Curs 4-5 Pedagogie I 2020 PDF

Componentele educaţiei Curs nr. 4 Conf. dr. Adrian Vicenţiu Labăr 1  Curs nr. 5. Componentele educaţiei. Cuprins Educaţia sexuală Educaţia morală Educaţia fizică Educaţia tehnologică Educația religioasă...

Componentele educaţiei Curs nr. 4 Conf. dr. Adrian Vicenţiu Labăr 1  Curs nr. 5. Componentele educaţiei. Cuprins Educaţia sexuală Educaţia morală Educaţia fizică Educaţia tehnologică Educația religioasă 2 Educaţia sexuală Educaţia sexuală – dimensiune a educaţiei care vizează instruirea elevilor în privinţa sănătăţii sexuale şi a reproducerii; este abordată în context afectiv-emoţional şi etic-comportamental. Educaţia sexuală este procesul prin care o persoană asimilează informaţii, îşi dezvoltă atitudini şi convingeri despre sex, identitate sexuală, relaţii şi intimitate. Educaţia sexuală nu trebuie limitată la o simplă informare de natură anatomică, fiziologică, igienică, ea trebuie conexată cu axa valorilor morale, civice, sociale. Educaţia sexuală nu se reduce la aspectul biologic, ci presupune o abordare multidisciplinară: medicală, socială, psihopedagogică, etică şi spirituală. 3  Educaţia sexuală – Obiective Însuşirea de cunoştinţe cu privire la anatomia şi funcţiile organelor sexuale Cunoaşterea bolilor cu transmitere sexuală şi a modalităţilor de prevenire a lor Să înţeleagă conceptul de “abuz sexual” şi să cunoască formele abuzului sexual şi modalităţile de prevenire a acestuia Să cunoască alternativele existente pentru o persoană implicată în abuz sexual Să înţeleagă modul în care are loc concepţia, modalităţile de contracepţie şi avantajele sau dezavantajele lor Să cunoască alternativele existente în cazul apariţiei unei sarcini nedorite 4  Educaţia sexuală – Obiective Să distingă între dragoste/ atracţie sexuală/ dorinţă sexuală Să-şi definească propriile valori cu privire la comportamentul sexual Să-şi dezvolte responsabilitatea în raport cu propria conduită sexuală Să-şi dezvolte capacitatea de a lua decizii cu privire la viaţa sexuală în funcţie de valorile la care aderă Să înţeleagă faptul că maturizarea emoţională este diferită de maturizarea fizico-sexuală Să apeleze la serviciile instituţiilor de planning familial. 5 Educaţia sexuală Ce abilități ar trebui să dezvolte educația sexuală? abilitatea de a lua decizii, de a fi categorici şi de a asculta, de a comunica, negocia, identifica sursele de ajutor şi consiliere capacitatea de a recunoaşte presiunile exercitate de alte persoane şi de a rezista la acestea, de a face faţă provocărilor şi de a cere ajutorul adulţilor. şantajul social – “dacă nu faci ca noi, nu mai faci parte din grup” şantajul emoţional – “dacă nu facem sex, nu mai suntem împreună” capacitatea de a face diferenţa între informaţiile corecte şi incorecte. 6  Educaţia sexuală Factori implicaţi în educaţia sexuală: Familia, care este prima sursă de informare. Ea trebuie să accentueze importanţa sexualităţii în viaţa umană. Este important ca familia să nu utilizeze explicaţii fanteziste în educaţie, ci să implice sinceritatea şi cunoaşterea. Este bine ca părinţii să evite două situaţii: autoritarismul, repudierea curiozităţii copilului, dar şi liberalismul exagerat, tendinţa de eliberare a oricăror bariere sau reţineri. Şcoala, este cea care va continua educaţia sexuală, sistematic incluzînd cunoştinţe din domeniul fiziologic, psihologic, social. Dar şi aici se întîlnesc reţineri din partea unor cadre didactice în abordarea acestui subiect. 7  Educaţia sexuală Factori implicaţi în educaţia sexuală: Mass-media, din care face parte televiziunea, ziarele, revistele, Internetul. Acestea au o mare putere în educarea sexuală, care de multe ori, este prezentată în mod pervers. este necesar de a crea, în ajutorul educării sexuale, filme tematice, emisiuni specializate, emisiuni cu experţi în domeniu, etc.; Identificaţi emisiuni tv./ site-uri care promovează educaţia sexuală. Mediul informal, este un factor care are cea mai mare greutate în educarea sexuală a individului. Există riscul ca mediu informal să informeze greşit, ceea ce cere din partea societăţii o mare atenţie şi sprijin. 8  Educaţia sexuală Metode de realizare a educaţiei sexuale în şcoală: În şcoală, educaţia sexuală se realizează fie ca parte integrantă a orelor de biologie, psihologie, educaţie civică, religie etc., fie prin activităţi specifice desfăşurate în cadrul orelor de dirigenţie. Dintre metodele cel mai des utilizate în realizarea educaţiei sexuale menţionăm: Expunerea: prezentarea sistematică a informaţiilor cu privire la un subiect Conferinţa: le oferă elevilor şansa de a asculta punctele de vedere ale specialiştilor Conversaţia: le permite elevilor să aprofundeze diferite aspecte, să asculte opinii diferite, să aducă argumente Studiul de caz: le oferă elevilor posibilitatea de a se implica în analiza unei situaţii reale de viaţă şi în soluţionarea unei probleme Jocul de rol: dezvoltă capacitatea de înţelegere, bazată pe empatie Brainstorming: îi încurajează pe elevi să se exprime şi să găsească soluţii pentru diversele probleme cu semnificaţie sexuală. 9 Educaţia sexuală Teme controversate în educaţia sexuală: Problematica avorturilor Heterosexualitate şi homosexualitate Momentul debutului vieţii sexuale: distincţia între maturitatea sexuală, fizică şi maturitatea emoţională, psihologică Actul sexual înainte de căsătorie 10 Liberalizarea avorturilor şi reducerea criminalităţii [Levitt, S. D., Dubner, S. J., (2006). Freakonomics. Un economist rebel dezvăluie partea ascunsă a lucrurilor. Editura Andreco] În 1990 infracţionalitatea era la apogeu în Statele Unite. În precedenţii 15 ani, infracţiunile violente crescuseră cu 80 %. La începutul anilor ’90, rata criminalităţii a început să scadă rapid şi instantaneu, surprinzând pe toată lumea. La sfârşitul anilor ’60, mai multe state din S.U.A. au început să permită avorturile în circumstanţe extreme: viol, incest sau pericol pentru mamă (între 1900 şi 1960, avortul fusese scos în afara legii în toată ţara). Până în 1970, 5 state legalizaseră complet avorturile. Pe 22 ianuarie 1973, legalizarea avorturilor a fost extinsă brusc la nivelul întregii ţări prin hotărârea Curţii Supreme a Statelor Unite dată în cazul Roe contra Wade. 11  Atunci când o femeie nu doreşte să aibă un copil, are de obicei un motiv întemeiat. Ea poate fi necăsătorită sau poate avea o căsnicie nefericită. Se poate considera prea săracă pentru a creşte un copil. Poate considera că viaţa sa este prea instabilă sau nefericită, sau poate crede că dependenţa sa de droguri sau alcool va dăuna sănătăţii copilului. Sau poate considera că este prea tânără sau că nu este suficient de educată. Maternitatea forţată poate aduce unei femei o viaţă şi un viitor sumbru. Daunele psihologice pot fi iminente. Există de asemenea problema introducerii unui copil într-o familie incapabilă, psihic şi în alte privinţe, de a-l îngriji. 12  Înainte de cazul Rae contra Wade, era predominant ca doar fiicele familiilor de clasă medie şi ridicată să-şi poată permite un avort ilegal sigur. Ce gen de femeie era probabil să profite de cazul Rae contra Wade? De cele mai multe ori ea era nemăritată, adolescentă sau săracă sau toate trei la un loc. Ce fel de viitor ar fi avut copilul ei? Un studiu a arătat că în general copilul care nu s-a mai născut în anii de început ai legalizării avorturilor ar fi avut: O probabilitate cu 50 % mai mare decât media de a trăi în sărăcie; O probabilitate cu 60 % mai mare de a fi crescut de un singur părinte. Aceşti doi factori – copilăria săracă şi un cămin cu un singur părinte – sunt printre cele mai clare prezumţii ca un copil să aibă un viitor de infractor. A creşte cu un singur părinte dublează predispoziţia unui copil de a comite infracţiuni. Acelaşi lucru îl produce şi faptul de a avea o mamă adolescentă. Un alt studiu a arătat că educaţia maternală scăzută este cel mai puternic factor care duce către infracţionalitate. 13  La începutul anilor ’90, imediat ce prima cohortă de copii născuţi după Rae contra Wade ajungeau în floarea adolescenţei – anii la care tinerii intră în lumea infracţionalităţii – rata criminalităţii a început să scadă. Ceea ce lipsea acestei cohorte erau desigur copiii care aveau cele mai mari şanse de a deveni infractori. Legalizarea avorturilor a dus la mai puţini copii nedoriţi; copiii nedoriţi determină mai multă criminalitate; legalizarea avorturilor, prin urmare, a condus la mai puţină criminalitate. (Levitt, S. D., Dubner, S. J., 2006, pp. 130-133) Levitt, S. D., Dubner, S. J., (2006). Freakonomics. Un economist rebel dezvăluie partea ascunsă a lucrurilor. Editura Andreco 14  Educaţia morală Delimitări conceptuale, definiţii: Morala (etica) se referă la un sistem de norme şi reguli care reglementează comportamentul individului în funcție de anumite valori (onestitate, corectitudine, sinceritate etc.), larg împărtășite la nivelul unei societăți. Moralitatea se referă la măsura în care un grup sau o persoană se conformează normelor și regulilor morale. Moravurile reprezintă un concept mai general, care se referă cu precădere la o serie de practici și moduri de comportare, formulate mai mult sau mai puțin explicit, specifice unei anumite comunități. Educaţia morală este un proces complex, constând din transformarea normelor/ valorilor morale externe în norme/ valori morale interne, adică din trecerea de la heteronomie morală la autonomie morală. 15  Educaţia morală Delimitări conceptuale, definiţii: Educaţia morală îşi propune informarea morală şi modelararea caracterului. Etica este un domeniu teoretic, academic, asigurând cunoaşterea Binelui. Morala este un domeniu practic, acţional, asigurând făptuirea Binelui. Competenţa etică stă sub semnul cunoaşterii, competenţa morală stă sub semnul trăirii şi al înfăptuirii. Competenţa etică nu este o garanţie a competenţei morale, aşa cum cunoaşterea binelui nu oferă totdeauna garanţia înfăptuirii binelui (Pleşu, A., 1988, p. 14). În folclorul românesc, există vorba: “Să faci ce zice popa, nu ce face popa”. Ce părere aveţi, personal şi din perspectiva educatorului, translatând afirmaţia şi pentru profesor sau artist? Este acceptabilă disocierea dintre spaţiul ideilor şi cel al acţiunilor unui individ, între viaţa publică şi viaţa privată? 16  Paradigme ale educaţiei morale Paradigma socratică: Teza socratică este: “orice virtute este o ştiinţă”. El argumentează astfel: Nu este posibilă o conduită justă fără cunoaştere. Unde există cunoaştere, conduita justă urmează cu necesitate. Paradigma socială: E. Durkheim: Educaţia morală este o educaţie pur laică, pur raţionalistă, totul poate fi explicat ştiinţific. Un fapt nu poate fi apreciat din punct de vedere moral decât dacă cel care l-a înfăptuit a fost liber. A preda morala nu înseamnă a o predica, înseamnă a o explica. 17  Paradigme ale educaţiei morale Paradigma spiritual-religioasă - se defineşte esenţial prin raportul religie- morală: a) Religia şi morala, deşi distincte, se influenţează, condiţionează reciproc; b)Ambele consideră omul drept o fiinţă înzestrată cu voinţă liberă; c) Ambele operează cu ideea de răsplată şi sancţiune; d)Principiile morale ale religiei nu provin din experienţa socială, precum în cazul moralei, ci sunt de natură transcendentală; e)Religia nu se reduce la moralitate, după cum morala nu poate fi concepută doar în sens religios. Întrebare: istoric vorbind, valorile morale preced valorile religioase, sau invers? Cercetările sociologice au arătat că, la toate popoarele primitive, credinţele religioase sunt anterioare preceptelor morale, că morala se întemeiază pe religie. 18 Paradigme ale educaţiei morale Paradigma constructivistă – Kohlberg – judecata morală a copiilor evoluează în niveluri şi stadii: I. Nivelul preconvenţional, când un act este bun sau rău prin consecinţele pe care le produce; Tipic înainte de 10 ani, dar şi la unii adolescenţi şi adulţi. a) Stadiul 1. Stadiul moralităţii ascultării şi supunerii Cei mari şi regulile lor trebuie ascultate pentru că ei ştiu şi sunt puternici. Distincţia dintre fapta bună şi cea rea se face în planul consecinţelor acţiunii respective şi sub ghidajul pedepsei sau al recompensei. (Ce se pedepseşte este rău, ce nu, nu). Principalul reper – pedeapsa. b) Stadiul 2. Stadiul hedonismului instrumental naiv Este util să te porţi în aşa fel încât să eviţi pedeapsa. Este chiar plăcut să fii recompensat, aşa încât, dacă acţiunea este agreabilă şi duce la rezultate plăcute, ea este şi bună. Apare o orientare incipientă spre semeni pusă în termenii beneficiului şi trocului: “Dacă te ajut, ce câştig?”, “Te ajut, mă ajuţi”. Principalul reper – beneficiul. 19  Paradigme ale educaţiei morale II. Nivelul convenţional, când un act este bun sau rău dacă respectă ordinea socială, rolurile atribuite fiecăruia; Tipic la adolescenţi şi frecvent la adulţi. a) Stadiul 3. Stadiul moralităţii bunelor relaţii/ “al copilului bun”  Este prioritară nevoia concordanţei cu normele grupului de apartenenţă imediată (familie, grup de vârstă).  Devine bun comportamentul care place celorlalţi şi care te face acceptat (“băiat bun”). Sunt valorizate încrederea, loialitatea, respectul.  Principalul reper – onoarea şi statutul în grup b) Stadiul 4. Stadiul moralităţii ordinii şi datoriei  Devine importantă atenţia acordată normelor autorităţii, nu atât ca expresie a presiunii grupului, cât în baza adeziunii la normă ca formă de reglaj social, de necesitate înţeleasă şi acceptată.  Valoarea reglementărilor normative nu este luată în calcul, nu se discută. “Dura lex, sed lex!”. Respect legea, chiar dacă nu-mi convine sau mă nedreptăţeşte. Raportare stereotipă la normă/ lege în litera ei.  Principalul reper – datoria faţă de normă/ lege. 20  Paradigme ale educaţiei morale III. Nivelul postconvenţional (20-25 de ani), sau al moralei autonome, când principiile sunt definite abstract.  Propriile convingeri şi sistemul individual de valori sunt cele care filtrează sistemul normativ general. Autoritatea care ghidează judecata este internă, propriul eu.  Formă adultă, dar destul de rară. a) Stadiul 5. Stadiul drepturilor individuale şi al contractului social.  Acceptarea normei este făcută de pe poziţii democratice. Norma/ legea nu este perfectă, are contradicţii şi, prin comun acord, poate fi schimbată. Norma nu se poate opune unor valori fundamentale: viaţa, libertatea.  Există raportare la spiritul legii şi contextualizare situaţională. Pentru stadiul 5, Gibson (1990), într-un studiu efectuat la Universitatea Berkley, a identificat un procent de doar 13 % pentru adulţii de 40-50 de ani. 21  Paradigme ale educaţiei morale III. Nivelul postconvenţional (20-25 de ani), sau al moralei autonome, când principiile sunt definite abstract. b) Stadiul 6. Stadiul principiilor individuale de conduită  Deşi are la bază principii morale generale, ceea ce este considerat bun sau rău este rezultatul unui demers personal bazat pe convingeri. Acestea sunt mai puternice decât orice formă de presiune.  Condamnarea de sine este resimţită ca fiind mai dificilă decât orice altă pedeapsă (cam 6 % din populaţie atinge acest stadiu, ceea ce îi face pe cercetători să denumească această etapă ca fiind “moralitatea eroilor sau sfinţilor”)  Principalul reper – conştiinţa proprie. 22 Exemple de dileme morale O persoană dragă are nevoie urgentă de un medicament foarte scump, de zece ori mai scump decât ar trebui să coste, şi pentru că nu are toţi banii să să-l cumpere, sparge noaptea farmacia şi îl fură. Tu ce ai face? 1. Nu l-aş fura pentru că aş merge la închisoare. 2. Aş fura pentru a obţine medicamentul care este foarte scump. 3. Da, l-aş fura deoarece persoana care are nevoie de el m-ar aprecia. 4.Nu l-aş fura pentru că aş încălca legea. 5. Da, l-aş fura şi când voi avea toţi banii mă voi duce să-l plătesc. 6. Ştiu că a fura este o infracţiune însă pentru binele persoanei bolnave este normal să-l obţin prin orice mijloace! 23  Exemple de dileme morale O persoană dragă are nevoie urgentă de un medicament foarte scump, de zece ori mai scump decât ar trebui să coste, şi pentru că nu are toţi banii să să-l cumpere, sparge noaptea farmacia şi îl fură. Tu ce ai face? 1. Nu l-aş fura pentru că aş merge la Stadiul 1. Principalul reper este închisoare. pedeapsa. 2. Aş fura pentru a obţine medicamentul Stadiul 2. Principalul reper este care este foarte scump. beneficiul. 3. Da, l-aş fura deoarece persoana care Stadiul 3. Principalul reper este are nevoie de el m-ar aprecia. onoarea şi statutul în grup. 4.Nu l-aş fura pentru că aş încălca Stadiul 4. Principalul reper este datoria legea. faţă de normă, raportarea la litera legii. 5. Da, l-aş fura şi când voi avea toţi Stadiul 5. Principalul reper este banii mă voi duce să-l plătesc. raportarea la spiritul legii şi contextualizare situaţională. 6. Ştiu că a fura este o infracţiune însă Stadiul 6. Principalul reper este pentru binele persoanei bolnave este conştiinţa proprie. normal să-l obţin prin orice mijloace! 24  Exemple de dileme morale Fratele tău/sora ta s-a comportat urât, ce faci, îi spui tatălui tău? 1.Nu, deoarece aş fi considerat pârâcios/ Stadiul 1. Principalul reper este pârâcioasă. pedeapsa. 2.Nu, deoarece l-aş băga pe frate în bucluc Stadiul 2. Principalul reper este şi poate am nevoie de el să mă acopere beneficiul. altădată. 3.Da, deoarece tatăl meu şi-ar pierde Stadiul 3. Principalul reper este încrederea în mine. onoarea şi statutul în grup. 4.Da, deoarece a ascunde adevărul este o Stadiul 4. Principalul reper este datoria faptă rea. faţă de normă, raportarea la litera legii. 5.Nu i-aş spune tatălui/mamei, dar fratele Stadiul 5. Principalul reper este meu/sora mea trebuie să ştie că altă dată raportarea la spiritul legii şi nu o să-l mai acopăr. contextualizare situaţională. 6.A avea un comportament urât este un Stadiul 6. Principalul reper este lucru rău, dar părinţii nu au cum să-l conştiinţa proprie. pedepsească pentru asta dacă eu nu le spun! 25  Exemple de dileme morale Tatăl tău îţi promite că te lasă să mergi undeva dacă faci singur economie la nişte bani, tu reuşeşti să economiseşti dar între timp, tatălui tău i se propune o partidă de pescuit cu prietenii săi şi n-are bani suficienţi. Îţi cere să amâni plecarea ta şi să îl împrumuţi cu banii tăi însă tu refuzi să-i dai. Ar fi trebuit să-i dai banii? 1.Da, ca nu cumva să mă pedepsească Stadiul 1. Principalul reper este că îl refuz. pedeapsa. 2.Da, i-aş da însă i-aş cere dublu înapoi. Stadiul 2. Principalul reper este beneficiul. 3.Da, pentru că dacă eşti un fiu/o fiică Stadiul 3. Principalul reper este onoarea bună trebuie să dai bani părinţilor tăi. şi statutul în grup. 4.Nu, pentru că el şi-ar încălca Stadiul 4. Principalul reper este datoria promisiunea de a mă lăsa să plec dacă faţă de normă, raportarea la litera legii. economisesc. 5.Nu, fiindcă tatăl nici nu ar fi trebuit să Stadiul 5. Principalul reper este mi-i ceară fiindcă mi-a promis că mă lasă raportarea la spiritul legii şi pe mine să plec. contextualizare situaţională. 6.Da, i-aş da tatălui banii pentru că e tatăl Stadiul 6. Principalul reper este conştiinţa meu şi e mai importantă relaţia noastră! proprie. 26  Finalităţi ale educaţiei morale Finalităţi: A)Formarea conştiinţei morale – acea proprietate a spiritului de a afirma judecăţi normative spontane şi imediate cu privire la valoarea morală a anumitor acte determinate. B)Formarea conduitei morale – maniera de a ne comporta, în bine sau în rău. Formarea conştiinţei morale implică trei dimensiuni: Dimensiunea cognitivă – însuşirea normelor şi a valorilor morale; Dimensiunea afectivă – adeziunea la norme, reguli şi valori; Dimensiunea volitivă – atitudinea faţă de norme, reguli, valori morale. 27  Metode de realizare a educaţiei morale Supravegherea – prima care intervine în educaţia morală şi oferă o bază pentru însuşirea normelor morale. Supravegherea nu trebuie să intre în conflict cu libertatea şi demnitatea elevului, trebuie să nu-i afecteze respectul de sine elevului. Supravegherea implică nu doar o componentă constatativă, ci şi una atitudinală: de a inhiba comportamentul imoral şi de a stimula comportamentul moral. Cercetare – creșterea actelor de delicvență juvenilă într-un cartier de familii tinere din Londra. Explicații? 28  Metode de realizare a educaţiei morale Exemplul, care răspunde nevoii elevului de a urma un model, de a imita un comportament. 29  Metode de realizare a educaţiei morale  Povestirea morală:  Se referă la expunerea de către profesor, sub forma narațiunii, a unor fapte sau întâmplări, reale sau imaginare, care prezintă semnificații morale, oferind astfel elevilor prilejul formulării unor concluzii sau judecăți morale proprii.  Dialogul pe teme morale:  Presupune realizarea unei comunicări reciproce între profesor și clasă, având ca punct de plecare fapte sau situații care manifestă conotații de ordin moral și vizează clarificarea conceptelor și valorilor morale.  Studiul de caz:  Presupune analizarea de către elevi, sub îndrumarea profesorului, a unor situații problemă, a unor dileme morale, în vederea identificării strategiilor acționale, optime din punct de vedere etic, de soluționare a acestor situații. 30  Metode de educaţie morală Aprobarea și dezaprobarea morală: Întărirea pozitivă a comportamentelor dezirabile din punct de vedere moral prin intermediul laudei, aprobării nonverbale, exprimarea recunoştinţei, recompensă; Sancționarea corespunzătoare a comportamentelor negative ale elevilor prin mustrare, admonestare sau pedeapsă. Nicola (1996, p. 239) atrage atenţia cu privire la câteva probleme psihopedagogice referitoare la aplicarea pedepsei: Pedeapsa nu trebuie percepută de elev ca expresie a sentimentului de ură sau de răzbunare din partea profesorului; Profesorul trebuie să aibă certitudinea că elevul pedepsit îşi înţelege fapta şi este conştient de gravitatea ei. Puteţi identifica în experienţa dv. ca elev situaţii în care pedeapsa a fost greșit aplicată de către profesor? Cum ar fi trebuit să procedeze în fiecare astfel de situaţii profesorul? Din perspectiva programării neurolingvistice este indicat să criticăm comportamentul persoanei şi nu persoana; comportamentul poate fi schimbat, persoana nu, şi în plus, procedând astfel, îi menajăm stima de sine celui vizat! 31  Educaţia morală Apar uneori în mass-media filmuleţe care conţin comportante agresive şi violente ale elevilor în şcolară, iar diferiţi moderatori tv. îşi încep prelegerea prin afirmaţia: “Iată un exemplu de eşec al sistemului educaţional românesc!” Cum vă raportaţi la acest fapt? Cine este responsabil pentru apariţia unor astfel de cazuri? 32  EDUCAŢIA FIZICĂ Paradigme ale educaţiei fizice Paradigma biomedicală accentuează funcţia terapeutică a educaţiei fizice, considerând că practicarea exerciţiilor fizice poate contribui la tratarea unor boli, stimulează formarea de noi celule, stimulează activitatea glandelor cu secreţie internă, activitatea sistemului nervos central, contribuie la combaterea obezităţii etc. De exemplu, plimbarea/ expunerea la lumină favorizează asimilarea vitaminei D. Paradigma socioculturală – rolul educaţiei fizice este de a contribui la integrarea socială a individului. Sporturile contribuie la dezvoltarea sentimentului de solidaritate umană, de comuniune, cultivând respectul şi toleranţa. Paradigma estetică – este centrată pe ideea de armonie: educaţia fizică are drept scop dezvoltarea armonioasă, realizarea echilibrului psihofizic, frumuseţea fizică şi spirituală. Paradigma psihologică – educaţia fizică urmăreşte dezvoltarea integrală a personalităţii, realizarea echilibrului biopsihic. Activitatea fizică este tot mai mult considerată un mijloc de revigorare psihică, de refacere a energiei psihice, de restabilire a unei tonalităţi afective pozitive, a confortului interior necesar unei vieţi psihice echilibrate. 33  EDUCAŢIA FIZICĂ Nicola, I. (1996) punctează principalele contribuţii ale educaţiei fizice la dezvoltarea proceselor psihice cognitive, afective şi volitive şi la formarea trăsăturilor de personalitate: Dezvoltarea proceselor cognitive – exerciţiile fizice contribuie la: Dezvoltarea percepţiilor complexe (spaţiale, temporale, de mişcare); Dezvoltarea spiritului de observaţie; Dezvoltarea atenţiei – exerciţiile şi jocurile sportive solicită atenţia şi contribuie la dezvoltarea capacităţii de concentrare, a stabilităţii, a distributivităţii atenţiei; Dezvoltarea gândirii – jocurile sportive creează situaţii problematice care cer soluţii rapide; rezolvarea unor astfel de situaţii implică operaţii ale gândirii (analiză, sinteză, compararea tuturor factorilor şi situaţiilor pentru a alege cea mai bună variantă etc.). Dezvoltarea proceselor afective: educaţia fizică favorizează apariţia stărilor afective pozitive, energizante; ele acţionează ca mobiluri interne cu funcţie energizantă şi stimulatoare. Epuran, M. (1976) distinge mai multe categorii de stări afective generate de practica exerciţiilor fizice şi a jocurilor sportive: Stări afective produse de o activitate musculară mai intensă: voiciune, bucurie, satisfacţie; Stări afective produse de perceperea caracteristicilor exterioare ale mişcărilor şi acţiunilor: emoţii şi sentimente estetice produse de frumuseţea mişcării, ritmul mişcării etc. Stări afective ce apar în procesul executării exerciţiilor şi desfăşurării întrecerilor: bucuria reuşitei, mobilizare, îndârjire etc. 34  EDUCAŢIA FIZICĂ Educarea voinţei şi a calităţilor ei: exerciţiile fizice, prin efortul pe care-l implică, oferă cadrul dezvoltării unor calităţi precum curaj, perseverenţă, stăpânire de sine, spirit de disciplină etc. Accentuarea sau diminuarea anumitor trăsături temperamentale: La coleric – consolidarea stăpânirii de sine şi a echilibrului afectiv; La flegmatic – accelerarea reacţiilor, a mişcărilor; La melancolic – fortificarea energiei şi creşterea independenţei. Conturarea şi stabilizarea unor trăsături de caracter: Efectuarea sistematică a unor exerciţii fizice, cu reguli specifice, educă la elevi perseverenţa, tenacitatea, simţul ordinii, dorinţa de afirmare etc.; Competiţiile sportive contribuie la dezvoltarea spiritului de echitate, a respectului faţă de partener sau adversar, a fair-play-ului, a sentimentului de prietenie; Rezultatele obţinute favorizează dezvoltarea spiritului de iniţiativă, a ambiţiei şi dorinţei de autodepăşire, a independenţei, a spiritului de echipă etc. 35 Obiectivele educaţiei fizice Stimularea procesului de creştere şi realizarea dezvoltării fizice armonioase; Prevenirea instalării unor atitudini fizice deficiente, formarea şi menţinerea atitudinii corecte a corpului; Dezvoltarea calităţilor motrice de bază: forţă, viteză, rezistenţă, îndemânare, mobilitate şi supleţe; Întărirea stării de sănătate a elevilor şi prevenirea apariţiei unor boli; Creşterea rezistenţei organismului la factorii de mediu; Educarea esteticii corporale şi a expresivităţii mişcărilor; Dezvoltarea unor însuşiri şi sentimente morale: spiritul de echipă, sentimentul de solidaritate, curajul, spiritul de iniţiativă, respectul, toleranţa etc. 36 EDUCAŢIA FIZICĂ Forme de realizare a educaţiei fizice: Orele de educaţie fizică; Activităţi sportive desfăşurate pe grupe de pregătire sportivă, compuse din elevi selecţionaţi din clase omogene ca vârstă; Activităţi sportiv-turistice organizate în timpul liber (tabere, excursii, drumeţii); (ex. Tabăra Junior smile) Activităţi sportive de performanţă, organizate în cadrul cluburilor şcolare sportive; Etc... 37  EDUCAŢIA FIZICĂ – Programul GLADIATOR Proiectul GLADIATOR s-a nascut in baza unui studiu stiintific, sustinut de Conf.univ. Szoby Cseh (UATC), privind fenomenul violentei si delincventei juvenile. Metoda lui Szoby Cseh consta in interventia in modelarea energiei de baza cu care se naste orice vietate. Aceasta energie poate ajunge sa insemne agresivitate, ura, chiar crima, dar poate fi transformata in tenacitate, cutezanta, sarguinta. Interventia asupra trasaturilor psihologice si motrice (de miscare), precum si asupra comportamentului copiilor cu probleme de integrare sociala se face, in programul GLADIATOR, prin exercitii atent selectionate din mai multe ramuri sportive: alpinism (escalada), gimnastica acrobatica, improvizatie scenica si cascadorie, scrima, box, arte martiale. Implementat din 2005, Programul GLADIATOR este unic in Romania si preluat ca model de succes in alte tari, precum Franta sau Australia! Din 2008, Asociatia GLADIATOR deruleaza, in paralel, si un program de recuperare a copiilor cu handicap psiho-fizic, bazat pe o metodologie speciala creata de Szoby Cseh, cu rezultate la fel de spectaculoase. 38  EDUCAŢIA FIZICĂ – Programul GLADIATOR 1. Scopul programului: Programul GLADIATOR se axeaza pe infiintarea si coordonarea unui centru destinat instruirii, educarii si antrenarii copiilor si tinerilor prin activitati sportive si recreative, avand drept scop prevenirea delincventei juvenile, interventia in modelarea si reabilitarea trasaturilor psiho-fizice ale copiilor saraci si cu probleme de integrare sociala. 2. Beneficiarii programului: copii fara posibilitati materiale, copii predispusi la acte de delincventa juvenila, consum de droguri, din cauza lipsei de supraveghere, copii din centre de plasament, copii cu handicap. Programul urmareste sa puna in valoare individualitatea fiecarui copil / tanar si sa ii ajute sa devina, din punct de vedere fizic, psihic si moral, membri demni ai societatii prin propriul lor exemplu pozitiv ! 3. Obiectivele programului: Prevenirea si/sau combaterea comportamenului predelincvent / delincvent pentru un numar de 100 copii pe an, proveniti din familii dezorganizate si/sau sistemul de protectie (copii institutionalizati). Crearea premizelor privind recuperarea celor cu handicap motor, pentru un numar de 50 copii pe an proveniti din familii defavorizate. Influentarea pozitiva a comportamentului copiilor inclusi in program in sens de integrare sociala, de recuperare medicala specifica si de terapie educationala, prin aplicarea unor activitati deosebite ca impact si motivare: arte marţiale, scrimă, alpinism, box, improvozaţie scenică, elemente de cascadorie. 39  EDUCAŢIA FIZICĂ – Programul GLADIATOR 6. Rezultatele programului GLADIATOR, pe categorii de beneficiari, la sfarsitul ciclului de 12 luni (in perioada 2005-prezent): - Delincventi: Intelegerea necesitatilor regulilor si a legilor pentru integrarea lor in societate. Stapanire de sine si o crestere mentala sanatoasa. - Copii proveniti din centre de plasament: reducerea handicapului psihic si de motricitate, imbunatatirea disciplinei, educatie si instruire motrica in paralel cu educatie civica, in scopul integrarii lor in societate. - Copii si tineri cu handicap motor: crearea treptata a unei motricitati mergand spre normal, beneficiind de gimnastica medicala adecvata, precum si de un bagaj motric, asigurat de exercitiile specifice diverselor sporturi. Între 2005-2012, programul a rulat circa 700 - 800 de copii din mediul sarac, din zona delincventei juvenile si a copiilor strazii, reusind performanta unei rate de succes de 80-90% (evitarea revenirii in zona delincventei). ii deprinde pe copii cu exercitii judicios selectionate din mai multe ramuri sportive: escalada alpina, gimnastica acrobatica, scrima, arte martiale, improvizatie scenica si elemente de cascadorie, in sala de antrenament pusa la dispozitie de Primaria sector 3 si pe care au amenajat-o. le deschide copiilor si o perspectiva ocupationala, aptitudinile dobandite in acest program putand sa le foloseasca in viitor in meserii ca alpinismul utilitar, cascadorie cinematografica, sport de performanta, activitati militare profesioniste etc. a fost preluat ca model de bune practici in alte tari, precum Franta sau Australia! 40 Educaţia tehnologică Necesitatea acestui tip de educaţie este evidenţiată de: mutaţiile tehnice şi tehnologice contemporane, ce predispun la noi ritmicităţi şi dependenţe umane; nevoia de a înţelege, cunoaşte şi stăpâni tehnica şi produsele tehnologice; obţinerea unei relative autonomii pragmatice, inclusiv prin dobândirea unor îndemânări, priceperi în domeniul tehnic; necesitatea orientării către o profesie, prin cunoaşterea specificităţilor şi dinamicii acestora; imprimarea unei dimensiuni practice tuturor încorporărilor de ordin pur ştiinţific. 41  Obiective – educaţie tehnologică Obiective cognitive: consolidarea şi formarea capacităţilor senzorio-motorii fundamentale (structurarea percepţiilor spaţiale, de exemplu); asimilarea fundamentelor conceptuale şi teoretice ale tehnicii contemporane; cunoaşterea interdependenţelor normale dintre teorie şi practică; formarea şi consolidarea unei gândiri tehnice creative, inventive, critice. Obiective afective: formarea unor atitudini adecvate faţă de activitatea tehnică şi activitatea productivă, dezvoltarea intereselor tehnico-profesionale ale elevilor, a creativităţii tehnologice. Obiective psihomotorii: formarea de priceperi şi abilităţi practice de bază. 42 Educaţia tehnologică Forme de realizare a educaţiei tehnologice: lucrări de laborator la diferite discipline fundamentale; realizarea unor experienţe în cadrul orelor de fizică, biologie, chimie; activitaţile manuale prevăzute în programe; practica în atelierele din şcoală sau în producţie; activităţile din cercurile tehnice; realizarea unor vizite sau excursii în medii tehnologice exemplare. 43 Educaţia religioasă Educația religioasă are ca finalitate formarea ființei spirituale, capabilã sã înțeleagã sensul profund al lumii și sã se înțeleagã pe sine. Educația religioasã este o educație preocupatã sã ajute omul sã devinã el însuși și sã-și împlineascã destinul sãu. (Hubert, R., 1965). 44  Educaţia religioasă Cucoș (2006) sistematizeazã cele mai importante argumente în favoarea realizãrii educaþiei religioase în școalã: argumentul cultural: religia este un domeniu al cunoașterii prin care ne putem deschide cãtre experiențe culturale diverse; argumentul psihologic: religia invitã la autocunoaștere, la descoperirea și dezvoltarea unor sentimente umane înalte; argumentul etic: orice religie se bazeazã pe un nucleu de valori morale și contribuie la interiorizarea acestora; argumentul sociologic: valorile religioase contribuie la dezvoltarea sentimentului solidaritãții, al apartenenței la o comunitate; argumentul ecumenic: dialogul interconfesional nu e posibil fãrã o bunã cunoaștere a religiei proprii și a altor religii sau confesiuni; argumentul teologic: realizarea educației religioase în școalã contribuie la dezvoltarea credinței și la interiorizarea valorilor religioase; argumentul pedagogic: educația religioasã rãspunde unei nevoi de formare umanã și este o componentã importantã a educației integrale. 45  Educaţia religioasă Obiective ale educației religioase (Momanu, M., 2009): Însușirea de cunoștințe de istoria și filosofia religiei, sociologia fenomenului religios, psihologia omului religios etc. Formarea conștiinței religiozitãții, care se distinge de conștiința religioasã. Religiozitatea este o dimensiune spiritualã care transcende spațiul unei culturi determinate și al unei singure religii. Omul cu conștiința religiozitãții înțelege cã posibilitãțile evoluției spirituale sunt multiple, dupã cum multiple sunt și manifestãrile spiritului. Formarea unor atitudini spirituale, care sunt efecte ale educației religioase în planul profund al spiritualitãții ființei, reflectate în faptele de viațã din orice domeniu, și nu doar din sfera religiei. 46  Educaţia religioasă Mircea Eliade spunea că secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc. Jung afirma că diminuarea religiozității din viața oamenilor în secolul XX, datorat exploziei tehnologiilor, este cauza pentru care în societatea sec. XX-XXI proliferează instabilitatea emoțională și depresiile. Sunteți pentru realizarea educației religioase în școală, sau contra? Cine ar trebui să predea educația religioasă în școală? 47  Educaţia religioasă Comentați citatul: Ce știe furnica zdrobită de roata carului despre ce gândește cel care conduce carul? Expuneți și alte citate din spațiul religiozității, care vi s-au părut importante. 48