Bazele Contabilităţii - Curs PDF

BAZELE CONTABILITATII Titulari de curs: Prof.univ.dr. Iuliana GEORGESCU Prof. univ. dr. Costel ISTRATE Conf. univ. dr. Leontina PĂVĂLOAIA Conf.univ.dr. Daniela MARDIROS Conf.univ.dr. Roxana DICU Conf. univ. dr. Mihai CARP Lect. univ. dr. Bogdan AFRASINEI 1  BAZ...

BAZELE CONTABILITATII Titulari de curs: Prof.univ.dr. Iuliana GEORGESCU Prof. univ. dr. Costel ISTRATE Conf. univ. dr. Leontina PĂVĂLOAIA Conf.univ.dr. Daniela MARDIROS Conf.univ.dr. Roxana DICU Conf. univ. dr. Mihai CARP Lect. univ. dr. Bogdan AFRASINEI 1  BAZELE CONTABILITATII Titulari de seminar: Conf. univ. dr. Mardiros Daniela, Conf. univ. dr. Păvăloaia Leontina, Conf.univ.dr. Dicu Roxana, Conf. univ. dr. Carp Mihai, Lect. univ. dr. Afrasinei Bogdan Mihai, Ec. Crusitu Mihaela, Asist. dr. Hromei Anca Simona, Asist. dr. Aevoae Marian George, Asist. dr. Dorneanu Cristina, Conf. univ. dr. Florin Ioan Scorțescu, Asist drd. Ursu Ioana 2  EVALUARE 50 % - EVALUARE PE 50 % - NOTA LA EXAMEN PARCURSUL SEMESTRULUI (SISTEM GRILA) 2 TESTE DE VERIFICARE (test 1- 30%, test 2- 30%) ACTIVITATEA LA SEMINAR (30%) PREZENŢA LA SEMINAR (10%) 3  BAZELE CONTABILITATII- structura pe capitole Cap. 1- Obiectul contabilităţii Cap. 2- Metoda contabilităţii Cap. 3- Documentarea- procedeu al metodei contabilităţii Cap. 4-Analiza și funcționarea conturilor Cap. 5- Inventarierea şi inventarul Cap. 6- Situaţiile financiare anuale 4  BIBLIOGRAFIE Georgescu I. E., Istrate C., Păvăloaia L., Mardiros D. N., Dicu R. M., Carp M., Afrăsinei M. B., Bazele contabilității întreprinderii, Editura Universităţii "Al. I. Cuza", Iaşi, 2020 Horomnea E. , Budugan D., Georgescu I., Istrate, C., Păvăloaia L., Rusu, A., Introducere în contabilitate. Concepte şi aplicaţii, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2017 Budugan D., Georgescu I., Păvăloaia L., Bazele contabilităţii. Cadrul conceptual şi aplicaţii, Editura Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" Iaşi, 2014 5  BIBLIOGRAFIE *** Legea contabilităţii nr. 82/1991, publicatǎ ȋn Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265/27.12.1991, republicată ȋn Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 18/06/2008, cu modificările şi completările ulterioare *** Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României nr. 1066/17.11.2004, cu modificările şi completările ulterioare ***Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 1.802/29.12.2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 963/30.12.2014, cu modificările şi completările ulterioare ***Ordinul nr. 2634/2015 privind documentele financiar-contabile, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 910/9.12.2015 *** OMFP nr. 2861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 704/20.10.2009 6 ACCEPŢIUNILE CONTABILITĂŢII TEHNICĂ DE ARTĂ GESTIUNE LIMBAJ JOC SOCIAL SISTEM ŞTIINŢĂ INFORMAŢIONAL 7  CONTABILITATE - ŞTIINŢĂ deoarece: are un obiect propriu de cercetare; dispune de o metodă specifică în abordarea obiectului; descoperă şi demonstrează legităţi sau principii care guvernează acel domeniu al cunoaşterii; dispune de un vocabular sau o terminologie specifică. OBIECTUL - indică ce studiază contabilitatea. METODA - îşi propune să arate cum îşi studiază contabilitatea obiectul. 8  Capitolul I OBIECTUL CONTABILITĂŢII Definirea obiectului contabilităţii; Entităţi economice - sferă de acţiune a contabilităţii; Caracterizarea sistemului informațional contabil; Utilizatorii informaţiilor contabile şi cerinţele lor informaţionale Structuri de mijloace și resurse 9 OBIECTUL PROPRIU UNEI ŞTIINŢE formulează răspunsul la întrebarea: Ce studiază ştiinţa respectivă, cu ce se ocupă ea? exprimă o categorie de fapte, un grup de fenomene de care se ocupă o anumită ştiinţă, dintr-un anumit unghi de vedere, cu scopul de a stabili raporturi invariabile, legităţi sau principii între fenomenele şi cauzele care le-au produs într-un cadru de categorii specifice. 10  CONCEPȚII CU PRIVIRE LA OBIECTUL CONTABILITĂȚII Concepția financiară are în vedere gruparea activelor după criteriul Concepția juridică Concepția economică lichidităţii, iar a porneşte de la ipoteza că în pasivelor după sfera de cunoaştere a obiectul de studiu al criteriul exigibilităţii. acesteia se cuprind atât contabilității îl reprezintă drepturile şi obligaţiile Este o variantă atât a ansamblul de utilizări şi pecuniare ale unui titular de concepţiei economice de resurse ale unei patrimoniu, cât şi bunurile cât şi a celei juridice, entități economice, economice aflate în dând prioritate denumit şi capital. proprietatea sa. prezentării fluxurilor de numerar prin intermediul tabloului fluxurilor de trezorerie. 11 Concepția juridică cu privire la obiectul contabilității Conform acestei concepţii, contabilitatea elaborează şi aplică principii, norme şi procedee cu ajutorul cărora se asigură evidenţa, calculul, analiza şi controlul patrimoniului în vederea reflectării situaţiei entităţii şi furnizării de informaţii necesare diferitelor categorii de utilizatori. Se acordă prioritate reflectării situaţiei şi modificărilor patrimoniului, respectiv drepturilor şi obligaţiilor întreprinderii şi apoi realităţii economice. 12 Concepţia juridică asupra obiectului contabilităţii 13  Concepția economică cu privire la obiectul contabilității utilizări permanente sau stabile Utilizările definesc modul de (imobilizări), întrebuinţare a valorilor în cadrul utilizări temporare sau curente (activele activităţilor desfăşurate de o entitate. circulante) şi Ele pot fi grupate în: utilizări rezultat, respectiv pierderea generată de o activitate nerentabilă. Resursele se referă la sursele sau resure proprii, izvoarele de finanţare a valorilor resurse atrase sau străine şi susceptibile de a fi valorificate într-o resurse rezultat sub forma profitului împrejurare dată. Ele pot fi : realizat din activitatea desfăşurată de întreprindere. Spre deosebire de concepţia juridică, această concepţie include în sfera de cunoaştere a contabilităţii toate bunurile utilizate în scopuri economice, inclusiv pe cele asupra cărora entitatea nu are drept de proprietate. 14 Concepţia economică asupra obiectului contabilităţii 15  OBIECTUL CONTABILITĂŢII (concepţie economico-juridică) precum şi raporturile ansamblul mişcărilor de economico-juridice care valori exprimabile în bani iau naştere între diferite dintr-un perimetru de entităţi şi care generează mică sau mare întindere decontări băneşti între ele calculele contabilităţii reflectă deodată mişcarea şi transformarea mijloacelor, precum şi resursele în ordinea de formare şi după destinaţia în procesul reproducţiei 16  OBIECTUL CONTABILITĂŢII (concepţie economico-juridică) Raporturile Obiectul economico-juridice contabilității pot genera: ansamblul mișcărilor de valori (toate elementele de avere și modificările CREANȚE (DREPTURI) față suferite de acestea) care de terți (DEBITORI) pot fi exprimate în etalon monetar raporturile economico- juridice care generează decontări băneşti (relațiile DATORII față de terți entității cu terții din (CREDITORI) mediul exterior care pot fi exprimate valoric) 17 Exemplu de mișcări de valori Creanțe față de asociați pentru primirea aportului Creanțe față de Bani clienți Produse Materii finite/ prime, Semifabricate materiale 18 TIPURI DE RAPORTURI ECONOMICO- JURIDICE ACȚIONARI/ASOCIAȚI BUGETUL STATULUI BUGETUL ASIGURĂRILOR BĂNCI SOCIALE ȘI FONDURI SPECIALE ENTITATE ECONOMICO-SOCIALĂ care deține AVERE (bunuri, mijloace bănești, creanțe) ALTE PERSOANE FIZICE SAU JURIDICE (DEBITORI/CREDITORI DIVERȘI) ANGAJAȚI FURNIZORI CLIENȚI 19 Dubla reflectare a materiei contabile Averea din punct de Averea din punct de vedere al existenței vedere al provenienței (MIJLOACE) (RESURSE) = 20 Exemplu de dublă reflectare a materiei contabile O societate deține un teren evaluat la 50.000 lei provenit din aportul la capitalul social al unui asociat. Acest element de avere este dublu reflectat în contabilitate: Sub aspect de proveniență în Sub aspect de existență în elementul de RESURSĂ (PASIV) elementul de MIJLOACE (ACTIV) = ˮCapital subscris vărsatˮ= ˮTerenuriˮ= 50.000 lei 50.000 lei 21 DIN DEFINIŢIA OBIECTULUI CONTABILITĂŢII DEDUCEM URMĂTOARELE ASPECTE ESENŢIALE: vorbim de obiectul faptele și contabilității atâta fenomenele timp cât ne raportăm la dubla reflectare a studiate - perimetrul unei materiei mişcările de valori anumite entități, contabile: sub și raporturile indiferent de modul aspect de economico- de organizare existență juridice ale (societate cu (mijloace) și sub entității cu diverși personalitate aspect de terți - trebuie să juridică, regie proveniență fie obligatoriu autonomă, (resurse). exprimate în instituție publică, etalon monetar; asociație, fundație etc.) 22  Tipuri de entităţi patrimoniale care sunt obligate să organizeze şi să conducă contabilitate proprie (potrivit Legii contabilităţii) societăţile comerciale societăţile/companiile naţionale regiile autonome societăţile cooperatiste institutele naţionale de cercetare-dezvoltare instituţiile publice asociaţiile şi alte persoane juridice cu şi fără scop patrimonial persoanele fizice care desfăşoară activităţi producătoare de venituri 23  REGIILE AUTONOME sunt entităţi economice aflate în proprietate publică constituite în domeniile ramurilor economice de interes strategic naţional; regii de interes naţional (poştă, telecomunicaţii, industria de armament, industria energetică etc), se organizează şi înfiinţarea lor fiind decisă de guvern; funcţionează sub două regii de interes local (servicii de transport în comun, forme: apă, canalizare) sunt înfiinţate ca urmare a deciziilor autorităţilor locale (primării); sunt constituite ca persoane juridice cu gestiune economică şi autonomie financiară (trebuie să îşi acopere din venituri toate cheltuielile şi datoriile acumulate). Legea permite, pentru motive temeinice şi cu aprobarea ministerului de resort, depăşirea volumului de cheltuieli, situaţie în care, însă, se impune determinarea acestui cuantum şi a posibilităţilor de compensare a pierderilor. 24  SOCIETĂŢI COMERCIALE sunt entități cu personalitate juridică create prin libera voinţă şi iniţiativă a investitorilor. societate în nume colectiv; Societăţile se societate în comandită simplă; pot constitui în societate în comandită pe una din acţiuni; următoarele societate pe acţiuni; forme: societate cu răspundere limitată. 25 Nota: pentru denumirea societate comercială Potrivit prevederilor art. 18, pct. 31 din Legea 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii 134/2010 privind Codul de procedură civilă, în tot cuprinsul legii 31/1990 sintagma „societate comercială sau, după caz, „societăți comerciale” se înlocuiește cu termenul „societate” sau, după caz, „societăți”; se recomandă utilizarea ca sinonime ale expresiei „societate comercială” a termenilor „societate reglementată de Legea 31/1990”, „societate cu personalitate juridică” sau, simplu, „societate”. 26  SOCIETĂŢI COMERCIALE sunt acelea ale căror obligaţii sociale sunt garantate cu Societăţile în nume patrimoniul social, iar asociaţii răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile societăţii. Părţile sociale nu pot fi colectiv (SNC) reprezentate de titluri de valoare negociabile. sunt acelea în care obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social, iar asociaţii se împart în două Societăţile în categorii: asociaţi comanditaţi şi asociaţi comanditari. Comanditaţii răspund solidar şi nelimitat pentru obligaţiile comandită simplă sociale, iar comanditarii răspund numai până la (SCS) concurenţa capitalului social subscris. Capitalul social este divizat în părţi sociale care nu pot fi cedate de comanditari fără acordul unanim al acestora. Societăţile în au aceleaşi caracteristici ca şi societăţile în comandită comandită pe simplă, cu deosebirea că părţile comanditarilor sunt separate în acţiuni ca titluri de valoare negociabile. acţiuni (SCA) 27  SOCIETĂŢI COMERCIALE sunt acelea ale căror obligaţii sociale sunt garantate cu patrimoniul social, iar asociaţii sunt Societăţile pe obligaţi să răspundă în limita capitalului subscris, exprimat în acţiuni. Acţiunile pot fi acţiuni (SA) transmise liber terţelor persoane, nefiind necesară o încuviinţare din partea celorlalţi acţionari. Societăţile cu sunt acelea ale căror obligaţii sociale sunt garantate cu patrimoniul social, iar asociaţii, în răspundere număr limitat, răspund numai în limita aportului la capital. Părţile sociale ale asociaţilor sunt limitată netransmisibile altor persoane şi nu pot fi reprezentate prin titluri de valoare negociabile, (SRL) aşa cum sunt acţiunile. 28  CLASIFICAREA SOCIETĂŢILOR DUPĂ MĂRIME Microentităţile sunt entităţi totalul activelor: 1.500.000 lei; care, la data bilanţului, nu cifra de afaceri netă: 3.000.000 lei; depăşesc limitele a cel puţin două dintre următoarele trei numărul mediu de salariaţi în cursul exerciţiului criterii: financiar: 10. Entităţile mici sunt entităţi care, totalul activelor: 17.500.000 lei; la data bilanţului, nu depăşesc limitele a cel puţin două dintre cifra de afaceri netă: 35.000.000 lei; următoarele trei criterii: numărul mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 50. Entităţile mijlocii şi mari sunt entităţi care, la data bilanţului, totalul activelor: 17.500.000 lei; depăşesc limitele a cel puţin cifra de afaceri netă: 35.000.000 lei; două dintre următoarele trei numărul mediu de salariaţi în cursul exerciţiului criterii financiar: 50. 29  Caracteristici ale entităților INSTITUŢIILE PUBLICE sunt entități care îndeplinesc activităţi ale administraţiei publice centrale sau locale ce au caracter de prestaţie social-culturală sau de altă natură. Caracteristica esenţială a acestor entități o constituie faptul că activitatea lor nu generează venituri care să le asigure în întregime autofinanţarea, ele fiind finanţate, în cea mai mare parte, prin intermediul bugetelor, dar există şi instituţii finanţate din venituri proprii şi din subvenţii acordate de la buget. PERSOANE JURIDICE FĂRĂ SCOP PATRIMONIAL sunt entităţi constituite pe principiul asocierii sau participării libere şi desfăşoară activităţi publice, social- culturale, religioase, precum şi anumite activităţi economice. Conform Legii nr. 246/2005, persoanele fizice şi persoanele juridice care urmăresc desfăşurarea unor activităţi de interes general sau în interesul unor colectivităţi ori, după caz, în interesul lor personal nepatrimonial pot constitui asociaţii ori fundaţii. PERSOANE FIZICE CARE DESFĂŞOARĂ ACTIVITĂŢI PRODUCĂTOARE DE VENITURI, numite şi persoane fizice autorizate, sunt acele întreprinderi economice, fără personalitate juridică, organizate de o persoană fizică ce folosește, în principal, forța sa de muncă. Pentru aceasta ele trebuie să deţină autorizaţie emisă de autorităţile competente, în acestă categorie fiind incluşi: notarii publici, avocaţii, experţii contabili, auditorii financiari, cabinete individuale de medici etc. 30  SISTEMULUI INFORMAȚIONAL CONTABIL Contabilitatea este un sistem informaţional care cuantifică, prelucrează şi comunică (transmite) informaţii financiare despre o entitate economică identificabilă. Din această contabilitatea cuantifică activităţile definiţie a economice, înregistrând datele ce le privesc pentru o utilizare viitoare; sistemului datele sunt stocate, iar apoi prelucrate informaţional pentru a deveni informaţii utile; contabil se informaţiile sunt comunicate prin desprind intermediul rapoartelor (dărilor de următoarele idei: seamă) factorilor de decizie. 31 CONTABILITATE - SISTEM INFORMAŢIONAL datele reprezintă intrările în sistemul informaţional contabil; iar informaţiile prelucrate, utile factorilor de decizie, reprezintă ieşirile din sistem. 32 CONCEPȚII DE ORGANIZARE A SISTEMULUI INFORMAŢIONAL CONTABIL Conform concepţiei moniste, sistemul informaţional contabil este organizat într-un singur circuit atât pentru operaţiile care privesc relaţiile cu terţii cât şi pentru cele care privesc gestiunea internă. Concepţia dualistă (după care este organizat sistemul contabil din ţara noastră începând cu 1 ianuarie 1994) presupune delimitarea într-un circuit distinct a conturilor care au ca obiect înregistrarea schimburilor şi relaţiilor cu terţii, precum şi rezultatele financiare şi într-un alt circuit conturile care înregistrează producţia, costurile şi rentabilitatea produselor, lucrărilor şi serviciilor executate. Se formează astfel circuitul contabilităţii financiare sau generale şi circuitul contabilităţii de gestiune. 33 CONCEPȚII DE ORGANIZARE A SISTEMULUI INFORMAŢIONAL CONTABIL Organizarea contabilităţii în ţara noastră în două circuite este motivată de faptul că, pe de-o parte, trebuie asigurat accesul la informaţiile financiar-contabile a tuturor utilizatorilor interesaţi şi, pe de altă parte, într-o economie de piaţă concurenţială secretul afacerilor trebuie să protejeze întreprinderea în competiţie cu celelalte întreprinderi. Deci, caracteristica principală a sistemului contabil dualist este că distinge în mod clar informaţiile ce pot fi date publicităţii de cele confidenţiale. Sistemul de contabilitate monist este practicat în ţările anglo-saxone, în timp ce sistemul dualist este întâlnit în ţările care aplică modelul continental de contabilitate. 34 CONTABILITATEA FINANCIARĂ Este generatoare de informaţii publice, conţinute în documente de sinteză contabilă (Bilanţul, contul “Profit şi pierdere”, Notele explicative la situaţiile financiare anuale) destinate în principal utilizatorilor externi: acţionari, asociaţi, clienţi, furnizori, instituţii financiare şi de credit, organe fiscale, potenţiali investitori. Evident, la aceste informaţii apelează curent şi managerii firmei. Are ca obiect consemnarea tuturor operaţiunilor care afectează averea firmei, cu scopul de a determina periodic şi în formă sintetică rezultatele obţinute. 35 CONTABILITATEA DE GESTIUNE produce informaţiile confidenţiale, cuprinse în documente şi analize destinate uzului intern al firmei, folosite pentru conducerea operativă a întreprinderii, inclusiv corectarea din mers a eventualelor abateri de la parametrii estimaţi are ca obiect gestiunea internă a firmei, calcularea costurilor de producţie, determinarea bazelor de evaluare a elementelor ce compun averea firmei, a rezultatelor şi rentabilităţii pe feluri de activitate, elaborarea şi controlul îndeplinirii bugetelor precum şi obţinerea altor informaţii necesare procesului decizional 36  DOCTRINE CONTABILE se bazează pe dreptul scris roman, acordă prioritate intereselor finanţatorilor bancari şi doctrina intereselor fiscale ale statului, iar contabilă normele contabile sunt elaborate prin sistemul legislativ; continentală adevărul contabil, în această concepţie, este construit prin referinţă la un cadru legislativ care trebuie să reglementeze şi să anticipeze toate problemele; se bazează pe dreptul cutumiar, acordă prioritate intereselor acţionarilor, doctrina este deconectată de fiscalitate şi contabilă este reglementată, în general, de profesia liberală; anglo-saxonă imaginea contabilă a întreprinderii este construită, conform acestei doctrine, prin raportarea la un ansamblu de principii contabile consacrate în timp, care vin din experienţă şi care sunt aplicate prin intermediul judecăţii profesionale. 37 UTILIZATORII INFORMAŢIILOR CONTABILE Dacă avem în vedere concepţia dualistă de organizare a sistemului Sistemul contabil dualist face o informaţional contabil, atunci disticţie clară între: putem spune că utilizatorii informaţiilor contabile se împart în două mari categorii: utilizatori interni – în care informaţiile publice - sunt incluşi managerii produse de contabilitatea cărora li se adresează financiară informaţiile confidenţiale utilizatori externi- sunt ceilalţi utilizatori cărora li se informaţiile confidenţiale - adresează, în principal, elaborate de contabilitatea de informaţiile publice gestiune conţinute de situaţiile financiare. 38  UTILIZATORII INFORMAŢIILOR CONTABILE În concepţia unor autori, utilizatorii externi de informaţii contabile se regăsesc în una din următoarele două categorii: utilizatori din afara întreprinderii care un interes persoane, organizaţii sau instituţii care au un financiar direct în aceasta din urmă; interes financiar indirect în întreprindere. Utilizatorii situaţiilor financiare, conform normelor contabile, includ: investitorii actuali și potențiali, personalul angajat, creditorii, furnizorii și alți creditori, clienții, instituțiile statului și alte autorități, precum și publicul. Utilizatorii cu interes financiar direct urmăresc în ce măsură s-au atins obiectivele de lichiditate şi profitabilitate. Asemenea utilizatori sunt investitorii actuali şi potenţiali, precum şi creditorii actuali şi potenţiali. Utilizatorii cu interes financiar indirect sunt, de regulă, cei care au nevoie de informaţii contabile pentru a lua decizii în probleme de interes general. Este cazul organelor fiscale şi altor organisme ale statului. 39  CARACTERISTICI CALITATIVE ALE INFORMAȚIILOR CONTABILE Fundamentale: Amplificatoare: să fie relevante; inteligibilitate – clasificarea, caracterizarea şi prezentarea în mod clar şi concis a informaţiilor le fac pe acestea inteligibile; să reprezinte exact ceea ce își propun verificabilitate – ceea ce înseamnă că diferiți observatori independenți să reprezinte; și în cunoștință de cauză ar putea ajunge la un consens cu privire la faptul că o anumită descriere este o reprezentare exactă; oportunitate – înseamnă că informațiile sunt disponibile factorilor decizionali pentru ca aceștia să ia decizii în timp util; comparabilitate – informaţiile privind o entitate raportoare sunt mult mai utile dacă pot fi comparate cu informaţii similare despre alte entităţi şi cu informaţii similare despre aceeaşi entitate aferente unei alte perioade sau date. 40  CAPITOLUL 2 METODA CONTABILITĂŢII 2.1. Definirea metodei contabilității 2.2. Bilanțul – mijloc de reprezentare a patrimoniului. Reprezentarea mișcărilor de valori ca un bilanț mobil (prima treaptă a metodei contabilității) 2.3. Contul- mijloc de înregistrare a evenimentelor și tranzacțiilor. Sistemul de conturi (treapta a doua a metodei contabilității). 2.4. Calcule periodice de sinteză (treapta a treia a metodei contabilității) 1 DEFINIREA METODEI CONTABILITĂȚIII Metoda contabilităţii reprezintă abordarea obiectului contabilităţii pe baza unui ansamblu de principii, mijloace şi procedee susceptibile să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare şi a performanţei unei entităţi. 2 Din definirea conceptului de metodă a contabilităţii rezultă următoarele: metoda contabilităţii este un produs al gândirii teoretice abstracte, a unor raţionamente verificate de practică; obiectivul de performanţă al contabilităţii, imaginea fidelă, poate fi realizat prin utilizarea unor tehnici, mijloace şi procedee care operează curent în cadrul metodei (inventar, cont, balanţe de verificare, calculaţia costurilor, bilanţ etc). 3 PROCEDEELE METODEI CONTABILITĂŢII Procedeul exprimă mijlocul folosit pentru a ajunge la un anumit rezultat, modul de a proceda Categorii de procedee: Procedee specifice (proprii) metodei contabilităţii Procedee comune disciplinelor economice 4  PROCEDEE SPECIFICE METODEI CONTABILITĂŢII : BILANŢUL – există bilanț didactic sau de situație și bilanțul -componentă a situațiilor financiare anuale. Bilanțul didactic cuprinde două părți: activ și pasiv. El asigură, prin modul cum este conceput, dubla reflectare a materiei contabile, respectiv a valorilor ce compun patrimoniul unei entități economico-sociale. Noțiunea de mijloace se referă la materia contabilă privită sub aspectul existenței, iar noțiunea de resurse se referă la aceeași materie contabilă privită din punctul de vedere al provenienței sau destinației. În cadrul așa-numitului bilanț didactic, elementele de mijloace figurează în partea numită activ, iar elementele de resurse figurează în cealaltă parte numită pasiv. Activul didactic nu cuprinde, însă, numai mijloace, după cum pasivul didactic nu cuprinde numai resurse. CONTUL - reprezintă un mijloc de calcul al contabilităţii care consemnează existentul iniţial şi modificările ulterioare ale unei substanţe de avere determinate. Prin planurile generale de conturi au fost fixate conturi care să reflecte situația și modificările suferite de toate elementele (inclusiv cele în afara bilanțului, adică valori care nu se regăsesc în active și pasive) care fac obiect de studiu pentru contabilitate. Totalitatea conturilor utilizate în contabilitate în scopul cunoașterii obiectului său de studiu formează sistemul conturilor. Cea mai mare parte a conturilor funcționează după principiul dublei înregistrări. 5  PROCEDEE SPECIFICE METODEI CONTABILITĂŢII : BALANŢELE DE VERIFICARE Informațiile furnizate de conturi trebuie să fie puse la dispoziția utilizatorilor (care nu au întotdeauna pregătire contabilă) într-o formă accesibilă, ceea ce presupune o serie de prelucrări în urma cărora se obțin sinteze contabile. Unele dintre acestea se obțin prin prelucrarea datelor furnizate de toate conturile, iar altele prin prelucrarea datelor furnizate de o parte de conturi. O sinteză contabilă reprezentativă din prima categorie o constituie balanța de verificare care, practic, realizează legătura dintre cont și bilanțul ce constituie componentă a situațiilor financiare anuale. Prin intermediul balanței de verificare sunt centralizate informațiile referitoare la situația și modificările tuturor elementele de activ, de pasiv, de venituri și de cheltuieli, existând posibilitatea de a exercita un control asupra prelucrării datelor în contabilitate. BILANȚUL - ca sinteză contabilă - este procedeul care încheie un ciclu de înregistrări contabile dintr-o perioadă de gestiune (trimestru, semestru sau an) și, pe baza informațiilor pe care le conține, demarează un nou ciclu de prelucrare a datelor în contabilitate. 6  PROCEDEE COMUNE DISCIPLINELOR ECONOMICE DOCUMENTAREA – constă în identificarea faptelor și fenomenelor ce urmează a face obiectul reflectării în contabilitate din documentele care atestă desfășurarea acelor fapte și fenomene. De altfel, Legea contabilității a statuat obligativitatea fundamentării și justificării consemnărilor în contabilitate pe bază de documente economice înregistrate în contabilitate, a unui document scris. EVALUAREA - este procedeul prin care toate elementele și operațiunile patrimoniale trebuie să fie reflectate în contabilitate în etalon monetar. Prin evaluare se realizează aducerea la un numitor comun a tuturor elementelor patrimoniale, ceea ce permite gruparea, sintetizarea și compararea acestora. CALCULAȚIA - este strâns legată de evaluare în sensul că elaborarea informațiilor referitoare la poziția financiară și performanțele întreprinderii, precum și a celorlalte informații pe care trebuie să le furnizeze contabilitatea presupune utilizarea unor algoritmi de calcul. Aceste calcule sunt posibile numai în condițiile în care faptele și fenomenele cercetate de contabilitate sunt evaluate. INVENTARIEREA - este procedeul care permite cunoașterea situației reale a patrimoniului unei entități și identificarea eventualelor neconcordanțe între situația faptică și cea deja consemnată în contabilitate. 7 NOȚIUNILE DE BILANȚ, ACTIV ȘI PASIV Bilanţul este acel calcul de sinteză al contabilităţii care prezintă la un moment dat, exprimată în bani, situaţia economico-financiară a unui perimetru contabil punând faţă în faţă activul cu pasivul. Activul este, deci, acea parte a bilanţului în care sunt reflectate mijloacele şi posturile rectificative asupra resurselor (posturi rectificative de activ contra pasiv). Pasivul este partea bilanţului în care sunt reflectate resursele şi posturile rectificative asupra mijloacelor (posturi rectificative de pasiv contra activ) 8  NOȚIUNILE DE BILANȚ, ACTIV ȘI PASIV Fiind vorba de aceeaşi substanţă reflectată din puncte de vedere distincte este firesc să avem echilibrul: MIJLOACE = RESURSE Dar, pentru că evaluarea materiei contabile ca mijloace se face independent de evaluarea materiei contabile ca resurse, putem avea situațiile: când: MIJLOACE < RESURSE când: MIJLOACE > RESURSE intervin posturile rectificative asupra intervin posturile rectificative asupra resurselor, astfel că echilibrul este dat mijloacelor, astfel că echilibrul este de relaţia: MIJLOACE + Posturi stabilit conform relaţiei: MIJLOACE = rectificative asupra resurselor = RESURSE + Posturi rectificative RESURSE. asupra mijloacelor. 9 STRUCTURAREA POSTURILOR ÎN BILANŢ 10  POSTURILE RECTIFICATIVE Posturile rectificative asupra Repartizarea profitului; resurselor (de activ Prime privind rambursarea obligaţiunilor ; contra pasiv) sunt: Acțiuni proprii. Amortizări privind imobilizările (necorporale Posturile şi corporale) ; rectificative Ajustări pentru deprecierea sau pierderea de asupra mijloacelor valoare a imobilizărilor ; (de pasiv contra Ajustări pentru deprecierea stocurilor şi activ) sunt: producţiei în curs de execuţie ; Ajustări pentru deprecierea creanţelor; Ajustări pentru pierderea de valoare a conturilor de trezorerie. 11 Exemplificarea postului rectificativ Repartizarea profitului 12  Exemplificarea postului rectificativ Ajustări pentru deprecierea terenurilor 13  ECHILIBRU BILANŢIER ACTIV = PASIV Din definiţia contabilităţii de “activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoaşterea, gestiunea şi controlul activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi a rezultatelor obţinute din activitatea persoanelor juridice şi fizice” rezultă echilibrul: ACTIVE = DATORII + CAPITALURI PROPRII 14  NOȚIUNILE DE ACTIV, DATORII ȘI CAPITALURI PROPRII Un activ reprezintă „o resursă controlată de către entitate ca rezultat al unor evenimente trecute, de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru entitate şi al cărui cost poate fi evaluat în mod credibil”. O datorie reprezintă „o obligaţie actuală a entităţii ce decurge din evenimente trecute şi prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice”. Capitalul propriu constituie „interesul rezidual al acţionarilor în activele unei entităţi după deducerea tuturor datoriilor sale”. 15  CONCEPTELE DE VENITURI ŞI CHELTUIELI CHELTUIELILE reprezintă sumele ori valorile plătite sau de plătit în cursul unei perioade ca eforturi concretizate în: consumuri de materii prime, materiale şi alte bunuri care dispar în urma procesului de producţie, prestării de servicii, sau cele legate de salarii şi contribuţii sociale, amortizări etc. VENITURILE sunt efecte ale eforturilor făcute de întreprindere. Ele reprezintă resurse reproduse şi care aparţin unităţii, consemnate în urma vânzării de bunuri sau prestării de servicii, precum şi atunci când unitatea obţine bunuri din producţia proprie. 16  DEFINIŢIA CHELTUIELILOR POTRIVIT REGLEMENTĂRILOR CONTABILE constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor ori creşteri ale datoriilor care se concretizează în reduceri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acţionari. 17 Recunoașterea cheltuielilor 18  DEFINIŢIA VENITURILOR POTRIVIT REGLEMENTĂRILOR CONTABILE reprezintă creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de intrări sau creşteri ale activelor ori descreşteri ale datoriilor, care se concretizează în creşteri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din contribuţii ale acţionarilor. 19 Recunoașterea veniturilor 20 PRINCIPII ȘI COVENȚII CONTABILE Metoda contabilității se bazează, între altele, și pe o serie de principii generale și normative privind modul cum trebuie studiat obiectul. Conform OMFP nr. 1802/2014, elementele prezentate în situațiile financiare anuale sunt recunoscute și evaluate în conformitate cu principiile contabile generale, a căror respectare ar trebui să conducă la obținerea unei imagini fidele asupra poziţiei financiare și performanţelelor unei entităţi economice. 21  PRINCIPII CONTABILE (potrivit reglementărilor româneşti) 1. Principiul continuităţii activităţii 2. Principiul permanenţei metodelor 3. Principiul prudenţei 4. Principiul contabilității de angajamente 5. Principul intangibilităţii 22  PRINCIPII CONTABILE (potrivit reglementărilor româneşti)- continuare 6. Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de pasiv 7. Principiul necompensării 8. Principiul contabilizării și prezentării elementelor din bilanț și din contul de profit și pierdere ținând seama de fondul economic al tranzacției sau al angajamentului în cauză 9. Principiul evaluării la cost de achiziție sau cost de producție 10. Principiul pragului de semnificaţie 23  PRINCIPIUL CONTINUITĂŢII ACTIVITĂŢII Acest principiu porneşte de la premisa că firma îşi va continua activitatea în viitorul previzibil, fără a intra în stare de lichidare sau de reducere semnificativă a activităţii. O entitate nu va întocmi situaţiile financiare anuale pe baza continuităţii activităţii dacă organele de conducere stabilesc după data bilanţului fie că intenţionează să lichideze entitatea sau să înceteze activitatea acesteia, fie că nu există nicio altă variantă realistă în afara acestora. Deteriorarea rezultatelor din exploatare şi a poziţiei financiare, ulterior datei bilanţului, indică nevoia de a analiza dacă presupunerea privind continuitatea activităţii este încă adecvată. 24 PRINCIPIUL PERMANENŢEI METODELOR. Metodele de evaluare și politicile contabile, în general, trebuie aplicate în mod consecvent de la un exercițiu financiar la altul a) iniţiativa entităţii, caz în care modificarea trebuie justificată în notele explicative la situaţiile Modificările de financiare anuale; politici contabile pot b) o decizie a unei autorităţi competente şi care se fi determinate de: impune entităţii (modificare de reglementare), caz în care modificarea nu trebuie justificată în notele explicative, ci doar menţionată în acestea. Modificarea de politică contabilă la modificare excepţională intervenită în situaţia entităţii sau în contextul economico-financiar în iniţiativa entităţii care aceasta îşi desfăşoară activitatea; poate fi determinată obţinerea unor informaţii credibile şi mai relevante. de: 25  PRINCIPIUL PRUDENŢEI în contul de profit şi pierdere poate fi inclus numai profitul realizat la data bilanţului; trebuie să se ţină cont de toate datoriile apărute în cursul exerciţiului financiar curent sau al unui exerciţiu precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanţului şi data întocmirii acestuia; trebuie să se ţină cont de toate datoriile previzibile şi pierderile potenţiale apărute în cursul exerciţiului financiar curent sau al unui exerciţiu financiar precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanţului şi data întocmirii acestuia. În acest scop sunt avute în vedere şi eventualele provizioane, precum şi datoriile rezultate din clauze contractuale; trebuie să se ţină cont de toate deprecierile, indiferent dacă rezultatul exerciţiului financiar este pierdere sau profit. Înregistrarea ajustărilor pentru depreciere sau pierdere de valoare se efectuează pe seama conturilor de cheltuieli, indiferent de impactul acestora asupra contului de profit şi pierdere. 26  PRINCIPIUL PRUDENŢEI Ca urmare, activele Totuşi, exercitarea prudenţei nu şi veniturile nu permite, de exemplu, constituirea de provizioane excesive, subevaluarea trebuie să fie deliberată a activelor sau veniturilor, dar supraevaluate, iar nici supraevaluarea deliberată a datoriile şi datoriilor sau cheltuielilor, deoarece cheltuielile, situaţiile financiare nu ar mai fi neutre şi subevaluate. nu ar mai avea calitatea de a fi credibile. 27  PRINCIPIUL CONTABILITĂȚII DE ANGAJAMENTE Efectele tranzacțiilor și ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacțiile și evenimentele se produc (și nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul său este încasat sau plătit) și sunt înregistrate în contabilitate și raportate în situațiile financiare ale perioadei aferente. 28  PRINCIPIUL CONTABILITĂȚII DE ANGAJAMENTE Trebuie să se ţină cont de veniturile şi cheltuielile aferente exerciţiului financiar, indiferent de data încasării veniturilor sau data plăţii cheltuielilor. Astfel, se vor evidenţia în conturile de venituri şi creanţele pentru care nu a fost întocmită încă factura (contul 418 “Clienţi - facturi de întocmit”), respectiv în conturile de cheltuieli sau bunuri, datoriile pentru care nu s-a primit încă factura (contul 408 “Furnizori - facturi nesosite”). În toate cazurile, înregistrarea în aceste conturi se efectuează pe baza documentelor care atestă livrarea bunurilor, respectiv prestarea serviciilor (de exemplu, avize de însoţire a mărfii, situaţii de lucrări etc.). 29  PRINCIPIUL INTANGIBILITĂŢII Bilanţul de deschidere pentru fiecare exerciţiu financiar trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere al exerciţiului financiar precedent. În cazul modificării politicilor contabile și al corectării unor erori aferente perioadelor precedente, nu se modifică bilanțul perioadei anterioare celei de raportare Înregistrarea pe seama rezultatului reportat, a corectării erorilor semnificative aferente exerciţiilor financiare precedente, precum și a modificărilor politicilor contabile nu se consideră încălcare a principiului intangibilităţii. 30  PRINCIPIUL EVALUĂRII SEPARATE A ELEMENTELOR DE ACTIV ŞI DE DATORII Conform acestui principiu, componentele elementelor de activ sau de datorii trebuie evaluate separat, pentru a se evita riscul de compensare a unor diferențe de valoare favorabile cu diferențe nefavorabile apărute la elemente distincte de activ/datorii. 31  PRINCIPIUL NECOMPENSĂRII Orice compensare între elementele de activ şi de datorii sau între elementele de venituri şi cheltuieli este interzisă. Toate creanţele şi datoriile trebuie înregistrate distinct în contabilitate, pe bază de documente justificative. Eventualele compensări între creanţe şi datorii faţă de aceeaşi entitate efectuate cu respectarea prevederilor legale pot fi înregistrate numai după contabilizarea creanțelor și veniturilor, respectiv a datoriilor şi cheltuielilor corespunzătoare. În cazul schimbului de active, în contabilitate se evidenţiază distinct operaţiunea de vânzare/scoatere din evidenţă şi cea de cumpărare/intrare în evidenţă, pe baza documentelor justificative, cu înregistrarea tuturor veniturilor si cheltuielilor aferente operaţiunilor. Tratamentul contabil este similar şi în cazul prestărilor reciproce de servicii. 32  PRINCIPIUL CONTABILIZĂRII ȘI PREZENTĂRII ELEMENTELOR DIN BILANȚ ȘI DIN CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE ȚINÂND SEAMA DE FONDUL ECONOMIC AL TRANZACȚIEI SAU AL ANGAJAMENTULUI ÎN CAUZĂ Evenimentele și operațiunile economico-financiare trebuie evidențiate în contabilitate așa cum acestea se produc, în baza documentelor justificative. Aceste documente trebuie să reflecte întocmai modul cum operațiunile economico-financiare se produc, respectiv să fie în concordanță cu realitatea. De asemenea, contractele încheiate între părți trebuie să prevadă modul de derulare a operațiunilor și să respecte cadrul legal existent. Forma juridică a unui document trebuie să fie în concordanță cu realitatea economică. Atunci când există diferențe între fondul sau natura economică a unei operațiuni sau tranzacții și forma sa juridică, entitatea va înregistra în contabilitate aceste operațiuni, cu respectarea fondului economic al acestora. 33  EXEMPLE DE SITUAȚII CÂND SE APLICĂ ACEST PRINCIPIU încadrarea, de către utilizatori, a contractelor de leasing în leasing operațional sau financiar; încadrarea operațiunilor la vânzare în nume propriu sau comision, respectiv consignație; recunoașterea veniturilor, respectiv a cheltuielilor în contul de profit și pierdere sau ca venituri în avans, respectiv cheltuieli în avans; recunoașterea participațiilor deținute ca fiind de natura acțiunilor deținute la entități afiliate sau sub forma altor imobilizări financiare; încadrarea reducerilor acordate, respectiv primite, la reduceri comerciale sau financiare 34  PRINCIPIUL EVALUĂRII LA COST DE ACHIZIȚIE SAU COST DE PRODUCȚIE presupune ca elementele prezentate în situațiile financiare să fie evaluate, de regulă, pe baza principiului costului de achiziție sau al costului de producție. Cazurile în care nu se folosește costul de achiziție sau costul de producție sunt cele prevăzute de normele legale. 35  PRINCIPIUL PRAGULUI DE SEMNIFICAŢIE Presupune ca orice element care o valoare semnificativă să fie prezentat distinct în cadrul situaţiilor financiare. Elementele cu valori nesemnificative care au aceeaşi natură sau cu funcţii similare vor fi însumate, nefiind necesară prezentarea lor separată Entitatea se poate abate de la cerințele cuprinse în normele contabile referitoare la prezentările de informații și publicare, atunci când efectele respectării lor sunt nesemnificative. 36  2.2. Bilanțul – mijloc de reprezentare a patrimoniului. Reprezentarea mișcărilor de valori ca un bilanț mobil (prima treaptă a metodei contabilității) 2.2.1. Conceptele de activ, pasiv, datorii și capitaluri proprii 2.2.2. Principii și convenții contabile 2.2.3. Reguli de evaluare a elementelor patrimoniale 2.2.4. Tipuri de influențe ale operațiunilor asupra bilanțului. 1  2.2.3. Reguli de evaluare a elementelor patrimoniale Evaluarea reprezintă un procedeu al metodei contabilității care constă în cuantificarea și exprimarea valorică, în etalon monetar a existenței, mișcării și transformării patrimoniului economic pentru a-l reflecta în contabilitate Potrivit normelor contabile în vigoare, la intrarea în entitate; evaluarea elementelor la inventar și prezentarea prezentate în situațiile financiare poate avea elementelor în bilanț; loc în următoarele la ieşirea din entitate sau la momente darea în consum. reprezentative : 2 EVALUAREA LA INTRAREA ÎN ENTITATE are loc la nivelul valorii de intrare, numită şi valoare contabilă sau cost istoric. Stabilirea acestei valori are loc astfel: bunurile procurate cu titlu oneros (contra la COST DE ACHIZIŢIE; plată) se evaluează bunurile obţinute din producţie proprie se la COST DE PRODUCŢIE; evaluează 3  EVALUAREA LA INTRAREA ÎN ENTITATE (continuare) bunurile reprezentând la VALOAREA DE APORT, aport la capitalul social stabilită în urma evaluării; bunurile obținute cu titlu gratuit sau constatate la VALOAREA JUSTĂ; plus la inventar creanţele şi datoriile sunt evaluate şi înregistrate în la VALOAREA NOMINALĂ. contabilitate 4 COSTUL DE ACHIZIŢIE AL BUNURILOR preţul de cumpărare, taxele de import şi alte taxe (cu excepţia acelora pe care persoana juridică le poate recupera de la autorităţile fiscale); cheltuielile de transport, manipulare şi alte cheltuieli care cuprinde pot fi atribuibile direct achiziţiei bunurilor respective; comisioanele, taxele notariale, cheltuielile cu obţinerea de autorizaţii şi alte cheltuieli nerecuperabile, atribuibile direct bunurilor respective. 5 REDUCERILE COMERCIALE acordate de furnizor şi înscrise pe factura de achiziţie ajustează în sensul reducerii costul de achiziţie al bunurilor. Atunci cand achiziţia de produse şi primirea reducerii comerciale sunt tratate împreună, reducerile comerciale primite ulterior facturării ajustează, de asemenea, costul de achiziţie al bunurilor. Reducerile comerciale primite ulterior facturării corectează costul stocurilor la care se referă, dacă acestea mai sunt în gestiune. Dacă stocurile pentru care au fost primite reducerile ulterioare nu mai sunt în gestiune, acestea se evidenţiază distinct în contabilitate. 6  COSTUL DE PRODUCŢIE preţul de achiziţie al materiilor prime şi al cuprinde materialelor consumabile şi alte cheltuieli care pot fi atribuite direct bunului în cauză. Costul de producţie sau de cheltuielile directe aferente producţiei, şi anume: materiale directe, energie consumată în prelucrare al scopuri tehnologice, manoperă directă şi alte stocurilor, precum cheltuieli directe de producţie, costul şi costul de proiectării produselor, precum şi cota de cheltuieli indirecte de producţie al producţie alocată în mod raţional ca fiind legată imobilizărilor de fabricaţia acestora cuprind: 7  COSTUL DE PRODUCŢIE costurile îndatorării care sunt direct atribuibile Sunt incluse achiziției, construcției sau producției unui activ cu ciclu lung de fabricație. în costul de De exemplu, în costurile îndatorării pot fi incluse dobânda la capitalul împrumutat pentru producţie al finanțarea achiziției, construcției sau producției de active cu ciclu lung de fabricație, precum și unui activ : comisioanele aferente acestor împrumuturi contractate. Costul cuprinde manopera și alte cheltuieli legate de personalul direct angajat în furnizarea serviciilor, stocurilor inclusiv personalul însărcinat cu supravegherea, precum și regiile corespunzătoare. unui În costul de producție poate fi inclusă o prestator de proporție rezonabilă din cheltuielile care sunt indirect atribuibile bunului, în măsura în care servicii acestea sunt legate de perioada de producție. 8  VALOAREA JUSTĂ se înțelege suma pentru care un activ ar putea fi Prin valoarea justă a schimbat de bunăvoie între părți aflate în activelor cunoștință de cauză, în cadrul unei tranzacții cu prețul determinat obiectiv. Se determină, în general, după datele de evidenţă de pe piaţă, printr-o evaluare efectuată, de regulă, de evaluatori autorizaţi, potrivit legii. În situația în care nu există date pe piață Valoarea justă privind valoarea justă, din cauza naturii specializate a activelor și a frecvenței reduse a tranzacțiilor, valoarea justă se poate determina prin alte metode utilizate, de regulă, de către profesioniști în evaluare. 9 EVALUAREA LA INVENTAR ȘI LA PREZENTAREA ELEMENTELOR ÎN BILANȚ În scopul întocmirii situațiilor financiare anuale, entitățile trebuie să procedeze la inventarierea și evaluarea elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii. În situațiile financiare anuale elementele de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii se reflectă și se evaluează la valoarea contabilă, pusă de acord cu rezultatele inventarierii. La stabilirea valorii de inventar a bunurilor se va aplica principiul prudenței, potrivit căruia se va ține seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor sau pierderilor de valoare. 10  EVALUAREA LA INVENTAR ȘI LA PREZENTAREA ELEMENTELOR ÎN BILANȚ În acest scop, valoarea de intrare sau contabilă (cost istoric) se compară cu valoarea stabilită pe baza inventarierii, denumită valoare de inventar. Din comparaţie pot rezulta plusuri sau minusuri de valoare. Unele din ele sunt probabile sau latente, deoarece bunurile respective nu au fost încă transformate în bani (vândute şi încasate). 11 TRATAMENTUL DIFERENŢELOR ÎNTRE VALOAREA DE INVENTAR ŞI VALOAREA DE INTRARE PENTRU ELEMENTELE DE ACTIV diferenţele diferenţele constatate în plus constatate în minus între valoarea de între valoarea de inventar şi valoarea inventar şi valoarea de intrare nu se contabilă netă se înregistrează în evidențiază distinct în contabilitate, aceste contabilitate, în elemente conturi de ajustări, menţinându-se la aceste elemente valoarea lor de menținându-se la valoarea lor de intrare; intrare. 12  TRATAMENTUL DIFERENŢELOR CONSTATATE ÎN MINUS ÎNTRE VALOAREA DE INVENTAR ŞI VALOAREA DE INTRARE PENTRU ELEMENTELE DE ACTIV Corectarea valorii lor și aducerea la nivelul valorii de inventar se efectuează, în funcție de tipul de depreciere Pentru existentă, fie: imobilizările prin înregistrarea unei amortizări suplimentare, în cazul necorporale și în care se constată o depreciere ireversibilă; corporale fie prin constituirea sau suplimentarea ajustărilor pentru depreciere, în cazul în care se constată o depreciere reversibilă a acestora. se evaluează la cost, mai puțin ajustările pentru depreciere constatate. Ajustări pentru depreciere se constituie inclusiv pentru stocurile fără mișcare. În cazul în care valoarea contabilă a stocurilor este mai mare decât valoarea de inventar, valoarea stocurilor se diminuează Activele de până la valoarea realizabilă netă, prin constituirea unei ajustări natura stocurilor pentru depreciere. Prin valoare realizabilă netă a stocurilor se înțelege prețul de vânzare estimat care ar putea fi obținut pe parcursul desfășurării normale a activității, minus costurile estimate pentru finalizarea bunului, atunci când este cazul, și costurile estimate necesare vânzării. 13  EVALUAREA LA INVENTAR A CREANȚELOR ȘI A DATORIILOR ȘI PREZENTAREA LOR ÎN BILANȚ se face la valoarea lor probabilă de încasare sau de plată. Diferențele constatate în minus între valoarea de inventar stabilită la inventariere și valoarea contabilă a creanțelor se înregistrează în contabilitate pe seama ajustărilor pentru Pentru creanțe deprecierea creanțelor. Pentru creanțele incerte se constituie ajustări pentru pierdere de valoare Pentru creanțele și datoriile exprimate Evaluarea la bilanț se face la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României, valabil la data încheierii în valută și cele cu exercițiului financiar. decontare în lei în În scopul prezentării în bilanț, valoarea creanțelor, astfel funcție de cursul evaluate, se diminuează cu ajustările pentru pierdere de valoare. unei valute Pentru elementele Diferențele constatate în plus între valoarea de inventar și valoarea contabilă se înregistrează în contabilitate, pe seama de natura datoriilor elementelor corespunzătoare de datorii. 14 EVALUAREA LA INVENTAR A ȘI PREZENTAREA ELEMENTELOR ÎN BILANȚ Disponibilitățile bănești, cecurile, cambiile, biletele la ordin, scrisorile de garanție, se prezintă în bilanț în conformitate cu acreditivele, ipotecile, prevederile legale. precum și alte valori aflate în casieria unităților se evaluează în bilanț la cursul de Disponibilitățile bănești și schimb valutar comunicat de Banca alte valori similare în valută Națională a României, valabil la data încheierii exercițiului financiar. Capitalurile proprii rămân evidențiate la valorile din contabilitate. 15  EVALUAREA LA IEŞIREA DIN ENTITATE SAU LA DAREA ÎN CONSUM La data ieşirii din entitate sau la darea în consum, bunurile se evaluează şi se scad din gestiune la valoarea lor de intrare sau valoarea la care sunt înregistrate în contabilitate ca de exemplu valoarea justă pentru valorile valoarea reevaluată pentru mobiliare pe termen scurt imobilizările corporale care au fost admise la tranzacționare pe o reevaluate piață reglementată 16  EVALUAREA LA IEŞIREA DIN ENTITATE SAU LA DAREA ÎN CONSUM Activele constatate minus în gestiune se scot din evidență la data constatării lipsei acestora. La scoaterea din evidență a activelor, se reiau la venituri ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare aferente acestora. 17  2.2.4. TIPURI DE INFLUENŢE ALE OPERAŢIUNILOR ECONOMICO-FINANCIARE ASUPRA BILANŢULUI Operaţiuni singulare fie mişcări sunt acelea în urma permutative; cărora se modifică doar două elemente ale După influenţa pe bilanţului (din aceeași fie mişcări care o pot avea parte) producând: opuse. asupra bilanţului, operaţiunile se grupează în: Grupuri de operaţiuni inseparabile – obţinute prin combinarea inseparabilă a unei mişcări permutative cu o mişcare opusă. 18 Operaţiunile economice singulare generează: Modificări opuse, prin afectarea Modificări permutative, prin afectarea concomitentă a ambelor părţi ale bilanţului, unei singure părţi a bilanţului, respectiv, cu aceeaşi valoare şi în acelaşi sens, fie Activul sau Pasivul, totalul general al sporire, fie reducere, pentru menţinerea bilanţului rămânând neschimbat: relaţiei A = P. Modificările opuse provoacă schimbarea totalului general al bilanţului. modificare modificare permutativă în opusă de sporire Activ modificare modificare opusă de permutativă în reducere Pasiv 19  Operațiuni singulare generatoare de mișcări permutative (1) Operațiuni singulare (2) Operațiuni singulare generatoare de mișcări generatoare de mișcări permutative în activ permutative în pasiv Silogismul: Dacă un element de Silogismul: Dacă un element activ sporește și pasivul rămâne de pasiv sporește și activul neschimbat atunci un alt rămâne neschimbat atunci un element de activ se reduce în alt element de pasiv se reduce aceeași măsură. în aceeași măsură. Echilibrul bilanțier se păstrează Echilibrul bilanțier este dat de conform relației: relația: A+x–x=P A=P+x-x 20  Operațiuni singulare generatoare de mișcări opuse (3) Operațiuni singulare (4) Operațiuni singulare generatoare de mișcări generatoare de mișcări opuse de sporire opuse de reducere Silogismul: Dacă un element de Silogismul: Dacă un element de activ sporește, fără ca în acelaşi activ se reduce, fără ca în acelaşi timp un alt element de activ să se timp un alt element de activ să reducă, atunci un element de pasiv sporească, atunci un element de sporește în aceeași măsură. pasiv se reduce în aceeași măsură. Echilibrul bilanțier este dat de Echilibrul bilanțier este dat de relația: relația: A+x=P+x A-x=P-x 21 GRUPURI DE OPERAŢIUNI ECONOMICE INSEPARABILE Sunt rezultatul combinării dintre mişcările opuse şi cele permutative, în care sunt implicate concomitent cel puţin trei elemente bilanţiere, au drept rezultat. Apar în această situaţie relaţiile bilanţiere X = modificarea totală, complexe sau derivate, evident funcţie de x’ = sporiri, variabila X. În acest caz, x“ = reduceri vom folosi notaţiile: unde X = x’ + x“ 22 Grupuri de operații economice inseparabile (5) Grup de operații economice (6) Grup de operații economice inseparabile generator de inseparabile generator de mișcare mișcare permutativă în activ și permutativă în activ și mișcare mișcare opusă de sporire opusă de reducere Silogismul: Dacă un element de Silogismul: Dacă un element activ sporește cu mai mult de activ se reduce cu mai mult decât se reduce un alt element decât sporește un alt element de activ, atunci un element de de activ, atunci un element de pasiv sporește. pasiv se reduce. Echilibrul bilanțier este dat de Echilibrul bilanțier este dat de relația: relația: A + X – x’’ = P + x’ A – X + x’ = P – x’’ 23 Grupuri de operații economice inseparabile (7) Grup de operații economice (8) Grup de operații economice inseparabile generator de inseparabile generator de mișcare mișcare permutativă în pasiv și permutativă în pasiv și mișcare mișcare opusă de sporire opusă de reducere Silogismul: Dacă un element de Silogismul: Dacă un element pasiv sporește cu mai mult de pasiv se reduce cu mai mult decât se reduce un alt element decât sporește un alt element de pasiv, atunci un element de de pasiv, atunci un element de activ sporește. activ se reduce. Echilibrul bilanțier este dat de Echilibrul bilanțier este dat de relația: relația: A + x’ = P + X – x’’ A – x’’ = P – X + x’ 24 25 1. a) Firma se împrumută din nou de la asociați, cu suma de 250.000 lei, conform contractului de credit și extrasului de cont. 26 1. b) Se recepționează un echipament industrial, la cost de 905.000 lei, TVA 171.950 lei, conform facturii și procesului verbal de recepție. 27 2. a) Se achită parțial datoria față de furnizorul de imobilizări de la operațiunea 1b), conform extrasului de cont; suma plătită este de 450.000 lei 28 2. b) Angajatul care a primit avans de trezorerie de 4.500 lei, justifică plata întregii sume către un furnizor, pe baza chitanțelor de la acesta. 29 3. a) În vederea vânzării unor produse finite prin magazinele proprii, firma transferă la mărfuri produse evaluate la cost de 29.000 lei, conform notei de transfer. 30 3. b) Conform extrasului de cont primit de la bancă, se constată achitarea unei sume în avans către un furnizor extern: 50.000 euro x 4,9 lei/euro = 245.000 lei. 31 4. a) Conform statelor de salarii, se rețin obligațiile sociale și fiscale ale salariaților astfel: CAS 100.000 lei, CASS 40.000 lei, impozit pe salarii 20.000 lei. 32 4. b) Conform actului adițional la actul constitutiv al societății, adunarea generală a asociaților decide transferul sumei de 350.000 de la rezerve la capitalul social. 33 Tipurile de operațiuni exemplificate 1a A+x=P+x 1b 2a A- x = P - x 2b 3a A+ x – x = P 3b 4a A=P+x-x 4b 34  2.3. Contul- mijloc de înregistrare a evenimentelor și tranzacțiilor. Sistemul de conturi (treapta a doua a metodei contabilității) 2.3.1. Definiția, structura, funcțiile și regulile de funcționare a conturilor 2.3.2. Conturi sintetice și conturi analitice 2.3.3. Înregistrarea în partidă dublă și corespondența conturilor 2.3.4. Înregistrarea cronologică și înregistrarea sistematică 1 DEFINIȚIA CONTULUI Contul este un procedeu specific cunoașterii contabile prin care se stabilesc existentul inițial, modificările ulterioare și situația finală a unei substanțe patrimoniale determinate. 2 ELEMENTELE STRUCTURALE ALE CONTULUI denumirea sau titlul contului, data operațiunii, Structura felul, numărul și data documentului, contului în explicația, forma clasică debit, credit, sold. Debitul și creditul sunt cele două părți opuse ale contului care permit reflectarea separată a celor două tipuri de modificări, sporire și reducere 3 DENUMIREA ȘI SIMBOLUL CONTURILOR În vederea identificării elementului de activ sau de pasiv a cărui evoluție formează obiectul reflectării, fiecare cont are o denumire. De regulă, denumirea elementului la care se referă contul este și denumirea contului. În afară de denumire contul are și un simbol. Pentru a se asigura o unitate în ceea ce privește denumirea și simbolul conturilor, acestea se stabilesc prin planurile generale de conturi. Există planuri generale de conturi distincte pentru unitățile economice (societăți și regii autonome), pentru instituțiile publice, pentru persoane juridice fără scop lucrativ, precum și pentru bănci, instituțiile de credit, unitățile de asigurare- reasigurare. 4 PLANUL GENERAL DE CONTURI PENTRU UNITĂȚILE ECONOMICE nouă clase de conturi simbolizate cu o cifră, grupe de conturi simbolizate cu două cifre, conturi sintetice de gradul I simbolizate cu trei cifre și Cuprinde: conturi sintetice de gradul II simbolizate cu patru cifre. Conturile sintetice de gradul II provin din detalierea conturilor sintetice de gradul I. În contabilitatea financiară sunt operaționale, de regulă, numai conturile sintetice. 5 Gruparea claselor de conturi din planul de conturi general pentru unităţile economice clasa 1 – conturi de capitaluri; clasa 2 – conturi de imobilizări; conturi de clasa 3 – conturi de stocuri și bilanț (clasele producție în curs de 1-5): execuție; clasa 4 – conturi de terți; clasa 5 – conturi de Clasele 1-8 sunt utilizate în cadrul trezorerie. contabilității financiare fiind grupate în: clasa 6 – conturi de cheltuieli; Clasa 9 „Conturi de gestiune” cuprinde conturi de conturi utilizate în cadrul contabilității de rezultate: gestiune clasa 7 – conturi de venituri; clasa 8 – conturi speciale. 6 FORME DE CONTURI 7  MODELE DE CONT Modelul contului prevăzut de Normele metodologice de întocmire și utilizare a formularelor comune privind activitatea financiară și contabilă 8  FUNCŢIILE CONTULUI Funcția de clasare coerentă a materiei de reflectat în contabilitate Structurile în care este divizat universul materiei contabile sunt urmărite cu ajutorul conturilor. Ele realizează o clasare a materiei de reflectat în contabilitate în sensul că nu există valori exprimabile în bani sau raporturi economico-juridice care generează decontări care să nu fie urmărite cu ajutorul conturilor. Funcția de sistematizare Orice element de activ sau de pasiv poate suferi modificări în două sensuri: sporire sau reducere. Contul permite calcule separate asupra sporirilor și, respectiv, a reducerilor suferite de categoriile de valori sau raporturile economico-juridice pe care le reflectă. De aceea, el are o formă adecvată acestei sistematizări fiind format din două părți: debit și credit. 9  FUNCŢIILE CONTULUI Funcția de calcul Contul este conceput ca un mijloc de calcul deoarece în el se exprimă existentul inițial, se fac calcule asupra nivelului sporirilor și a reducerilor suferite ca urmare a operațiunilor ce au avut loc într-o anumită perioadă de gestiune, precum și asupra existentului final. Aceasta din urmă se determină pe baza relației de principiu: Existent final = Existent inițial + Sporiri – Reduceri Funcția de analiză Reflectând existentul inițial, sporirile și reducerile din cursul unei perioade, contul ilustrează modul cum a evoluat în acea perioadă elementul de activ sau pasiv pe care îl reflectă și permite o analiză a operațiunilor care au determinat această evoluție. Funcția de control Informațiile furnizate de conturi pot fi utilizate pentru controlul asupra gestionării valorilor patrimoniale. 10 TEHNICA CONTULUI A DEBITA UN CONT înseamnă a înscrie o sumă în debitul contului respectiv A CREDITA UN CONT semnifică a înscrie o sumă în creditul contului Debitarea unui cont se face prin creditarea unuia sau a mai multor conturi. Un cont se creditează prin debitul unui cont sau a mai multor conturi. Sumele înregistrate în debit se numesc sume debitoare, iar cele înregistrate în credit se numesc sume creditoare. 11  MĂRIMI SEMNIFICATIVE ALE CONTULUI: 1. SOLDUL INIŢIAL (Si) - exprimă valoarea existentă în cont la începutul exerciţiului financiar sau în momentul înfiinţării firmei 2. RULAJUL CONTULUI - reprezintă totalul sumelor înscrise în debitul sau creditul unui cont, fără soldul iniţial 3. TOTAL SUME - exprimă totalul valorilor consemnate în debitul sau creditul unui cont, inclusiv soldul iniţial Total sume debitoare = Sold iniţial debitor + Rulaj debitor Total sume creditoare = Sold iniţial creditor + Rulaj creditor 4. SOLDUL FINAL (Sf) - exprimă valoarea existentă în cont la sfârşitul exerciţiului financiar, respectiv, în momentul încetării activităţii firme Sf = Si + Sporiri – Reduceri Sd = Tsd – Tsc, unde Tsd > Tsc Sc = Tsc – Tsd, unde Tsc > Tsd Contul balansat sau soldat atunci când soldul contului este zero, adică Tsd – Tsc = 0. 12  REGULI DE FUNCŢIONARE A CONTURILOR  Conturile de Activ consemnează în debit existentul (soldul) iniţial şi sporirile ulterioare, iar în credit, micşorările, având la sfârşitul exerciţiului sold final debitor.  Conturile de Pasiv consemnează în credit existentul (soldul) iniţial şi sporirile ulterioare, iar în debit, micşorările, având la sfârşitul exerciţiului sold final creditor. 13 REGULI DE FUNCŢIONARE A CONTURILOR 14  FORMULE DE CALCUL A SOLDULUI FINAL Situându-ne în cadrul primei reguli de funcționare a conturilor avem relația: Dacă avem în vedere cea de-a doua regulă de funcționare a conturilor, atunci: 15  CONTURI SINTETICE ŞI CONTURI ANALITICE Pentru a cunoaște situația și evoluția elementelor patrimoniale, atât în totalitatea lor cât și pe părțile componente, în contabilitate se folosesc două feluri de conturi: conturi sintetice și conturi analitice. Conturile sintetice sunt utilizate pentru grupe sau categorii omogene de elemente patrimoniale din punct de vedere al conținutului lor. Utilizarea lor este expresia generalizării datelor referitoare la existența și mișcarea elementelor patrimoniale grupate după caracteristici generale. Conturi analitice reflectă elementele patrimoniale individualizate după însușiri specifice. Ele permit detalierea și dezvoltarea conturilor sintetice, fiind considerate conturi dezvoltătoare ale acestora. 16  EXEMPLE DE CONTURI ANALITICE Contul sintetic de gradul II 4111 „ 4111.01 „ Clienţi interni” Clienţi” se poate dezvolta pe 2 conturi analitice: 4111.02 „ Clienţi externi” Pe următoarea treaptă de descompunere, contul analitic 4111.01.01 „Clientul intern A”; 4111.01 „ Clienţi interni” se poate 4111.01.02 „Clientul intern B”; dezvolta pe mai multe conturi ………………………………… analitice astfel: În mod analog, contul analitic 4111.02.01 „Clientul extern X”; 4111.02 „ Clienţi externi” se poate dezvolta pe mai multe conturi 4111.02.02 „ Clientul extern Y”; analitice astfel: ………………………………… 17  CONTURI SINTETICE ŞI CONTURI ANALITICE Numărul conturilor analitice pe care se poate dezvolta un cont sintetic este determinat de natura bunurilor economice sau a raporturilor economico-juridice reflectate în contul sintetic respectiv precum și de necesitățile de detaliere a conținutului economic al acestora. Conturile analitice funcționează după aceleași reguli ca și contul sintetic de care aparțin. Reflectarea operațiilor economice și financiare în conturile analitice prezintă unele particularități față de conturile sintetice. Astfel, spre deosebire de conturile sintetice în care elementele patrimoniale se înregistrează numai valoric, unele conturi analitice (așa cum este cazul conturilor care reflectă bunuri economice corporale) reflectă elementele corespunzătoare nu numai valoric ci și cantitativ. 18 CORELAŢII ÎNTRE CONTURILE SINTETICE ŞI CELE ANALITICE Atunci când exprimarea se face valoric, raportul între contul sintetic și conturile analitice, de pe aceeași treaptă de determinare, subordonate lui este ca de la întreg la părți. sold iniţial; Astfel, suma părţilor trebuie rulaj debitor; să fie egală cu rulaj creditor; întregul pentru fiecare din total sume debitoare; mărimile reflectate prin cont : total sume creditoare; sold final. 19  CONTURI SINTETICE ŞI CONTURI ANALITICE Utilizarea conturilor analitice prezintă o importanță deosebită pentru activitatea entităților deoarece creează posibilitatea efectuării controlului gestionar prin urmărirea existentului și mișcării fiecărui element patrimonial în parte pe părțile componente, contribuind astfel la asigurarea integrității patrimoniului. Aceasta deoarece, pentru fiecare element patrimonial, se reflectă intrările, ieșirile și stocul, cantitativ și valoric, în cadrul fiecărui depozit, magazin sau secție de producție. De asemenea, pe baza datelor din conturile analitice se pot stabili cu exactitate drepturile și obligațiile unității patrimoniale față de alte persoane fizice și juridice, separat pentru fiecare dintre acestea. 20 FORMA CLASICA A CONTULUI ANALITIC BALANȚĂ DE VERIFICARE ANALITICĂ Prin centralizarea datelor semnificative din conturile analitice aflate pe aceeași treaptă de subordonare față de un cont sintetic se obține sinteza numită balanță de verificare analitică al cărei model se prezintă astfel: 22  ÎNREGISTRAREA ÎN PARTIDĂ DUBLĂ Din prezentarea tipurilor de influențe ale operațiunilor asupra bilanțului s-a observat că, practic, pentru orice operațiune ce are loc într-un perimetru contabil se stabilește o legătură între cel puțin două elemente ale bilanțului. Deci, orice operațiune economică sau financiară, producând o dublă modificare în bilanț se va reflecta în contabilitatea curentă printr-o dublă înregistrare în conturi, concomitent și cu aceeași valoare. Înregistrarea în partidă dublă constă în înregistrarea simultană și la același nivel a unei operații singulare sau a unui grup de operațiuni inseparabile fie în debitul unui cont și creditul altui cont sau a mai multor conturi, fie în debitul unui cont sau a mai multor conturi și creditul unui singur cont. În condițiile în care reflectarea operațiunilor se realizează cu ajutorul conturilor, legătura între elementele bilanțului se manifestă ca o legătură între conturi. 23  CORESPONDENŢA CONTURILOR Corespondenţa conturilor este legătura reciprocă dintre debitul unui cont și creditul altui cont stabilită cu ocazia înregistrării operațiilor economice și financiare în contabilitatea curentă pe baza dublei înregistrări. numai între conturi de Activ (mişcări permutative de Activ); numai între conturi de Pasiv (mişcări permutative de Ea se poate realiza: Pasiv); concomitent, între conturi de Activ şi de Pasiv (mişcări opuse). una se referă la aceea că în stânga semnului sunt Pentru a arăta care dintre aşezate contul sau conturile debitoare, iar în dreapta conturile corespondente se contul sau conturile creditoare; debitează şi care se creditează se utilizează semnul “=”, care a doua se referă la faptul că, întotdeauna, sumele are două semnificaţii: înscrise în conturile debitoare sunt egale cu sumele înscrise în conturile creditoare. 24 TIPURILE DE CORESPONDENȚE DINTRE CONTURI Având în vedere regulile de funcționare a conturilor, tipurile de corespondențe dintre conturi pot fi reprezentate prin patru egalități contabile fundamentale și respectiv, prin patru egalități contabile derivate 25 TIPURILE DE CORESPONDENȚE DINTRE CONTURI 26  ANALIZA CONTABILĂ Analiza contabilă este un demers prin care fiecare operațiune economică sau financiară este cercetată cu scopul de a se stabili corespondența între conturile debitoare și creditoare. Prin analiza contabilă sunt a) conturile care intră în funcţiune; reţinute următoarele b)caracterul conturilor: conturi de activ elemente care sau conturi de pasiv; c) sensul modificării: sporire sau ne conduc la reducere; stabilirea d)pe baza regulilor de funcţionare a corespondenţei conturilor, se stabileşte partea contului pe conturilor, şi anume: care se face înregistrarea: debit sau credit. 27 Exemplu: conform extrasului de cont se încasează prin contul de disponibil c-valoarea facturii emise în favoarea unui client C în valoare de 20.000 lei pentru produse finite livrate acestuia. Etapa 1: conturile care se modifică: 5121 „Conturi la bănci în lei” și 4111 „Clienți”; Etapa 2: caracterul conturilor: contul 5121 „Conturi la bănci în lei” este cont de activ, iar contul 4111 „Clienți” este cont de activ; Etapa 3: sensul modificării: contul 5121 „Conturi la bănci în lei” sporește, iar contul 4111 „Clienți” se reduce; Etapa 4: partea contului pe care se face înregistrarea: în contul 5121 „Conturi la bănci în lei” pe partea de debit, iar în contul 4111 „Clienți” pe partea de credit. 28  Exemplu Corespondența conturilor, stabilită în urma analizei contabile a operațiunii considerate, se prezintă sub forma următoarei egalități: 5121”Conturi la bănci în lei” = 4111” Clienți” 29  ARTICOLUL CONTABIL Rezultatul analizei contabile este articolul contabil Data articolului- se menționează ziua, luna și anul când a avut loc operațiunea care produce modificări în conturi; Titlul articolului - este format din denumirea și/sau simbolul contului debitor (conturilor debitoare) și din denumirea și/sau simbolul contului creditor (conturilor creditoare). Această legătură se prezintă sub forma unei Structura egalități. Titlul articolului este denumit uneori și formulă articolului contabilă; contabil : Explicaţia- este acea parte a articolului în care este descrisă operațiunea analizată, conținând elemente, precum: documentul justificativ, părțile care participă la realizarea operației, suma cu care urmează a se modifica fiecare cont; Sumele- apar înscrise și distinct, în coloanele special rezervate, în dreptul conturilor în care urmează a se sistematiza. 30 CLASIFICAREA ARTICOLELOR CONTABILE Articolele contabile Contul debitor = Contul creditor simple Contul debitor = % sau % = Contul creditor Articolele Contul creditor 1 Contul debitor 1 contabile Con