc anafilactic ABSORBTIA LIPIDELOR ν Lipidele sunt forme de energie concentrata; ele sunt esentiale pentru functionarea normala a organismului; intra in compozitia membranelor celulare. ν Organismul uman este capabil de sinteza lipidelor necesare, cu exceptia AG esentiali (linoleic si arahidonic). ν Acizii eicosapentanoic si docosahexanoic sunt esentiali pentru dezvoltarea vazului la nou-nascut. ν Trigliceridele = 90% din ingestia zilnica de lipide. ABSORBTIA LIPIDELOR ν Absorbtia lipidelor se face sub forma de AG si glicerol; bila este esentiala pentru absorbtia lor. ν Suprafata enterocitelor este acoperita de un strat apos; pentru a-l strabate lipidele sunt solubilizate de catre sarurile biliare si astfel, pot fi absorbite pasiv. ν Sarurile biliare formeaza micelii simple; cand incorporeaza lipide formeaza micelii mixte. ν Colesterolul este eliberat ca atare sau esterificat. ν Lipidele sunt eliberate din enterocite impachetate ca lipoproteine (chilomicroni); FIZIOLOGIA HEPATICA GENERALITATI Ficatul este cel mai mare organ al corpului (2,5% din greutate la adult); primeste 25% din debitul cardiac prin artera hepatica si vena porta. ROLURILE FICATULUI νFUNCTIA DE EXCRETIE νSe realizeaza prin bila νBila hepatocitara este rezultatul unei filtrari osmotice a apei si electrolitilor, ca raspuns pe de o parte la secretia activa de saruri biliare si pe de alta parte la secretia activa de Na. νSubstantele care ajung la ficat si care sunt excretate se impart in: - Substante colefile: captare hepatica, transformare metabolica, secretate in bila - Substante necolefile: captare hepatica, metabolizare, circulatie generala ROLURILE FICATULUI ν FUNCTIA DE SINTEZA ν Hepatocitele sintetizeaza un numar mare de substante: - proteine: albumina, factori de coagulare, ceruloplasmina, siderofilina - glucide: glicogen - lipide: colesterol, acizi biliari - uree METABOLISMUL HEPATIC AL PROTEINELOR ν Principalele functii ale ficatului la metabolismul proteic: - dezaminarea aminoacizilor; - transformarea NH3 in uree; - sinteza proteinelor plasmatice; - interconversiunea dintre anumiti aminoacizi si produsi de metabolism intermediar. METABOLISMUL HEPATIC AL GLUCIDELOR ν Metabolismul glucidic la nivel hepatic: - depunerea glicogenului; - conversia galactozei si fructozei in glucoza; - gluconeogeneza - formarea diversilor produsi de metabolism intermediar. ν Glicogenul este cel mai important depozit glucidic hepatic; 7-10% din masa ficatului normal METABOLISMUL HEPATIC AL LIPIDELOR ν Ficatul preia din plasma AG si lipoproteine ν AG sunt transformati prin β-oxidare in acetil CoA, ce poate intra in ciclul Krebs (eliberand energie) sau poate forma corpi cetonici ν Metabolismul AG este orientat spre sinteza de lipoproteine; in cazul aportului insuficient, scaderii insulinei sau cresterii glucagonului, directia se schimba catre β-oxidare si formare de corpi cetonici ν Corpii cetonici (aceto-acetat, β-hidroxibutirat) sunt folositi de majoritatea celulelor drept combustibil (exceptie hepatocite) ν Colesterolul sintetizat hepatic / alimentar. FUNCTIA DE DETOXIFIERE HEPATICA ν Substantele straine (xenobiotice) introduse in organism, cu efecte benefice/toxice, vor trebui eliminate din organism. ν In secventa de detoxifiere, ficatul are rol major deoarece: - Debitul sanguin este mare (25% din DC), rezulta un aport masiv de xenobiotice la nivel hepatic de xenobiotice introduse oral/parenteral - Hepatocitul este locul concentrarii multiplelor substante FUNCTIA DE DETOXIFIERE HEPATICA ν Hepatocitul este locul esential al biotransformarilor tuturor moleculelor straine introduse care vor suferi o modificare a structurii inainte de eliminare ν Hepatocitul va elimina unele substante prin bila sau le lasa sa treaca in circulatia sistemica dupa ce biotransformarea lor hepatica le face apte sa fie eliminate prin rinichi ν Medicamentele introduse in organism sunt transportate in sange legate de albumina; biotransformarea hepatica a medicamentelor este etapa limitanta principala a duratei lor de actiune in organism; aceasta biotransformare constituie detoxifierea