Dacia și Daco-Geții PDF: Istorie și Civilizație

DACIA SI DACO-GETII Creatorii și purtătorii culturilor arheologice ale epocii fierului pe teritoriul țării noastre sunt daco-geții, ramura nordică a neamurilor trace. Numiți, de obicei, geți, în izvoarele grecești și daci, în cele latine, daco-geții sunt, în realitate, unul și același popor. Cultur...

DACIA SI DACO-GETII Creatorii și purtătorii culturilor arheologice ale epocii fierului pe teritoriul țării noastre sunt daco-geții, ramura nordică a neamurilor trace. Numiți, de obicei, geți, în izvoarele grecești și daci, în cele latine, daco-geții sunt, în realitate, unul și același popor. Cultura lor materială și spirituală, așa cum o pun în lumină descoperirile arheologice, este uimitor de unitară, mai ales în epoca La Tene, iar geograful antic Strabo afirmă limpede că dacii și geții vorbesc aceeași limbă. Geto- dacii erau organizați în triburi conduse de regi. Se ocupau cu agricultura, meșteșugurile și comerțul. Exploatau resurse de subsol precum minereul de fier, aurul, argintul și sarea. Locuiau preponderent la sate, dar aveau și cetăți întărite cu ziduri, numite dave. Acestea erau centre politico-religioase ale conducătorilor locali. Izvoarele antice ne-au păstrat astfel de denumiri: Argedava (în Dobrogea de nord), Buridava (Ocnița, jud. Vâlcea), Piroboridava (Poiana, jud. Galați), Tamasidava (Răcătău, jud. Bacău), Sucidava (Celei, jud. Olt) și altele. Natural, nu toate așezările daco-geților purtau nume în această terminație. Denumiri ca Sarmizegetusa, Drobeta, Napoca, Apulum etc. nu conțin terminația -dava. Triburile daco-getice se grupau în puternice uniuni de triburi, sub comanda unei căpetenii militare, care în izvoarele antice poartă, de obicei, titlul de rege. Categoriile sociale ale geto- dacilor erau nobili – tarabostes sau pileati – și oameni de rând – comati sau capilati. Mulțimea armelor găsite de arheologi indică existența unei importante elite de războinici. Geto-dacii au intrat în contact cu alte civilizații, au făcut schimb de mărfuri, invenții și cunoștințe. Cei mai importanți au fost grecii din coloniile de pe litoralul Mării Negre și romanii. De la aceste popoare mediteraneene, geto-dacii au preluat scrisul, moneda, roata olarului, cunoștințe din domeniul metalurgiei, ceramicii, construcției de cetăți. Civilizația geto-dacilor a fost influențată și de sciți, și de celți. STATUL DAC SUB CONDUCEREA LUI BUREBISTA În secolul al II-lea î.Hr., societatea daco-getă cunoaște o rapidă creștere și complexă dezvoltare. Alături de vechile așezări care se extind și devin mai bogate, se întemeiază centre noi, ca acelea de la Popești (pe Argeș), Pecica (în apropiere de Arad), Tinosu (Prahova) și Sighișoara. Spre sfârșitul veacului apar cetăți ridicate pe înălțimi: Costești (jud. Hunedoara), Căpâlna (jud. Alba), Bătea Doamnei (lângă Piatra Neamț). Acum se desăvârșesc în Dacia toate progresele caracteristice celei de-a doua vârste a fierului: înflorirea metalurgiei, folosirea brăzdarului de fier în agricultură, generalizarea roții olarului. Aceste progrese au consecințe însemnate pe plan social. Proprietatea privată se generalizează, iar societatea dacică se stratifică tot mai mult: bogați și săraci, nobili și oameni de rând. Statul lui Burebista. Statul dac se formează în jurul unui nucleu aflat în interiorul arcului carpatic, având drept centru regiunea Munților Orăștiei (jud. Hunedoara). Spre sfârșitul secolului al II-lea și începuturile secolului 1 î.Hr., exista aici o puternică uniune de triburi, în jurul căreia s-au grupat și alte triburi intra-carpatice, sub autoritatea lui Burebista, primul rege al statului dac. Burebista urca pe tron în jurul anului 82 î.Hr. într-un răstimp relativ scurt, el reușește, ajutat fiind și de marele preot Deceneu, să unească toate triburile daco-getice, dinăuntrul și din afara Carpaților, făurind un stat puternic. S-a folosit de calea armelor sau de tratative. Procesul de unificare a triburilor daco-getice sub autoritatea lui Burebista a fost favorizat și de anumite împrejurări externe. A creat o mare armată cu care a supus populațiile vecine. Dacă necesitatea unirii era înțeleasă de majoritatea triburilor daco-getice, au existat și căpetenii care nu voiau să renunțe la independență si privilegiile lor în favoarea unei puteri centrale de stat. Pe acestea, Burebista a fost nevoit să le supună cu armele, impunându-și astfel autoritatea asupra Daciei Politica externă a lui Burebista. Pe plan extern, Burebista duce o politică activă și energică. Prin 60 sau 59 î.Hr., el zdrobește, într-o fulgerătoare campanie militară, triburile celtice care amenințau Dacia dinspre nord-vest, întorcându-se apoi împotriva primejdiei romane care amenința Dobrogea. După anul 55 î.HR Burebista cucerește litoralul pontic, de la Olbia (la gurile Bugului) până la Appolonia (Bulgaria), conducându-și apoi ostile victorioase până la Munții Balcani. Stăpânirea asupra orașelor grecești de la Pontul Euxin a avut o mare însemnătate economică pentru statul dac.Pe la mijlocul secolului I î.Hr., stăpânirea lui Burebista se întindea de la Dunărea mijlocie și Marus (Morava, în Cehoslovacia), până la Olbia și Marea Neagră, din Carpații nordici până la Balcani. Pe drept cuvânt, o inscripție grecească îl numește „cel dintâi și cel mai mare dintre regii din Tracia". După Strabo, oastea pe care o putea aduna Burebista, în caz de mobilizare generală, se ridica la 200 000 de oameni, o oaste foarte mare pentru acea vreme. în anul 48 î.Hr., Burebista se amestecă în războiul civil de la Roma între Cezar și Pompei. Regele dac nu se putea alia cu Caesar, care cu câțiva ani înainte cucerise Gallia și ale cărui planuri expansioniste erau bine cunoscute. Credincios politicii sale de apărare a independenței Dacia, Burebista îi făgăduiește ajutor lui Pompei, dobândind în schimb recunoașterea tuturor cuceririlor sale și a întinselor hotare ale statului dac. Ajutorul promis nu mai apucă să ajungă, căci Pompei e înfrânt și Caesar, devenind stăpân al statului roman, se pregătește să pornească războiul împotriva dacilor. Expediția nu mai are însă loc, Caesar fiind asasinat la Roma, de adversarii săi politici, la 15 martie 44 î.Hr. Moartea lui Caesar si izbucnirea la Roma a unor noi tulburări și războaie interne tăceau ca primejdia romană să nu mai fie atât de mare. De această împrejurare profită o parte a aristocrației tribale geto- dace, nemulțumită de întărirea puterii centrale. Ea organizează un complot căruia îi cade victimă Burebista (44 î.Hr.). După moartea marelui rege, vasta lui stăpânire se destramă. Acest stat nu dispare însă, ci se menține în Transilvania; pe tronul lui se succed o serie de regi, cei mai importanți fiind Deceneu, Comosieus, Coryllus-Scorillo, Duras și, în sfârșit, Diurpaneus-Decebal. STATUL DAC SUB CONDUCEREA LUI DECEBAL Din întreaga existență a statului dac, secolul I a înseninat perioada celei mai mari înfloriri a civilizației daco-getice, iar a doua lui jumătate a marcat și refacerea statului dac unitar. Această unitate s-a refăcut, treptat, sub predecesorii lui Decebal și a fost desăvârșită și consolidată de Decebal însuși. Sub domnia lui (87-106), statul dac ajunge să-i cuprindă iarăși pe toți daco-geții liberi. întinderea statului dac este acum mai restrânsă decât pe timpul lui Burebista, căci în Slovacia pătrunseseră triburi germanice, iar în câmpia Tisei au fost așezați sarmații iazigi, Tisa devenind hotarul vestic al regatului, Dobrogea fiind inclusă în Imperiul Roman. Cu toate acestea, statul dac nu era mai puțin puternic sub Decebal decât sub Burebista. Explicația constă, în primul rând, în progresele economice realizate în acest răstimp. Decebal completează sistemul de fortificații din Munții Orăștiei; el mărește cetatea de la Piatra Roșie și construiește cetatea de la Blidaru. Totodată, el reorganizează și înzestrează armata; Decebal introduce și un sistem mai centralizat de administrație, așezând - cum zice un izvor antic - prefecți în fruntea cetăților și în fruntea agriculturii. Cucerirea Peninsulei Balcanice de către Roma (secolele al II-lea î.Hr. - I d.IIr.) i-a pus pe daci într-un strâns contact cu civilizația romană. Dar, în același timp, prezența Romei la Dunăre reprezenta o amenințare pentru Dacia. Sub domnia lui Duras, dacii, încercând să îndepărteze amenințarea, trec Dunărea și pătrund în Moesia, în iarna anului 85/86. împăratul Domițian, sosit în grabă, restabilește situația și se pregătește să invadeze Dacia. în fața acestui pericol, bătrânul Duras cedează tronul lui Diurpaneus.. Dând din plin dovadă de calitățile sale de comandant de oști, Diurpaneus îl înfrânge pe generalul Comelius Fuscus, care pătrunsese în Dacia, în anul 87. Romanii pierd o legiune întreagă și însuși comandantul lor este ucis; stindardele romane capturate de daci cu acest prilej vor fi găsite, mai târziu, de către Traian, într-una din cetățile din Munții Orăștiei. După această răsunătoare victorie, Diurpaneus primește sau își ia supranumele Decebal Anul următor însă, o nouă armată romană, condusă de Tetius lulianus, înaintează prin Banat și obține o victorie la Tapae (Porțile de Fier ale Transilvaniei). Deoarece și Domițian fusese înfrânt în luptele cu germanii, în anul 89 se încheie pacea. Decebal se recunoaște client al Imperiului Roman, căruia trebuie să-i dea ascultare; în schimb, el primește de la Domițian bani, meșteri și instructori militari. Regele dac folosește aceste mijloace pentru a-și întări cetățile, pentru a înzestra și instrui armata, în vederea reluării luptei împotriva Imperiului Roman. Primul război dacic al lui Traian (101-102). Această creștere a puterii dacilor nu scapă Romei și noul împărat, Traian (98-117), se hotărăște *să-l atace și să-1 supună pe Decebal. El va reuși s-o facă numai în urma a două grele și sângeroase războaie, a căror amintire s-a păstrat în izvoarele literare și mai ales în reliefurile Columnei Traiane. Splendid monument al artei romane, care împodobește Forul lui Traian din capitala Imperiului, Columna reprezintă o impresionantă cronică figurată a războaielor dacice. După pregătiri îndelungate, armata romană, sub comanda împăratului însuși, trece Dunărea pe un pod de vase, în primăvara anului 101 și înaintează prin Banat. Din nou bătălia se dă la Tapae și din nou romanii ies învingători, ocupând Țara Hațegului. Decebal concepe acum un plan prin care spera să-i silească pe romani să abandoneze ținuturile cucerite. Profitând de venirea iernii, dacii, împreună cu aliații lor roxolani și bastarni, trec Dunărea pe gheață și atacă garnizoanele romane din Moesia. Acestea rezistă până când Traian le vine în ajutor cu o parte a armatei sale și atacul este respins. în primăvară, romanii reiau înaintarea, pătrund în ținutul Munților Orăștiei, cuceresc cetatea de la Costești și se apropie de Sarmizegetusa. înfrânt, Decebal cerc pace. Pacea încheiată în anul 102 este aspră pentru Dacia. Decebal trebuia să dărâme zidurile cetăților, să cedeze romanilor anumite ținuturi (Banatul estic. Oltenia dc răsărit, Câmpia Munteană, sudul Moldovei) și să renunțe la orice independență în politica externă. Condițiile păcii făceau din Dacia o pradă ușoară pentru romani: de aceea, Decebal, care-și dădea seama că Traian nu renunțase la gândul cuceririi (acesta nu-și demobilizase armata și construise, cu ajutorul arhitectului Apollodor din Damasc, podul de la Drobeta), le încalcă și se pregătește de luptă. Al doilea război dacic al lui Traian (105-106). Romanii încep al doilea război în vara anului 105. Zona centrală a statului dac este atacată din mai multe direcții, cetatea de la Costești e din nou cucerită și definitiv distrusă, iar Sarmizegetusa e înconjurată și supusă unui greu asediu. Când, istoviți de lupte și de sete, dacii predau cetatea, o parte dintre apărători, în frunte cu Decebal, scapă prin fugă cu gândul de a organiza o nouă rezistență în. munți. Urmărit și ajuns de călăreții romani conduși de Tiberius Claudius Maximus, Decebal își curmă zilele, preferând să moară decât să ajungă captiv la romani. Ultimele rezistențe dacice sunt înfrânte de romani în vara anului 106. Așezările din Munții Orăștiei sunt distruse, iar populația de aici evacuată în zonele de câmpie, unde putea fi supravegheată și exploatată mai ușor. Statul dac este desființat și. pe o marc parte a teritoriului său, se creează provincia Daci