Fiziologia Neuronului și a Sistemului Nervos (2) - PDF

FIZIOLOGIA NEURONULUI ȘI A SISTEMULUI NERVOS (2) Departamentul Stiinte Functionale Disciplina Fiziologie BFKTR  Sistemul somatosenzorial ◼ culege informaţiile : ❑ din mediul extern → exteroceptori (localizaţi la nivelul tegumentulu...

FIZIOLOGIA NEURONULUI ȘI A SISTEMULUI NERVOS (2) Departamentul Stiinte Functionale Disciplina Fiziologie BFKTR  Sistemul somatosenzorial ◼ culege informaţiile : ❑ din mediul extern → exteroceptori (localizaţi la nivelul tegumentului) ❑ de la aparatul locomotor → proprioceptori (muşchi, tendoane şi articulaţii) ◼ fiecare nerv spinal inervează o zona a tegumentului = dermatom → informaţiile ajung la segmentul corespunzător al măduvei spinării → distribuţie metamerică  Clasificarea receptorilor senzoriali În funcţie de localizare: – exteroceptori → sensibili la stimuli din exteriorul organismului – interoceptori → sensibili la stimuli de la viscere – proprioceptori → sensibili la stimuli de la muşchi, tendoane, articulaţii În funcţie de forma de energie a stimulului: – mecanoreceptori → detectează modificări mecanice – termoreceptori → detectează modificări de temperatură – chemoreceptori → detectează modificări ale compoziţiei chimice a lichidelor organismului – nociceptori → detectează stimuli de intensitate mare, indiferent de natura lor, care ar putea determina leziuni tisulare – receptori electromagnetici → detectează lumina (undă electromag.)  Căile sistemului somatosenzorial Caracteristici: – conduc informaţia de la receptorii senzoriali până la regiunile de proiecţie corticală – sunt formate din mai mulţi neuroni – fiecare modalitate senzorială are o cale proprie – căile tuturor modalităţilor senzoriale se incrucişează  informaţiile de la o parte a corpului se proiectează, întotdeauna, la nivelul scoarţei de partea opusă Structură: – Primul neuron → neuronul primar senzitiv: ❑dendritele la periferie în contact cu receptorii ❑corpul celular în ganglionii spinali ❑axonii pătrund în SNC prin rădăcinile posterioare ale nervilor spinali. – Al doilea neuron → situat în măduva spinării sau în bulb – Al treilea neuron → localizat în talamus  Durerea. Nocicepţia Nocicepţia: – reprezintă latura senzorială a durerii – Modularea: – modificarea pragului receptorilor şi a intensităţii senzaţiilor, în funcţie de starea sistemului nervos şi a organismului – Analgezia – neperceperea unui ANd9GcSXw-2RQU8IzEkK61s8mQYnDpYMmcZfpZwxmfrrhTvCgnO6H3YUXsrsEdWO stimul dureros asociat cu un stres – Hiperalgezia - stimuli care în mod normal sunt indiferenţi (ex. stimuli tactili) pot produce durere  Durerea. Nocicepţia Experienţa senzorială nociceptivă se însoţeşte: – întotdeauna de manifestări afective, emoţionale → sunt în majoritatea cazurilor negative  durerea este o senzaţie neplăcută  trebuie evitată – în majoritatea cazurilor, de apariţia unor reacţii vegetative − tahicardie ANd9GcRsw6XNW4QQUjoro63bPdQPx1eUqKr4NLRsXcYmeDkJzWX_rV_NN3qnaTmE7g − creşterea tensiunii arteriale − creşterea secreţiei sudorale − modificarea respiraţiei – fenomene motorii somatice: − reflexe de apărare − adoptarea unor poziţii antalgice → evitarea amplificării stimulului dureros.  Talamusul Funcţii 1. transmiterea specifică a mesajelor senzoriale 2. transmiterea specifică a mesajelor nesenzoriale 3. transmiterea activităţii senzoriale asociative 4. reglarea activităţii corticale  Cortexul senzorial − localizat la nivelul lobului parietal − cuprinde: Aria somestezică primară (3,1,2) Aria somestezică secundară Cortexul parietal posterior Ariile 39 şi 40  Lobul parietal brodmannbrainmap Aria somestezică primară (3,1,2) la nivelul ei se găseşte homunculus senzitiv − reprezentare corticală a tuturor segmentelor corpului − predominant contralaterală − în funcţie de numărul de receptori senzitivi de la nivelul segmentelor  Lobul temporal porţiune senzorială pentru auz – ariile 41, 42 - aria auditivă primară – aria 22 - aria audiopsihică în emisferul dominant porţiune senzorială pentru echilibru - girusul temporal superior ariile de asociaţie – lobul temporal drept are rol in percepţia materialului vizual neuzual - desene geometrice, figuri fără sens, – lobul temporal stâng are rol în recunoaşterea obiectelor uzuale şi a datelor alfabetice, a materialului vizual ce presupune o verbalizare  Lobul occipital Aria 17 - aria striată sau aria vizuală primară – retina se proiectează punct cu punct Aria 18 - aria peristriată – are rol de asociaţie Aria 19 - aria parastriată – are rol în acomodaţie  CONTROLUL MOTRICITATII Activitate reflexa Motricitatea reprezintă funcţiaMOTRICITATEA organismului de efectua o mişcare. A. Motricitatea voluntară = totalitatea activităţilor motorii cu obiect şi scop bine determinate, rezultate în urma unui proces de învăţare → funcţie a cortexului cerebral Elementară: − Ortostatismul = capacitatea de a sta în picioare − Mersul = proces motor automatizat Majoră: − Praxiile = gesticulaţia − Exprimarea limbajului - vorbit, scris B. Motricitatea involuntară – totalitatea activităţilor motorii inconştiente, reflexe şi automate care asigură: repartiţia optimală a tonusul muscular (de repaus) adaptarea tonusului postural (poziţia sau postura corpului) păstrarea echilibrului (static şi dinamic) → funcţie a numeroase structuri nervoase: cortex motor, cerebel, nuclei bazali, trunchi cerebral, măduva spinării  Maduva spinarii – functia de conducere Căile descendente motorii − Calea piramidală (bineuronală) - fibre cu origine corticală - coordonează motilitatea voluntară şi mişcările fine − Calea extrapiramidală (multineuronală) - fibre cu origine subcorticală si corticala, care nu aparţin căii piramidale - coordonează - motilitatea involuntară, automată - tonusul muscular - echilibrul - miscari posturale - acte motorii globale - reflexe integrate  Calea piramidala Tractul piramidal incrucisat − cuprinde aproximativ 85% din fibrele piramidale cu origine corticală care la limita inferioară a bulbului, se încrucişează realizând decusaţia piramidală, după care se plasează în cordonul lateral de partea opusă Tractul piramidal direct − este alcătuit din restul fibrelor piramidale (15%) care se încrucişează la nivel medular şi care pătrund în cordonul anterior  Controlul motor cortical Motilitatea voluntară reprezintă activitatea motorie cu obiect şi scop bine determinat, rezultată de obicei în urma unui proces de învăţare Manifestări: – elementare → ortostatismul şi mersul – majore praxiile (deprinderile) exprimarea limbajului ▪ Ariile motorii din lobul frontal: − aria motorie principală (aria 4) − aria premotorie − aria motorie suplimentară (aria 6) − aria optică frontală (aria 8)  Cortexul motor Aria motorie primară (aria 4) − situată la nivelul girusului precentral − la acest nivel se găseşte homunculus motor − reprezentare corticală a fiecărui segment al organismului ce poate participa la un act motor, dependentă de importanţa funcţională şi de complexitatea mişcărilor la nivelul segmentul comandat − cea mai mare reprezentare o au faţa, mâna şi policele − are rol în controlul mişcărilor fine, voluntare ale extremităţii distale a membrelor  Fiziologia Structura: cerebelului − substanţa cenuşie organizată în: − scoarţă cerebeloasă situată la suprafaţa substanţei albe − nuclei cerebeloşi situaţi în profunzime − substanţa albă Subdiviziunea cortexului cerebelos – anatomic în plan antero-post. → 3 lobi - anterior, posterior,floculonodular în plan sagital - vermisul plasat medial, două 800px-CerebellumDiv hemisfere plasate lateral – filogenetic - arhicerebelul, paleocerebelul şi neocerebel – funcţional – vestibulocerebel (aferenţe vestibulare) – spinocerebel (aferenţe proprioceptive) – corticocerebel (aferenţe corticale)  Fiziologia cerebelului Vestibulocerebelul - Intervine în repartiţia tonusului muscular în vederea asigurării echilibrului − leziuni ale arhicerebelului determină: − tulburări de echilibru − tulburări de mers (mers ebrios) − astazie - mers cu o bază de susţinere lărgită Spinocerebelul - intervine în: − ajustarea tonusului muşchilor posturali antigravitaţionali − reducerea reflectivităţii medulare si a tonusului muschilor extensori − leziunea produce: − hipertonie musculară − exagerarea ROT − tulburări de mers şi de echilibru Corticocerebelul − cuprinde hemisferele cerebeloase - leziunile determină: − hipotonie musculară − ataxie - tremuratură intenţională declanş. de o mişcare voluntară − dismetrie (alterarea probei index-nas) − asinergie (imposibilitatea de a asocia 2 mişc. sinergice)  Fiziologia nucleilor bazali (ganglionii bazali, corpii striaţi) Organizare − structurală: − nucleul caudat − nucleul lenticular = putamen+globus pallidus − funcţională: − nucleul caudat şi putamen → neostriatul − globus pallidus → paleostriatul sau pallidum Funcţie: − intervin în repartiţia adecvată a impulsurilor motorii corticale in timpul miscarii voluntare − in conditii de repaus menţin postura − în miscare: optimizarea relatiei dintre muschii extensori, flexori şi fixatori  FIZIOLOGIA NUCLEILOR BAZALI Boala Parkinson − Cauza: deficit de dopamină prin degenerarea a  70% din neuronii din substanţa neagră → tulburari ale functiei nucleilor bazali − Aspect clinice: – Bradikinezie - lentoare a mişcărilor, facies inexpresiv, vorbire monotonă, micrografie (scris mic, lent, tremurat) – Rigiditate musculară - creşterea tonusului muscular, postură caracteristică şi instabilitate posturală – Tremor de repaus – dispare/diminuă în timpul unei mişcări voluntare SISTEMUL NERVOS VEGETATIV RECEPTORII ŞI MEDIAŢIA VEGETATIVĂ  Mediaţia vegetativă adrenergică ❑ Catecolaminele: – adrenalina (A) – noradrenalina (NA) ❑ Efecte: prin acţiunea pe receptori specifici α1-receptorii adrenergici α2-receptorii adrenergici β1-receptorii adrenergici β2-receptorii adrenergici β3-receptorii adrenergici  EFECTELE STIMULĂRII SIMPATICULUI ORGAN STIMULARE SIMPATICĂ Ochi Pupila Dilatare = midriază Muschi ciliari Uşoară relaxare (vederea la distanţă) Glande: nazale, lacrimale, parotide, submandibulare, gastrice, Vasoconstricţie şi secreţie redusă pancreatice. Glande sudoripare Secreţie abundentă Vase sanguine Frecvent vasoconstricţie (α) Inima Miocard Cronotrop + ; Inotrop + Coronare Dilataţie (β2); constricţie(α) Plămâni Bronhii Bronhodilataţie  EFECTELE STIMULĂRII SIMPATICULUI ORGAN STIMULARE SIMPATICĂ Intestin Lumen Reduce peristaltismul şi tonusul Sfincter Creşte tonusul Musculatura scheletică Stimulează glicogenoliza Creste contractilitatea Vezică şi ducte biliare Relaxare Rinichi Reduce fluxul sanguin, creste sinteza reninei, angiotensinei II Vezică urinară Detrusor Relaxare Sfincter vezical intern Contracţie Tesut adipos Lipoliză  Mediaţia vegetativă colinergică ⚫ mediatorul: Acetilcolina (Ach) ⚫ Sinteza şi stocarea: acetil-colin – Colina + acetilCoA Ach  captare în vezicule transferaza  Stocare în veziculele din butonii terminali ai neuronilor colinergici:  Fibre preganglionare  Fibre postganglionare  SNVP  SNVS colinergic (vase, glande sudoripare, muşchi piloerectori)  Eliberare în fanta sinaptică → “în cuante”  EFECTELE STIMULĂRII PARASIMPATICULUI ORGAN STIMULARE PARASIMPATICĂ Ochi Pupila Constrictie - mioză Muschi ciliari Constrictie (vederea apropiată) Glande: nazale, lacrimale, Stimularea unei secreţii abundente, bogate parotide, submandibulare, în enzime gastrice, pancreatice. Glande sudoripare Transpiratia palmelor Vase sanguine Efect foarte slab sau nul Inima Miocard Cronotrop -; Inotrop - Coronare Dilataţie Plămâni Bronhii Bronhoconstricţie EFECTELE STIMULĂRII PARASIMPATICULUI ORGAN STIMULARE PARASIMPATICĂ Intestin Lumen Creste peristaltismul si tonusul Sfincter Relaxare Ficat Sinteză redusă de glicogen Splină - Vezică şi ducte biliare Contracţie Rinichi - Vezică urinară Detrusor Contracţie Sfincter vezical intern Relaxare Penis Erecţie  Hipotalamusul şi funcţiile vegetative zona de integrare simpatică sau zona de integrare parasimpatică ergotropă - determină modificări sau trofotropă de tip simpatic: – stimularea zonei trofotrope ▪ creşterea frecvenţei cardiace produce modificări de tip parasimpatic: ▪ creşterea tensiunii arteriale ▪ scăderea frecvenţei ▪ midriază cardiace ▪ bronhodilataţie ▪ scăderea tensiunii ▪ diminuarea peristaltismului arteriale intestinal ▪ mioză ▪ contracţia sfincterelor tubului ▪ creşterea peristaltismului digestiv intestinal ▪ creşterea glicemiei ▪ relaxarea sfincterelor ▪ creşterea metabolismului bazal ▪ micţiune reflexă ▪ creşterea temperaturii corpului ▪ bronhoconstricţie ▪ piloerecţie  Hipotalamusul şi funcţiile endocrine produce – hormoni hipofizotropi de tip stimulator (liberine) inhibitor (somatostatină) – hormoni retrohipofizari: ADH oxitocină are legături vasculare cu hipofiza anterioară printr-un sistem port are legături nervoase cu retrohipofiza intervine în reglarea funcţiilor endocrine prin mecanisme de feedback negativ, în cadrul axului hipotalamo- hipofizo-glandă endocrină  Hipotalamusul şi comportamentul alternanţa somn-veghe: ▪ hipotalamusul posterior − stimularea determină starea de veghe − lezarea induce hipersomnie ▪ hipotalamusul anterior − stimularea induce somnul − lezarea determină hiposomnie ▪ comportamentul alimentar: ▪ prin centrul foamei, al saţietăţii şi centrul setei ▪ hipotalamusul reglează cantitatea de alimente ingerate  foamea brută hipotalamică ▪ reglarea corticală  controlează preferinţele, obiceiurile alim.  Hipotalamusul şi comportamentul comportamentul sexual – intervine prin reglarea secreţiei de hormoni gonadotropi, prin integrarea funcţiilor vegetative – centrii pentru activitatea sexuală: ▪ la bărbat este centrul tonic cu activitate continuă ▪ la femeie există - centrul tonic - centrul ciclic (cu activitate ciclică influenţată de nivelul estrogenilor, progesteronului) comportamentul afectiv-emoţional – are la bază starea subiectivă de plăcere sau suferinţă – depinde de: - hipotalamus - centrii diencefalici - mezencefal - paleo şi neocortex  Sistemul somatosenzorial ◼ culege informaţiile : ❑ din mediul extern → exteroceptori (localizaţi la nivelul tegumentului) ❑ de la aparatul locomotor → proprioceptori (muşchi, tendoane şi articulaţii) ◼ fiecare nerv spinal inervează o zona a tegumentului = dermatom → informaţiile ajung la segmentul corespunzător al măduvei spinării → distribuţie metamerică  Clasificarea receptorilor senzoriali În funcţie de localizare: – exteroceptori → sensibili la stimuli din exteriorul organismului – interoceptori → sensibili la stimuli de la viscere – proprioceptori → sensibili la stimuli de la muşchi, tendoane, articulaţii În funcţie de forma de energie a stimulului: – mecanoreceptori → detectează modificări mecanice – termoreceptori → detectează modificări de temperatură – chemoreceptori → detectează modificări ale compoziţiei chimice a lichidelor organismului – nociceptori → detectează stimuli de intensitate mare, indiferent de natura lor, care ar putea determina leziuni tisulare – receptori electromagnetici → detectează lumina (undă electromag.)  Căile sistemului somatosenzorial Caracteristici: – conduc informaţia de la receptorii senzoriali până la regiunile de proiecţie corticală – sunt formate din mai mulţi neuroni – fiecare modalitate senzorială are o cale proprie – căile tuturor modalităţilor senzoriale se incrucişează  informaţiile de la o parte a corpului se proiectează, întotdeauna, la nivelul scoarţei de partea opusă Structură: – Primul neuron → neuronul primar senzitiv: ❑dendritele la periferie în contact cu receptorii ❑corpul celular în ganglionii spinali ❑axonii pătrund în SNC prin rădăcinile posterioare ale nervilor spinali. – Al doilea neuron → situat în măduva spinării sau în bulb – Al treilea neuron → localizat în talamus  Durerea. Nocicepţia Nocicepţia: – reprezintă latura senzorială a durerii – Modularea: – modificarea pragului receptorilor şi a intensităţii senzaţiilor, în funcţie de starea sistemului nervos şi a organismului – Analgezia – neperceperea unui ANd9GcSXw-2RQU8IzEkK61s8mQYnDpYMmcZfpZwxmfrrhTvCgnO6H3YUXsrsEdWO stimul dureros asociat cu un stres – Hiperalgezia - stimuli care în mod normal sunt indiferenţi (ex. stimuli tactili) pot produce durere  Durerea. Nocicepţia Experienţa senzorială nociceptivă se însoţeşte: – întotdeauna de manifestări afective, emoţionale → sunt în majoritatea cazurilor negative  durerea este o senzaţie neplăcută  trebuie evitată – în majoritatea cazurilor, de apariţia unor reacţii vegetative − tahicardie ANd9GcRsw6XNW4QQUjoro63bPdQPx1eUqKr4NLRsXcYmeDkJzWX_rV_NN3qnaTmE7g − creşterea tensiunii arteriale − creşterea secreţiei sudorale − modificarea respiraţiei – fenomene motorii somatice: − reflexe de apărare − adoptarea unor poziţii antalgice → evitarea amplificării stimulului dureros.  Talamusul Funcţii 1. transmiterea specifică a mesajelor senzoriale 2. transmiterea specifică a mesajelor nesenzoriale 3. transmiterea activităţii senzoriale asociative 4. reglarea activităţii corticale  Cortexul senzorial − localizat la nivelul lobului parietal − cuprinde: Aria somestezică primară (3,1,2) Aria somestezică secundară Cortexul parietal posterior Ariile 39 şi 40  Lobul parietal brodmannbrainmap Aria somestezică primară (3,1,2) la nivelul ei se găseşte homunculus senzitiv − reprezentare corticală a tuturor segmentelor corpului − predominant contralaterală − în funcţie de numărul de receptori senzitivi de la nivelul segmentelor  Lobul temporal porţiune senzorială pentru auz – ariile 41, 42 - aria auditivă primară – aria 22 - aria audiopsihică în emisferul dominant porţiune senzorială pentru echilibru - girusul temporal superior ariile de asociaţie – lobul temporal drept are rol in percepţia materialului vizual neuzual - desene geometrice, figuri fără sens, – lobul temporal stâng are rol în recunoaşterea obiectelor uzuale şi a datelor alfabetice, a materialului vizual ce presupune o verbalizare  Lobul occipital Aria 17 - aria striată sau aria vizuală primară – retina se proiectează punct cu punct Aria 18 - aria peristriată – are rol de asociaţie Aria 19 - aria parastriată – are rol în acomodaţie  CONTROLUL MOTRICITATII Activitate reflexa Motricitatea reprezintă funcţiaMOTRICITATEA organismului de efectua o mişcare. A. Motricitatea voluntară = totalitatea activităţilor motorii cu obiect şi scop bine determinate, rezultate în urma unui proces de învăţare → funcţie a cortexului cerebral Elementară: − Ortostatismul = capacitatea de a sta în picioare − Mersul = proces motor automatizat Majoră: − Praxiile = gesticulaţia − Exprimarea limbajului - vorbit, scris B. Motricitatea involuntară – totalitatea activităţilor motorii inconştiente, reflexe şi automate care asigură: repartiţia optimală a tonusul muscular (de repaus) adaptarea tonusului postural (poziţia sau postura corpului) păstrarea echilibrului (static şi dinamic) → funcţie a numeroase structuri nervoase: cortex motor, cerebel, nuclei bazali, trunchi cerebral, măduva spinării  Maduva spinarii – functia de conducere Căile descendente motorii − Calea piramidală (bineuronală) - fibre cu origine corticală - coordonează motilitatea voluntară şi mişcările fine − Calea extrapiramidală (multineuronală) - fibre cu origine subcorticală si corticala, care nu aparţin căii piramidale - coordonează - motilitatea involuntară, automată - tonusul muscular - echilibrul - miscari posturale - acte motorii globale - reflexe integrate  Calea piramidala Tractul piramidal incrucisat − cuprinde aproximativ 85% din fibrele piramidale cu origine corticală care la limita inferioară a bulbului, se încrucişează realizând decusaţia piramidală, după care se plasează în cordonul lateral de partea opusă Tractul piramidal direct − este alcătuit din restul fibrelor piramidale (15%) care se încrucişează la nivel medular şi care pătrund în cordonul anterior  Controlul motor cortical Motilitatea voluntară reprezintă activitatea motorie cu obiect şi scop bine determinat, rezultată de obicei în urma unui proces de învăţare Manifestări: – elementare → ortostatismul şi mersul – majore praxiile (deprinderile) exprimarea limbajului ▪ Ariile motorii din lobul frontal: − aria motorie principală (aria 4) − aria premotorie − aria motorie suplimentară (aria 6) − aria optică frontală (aria 8)  Cortexul motor Aria motorie primară (aria 4) − situată la nivelul girusului precentral − la acest nivel se găseşte homunculus motor − reprezentare corticală a fiecărui segment al organismului ce poate participa la un act motor, dependentă de importanţa funcţională şi de complexitatea mişcărilor la nivelul segmentul comandat − cea mai mare reprezentare o au faţa, mâna şi policele − are rol în controlul mişcărilor fine, voluntare ale extremităţii distale a membrelor  Fiziologia cerebelului Structura: − substanţa cenuşie organizată în: − scoarţă cerebeloasă situată la suprafaţa substanţei albe − nuclei cerebeloşi situaţi în profunzime − substanţa albă Subdiviziunea cortexului cerebelos – anatomic în plan antero-post. → 3 lobi - anterior, posterior,floculonodular în plan sagital - vermisul plasat medial, două 800px-CerebellumDiv hemisfere plasate lateral – filogenetic - arhicerebelul, paleocerebelul şi neocerebel – funcţional – vestibulocerebel (aferenţe vestibulare) – spinocerebel (aferenţe proprioceptive) – corticocerebel (aferenţe corticale)  Fiziologia cerebelului Vestibulocerebelul - Intervine în repartiţia tonusului muscular în vederea asigurării echilibrului − leziuni ale arhicerebelului determină: − tulburări de echilibru − tulburări de mers (mers ebrios) − astazie - mers cu o bază de susţinere lărgită Spinocerebelul - intervine în: − ajustarea tonusului muşchilor posturali antigravitaţionali − reducerea reflectivităţii medulare si a tonusului muschilor extensori − leziunea produce: − hipertonie musculară − exagerarea ROT − tulburări de mers şi de echilibru Corticocerebelul − cuprinde hemisferele cerebeloase - leziunile determină: − hipotonie musculară − ataxie - tremuratură intenţională declanş. de o mişcare voluntară − dismetrie (alterarea probei index-nas) − asinergie (imposibilitatea de a asocia 2 mişc. sinergice)  Fiziologia nucleilor bazali (ganglionii bazali, corpii striaţi) Organizare − structurală: − nucleul caudat − nucleul lenticular = putamen+globus pallidus − funcţională: − nucleul caudat şi putamen → neostriatul − globus pallidus → paleostriatul sau pallidum Funcţie: − intervin în repartiţia adecvată a impulsurilor motorii corticale in timpul miscarii voluntare − in conditii de repaus menţin postura − în miscare: optimizarea relatiei dintre muschii extensori, flexori şi fixatori  FIZIOLOGIA NUCLEILOR BAZALI Boala Parkinson − Cauza: deficit de dopamină prin degenerarea a  70% din neuronii din substanţa neagră → tulburari ale functiei nucleilor bazali − Aspect clinice: – Bradikinezie - lentoare a mişcărilor, facies inexpresiv, vorbire monotonă, micrografie (scris mic, lent, tremurat) – Rigiditate musculară - creşterea tonusului muscular, postură caracteristică şi instabilitate posturală – Tremor de repaus – dispare/diminuă în timpul unei mişcări voluntare SISTEMUL NERVOS VEGETATIV RECEPTORII ŞI MEDIAŢIA VEGETATIVĂ  Mediaţia vegetativă adrenergică ❑ Catecolaminele: – adrenalina (A) – noradrenalina (NA) ❑ Efecte: prin acţiunea pe receptori specifici α1-receptorii adrenergici α2-receptorii adrenergici β1-receptorii adrenergici β2-receptorii adrenergici β3-receptorii adrenergici  EFECTELE STIMULĂRII SIMPATICULUI ORGAN STIMULARE SIMPATICĂ Ochi Pupila Dilatare = midriază Muschi ciliari Uşoară relaxare (vederea la distanţă) Glande: nazale, lacrimale, parotide, submandibulare, gastrice, Vasoconstricţie şi secreţie redusă pancreatice. Glande sudoripare Secreţie abundentă Vase sanguine Frecvent vasoconstricţie (α) Inima Miocard Cronotrop + ; Inotrop + Coronare Dilataţie (β2); constricţie(α) Plămâni Bronhii Bronhodilataţie  EFECTELE STIMULĂRII SIMPATICULUI ORGAN STIMULARE SIMPATICĂ Intestin Lumen Reduce peristaltismul şi tonusul Sfincter Creşte tonusul Musculatura scheletică Stimulează glicogenoliza Creste contractilitatea Vezică şi ducte biliare Relaxare Rinichi Reduce fluxul sanguin, creste sinteza reninei, angiotensinei II Vezică urinară Detrusor Relaxare Sfincter vezical intern Contracţie Tesut adipos Lipoliză  Mediaţia vegetativă colinergică ⚫ mediatorul: Acetilcolina (Ach) ⚫ Sinteza şi stocarea: acetil-colin – Colina + acetilCoA Ach  captare în vezicule transferaza  Stocare în veziculele din butonii terminali ai neuronilor colinergici:  Fibre preganglionare  Fibre postganglionare  SNVP  SNVS colinergic (vase, glande sudoripare, muşchi piloerectori)  Eliberare în fanta sinaptică → “în cuante”  EFECTELE STIMULĂRII PARASIMPATICULUI ORGAN STIMULARE PARASIMPATICĂ Ochi Pupila Constrictie - mioză Muschi ciliari Constrictie (vederea apropiată) Glande: nazale, lacrimale, Stimularea unei secreţii abundente, bogate parotide, submandibulare, în enzime gastrice, pancreatice. Glande sudoripare Transpiratia palmelor Vase sanguine Efect foarte slab sau nul Inima Miocard Cronotrop -; Inotrop - Coronare Dilataţie Plămâni Bronhii Bronhoconstricţie EFECTELE STIMULĂRII PARASIMPATICULUI ORGAN STIMULARE PARASIMPATICĂ Intestin Lumen Creste peristaltismul si tonusul Sfincter Relaxare Ficat Sinteză redusă de glicogen Splină - Vezică şi ducte biliare Contracţie Rinichi - Vezică urinară Detrusor Contracţie Sfincter vezical intern Relaxare Penis Erecţie  Hipotalamusul şi funcţiile vegetative zona de integrare simpatică sau zona de integrare parasimpatică ergotropă - determină modificări sau trofotropă de tip simpatic: – stimularea zonei trofotrope ▪ creşterea frecvenţei cardiace produce modificări de tip parasimpatic: ▪ creşterea tensiunii arteriale ▪ scăderea frecvenţei ▪ midriază cardiace ▪ bronhodilataţie ▪ scăderea tensiunii ▪ diminuarea peristaltismului arteriale intestinal ▪ mioză ▪ contracţia sfincterelor tubului ▪ creşterea peristaltismului digestiv intestinal ▪ creşterea glicemiei ▪ relaxarea sfincterelor ▪ creşterea metabolismului bazal ▪ micţiune reflexă ▪ creşterea temperaturii corpului ▪ bronhoconstricţie ▪ piloerecţie  Hipotalamusul şi funcţiile endocrine produce – hormoni hipofizotropi de tip stimulator (liberine) inhibitor (somatostatină) – hormoni retrohipofizari: ADH oxitocină are legături vasculare cu hipofiza anterioară printr-un sistem port are legături nervoase cu retrohipofiza intervine în reglarea funcţiilor endocrine prin mecanisme de feedback negativ, în cadrul axului hipotalamo- hipofizo-glandă endocrină  Hipotalamusul şi comportamentul alternanţa somn-veghe: ▪ hipotalamusul posterior − stimularea determină starea de veghe − lezarea induce hipersomnie ▪ hipotalamusul anterior − stimularea induce somnul − lezarea determină hiposomnie ▪ comportamentul alimentar: ▪ prin centrul foamei, al saţietăţii şi centrul setei ▪ hipotalamusul reglează cantitatea de alimente ingerate  foamea brută hipotalamică ▪ reglarea corticală  controlează preferinţele, obiceiurile alim.  Hipotalamusul şi comportamentul comportamentul sexual – intervine prin reglarea secreţiei de hormoni gonadotropi, prin integrarea funcţiilor vegetative – centrii pentru activitatea sexuală: ▪ la bărbat este centrul tonic cu activitate continuă ▪ la femeie există - centrul tonic - centrul ciclic (cu activitate ciclică influenţată de nivelul estrogenilor, progesteronului) comportamentul afectiv-emoţional – are la bază starea subiectivă de plăcere sau suferinţă – depinde de: - hipotalamus - centrii diencefalici - mezencefal - paleo şi neocortex