Curs 7 Pedagogie 1 2022.ppt

Finalităţile educaţiei Curs nr. 7 Conf. Univ. Dr. Labăr Adrian Vicențiu 1 Cuprins Finalităţile educaţiei în perspectivă didactică Clasificarea obiectivelor educaţionale Taxonomia obiectivelor cognitive Operaţionalizarea obiectivelor Finalităţile...

Finalităţile educaţiei Curs nr. 7 Conf. Univ. Dr. Labăr Adrian Vicențiu 1 Cuprins Finalităţile educaţiei în perspectivă didactică Clasificarea obiectivelor educaţionale Taxonomia obiectivelor cognitive Operaţionalizarea obiectivelor Finalităţile educaţiei în noul Curriculum Naţional 2  Finalităţile educaţiei: idealul educational A) Idealul educativ al unei societăţi reprezintă chintesenţa valorilor acelei societăţi la un moment dat şi o “matrice generativă” pentru scopuri educative. – Reprezintă modelul sau tipul de personalitate solicitat de condiţiile sociale ale unei etape istorice si pe care educaţia este chemată să-l formeze în procesul desfăşurării ei. Idealul educaţional are trei dimensiuni: – socială - fiecărei orânduiri sociale îi corespunde un tip de ideal educaţional; – psihologică - profilul de personalitate pe care societatea îl solicită de la majoritatea membrilor ei; – pedagogică - să permită o transpunere practică în plan instructiv‑educativ. Idealul educațional diferă de la o epocă la alta? 3  Tipuri de ideal educaţional În Grecia antică, în Atena idealul educaţional urmărea dezvoltarea armonioasă a personalităţii, în plan estetic, moral, fizic, iar Sparta viza preponderent dezvoltarea fizică, prin exerciţii militare. În Evul mediu, idealul educaţional a cunoscut două modele distincte: – idealul clerical - însuşirea celor şapte arte liberale (gramatica, retorica, dialectica, aritmetica, geometria, astronomia si muzica); – idealul cavaleresc - însusirea celor sapte virtuţi cavaleresti (călăria, mânuirea spadei, vânătoarea, înotul, sahul, cântul si recitarea de versuri). Renasterea îsi propune formarea unei personalităţi cu o cultură enciclopedică („homo universale”). 4  Tipuri de ideal educaţional În epoca modernă se impune idealul personalităţii eficiente într-o activitate productivă. Idealul educaţional al scolii românesti (Legea Învăţământului, 84/1995) constă în „dezvoltarea liberă, integrală si armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome si creative”. 5 Finalităţile educaţiei: scopurile educației B) Scopul (scopurile) educaţiei se constituie într-o instanţă intermediară între ideal şi obiectivele educaţionale. Principala lui funcţie este de a traduce, de a detalia idealul educativ, astfel încât acesta din urmă sa devină comprehensibil şi accesibil educatorilor. Dacă idealul educativ este finalitatea acţiunii educaţionale în general, în ansamblu, scopul vizează finalitatea unei acţiuni educative relativ bine determinate. Există mai multe scopuri ale educaţiei. În funcţie de situaţie, identificăm scopul unei laturi a educaţiei (educaţie intelectuală, morală etc.), scopul unui ciclu sau a unei forme de învăţământ, al unei lecţii etc. Exemple: – formarea culturii generale la tânăra generaţie, – asimilarea tehnicilor de muncă intelectuală, – pregătirea pentru profesie etc. 6  Finalităţile educaţiei: obiectivele educaționale C) Obiectivele educaţionale concrete sunt finalităţi ale educaţiei cu cel mai scăzut nivel de generalitate. Ele desemnează tipuri de schimbări pe care procesul de învăţământ le aşteaptă (anticipează) şi le realizează (Cucoş, 1996). Obiectivele educaţionale la nivel micro (obiectivele operaţionale) sunt „invocabile în fiecare lecţie sau secvenţă de educaţie similară lecţiei” (C. Moise, 1996). Prin operaţionalizare, ele se exprimă în termeni de comportamente concrete, vizibile şi măsurabile. Obiectivele concrete se deduc din finalităţile mai generale ale educaţiei - ideal si scopuri. Realizarea lor conduce implicit la împlinirea acestora din urmă. 7  Funcţii ale obiectivelor educaţionale 1. Funcţia de orientare axiologică. 2. Funcţia de anticipare a rezultatelor educaţiei. 3. Funcţia evaluativă. 4. Funcţia de organizare şi (auto)reglare a proceselor didactice. Ce credeți că ar presupune fiecare dintre aceste funcții? 8  Funcţii ale obiectivelor educaţionale 1. Funcţia de orientare axiologică. – Prin chiar avansarea/ explicitarea acestor obiective, se realizează o orientare a elevilor către valori educaţionale dezirabile. – Pretinzând unele comportamente de la elevi, se comunică în mod implicit că aceste achiziţii sunt valoroase şi importante. 2. Funcţia de anticipare a rezultatelor educaţiei. – Orice obiectiv va anticipa o realitate care nu există încă. – Prin proiectarea obiectivelor se ajunge la indicarea capacităţilor şi performanţelor dorite. 9  Funcţii ale obiectivelor educaţionale 3. Funcţia evaluativă. – Se ştie că evaluarea randamentului şcolar se realizează pornind de la anumite repere. – Odată cu proiectarea obiectivelor, profesorii vor concepe şi tehnicile de evaluare, adică felul în care vor şti dacă ceea ce trebuie realizat va fi realizat. – Obiectivul educaţional fixează nu numai reuşita, ci şi criteriul de măsurare a acelei reuşite. 4. Funcţia de organizare şi (auto)reglare a proceselor didactice. – Obiectivele intervin în procesele didactice ca instanţe sau criterii referenţiale, pentru dirijarea acţiunii de predare şi învăţare. – Obiectivele sunt implicate în proiectarea, desfăşurarea şi evaluarea proceselor educative, având un rol important în controlul şi autoreglarea acţiunilor instructiv-educative. 10  Clasificarea obiectivelor educaționale În funcţie de nivelul de generalitate/ concreteţe, Landsheere (1979) distinge 3 clase de obiective: generale, medii şi particulare. Obiectivele generale au un caracter global, abstract şi se referă la o anumită latură a educaţiei. Exemple: formarea moralităţii, formarea autonomiei, a creativății, formarea capacităţii de a întâmpina viitorul etc. Obiectivele medii sunt finalităţi privitoare la discipline şcolare, particularităţi de vârstă ale educaţilor etc. Aici se înscriu: – obiectivele urmărite pe ansamblul fiecărei materii de învăţământ, iar în cadrul ei, ale fiecărui capitol; – obiectivele urmărite prin activitatea fiecărui ciclu de învăţământ şi fiecărui tip/ profil de şcoală; Obiectivele particulare/ specifice/ concrete se referă la performanţe concrete, care se stabilesc prin prelucrarea materiei de studiu, pornind de la programa şcolară şi manual. Acestea sunt sarcini concrete care se vor finaliza în comportamente vizibile, măsurabile, se regăsesc la nivelul fiecărei lecţii. Exemple: – însuşirea algoritmului analizei gramaticale; – corelarea cauzală a evenimentelor dintr-o perioadă dată etc. 11  Clasificarea obiectivelor educaţionale În funcţie de domeniile comportamentale sau după laturile vieţii psihice distingem 3 categorii de obiective: cognitive, afective, psihomotorii. – a) Domeniul cognitiv: taxonomia lui B. Bloom – b) Domeniul afectiv: taxonomia lui Krathwohl – c) Domeniul psihomotor: taxonomia lui A. J. Harrow Vom discuta in continuare taxonomia obiectivelor cognitive propusă de Bloom. 12  Clasificarea obiectivelor educaţionale a) Domeniul cognitiv – taxonomia lui B. Bloom: – are drept criteriu de ierarhizare a comportamentelor complexitatea acestora; 1. Cunoaştere Asimilarea terminologiei, datelor factuale, definiţiilor, teoriilor. 2. Reformulare, înţelegere, rezumarea unei Comprehensiune comunicări, interpretare. (înţelegere) 3. Aplicare Utilizarea cunoştinţelor pentru a rezolva situaţii noi. 4. Analiză Descompunerea unui material în părţile sale, relevarea relaţiilor dintre acestea. 5. Sinteză Producerea unei lucrări personale, elaborarea unui plan de acţiune. 13 6. Evaluare Formularea judecăţilor de valoare în legătură  Clasificarea obiectivelor educaţionale a) Domeniul cognitiv – taxonomia lui B. Bloom 1. Cunoaşterea – Reproducerea definiţiei unui termen/ a unei clasificări/ însuşirea, asimilarea, a unei teorii. Reamintirea unei liste de cuvinte, a unui memorarea pe de rost, an istoric, a denumirii unei lucrări, a unui număr, a cuvânt cu cuvânt, a unor unui simbol etc. Recitarea unei poezii. informaţii 2. Înţelegerea – Reformularea unei definiţii în cuvinte proprii. reformularea unei idei cu Explicarea unei reguli. Exprimarea în cuvinte a unei propriile cuvinte formule de calcul/ a unui grafic. 3. Aplicarea – folosirea Punerea în practică a cunoștințelor. Aplicarea unor informaţiei într-o nouă formule matematice în rezolvarea unei probleme. situaţie Aplicarea teoriilor psihologice ale învăţării în practica educativă. 4. Analiza – divizarea Stabilirea ideilor principale dintr-un text. Descoperirea unei informaţii în părţile cauzelor unui fenomen/ a premiselor care stau la ei componente baza unui eseu filosofic. Identificarea erorilor din interiorul unei argumentări. 5. Sinteza – conceperea a Reunirea într-un tot unitar. Redactarea unui ceva nou prin integrarea comentariu literar. Conceperea unei pledoarii în mai multor informaţii apărarea unui punct particular de vedere exprimat într-o dezbatere. Formularea unei teorii. Conceperea 14 unui plan personal de acţiune.  Clasificarea obiectivelor educaţionale a) Domeniul cognitiv – taxonomia lui B. Bloom: Nivelul Operaţiile concrete (verbe – exemple) 1. Elevul să enumere, să definească, să identifice, să recunoască, să Cunoaştere reproducă etc. 2. Să explice, să demonstreze, să generalizeze, să rescrie, să Înţelegere interpreteze, să parafrazeze, să transforme, să ilustreze etc. 3. Aplicare Să rezolve, să demonstreze, să aplice, să utilizeze, să aleagă, să restructureze, să descopere, să rezolve, să clasifice, să ordoneze, să modifice, să utilizeze, să facă paralele cu viaţa concretă etc. 4. Analiză Să analizeze, să compare, să stabilească asemănări şi deosebiri, să deducă, să detecteze, să diferenţieze, să aleagă, să separe, să distingă etc. 5. Sinteză Să conceapă, să producă, să proiecteze, să planifice, să propună, să sintetizeze, să combine, să compună, să imagineze, să organizeze, să stabilească relaţii şi principii de organizare, să reorganizeze, să restructureze, să transforme, să construiască etc. 6. Evaluare Să judece critic, să argumenteze, să decidă, să evalueze, să interpreteze, să formuleze judecăţi de valoare, să redescopere, să formuleze probleme şi idei de rezolvare a lor, să justifice, să 15 motiveze etc. Cunoașter Înțeleger Aplicare Analiză Sinteză Evaluare e e a cita a clarifica a aplica a analiza a actualiza a aprecia a defini a confirma a calcula a aranja a asambla a disputa a descrie a discuta a desfăşura a atribui a amesteca a evalua a enumera a distinge a alege a categorisi a compune a verifica a clasifica a pregăti a conchide a găsi a duplica a demonstra a compara a construi a convinge a identifica a exemplifica a dramatiza a conecta a concepe a critica a eticheta a explica a folosi a contrasta a crea a deduce a localiza a exprima a estima a decide a dezvolta a apăra a potrivi a extinde a executa a detecta a proiecta a emite o a memora a ilustra a experimenta a determina a formula ipoteză a schematiza a genera a judeca a numi a deduce a ilustra a diferenţia a incorpora a rândui a recita a interpreta a implementa a discrimina a integra a recomanda a recunoaşte a localiza a face a diseca a inventa a revizui a consemna a parafraza a modela a distinge a modifica a scruta a repovesti a prezice a modifica a examina a iniţia a susţine a repeta a relata a opera a generaliza a plănui a cântări a grupa a produce a raporta a raporta a îndeplini a imagina a propune a remedia a reproduce a practica a inspecta a rearanja a specifica a declara din nou a programa a inventaria a înlocui a declara a spune din nou a arăta a ordona a transforma a cataloga a revedea a simula a organiza a alege a schiţa a prezenta a examina a traduce a rezolva a alege a folosi a separa a rezuma 16 a testa  Operaţionalizarea obiectivelor educaţionale A operaţionaliza un obiectiv înseamnă a identifica o sarcină educativă şi a o explicita verbal în mod corespunzător. Operaţionalizarea unui obiectiv înseamnă a preciza comportamentele observabile şi măsurabile la finalul lecţiei. Obiectivele operaţionale sunt acele obiective care descriu ce va şti şi ce va fi capabil să facă elevul la sfârşitul unei lecţii (a şti ceva ce nu ştia înainte). Un obiectiv este operaţionalizat atunci când: – s-a delimitat o secvenţă comportamentală observabilă care poate fi evaluată; 17 – s-a enunţat în mod clar respectiva sarcină.  Operaţionalizarea obiectivelor educaţionale Modelul lui Mager (1962) pretinde ca operaţionalizarea să se concretizeze în stabilirea a trei parametri ai obiectivului de realizat: – 1. descrierea comportamentului final printr-un verb la conjunctiv: trebuie să se facă printr-un verb concret: a aminti, a recunoaşte, a traduce, a descrie, a transforma, a exprima, a diferenţia, a aplica, a identifica, a compara, a relata, a argumenta etc. se va evita folosirea unor verbe “intelectualiste” de felul: a înţelege, a gândi, a aprecia, a cunoaşte, a se familiariza, pentru că ele au înţelesuri diferite pentru persoane diferite. – 2. condiţiile în care se va realiza comportamentul condiţii materiale (ce i se pune elevului la dispoziţie ca sprijin, de exemplu hărţi, materiale ilustrative sau documentare, fișe de lucru, laborator etc.); condiţii psihologice (ce grad de pregătire să fi avut elevul în momentul respectiv, ce cunoştinţe să fi avut, ce deprinderi); condiţiile sunt introduse printr-un verb la gerunziu (de exemplu, punându- i-se la dispoziţie, folosind, cunoscând etc.). – 3. nivelul performanţei acceptabile – înseamnă fie un aspect calitativ (de genul totul sau nimic, de exemplu: să localizeze pe hartă capitala României), fie un aspect cantitativ al performanţei, respectiv procentajul minim al reuşitei (să enumere minim 3 condiţii ale... etc.). 18 Operaţionalizarea obiectivelor educaţionale Modelul lui Mager (1962) – exemplu. Etapele – procedura lui Mager Exemplu de obiectiv operaţional 1. Precizarea comportamentului final, Elevii să localizeze care se aşteaptă de la elevi (prin verbe de acţiune). 2. Precizarea condiţiilor în care elevii pe hartă (avand la demonstrează că au dobândit dispozitie harta) performanţa aşteptată. 3. Precizarea nivelului de reuşită cel puţin trei râuri. Identificaţi în obiectivele de mai jos cele trei etape ale procedurii de operaţionalizare după Mager, precum și nivelul taxonomiei lui Bloom vizat: O1: elevii să formuleze, după consultarea materialelor distribuite, minim 5 soluţii de reducere a poluării. O2: elevii să identifice verbele dintr-un text dat, minin 7 din 10, în cinci minute de activitate independentă. O3: elevii să formuleze aprecieri pro sau contra războaielor purtate de Roma. O4: elevii să compare armata romană cu cea cartagineză. 19 Operaţionalizarea obiectivelor educaţionale Modelul lui Mager (1962) – exemplu. Etapele – procedura lui Mager Exemplu de obiectiv operaţional 1. Precizarea comportamentului final, Elevii să localizeze care se aşteaptă de la elevi (prin verbe de acţiune). 2. Precizarea condiţiilor în care elevii pe hartă demonstrează că au dobândit performanţa aşteptată. 3. Precizarea nivelului de reuşită cel puţin trei râuri. Identificaţi în obiectivele de mai jos cele trei etape ale procedurii de operaţionalizare după Mager, precum și nivelul taxonomiei lui Bloom vizat: O5: elevii să enumere regulile jocului de handbal. O6: elevii să execute corect cel puțin 2 dintre tipurile de exerciții indicate. O7: elevii să prezinte fazele săriturii în lungime. O8: elevii să aterizeze pe ambele picioare la efectuarea săriturii în lungime. 20  Operaţionalizarea obiectivelor educaţionale Algoritmul interogativ în formularea obiectivelor ar fi următorul: – cine va produce comportamentul dorit? (Elevul...); – ce comportament observabil va dovedi că obiectivul este atins? (...trebuie să construiască, să enumere, să identifice etc.); – care este produsul sau performanţa (minimă) aşteptată? (...minim 3 condiţii, minim 3 consecinţe, minim 3 localităţi, zone etc.); – în ce condiţii va avea loc comportamentul preconizat? (dispunând de hartă, cunoscând informaţiile anterioare X, beneficiind de substanţele necesare într-un laborator de chimie, având la dispoziție un text etc.). 21 Operaţionalizarea obiectivelor educaţionale Condiţii ce trebuie respectate în operaţionalizarea obiectivelor: – obiectivul vizează activitatea elevilor, nu a profesorului; – obiectivul trebuie să fie în principiu realizabil, să corespundă particularităţilor de vârstă, experienţei anterioare a elevilor; – obiectivul va descrie comportamente observabile şi nu acţiuni sau procese psihice interne; – obiectivul desemnează un rezultat imediat al instruirii şi nu unul de perspectivă, neidentificat în timp şi spaţiu; – în obiectiv se vor enunţa atât condiţiile de realizare a sarcinilor cât şi criteriul performanţei, al realizării acestora; – exprimarea comportamentelor preconizate de obiectiv se va face prin apelul la verbe de acţiune: a recunoaşte, a identifica, a utiliza, a aplica, a distinge, a reda, a produce, a proiecta, a rezolva, a propune etc.; – fiecare obiectiv va viza o operaţie singurală şi nu un comportament compozit, greu de analizat şi evaluat; – obiectivele nu se vor repeta prin reformulări diferite. 22  Operaţionalizarea obiectivelor educaţionale Cele mai dese greşeli în formularea obiectivelor au loc atunci când: – se confundă obiectivele cu programa, respectiv cu temele ce trebuie însuşite; – se confundă obiectivele cu ceea ce profesorul are intenţia să facă; – un obiectiv vizează un comportament compozit, greu de analizat şi evaluat şi nu doar o operaţie singulară; – obiectivele sunt formulate în termeni de proces, adică ce să facă elevul pentru a ajunge la un rezultat, în loc să fie formulate în termeni de produs, adică ceea ce trebuie să demonstreze efectiv elevul. 23  Operaţionalizarea obiectivelor educaţionale Prin operationalizarea obiectivelor se reuşeşte: – o orientare mai bună în instruire, în alegerea metodelor, a experienţelor de învăţare; – o optimă evaluare; – o sporire a responsabilităţii profesionale a cadrului didactic. Deşi cea mai mare parte a obiectivelor poate fi operationalizată, totuşi există şi obiective ce rămân în afara acestui proces de măsurare şi observare: – creativitatea; – independenţa gândirii; – sensibilitatea artistică; – convingerile. 24  Finalităţile educaţiei în noul Curriculum Naţional Teoria curriculum-ului propune noi concepte în privinţa finalităţilor educaţiei. Parţial, acestea se suprapun peste cele formulate de didactica clasică, însă există şi unele noi. Vom descrie, succesiv, următoarele finalităţi: – profilul de formare al absolventului de învăţământ obligatoriu; – finalităţile pe cicluri de învăţământ: primar, gimnazial, liceal; – obiectivele cadru; – obiectivele de referinţă. 25  Finalităţile educaţiei în noul Curriculum Naţional a) Profilul de formare al absolventului de învăţământ obligatoriu pare a fi conceptul cu cel mai ridicat grad de generalitate propus de noua reformă curriculară. – Acest concept descrie aşteptările sociale faţă de absolvenţii învăţământului obligatoriu exprimate în legi şi în alte documente de politică educaţională. – Profilul schiţează, în linii generale, contururile personalităţii absolventului de liceu, deci are un caracter transdisciplinar, integralist etc. Profilul de formare al absolventului de învăţământ obligatoriu: – să demonstreze gândire creativă; – să folosească diverse modalităţi de comunicare în situaţii reale; – să demonstreze capacitate de adaptare la situaţii diferite; – să înţeleagă şi să utilizeze tehnologiile în mod adecvat; – să-şi dezvolte capacităţile de investigare şi să-şi valorizeze propria experienţă; – să-şi construiască un set de valori individuale şi sociale şi să-şi orienteze comportamentul şi cariera în funcţie de acestea (Curriculum Naţional). 26  Finalităţile educaţiei în noul Curriculum Naţional b) La un nivel imediat următor de concreteţe se găsesc finalităţile pe cicluri de învăţământ sau pe niveluri de şcolaritate. – Finalităţile pe niveluri de şcolaritate (primar, gimnazial si liceal) – constituie o concretizare a finalităţilor sistemului de învăţământ pentru diversele niveluri ale acestuia. – Ele reprezintă un sistem de referinţă atât pentru elaborarea programelor şcolare, cât si pentru orientarea demersului didactic la clasă ( http://cnc.ise.ro/dictionar.htm#planuri_cadru). – Vom ilustra aceste finalităţi prin prezentarea celor pentru învăţământul gimnazial. 27  Finalităţile educaţiei în noul Curriculum Naţional Învăţământul gimnazial îşi propune: – asigurarea pentru toţi elevii a unui standard de educaţie comparabil cu cel european; – formarea la elevi a capacităţii de a comunica eficient în situaţii reale, folosind limba română, limba maternă, limbile străine şi diverse limbaje de specialitate; – formarea capacităţii de adaptare şi de integrare în comunitate, – formarea atitudinilor pozitive în relaţionarea cu mediul social: de toleranţă, de responsabilitate, de solidaritate etc.; – asigurarea unei orientări şcolare şi profesionale optime, în raport cu aspiraţiile şi aptitudinile elevilor; – formarea capacităţilor şi motivaţiilor necesare învăţării în condiţiile unei societăţi în schimbare (Creţu, 1999). 28  Finalităţile educaţiei în noul Curriculum Naţional: obiectivele cadru Obiectivele cadru: – Sunt obiective cu un grad ridicat de generalitate şi complexitate. – Vizează formarea unor capacităţi şi atitudini specifice unei discipline de învăţământ, realizabile de-a lungul mai multor ani de studiu. – Exemplu: “dezvoltarea capacităţilor de a recepta şi de a produce texte scrise şi orale de diferite tipuri”, este un obiectiv-cadru la Limba şi literatura română. 29 Finalităţile educaţiei în noul Curriculum Naţional: obiective de referinţă Obiectivele de referinţă: – Sunt obiective care specifică rezultatele aşteptate ale învăţării la sfârşitul unui an de studiu şi urmăresc progresul în formarea de capacităţi şi achiziţia de cunoştinţe de la un an de studiu la altul. – Exemplu: “la sfârşitul clasei a VII-a elevul va fi capabil să exprime oral sau în scris reacţiile proprii la receptarea textelor literare”. – Pentru aceleaşi obiective cadru, urmărite pe mai mulţi ani de studiu, există, în fiecare an, alte obiective de referinţă. 30