Bibliografie Parasutisti Comando 2024.pdf

Constitutia Romaniei 1.Constitutia Romaniei (revizuita Tit 1 art 1-4,Tit 2 art 15-57,Tit 3 art 92,93,118,119) TITLUL I Principii generale Statul român ARTICOLUL 1 (1) România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil. (2) Forma de guvernământ a statului român este repu...

Constitutia Romaniei 1.Constitutia Romaniei (revizuita Tit 1 art 1-4,Tit 2 art 15-57,Tit 3 art 92,93,118,119) TITLUL I Principii generale Statul român ARTICOLUL 1 (1) România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil. (2) Forma de guvernământ a statului român este republica. (3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate. (4) Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale. (5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie. Suveranitatea ARTICOLUL 2 (1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum. (2) Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu. Teritoriul ARTICOLUL 3 (1) Teritoriul României este inalienabil. (2) Frontierele ţării sunt consfinţite prin lege organică, cu respectarea principiilor şi a celorlalte norme general admise ale dreptului internaţional. (3) Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, oraşe şi judeţe. În condiţiile legii, unele oraşe sunt declarate municipii. (4) Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populaţii străine. Integritatea poporului şi egalitatea între cetăţeni ARTICOLUL 4 (1) Statul are ca fundament unitatea poporului român şi solidaritatea cetăţenilor săi. (2) România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială. TITLUL II Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale CAPITOLUL I Dispoziţii comune Universalitatea ARTICOLUL 15 (1) Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea. (2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile. Egalitatea în drepturi ARTICOLUL 16 (1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. (2) Nimeni nu este mai presus de lege. (3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi. (4) În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale. Cetăţenii români în străinătate ARTICOLUL 17 Cetăţenii români se bucură în străinătate de protecţia statului român şi trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile, cu excepţia acelora ce nu sunt compatibile cu absenţa lor din ţară. Cetăţenii străini şi apatrizii ARTICOLUL 18 (1) Cetăţenii străini şi apatrizii care locuiesc în România se bucură de protecţia generală a persoanelor şi a averilor, garantată de Constituţie şi de alte legi. (2) Dreptul de azil se acordă şi se retrage în condiţiile legii, cu respectarea tratatelor şi a convenţiilor internaţionale la care România este parte. Extrădarea şi expulzarea ARTICOLUL 19 (1) Cetăţeanul român nu poate fi extrădat sau expulzat din România. (2) Prin derogare de la prevederile alineatului (1) , cetăţenii români pot fi extrădaţi în baza convenţiilor internaţionale la care România este parte, în condiţiile legii şi pe bază de reciprocitate. (3) Cetăţenii străini şi apatrizii pot fi extrădaţi numai în baza unei convenţii internaţionale sau în condiţii de reciprocitate. (4) Expulzarea sau extrădarea se hotărăşte de justiţie. Tratatele internaţionale privind drepturile omului ARTICOLUL 20 (1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. (2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile. Accesul liber la justiţie ARTICOLUL 21 (1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. (3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. (4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite. Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică ARTICOLUL 22 (1) Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate. (2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant. (3) Pedeapsa cu moartea este interzisă. Libertatea individuală ARTICOLUL 23 (1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile. (2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege. (3) Reţinerea nu poate depăşi 24 de ore. (4) Arestarea preventivă se dispune de judecător şi numai în cursul procesului penal. (5) În cursul urmăririi penale arestarea preventivă se poate dispune pentru cel mult 30 de zile şi se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile, fără ca durata totală să depăşească un termen rezonabil, şi nu mai mult de 180 de zile. (6) În faza de judecată instanţa este obligată, în condiţiile legii, să verifice periodic, şi nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive şi să dispună, de îndată, punerea în libertate a inculpatului, dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau dacă instanţa constată că nu există temeiuri noi care să justifice menţinerea privării de libertate. (7) Încheierile instanţei privind măsura arestării preventive sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege. (8) Celui reţinut sau arestat i se aduc de îndată la cunoştinţă, în limba pe care o înţelege, motivele reţinerii sau ale arestării, iar învinuirea, în cel mai scurt termen; învinuirea se aduce la cunoştinţă numai în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu. (9) Punerea în libertate a celui reţinut sau arestat este obligatorie, dacă motivele acestor măsuri au dispărut, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege. (10) Persoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune. (11) Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată. (12) Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii. (13) Sancţiunea privativă de libertate nu poate fi decât de natură penală. Dreptul la apărare ARTICOLUL 24 (1) Dreptul la apărare este garantat. (2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu. Libera circulaţie ARTICOLUL 25 (1) Dreptul la liberă circulaţie, în ţară şi în străinătate, este garantat. Legea stabileşte condiţiile exercitării acestui drept. (2) Fiecărui cetăţean îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a emigra, precum şi de a reveni în ţară. Viaţa intimă, familială şi privată ARTICOLUL 26 (1) Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată. (2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri. Inviolabilitatea domiciliului ARTICOLUL 27 (1) Domiciliul şi reşedinţa sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul ori în reşedinţa unei persoane fără învoirea acesteia. (2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii: a) executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătoreşti; b) înlăturarea unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane; c) apărarea securităţii naţionale sau a ordinii publice; d) prevenirea răspândirii unei epidemii. (3) Percheziţia se dispune de judecător şi se efectuează în condiţiile şi în formele prevăzute de lege. (4) Percheziţiile în timpul nopţii sunt interzise, în afară de cazul infracţiunilor flagrante. Secretul corespondenţei ARTICOLUL 28 Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil. Libertatea conştiinţei ARTICOLUL 29 (1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale. (2) Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc. (3) Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii. (4) În relaţiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de învrăjbire religioasă. (5) Cultele religioase sunt autonome faţă de stat şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în azile şi în orfelinate. (6) Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine. Libertatea de exprimare ARTICOLUL 30 (1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile. (2) Cenzura de orice fel este interzisă. (3) Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii. (4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată. (5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligaţia de a face publică sursa finanţării. (6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine. (7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri. (8) Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţă publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege. Dreptul la informaţie ARTICOLUL 31 (1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit. (2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal. (3) Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a tinerilor sau securitatea naţională. (4) Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice. (5) Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antenă. Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activităţii lor se reglementează prin lege organică. Dreptul la învăţăturăARTICOLUL 32 (1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare. (2) Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în limba română. În condiţiile legii, învăţământul se poate desfăşura şi într-o limbă de circulaţie internaţională. (3) Dreptul persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale de a învăţa limba lor maternă şi dreptul de a putea fi instruite în această limbă sunt garantate; modalităţile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege. (4) Învăţământul de stat este gratuit, potrivit legii. Statul acordă burse sociale de studii copiilor şi tinerilor proveniţi din familii defavorizate şi celor instituţionalizaţi, în condiţiile legii. (5) Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în unităţi de stat, particulare şi confesionale, în condiţiile legii. (6) Autonomia universitară este garantată. (7) Statul asigură libertatea învăţământului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult. În şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege. Accesul la cultură ARTICOLUL 33 (1) Accesul la cultură este garantat, în condiţiile legii. (2) Libertatea persoanei de a-şi dezvolta spiritualitatea şi de a accede la valorile culturii naţionale şi universale nu poate fi îngrădită. (3) Statul trebuie să asigure păstrarea identităţii spirituale, sprijinirea culturii naţionale, stimularea artelor, protejarea şi conservarea moştenirii culturale, dezvoltarea creativităţii contemporane, promovarea valorilor culturale şi artistice ale României în lume. Dreptul la ocrotirea sănătăţii ARTICOLUL 34 (1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat. (2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice. (3) Organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate şi recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale şi a activităţilor paramedicale, precum şi alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii. Dreptul la mediu sănătos ARTICOLUL 35 (1) Statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic. (2) Statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept. (3) Persoanele fizice şi juridice au îndatorirea de a proteja şi a ameliora mediul înconjurător. Dreptul de vot ARTICOLUL 36 (1) Cetăţenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniţi până în ziua alegerilor inclusiv. (2) Nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie, şi nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale. Dreptul de a fi ales ARTICOLUL 37 (1) Au dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile prevăzute în articolul 16 alineatul (3) , dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului 40 alineatul (3). (2) Candidaţii trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puţin 23 de ani pentru a fi aleşi în Camera Deputaţilor sau în organele administraţiei publice locale, vârsta de cel puţin 33 de ani pentru a fi aleşi în Senat şi vârsta de cel puţin 35 de ani pentru a fi aleşi în funcţia de Preşedinte al României. Dreptul de a fi ales în Parlamentul European ARTICOLUL 38 În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii români au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în Parlamentul European. Libertatea întrunirilor ARTICOLUL 39 Mitingurile, demonstraţiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere şi se pot organiza şi desfăşura numai în mod paşnic, fără nici un fel de arme. Dreptul de asociere ARTICOLUL 40 (1) Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere. (2) Partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei României sunt neconstituţionale. (3) Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică. (4) Asociaţiile cu caracter secret sunt interzise. Munca şi protecţia socială a muncii ARTICOLUL 41 (1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă. (2) Salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială. Acestea privesc securitatea şi sănătatea salariaţilor, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea profesională, precum şi alte situaţii specifice, stabilite prin lege. (3) Durata normală a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore. (4) La muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbaţii. (5) Dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate. Interzicerea muncii forţate ARTICOLUL 42 (1) Munca forţată este interzisă. (2) Nu constituie muncă forţată: a) activităţile pentru îndeplinirea îndatoririlor militare, precum şi cele desfăşurate, potrivit legii, în locul acestora, din motive religioase sau de conştiinţă; b) munca unei persoane condamnate, prestată în condiţii normale, în perioada de detenţie sau de libertate condiţionată; c) prestaţiile impuse în situaţia creată de calamităţi ori de alt pericol, precum şi cele care fac parte din obligaţiile civile normale stabilite de lege. Dreptul la grevă ARTICOLUL 43 (1) Salariaţii au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale. (2) Legea stabileşte condiţiile şi limitele exercitării acestui drept, precum şi garanţiile necesare asigurării serviciilor esenţiale pentru societate. Dreptul de proprietate privată ARTICOLUL 44 (1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. (2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală. (3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire. (4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor. (5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii. (6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin justiţie. (7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. (8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă. (9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii. Libertatea economică ARTICOLUL 45 Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate. Dreptul la moştenireARTICOLUL 46 Dreptul la moştenire este garantat. Nivelul de trai ARTICOLUL 47 (1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent. (2) Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă socială, potrivit legii. Familia ARTICOLUL 48 (1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor. (2) Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege. Căsătoria religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria civilă. (3) Copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie. Protecţia copiilor şi a tinerilor ARTICOLUL 49 (1) Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor. (2) Statul acordă alocaţii pentru copii şi ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori cu handicap. Alte forme de protecţie socială a copiilor şi a tinerilor se stabilesc prin lege. (3) Exploatarea minorilor, folosirea lor în activităţi care le-ar dăuna sănătăţii, moralităţii sau care le-ar pune în primejdie viaţa ori dezvoltarea normală sunt interzise. (4) Minorii sub vârsta de 15 ani nu pot fi angajaţi ca salariaţi. (5) Autorităţile publice au obligaţia să contribuie la asigurarea condiţiilor pentru participarea liberă a tinerilor la viaţa politică, socială, economică, culturală şi sportivă a ţării. Protecţia persoanelor cu handicap ARTICOLUL 50 Persoanele cu handicap se bucură de protecţie specială. Statul asigură realizarea unei politici naţionale de egalitate a şanselor, de prevenire şi de tratament ale handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viaţa comunităţii, respectând drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor şi tutorilor. Dreptul de petiţionare ARTICOLUL 51 (1) Cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor. (2) Organizaţiile legal constituite au dreptul să adreseze petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă. (3) Exercitarea dreptului de petiţionare este scutită de taxă. (4) Autorităţile publice au obligaţia să răspundă la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii. Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică ARTICOLUL 52 (1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei. (2) Condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică. (3) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă. Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi ARTICOLUL 53 (1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii. Fidelitatea faţă de ţară ARTICOLUL 54 (1) Fidelitatea faţă de ţară este sacră. (2) Cetăţenii cărora le sunt încredinţate funcţii publice, precum şi militarii, răspund de îndeplinirea cu credinţă a obligaţiilor ce le revin şi, în acest scop, vor depune jurământul cerut de lege. Apărarea ţării ARTICOLUL 55 (1) Cetăţenii au dreptul şi obligaţia să apere România. (2) Condiţiile privind îndeplinirea îndatoririlor militare se stabilesc prin lege organică. (3) Cetăţenii pot fi încorporaţi de la vârsta de 20 de ani şi până la vârsta de 35 de ani, cu excepţia voluntarilor, în condiţiile legii organice. Contribuţii financiare ARTICOLUL 56 (1) Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice. (2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale. (3) Orice alte prestaţii sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situaţii excepţionale. Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor ARTICOLUL 57 Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi. TITLUL 3 Atribuţii în domeniul apărării ARTICOLUL 92 (1) Preşedintele României este comandantul forţelor armate şi îndeplineşte funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. (2) El poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parţială sau totală a forţelor armate. Numai în cazuri excepţionale, hotărârea Preşedintelui se supune ulterior aprobării Parlamentului, în cel mult 5 zile de la adoptare. (3) În caz de agresiune armată îndreptată împotriva ţării, Preşedintele României ia măsuri pentru respingerea agresiunii şi le aduce neîntârziat la cunoştinţă Parlamentului, printr-un mesaj. Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în 24 de ore de la declanşarea agresiunii. (4) În caz de mobilizare sau de război Parlamentul îşi continuă activitatea pe toată durata acestor stări, iar dacă nu se află în sesiune, se convoacă de drept în 24 de ore de la declararea lor. Măsuri excepţionale ARTICOLUL 93 (1) Preşedintele României instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenţă în întreaga ţară ori în unele unităţi administrativ-teritoriale şi solicită Parlamentului încuviinţarea măsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia. (2) Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în cel mult 48 de ore de la instituirea stării de asediu sau a stării de urgenţă şi funcţionează pe toată durata acestora. Forţele armate ARTICOLUL 118 (1) Armata este subordonată exclusiv voinţei poporului pentru garantarea suveranităţii, a independenţei şi a unităţii statului, a integrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei constituţionale. În condiţiile legii şi ale tratatelor internaţionale la care România este parte, armata contribuie la apărarea colectivă în sistemele de alianţă militară şi participă la acţiuni privind menţinerea sau restabilirea păcii. (2) Structura sistemului naţional de apărare, pregătirea populaţiei, a economiei şi a teritoriului pentru apărare, precum şi statutul cadrelor militare, se stabilesc prin lege organică. (3) Prevederile alineatelor (1) şi (2) se aplică, în mod corespunzător, şi celorlalte componente ale forţelor armate stabilite potrivit legii. (4) Organizarea de activităţi militare sau paramilitare în afara unei autorităţi statale este interzisă. (5) Pe teritoriul României pot intra, staţiona, desfăşura operaţiuni sau trece trupe străine numai în condiţiile legii sau ale tratatelor internaţionale la care România este parte. Consiliul Suprem de Apărare a Ţării ARTICOLUL 119 Consiliul Suprem de Apărare a Ţării organizează şi coordonează unitar activităţile care privesc apărarea ţării şi securitatea naţională, participarea la menţinerea securităţii internaţionale şi la apărarea colectivă în sistemele de alianţă militară, precum şi la acţiuni de menţinere sau de restabilire a păcii. 2.Legea apararii nationale a Romaniei, actualizata, Nr.45/1994 (Cap 1 art 1-5, Cap 2 art 6-25, Cap 3 art 26-30, Cap 4 art 33) LEGE nr. 45 din 1 iulie 1994 (*actualizată*) Legea apărării naţionale a României (actualizată la data de 6 mai 2011* ---------- Parlamentul României adoptă prezenta lege. Capitolul I Dispoziţii generale Articolul 1 Apărarea Naţională cuprinde ansamblul de măsuri şi activităţi adoptate şi desfăşurate de statul român în scopul de a garanta suveranitatea naţională, independenta şi unitatea statului, integritatea teritorială a tarii şi democraţia constituţională. Articolul 2 Activităţile privind apărarea naţională sunt asigurate şi duse la îndeplinire de către autorităţile publice, potrivit competentelor stabilite prin Constituţie şi legile tarii. Măsurile adoptate privind apărarea naţională sunt obligatorii pentru toţi cetăţenii tarii, pentru autorităţile şi instituţiile publice şi private şi pentru toţi agenţii economici, indiferent de forma de proprietate. Articolul 3 Reglementările privind apărarea naţională se întemeiază pe respectarea prevederilor Constituţiei şi ale legilor tarii, pe principiile doctrinei militare a statului român şi normele general-admise de dreptul internaţional, precum şi pe prevederile tratatelor la care România este parte. Articolul 4 În caz de agresiune care atentează la integritatea teritorială, la existenta şi la unitatea statului şi a poporului român, a carei amploare depăşeşte capacitatea combativă a forţelor armate organizate pe principiul suficientei defensive, riposta va cuprinde formele corespunzătoare în care vor fi angajate toate resursele umane şi materiale necesare respingerii acesteia. Articolul 5 Abrogat. ---------- Art. 5 a fost abrogat de art. 55, Cap. V din LEGEA nr. 291 din 2 noiembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 758 din 8 noiembrie 2007. Capitolul II Structura sistemului naţional de apărare Articolul 6 Sistemul naţional de apărare cuprinde: conducerea, forţele, resursele şi infrastructura teritorială. Articolul 7 Conducerea sistemului naţional de apărare este un atribut exclusiv şi inalienabil al autorităţilor constituţionale ale statului şi se realizează de către: Parlament, Preşedintele Românie, Consiliul Suprem de Apărare a Tarii, Guvernul României, Ministerul Apărării şi autorităţile administraţiei publice cu atribuţii în domeniul apărării naţionale. Articolul 8 Conducerea acţiunilor militare la nivel strategic, în caz de agresiune armată, la instituirea stării de asediu, declararea stării de mobilizare sau a stării de război se realizează prin Centrul naţional militar de comandă. Pe timpul agresiunii şi al stărilor prevăzute la alin. 1, Centrul naţional militar de comandă se subordonează direct Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. În afara agresiunii şi a stărilor prevăzute la alin. 1, Centrul naţional militar de comandă funcţionează, ca nucleu, în subordinea Statului Major General. Structura organizatorică şi atribuţiile Centrului naţional militar de comandă pe timpul agresiunii şi al stărilor prevăzute la alin. 1 se stabilesc prin hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. La declararea stării de război, Centrul naţional militar de comandă funcţionează la capacitatea operaţională completă. Pe timpul agresiunii şi al stărilor prevăzute la alin. 1, numirea în funcţie a comandantului Centrului naţional militar de comandă se face de către Preşedintele României, la propunerea ministrului apărării naţionale. ---------- Art. 8 a fost modificat de art. I din LEGEA nr. 58 din 29 aprilie 2011 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 303 din 3 mai 2011. Articolul 9 Pentru asigurarea conducerii unitare pe timp de război, în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti se înfiinţează, prin hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Tarii, funcţia de comandant militar, subordonat Centrului naţional militar de comandă. Atribuţiile comandantului militar se stabilesc din timp de pace de către Statul Major General şi se aproba prin hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Tarii. Numirea comandanţilor militari ai judeţelor şi al municipiului Bucureşti se face de către şeful Centrului naţional militar de comandă. ---------- Art. 9 a fost modificat de art. II din LEGEA nr. 58 din 29 aprilie 2011 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 303 din 3 mai 2011, prin înlocuirea unei sintagme. Articolul 10 Forţele destinate apărării se compun din forţele armate şi forţele de protecţie. Articolul 11 Forţele armate cuprind armata, mari unităţi şi unităţi din subordinea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, cele ale serviciilor de informaţii ale statului şi alte formaţiuni de apărare armata organizate potrivit legii. Articolul 12 Forţele de protecţie cuprind: unităţile şi formaţiunile de protecţie civilă, formaţiunile sanitar-voluntare ale Crucii Roşii şi alte formaţiuni ce se vor stabili prin lege. Articolul 13 Forţele destinate apărării desfăşoară activităţi de pregătire specifice, în limitele spaţiului naţional terestru, aerian, maritim şi fluvial, cu respectarea normelor de protecţie a mediului. Pentru desfăşurarea acestor activităţi, forţele destinate apărării folosesc poligoanele şi celelalte amenajări din dotare, precum şi terenurile, aeroporturile, aerodromurile, porturile, spaţiile şi alte bunuri imobiliare stabilite împreună cu autorităţile administraţiei publice sau persoanele fizice ori juridice respective, în condiţiile legii privind rechiziţiile. După efectuarea activităţilor prevăzute la alin. 1 şi 2, bunurile imobiliare respective se restituie în starea în care au fost preluate. Articolul 14 Resursele apărării naţionale se constituie din totalitatea resurselor umane, financiare, materiale şi de alta natura, pe care statul le asigura şi le angajează în susţinerea eforturilor de apărare a tarii. Articolul 15 Resursele umane se constituie din întreaga populaţie aptă de efort pentru apărarea naţională. Pregătirea populaţiei pentru apărare se realizează potrivit legii. Articolul 16 Cetăţenii români apţi pentru serviciul militar nu pot fi numiţi în funcţii de conducere din instituţiile autorităţilor publice, dacă nu au îndeplinit aceasta obligaţie din motive imputabile lor. Articolul 17 Miniştrii, secretarii şi subsecretarii de stat, precum şi demnitarii cu rang corespunzător acestora, prefecţii, subprefecţii, primării şi secretarii de la municipii, oraşe şi comune, conducătorii agenţilor economici şi instituţiilor publice cu sarcini la mobilizare vor fi pregătiţi, în vederea îndeplinirii atribuţiilor ce le revin pe linia apărării naţionale, prin grija Statului Major General. Modul de organizare şi participare la pregătire a persoanelor având funcţiile stabilite la alin. 1 se stabileşte prin hotărâre a Guvernului. Articolul 18 Celelalte resurse, precum şi pregătirea economiei şi a teritoriului pentru apărarea naţională se asigura în conformitate cu prevederile legii. Articolul 19 Cheltuielile necesare organizării, înzestrării, mobilizării, întreţinerii şi instruirii efectivelor active şi în rezerva, precum şi finanţării lucrărilor de investiţii ale forţelor armate se suporta din bugetul de stat şi din alte fonduri legal constituite. Articolul 20 Infrastructura teritorială se constituie din ansamblul lucrărilor şi amenajărilor teritoriului care pot fi folosite în scopul apărării naţionale. Pregătirea teritoriului pentru apărarea naţională se asigura în conformitate cu prevederile legii. Articolul 21 Ministerele, autorităţile administraţiei publice, agenţii economici indiferent de forma de proprietate, au obligaţia de a obţine avizul Statului Major General pentru amplasarea noilor obiective de investiţii şi dezvoltarea celor existente, în scopul încadrării acestora în infrastructura sistemului naţional de apărare. Lista obiectivelor de investiţii şi dezvoltare, precum şi criteriile de realizare a acestora, pentru care este obligatoriu avizul Statului Major General se stabileşte prin hotărâre a Guvernului. Articolul 22 La proclamarea stării de asediu sau de urgenţă, la declararea mobilizării ori a stării de război pot fi rechiziţionate bunuri aparţinând agenţilor economici, instituţiilor publice, celorlalte persoane juridice şi persoanelor fizice şi pot fi chemaţi cetăţeni apţi de muncă pentru prestări de servicii, în condiţiile prevăzute de lege. În situaţiile prevăzute la alin. 1, prin hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Tarii, agenţii economici a căror activitate este nemijlocit legată de asigurarea resurselor necesare apărării pot fi militarizaţi. Organizarea şi funcţionarea acestora se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. Articolul 23 Forţele armate vor acumula din timp de pace, în rezervele proprii, armament, tehnica de lupta şi materiale care să asigure îndeplinirea misiunilor ce le revin, compensarea consumurilor şi a pierderilor probabile la război. Nomenclatorul şi nivelurile acestor rezerve se aproba de Consiliul Suprem de Apărare a Tarii, la propunerea Ministerului Apărării şi, după caz, a organelor de resort. Înlocuirea periodică şi transferul în economie a bunurilor din rezervele constituite se reglementează prin hotărâre a Guvernului. Articolul 24 Stadiul pregătirii populaţiei, economiei şi teritoriului pentru apărare se verifica prin exerciţii şi antrenamente de mobilizare de către Statul Major General împreună cu Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale şi cu Administraţia Naţională a Rezervelor Materiale, pe baza planului aprobat de Consiliul Suprem de Apărare a Tarii. Articolul 25 Instituţiile şi autorităţile administraţiei publice, agenţii economici, indiferent de forma de proprietate, au obligaţia de a satisface comenzile necesare apărării naţionale, integral şi în termenele stabilite prin contract în timp de pace şi cu prioritate în timp de război. Capitolul III Organizarea armatei Articolul 26 Armata este componenta de baza a forţelor armate, care asigura, pe timp de pace şi la război, integritatea într-o concepţie unitară a activităţilor tuturor forţelor participante la acţiunile de apărare a tarii. Articolul 27 Armata are în organizare : organele centrale ale Ministerului Apărării, categoriile de forte şi organele militare teritoriale. Articolul 28 Organele centrale ale Ministerului Apărării sunt stabilite prin lege. Articolul 29 Categoriile de forte ale armatei sunt: trupe de uscat; aviaţia şi apărarea antiaeriana; marina militară. Ele au în compunere state majore, comandamente de arma, mari unităţi şi unităţi luptătoare, de învăţământ şi de instrucţie, precum şi unităţi şi formaţiuni de asigurare de lupta şi de logistica. Articolul 30 Organele militare teritoriale au în compunere: centre militare zonale, centre militare judeţene şi centre militare ale sectoarelor municipiului Bucureşti. ----------- Art. 30 a fost modificat de pct. 1 al articolului unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 74 din 13 iunie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 435 din 21 iunie 2002. Capitolul 4 Articolul 33 Ministerul Apărării răspunde de înfăptuirea concepţiei fundamentale de apărare a tarii în domeniul militar, în care scop: a) analizează nevoile de apărare a tarii şi propune autorităţilor competente stabilite prin Constituţie şi alte legi, măsurile privind organizarea şi înzestrarea armatei, pregătirea populaţiei şi a teritoriului; b) asigura pregătirea comandamentelor şi instruirea efectivelor active şi din rezerva; c) organizează, din timp de pace, pregătirea de mobilizare a armatei şi populaţiei; face propuneri pentru declararea mobilizării generale sau parţiale şi conduce desfăşurarea acesteia; d) îndruma şi controlează, prin Statul Major General, în colaborare cu alte autorităţi abilitate, măsurile de pregătire luate de ministere, agenţii economici şi instituţiile publice, în scopul realizării producţiei şi a prestărilor de servicii pentru forţele armate, întocmirii lucrărilor de mobilizare la locul de muncă şi pregătirii teritoriului pentru apărare. 3.Legea 346/2006, actualizata ( Cap 2 art 5-6) Capitolul II Atribuțiile și responsabilitățile Ministerului Apărării Naționale Articolul 5 (1) Ministerul Apărării Naționale are următoarele atribuții și responsabilități: 1. realizarea și menținerea capacității operaționale a armatei, pentru îndeplinirea misiunilor specifice ce revin acesteia; 2. înființarea, desființarea, transformarea, resubordonarea, reorganizarea, consolidarea, integrarea în alte structuri și redislocarea structurilor militare ale armatei, pe timp de pace, pe timpul stării de urgență, de asediu, de mobilizare sau de război, conform legii; 3. elaborarea proiectelor de acte normative din domeniul său de competență; 4. apărarea drepturilor și intereselor legitime în raporturile cu autoritățile și instituțiile publice, precum și cu orice persoană fizică sau juridică, română ori străină, prin structuri proprii; 5. întreprinderea demersurilor necesare pentru încheierea tratatelor la nivel departamental și a înțelegerilor tehnice în domeniul apărării; 6. coordonarea elaborării și implementării politicii de apărare, promovarea intereselor naționale la nivelul organizațiilor internaționale la care România este parte și creșterea gradului de integrare a structurilor proprii și a profilului acestora în cadrul acestor organizații, promovarea și dezvoltarea relațiilor de cooperare politico-militară și asigurarea reprezentării armatei în raporturile cu ministerele de resort ale altor state și cu organizații internaționale la care România este parte; 7. realizarea planificării integrate a apărării; 8. realizarea mecanismului de cooperare interinstituțională în domeniul apărării; 9. instruirea comandamentelor și forțelor; 10. organizarea și conducerea educației și formării profesionale în instituțiile proprii; 11. managementul logisticii proprii; 12. constituirea stocurilor și menținerea stării de operativitate a tehnicii; 13. organizarea și conducerea mobilizării armatei, rechiziționarea de bunuri și chemarea persoanelor fizice la prestări de servicii în interes public; 14. managementul domeniului informații pentru apărare, managementul activității oficiale de cifru și a sistemelor criptografice din armată, realizarea măsurilor de protecție a informațiilor clasificate naționale, NATO, UE și a informațiilor clasificate care fac obiectul tratatelor, înțelegerilor și acordurilor bilaterale sau multilaterale în domeniul apărării la care România este parte, precum și cooperarea cu structurile similare naționale și ale altor state sau ale organizațiilor internaționale la care România este parte; 15. participarea la dezvoltarea și optimizarea capabilităților de apărare cibernetică ale României, în colaborare cu celelalte instituții și autorități naționale stabilite prin lege; 16. managementul activității financiar-contabile; 17. gestionarea sistemului pensiilor militare de stat; 18. managementul resurselor de comunicații și tehnologia informației în armată; 19. managementul spectrului radio utilizat în scopul apărării, precum și a resurselor de comunicații, tehnologia informației și apărare cibernetică ale Armatei României; 20. elaborarea și integrarea/aplicarea politicilor proprii/reglementărilor specifice în domeniile referitoare la protecția mediului, securitate și sănătate în muncă, apărarea împotriva incendiilor, metrologie specifică echipamentelor militare care nu intră în sfera metrologiei legale și funcționarea în condiții de siguranță a instalațiilor sub presiune, instalațiilor de ridicat și a aparatelor consumatoare de combustibil; 21. conducerea activităților de comunicare strategică la nivelul ministerului; 22. organizarea și conducerea activității de informare și relații publice la nivelul ministerului; 23. creșterea calității vieții personalului, asigurarea protecției sociale și a asistenței religioase, medicale, psihologice și juridice a personalului militar și civil, a răniților, invalizilor și urmașilor celor decedați în acțiuni militare, în conformitate cu prevederile legale; 24. înzestrarea cu armament, tehnică de luptă, echipamente și materiale specifice armatei, asigurarea relației cu industria națională de apărare și cooperările internaționale în domeniu; 25. coordonarea activității de comerț exterior privind importul și exportul de produse cu destinație militară, în condițiile legii; 26. aplicarea regimului de control în domeniul exporturilor, importurilor și altor operațiuni cu produse militare și cu dublă utilizare, potrivit legii și normelor emise pentru aplicarea acestora, aprobate prin ordin al ministrului apărării naționale, precum și coordonarea activităților privind aprobarea suspendării drepturilor vamale la anumite categorii de armamente și echipamente militare, potrivit legii; 27. organizarea și conducerea programelor de investiții publice și de reparații curente și de întreținere în domeniul imobiliar, exercitarea controlului statului în toate etapele și componentele sistemului calității în construcții, conducerea activității de apărare împotriva incendiilor și de administrare a imobilelor Ministerului Apărării Naționale; 28. editarea de publicații în domeniile proprii de activitate; 29. cercetarea-dezvoltarea, utilizarea rezultatelor cercetării-dezvoltării și participarea la proiecte de cercetare-dezvoltare naționale și internaționale în domeniul apărării, precum și protecția drepturilor de proprietate intelectuală, potrivit legii și normelor emise pentru aplicarea acestora, aprobate prin ordin al ministrului apărării naționale; 30. reglementarea și desfășurarea activităților de testare și evaluare, analiză, audituri tehnice și acceptanțe aferente sistemelor de armamente și echipamente pentru apărare; 31. reglementarea și desfășurarea activității de supraveghere a managementului calității la furnizorii de produse militare și prestatorii de servicii în domeniul apărării și de aplicare a cerințelor NATO și UE de asigurare a calității în domeniul apărării, prin evaluarea, certificarea și supravegherea furnizorilor și prestatorilor în legătură cu îndeplinirea acestor cerințe; 32. elaborarea documentelor strategice pentru pregătirea și întrebuințarea în luptă a forțelor armate; 33. încheierea de contracte pentru achiziția de produse și servicii specifice, în condițiile legii, direct cu structurile specializate ale NATO și UE, în scopul asigurării interoperabilității; 34. asigurarea cu informații geospațiale, geografice, hidrografice și hidrometeorologice pentru nevoi proprii, precum și a celor necesare instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, NATO și UE și altor instituții beneficiare; 35. organizarea și conducerea serviciului medical militar de urgență prespitalicească și spitalicească; 36. organizarea și conducerea activităților de poliție militară în țară și pe timpul participării la misiuni și operații în afara teritoriului statului român; 37. elaborarea normelor pentru înzestrare, întreținere și reparații, cu respectarea prevederilor legale; 38. coordonarea problematicii cadrelor militare în rezervă și în retragere, a veteranilor de război, invalizilor și văduvelor de război; 39. organizarea și conducerea activităților de tradiții militare, cultură militară, de educație civică și ceremonii militare; 40. organizarea și conducerea activităților de standardizare și interoperabilitate în domeniul apărării; 41. cooperarea, cu alte structuri din afara Ministerului Apărării Naționale, la situații de urgență, precum și pentru prevenirea și combaterea terorismului, conform legii; 42. administrarea, supravegherea și protecția fondului arhivistic propriu, în condițiile legii; 43. asigurarea siguranței aeriene, navale și terestre, în condițiile legii. (2) Ministerul Apărării Naționale îndeplinește și alte atribuții prevăzute de lege. Articolul 6 (1) Ministerul Apărării Naționale, prin structurile desemnate, este: a) autoritate navală militară națională; b) autoritate națională în domeniul pregătirii, brevetării și perfecționării pregătirii scafandrilor, precum și în domeniul autorizării și inspectării activităților subacvatice; c) autoritate națională în domeniul proiectării, realizării și asigurării informațiilor geospațiale pentru apărare; d) autoritate națională în domeniul activității oficiale de criptologie, pentru componentele specifice. (2) În exercitarea competenței prevăzute la alin. (1) lit. a), structura desemnată asigură elaborarea cadrului normativ și instituțional al activităților militare în domeniul naval, pentru stabilirea limitelor zonelor de siguranță ale navelor militare, a perimetrelor și regimului porturilor militare, precum și a modului de investigare a evenimentelor de navigație în care sunt implicate nave militare și guvernamentale. (3) În exercitarea competenței prevăzute la alin. (1) lit. b), structura desemnată asigură: a) pregătirea, antrenarea, perfecționarea pregătirii și brevetarea scafandrilor, formarea și atestarea personalului tehnic de asigurare a scufundărilor și lucrărilor în imersiune; b) autorizarea și inspectarea unităților care execută activități subacvatice cu scafandri; c) cercetarea științifică, de inginerie tehnologică și medicală pentru realizarea mijloacelor tehnice și perfecționarea procedeelor de scufundare și de lucru sub apă; d) verificarea periodică a scafandrilor brevetați în vederea reconfirmării aptitudinilor, deprinderilor și cunoștințelor; e) formarea și atestarea personalului medical de specialitate, potrivit legii. (4) Metodologiile, procedurile și structura de specialitate pentru îndeplinirea atribuțiilor Ministerului Apărării Naționale în domeniile prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin ordine ale ministrului apărării naționale. 4.Legea nr 80/1995 actualizata ( Cap 1 art 1-6, Cap 2 art 7-31) Cap. I Dispoziţii generale Art. 1 - (1) Prin cadre militare, în sensul prezentei legi, se înţelege cetăţenii români cărora li s-a acordat grad de ofiţer, maistru militar sau subofiţer, în raport cu pregătirea lor militară şi de specialitate, în condiţiile prevăzute de lege. (2) Cadrele militare sunt în serviciul naţiunii. Art. 2 - (1) Potrivit gradelor pe care le au, cadrele militare sunt constituite în corpul subofiţerilor, corpul maiştrilor militari şi corpul ofiţerilor. (2) Gradele cadrelor militare, în ordinea lor ierarhică, sunt: A. Subofiţeri: a) sergent; b) sergent-major; c) plutonier; d) plutonier-major; e) plutonier adjutant; f) plutonier adjutant principal. A1 Maiştri militari: a) maistru militar clasa a V-a; b) maistru militar clasa a IV-a; c) maistru militar clasa a III-a; d) maistru militar clasa a II-a; e) maistru militar clasa I; f) maistru militar principal. B. Ofiţeri: a) ofiţeri cu grade inferioare: - sublocotenent, respectiv aspirant, pentru cei din arma marină; - locotenent; - căpitan; b) ofiţeri cu grade superioare: - maior, respectiv locotenent-comandor, pentru cei din arma aviaţie şi arma marină; - locotenent-colonel, respectiv căpitan-comandor, pentru cei din arma aviaţie şi arma marină; - colonel, respectiv comandor, pentru cei din arma aviaţie şi arma marină; c) generali şi amirali: - general de brigadă - cu o stea, respectiv general de flotilă aeriană - cu o stea, pentru cei din arma aviaţie şi contraamiral de flotilă - cu o stea, pentru cei din arma marină; - general-maior - cu două stele, respectiv contraamiral - cu două stele, pentru cei din arma marină; - general-locotenent - cu trei stele, respectiv viceamiral - cu trei stele, pentru cei din arma marină; - general - cu patru stele, respectiv amiral - cu patru stele, pentru cei din arma marină. (3) În afara acestor grade, pentru merite militare excepţionale, în timp de război, Preşedintele României poate acorda generalilor/amiralilor - cu patru stele - gradul de mareşal, care este cel mai înalt grad militar. Art. 3 - Gradul militar este un drept al titularului şi reprezintă recunoaşterea în plan social a calităţii de cadru militar. Gradul de ofiţer, maistru militar şi subofiţer nu se poate pierde decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege. Art. 4 - Cadrele militare se pot afla în una dintre următoarele situaţii: a) în activitate, când ocupă o funcţie militară. Calitatea de cadru militar în activitate se menţine şi pe timpul cât acestea sunt eliberate din funcţii pentru a urma diferite forme de pregătire în interesul serviciului, sunt suspendate din funcţii, precum şi atunci când sunt puse la dispoziţie: în vederea încadrării sau trecerii în rezervă ori în retragere; pentru cazurile de boală stabilite prin hotărâre a Guvernului; pe timpul cât sunt în captivitate. Pot fi ofiţeri, maiştri militari sau subofiţeri în activitate persoanele care au cetăţenie română şi domiciliul în ţară; b) în rezervă, când nu ocupă o funcţie militară, dar întrunesc condiţiile prevăzute de lege pentru a fi chemate să îndeplinească serviciul militar ca rezervişti concentraţi sau mobilizaţi, iar la nevoie, în calitate de cadre militare în activitate; c) în retragere, când, potrivit legii, nu mai pot fi chemate pentru îndeplinirea serviciului militar. Art. 5 - (1) Ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii în activitate sunt militari profesionişti. Profesia de cadru militar este menită să asigure funcţionarea, perfecţionarea şi conducerea organismului militar în timp de pace şi de război. (2) Accesul în profesie, precum şi evoluţia ulterioară pe treptele ierarhiei militare au la bază principiile şi normele cuprinse în prezenta lege. În aplicarea acestora, pentru cadrele militare ale Ministerului Apărării Naţionale se elaborează Ghidul carierei militare, aprobat prin hotărâre a Guvernului. (3) Pentru structurile militare ale Ministerului Afacerilor Interne se elaborează ghiduri ale carierei specifice fiecărei arme, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului. Art. 6 - (1) În exercitarea atribuţiilor ce le revin potrivit legii şi prevederilor regulamentelor militare, ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii sunt învestiţi cu exerciţiul autorităţii publice, bucurându-se de protecţie potrivit legii penale. (2) Cadrele militare prevăzute la art. 2 alin. 2 paragraful C lit. c) şi alin. 21 paragraful B lit. c) au rangul de demnitari ai statului român în exercitarea funcţiilor prevăzute cu grad de general/similar, fără a beneficia de drepturi suplimentare conferite de această calitate. Cap. II Îndatoririle şi drepturile cadrelor militare Art. 7 - (1) Îndatoririle, drepturile şi libertăţile cadrelor militare sunt cele stabilite de Constituţia României, de legile ţării şi de prezentul statut. (2) Profesia de ofiţer, maistru militar sau subofiţer în activitate incumbă îndatoriri suplimentare, precum şi interzicerea ori restrângerea exercitării unor drepturi şi libertăţi, potrivit legii. Secţiunea 1 Îndatoriri Art. 8 - (1) Cadrele militare au următoarele îndatoriri principale: a) să fie loiale şi devotate statului român şi forţelor sale armate, să lupte pentru apărarea României, la nevoie până la sacrificiul vieţii, să respecte şi să apere valorile democraţiei constituţionale; b) să respecte jurământul militar şi prevederile regulamentelor militare, să execute întocmai şi la timp ordinele comandanţilor şi ale şefilor, fiind responsabile de modul în care îndeplinesc misiunile ce le sunt încredinţate. Cadrelor militare nu li se poate ordona şi le este interzis să execute acte contrare legii, obiceiurilor războiului şi convenţiilor internaţionale la care România este parte; neexecutarea ordinelor în aceste condiţii nu atrage răspunderea penală şi civilă a subordonaţilor; c) să preţuiască onoarea şi gloria de luptă ale forţelor armate ale României, ale armei şi unităţii din care fac parte, precum şi demnitatea gradului şi a uniformei militare pe care le poartă; d) să-şi perfecţioneze pregătirea profesională, să asigure instruirea temeinică şi educarea subordonaţilor şi să apere drepturile acestora; e) să acţioneze pentru întreţinerea regulamentară şi menţinerea în stare de operativitate a tehnicii şi armamentului şi pentru folosirea şi administrarea eficientă a bunurilor din dotare; f) să păstreze cu stricteţe secretul militar, de stat şi de serviciu, precum şi caracterul confidenţial al unor activităţi şi documente. (2) Cadrele militare în activitate au obligaţia să participe la misiuni în afara teritoriului statului român, în funcţie de cerinţele Ministerului Apărării Naţionale, pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate de România prin convenţii şi tratate internaţionale. (3) Poate face excepţie, la cerere, de la prevederile alin. 2 cadrul militar care întâmpină greutăţi familiale deosebite şi se încadrează în una dintre următoarele situaţii: a) formează o familie monoparentală; b) este întreţinător unic de familie, al copilului/fratelui/părintelui; c) unul sau ambii părinţi sunt invalizi de gradul I sau II, indiferent de vârstă, şi nu mai are alţi fraţi sau surori majori, apţi de muncă, ori mai are fraţi sau surori, dar aceştia nu pot contribui la întreţinerea părinţilor deoarece sunt elevi sau studenţi, sunt invalizi de gradul I sau II ori execută o pedeapsă privativă de libertate; d) soţul este grav bolnav, încadrat în gradul I sau II de invaliditate; e) ambii soţi sau fraţi ar urma să participe la misiune în aceeaşi perioadă şi nu îşi exprimă acordul în acest sens; f) în caz de calamităţi naturale. Secţiunea a 2-a Drepturi Art. 9 - Cadrele militare în activitate au dreptul la: a) solda lunară, compusă din solda de grad, solda de funcţie, gradaţii şi indemnizaţii, precum şi la prime, premii, sporuri şi alte drepturi băneşti, ale căror cuantumuri se stabilesc prin hotărâre a Guvernului; b) echipament, hrană, asistenţă medicală, medicamente, locuinţă de serviciu, gratuite, concedii şi scutiri medicale plătite, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului; c)*) reduceri sau scutiri ale cuantumului chiriei, ajutoare şi alte drepturi, potrivit reglementărilor în vigoare; d) transport gratuit, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului; e) suportarea de către Ministerul Apărării Naţionale a sumelor necesare pentru asigurarea asistenţei juridice a cadrelor militare pentru fapte săvârşite de către acestea în exercitarea, potrivit legii, a atribuţiilor de serviciu, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naţionale. Art. 11 - (1) şi (2) *** Abrogate prin art. 196 lit. r) din Legea nr. 263/2010, de la data de 1 ianuarie 2011. (3)*) Pensionarii militari decoraţi cu ordinul "Meritul Militar" clasele a III-a, a II-a şi I beneficiază de un spor de 10%, 15% şi, respectiv, 20% al cuantumului pensiei. _____________ *) Denumirea Ordinul "Meritul Militar" se înlocuieşte cu denumirea "Semnul onorific", prevăzută la art. 10 pct. 3 şi 4 din L. nr. 29/2000, celelalte dispoziţii rămânând valabile. (a se vedea art. 87 alin. 3 din L. nr. 29/2000) Art. 12 - Cadrele militare în activitate au dreptul să urmeze învăţământul superior militar sau civil, postuniversitar, doctoratul sau alte forme de perfecţionare a pregătirii, cu respectarea normelor legale. Art. 13 - (1) Cadrele militare în activitate pot fi trimise la studii în străinătate, prin concurs, cu aprobarea ministrului apărării naţionale. (2) Cadrele militare în activitate care au absolvit şcoli şi academii militare, cursuri sau alte forme de pregătire in străinătate beneficiază de drepturi depline la încadrarea şi promovarea în funcţii corespunzătoare studiilor din ţară cu care le-au fost echivalate diplomele dobândite, în condiţiile legii şi ale reglementărilor militare. Art. 14 - (1) În timp de pace, cadrele militare în activitate au dreptul la concediu de odihnă, concediu de odihnă suplimentar pentru activitate în locuri de muncă cu condiţii deosebite - vătămătoare, grele sau periculoase - şi la concediu de studii. (2) Regulile privind durata şi acordarea concediului de odihnă, concediului de odihnă suplimentar şi a concediului de studii, precum şi compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. Art. 14+ - (1) În timp de pace, cadrele militare în activitate au dreptul la concedii fără plată, pe o durată de cel mult 4 ani, în următoarele situaţii: a) solicită să îşi urmeze soţia sau soţul trimis în străinătate de către Ministerul Afacerilor Externe, de alte ministere, autorităţi administrative autonome, organe ori alte instituţii de specialitate ale administraţiei publice centrale, pentru îndeplinirea unei misiuni permanente în străinătate la misiunile diplomatice, la oficiile consulare sau la alte reprezentanţe naţionale, structuri şi comandamente din cadrul organizaţiilor internaţionale din care România face parte, pentru o perioadă mai mare de 6 luni; b) au fost selectate pentru a ocupa temporar posturi în structurile din cadrul organizaţiilor internaţionale din care România face parte, în baza aprobării prealabile a ministrului apărării naţionale. (2) Pentru alte cazuri, temeinic motivate, cadrele militare în activitate au dreptul la concedii fără plată, pe durată determinată, de cel mult un an. (3) Concediile fără plată prevăzute la alin. 1 şi 2 se aprobă de către ministrul apărării naţionale sau de către comandanţii stabiliţi de acesta. (4) Ministrul apărării naţionale poate prelungi durata concediilor fără plată prevăzute la alin. 1 şi 2 cu cel mult un an. (5) În perioada concediului fără plată, acordat potrivit prevederilor alin. 1 sau 2, cadrele militare sunt suspendate din funcţie şi nu beneficiază de niciun drept din partea Ministerului Apărării Naţionale, cu excepţia celui privind folosirea locuinţei de serviciu, în cazul când se dispune de aceasta. (6) Perioada concediului fără plată nu constituie vechime în serviciu pentru stabilirea pensiei, vechime în activitate pentru acordarea Semnului onorific În Serviciul Patriei şi/sau pentru acordarea gradaţiei următoare în condiţiile legii. (7)**) În situaţia prevăzută la alin. 1 lit. a), la stabilirea stagiului în gradul pe care îl au cadrele militare se ia în calcul o perioadă egală cu trei pătrimi din durata concediului fără plată. (8) În situaţia prevăzută la alin. 1 lit. b), la stabilirea stagiului în gradul pe care îl au cadrele militare se ia în calcul întreaga durată a concediului fără plată. În situaţia prevăzută la alin. 2, durata concediului fără plată nu se ia în calcul la stabilirea stagiului în grad. (9) La încetarea concediului fără plată, instituţia are obligaţia de a numi cadrul militar pe o funcţie vacantă sau să îl pună la dispoziţie în vederea încadrării. Art. 14 (2) - (1) În timp de pace, cadrele militare în activitate confirmate în serviciul medical pot beneficia, pe lângă drepturile prevăzute la art. 14 (1), de concedii fără plată, pe o durată de cel mult 4 ani, pentru formare profesională. (2) La încetarea concediului fără plată acordat potrivit alin. 1, instituţia are obligaţia de a reîncadra cadrul militar, din oficiu, pe funcţia de pe care a fost suspendat, prin rezervarea acesteia, cu excepţia situaţiei în care unitatea este supusă procesului de reorganizare sau restructurare, iar postul se desfiinţează. (3) Dispoziţiile art. 141 alin. 3, 5, 6 şi 81 se aplică în mod corespunzător în situaţia acordării concediilor fără plată pentru formarea profesională, prevăzută la alin. 1. _____________ *) Art. 142 a fost introdus prin L. nr. 101/2019 de la data de 16 mai 2019 Art. 14(3) - (1) Cadrele militare în activitate au dreptul, anual, la un concediu pentru formare profesională, plătit, de până la 15 zile lucrătoare, cu aprobarea comandantului unităţii militare, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naţionale. (2) Durata concediului pentru formare profesională nu poate fi dedusă din durata concediului de odihnă anual şi este asimilată unei perioade de muncă efectivă în ceea ce priveşte drepturile cuvenite personalului militar. _____________ *) Art. 14(3) a fost introdus prin L. nr. 101/2019 de la data de 16 mai 2019 Art. 14(4)*) - Cadrele militare în activitate, din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, pe timpul cât se află în concediu de odihnă, concediu paternal, incapacitate temporară de muncă şi în permisie beneficiază de solda de funcţie, solda de grad, gradaţii şi, după caz, solda de comandă, indemnizaţiile, compensaţiile, sporurile, primele, majorările şi alte drepturi salariale cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă. Art. 15 - (1) Femeile, cadre militare în activitate, au dreptul la concediu de maternitate şi beneficiază de pauze pentru alimentarea şi îngrijirea copilului, precum şi de alte drepturi prevăzute de lege pentru femeile salariate din administraţia publică. (2) Cadrele militare în activitate au dreptul la concediu şi indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav, concediu de acomodare, concediu paternal, concediu şi indemnizaţie pentru creşterea copilului, în condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare. (3) La stabilirea stagiului în gradul pe care îl au cadrele militare se ia în calcul întreaga durată a concediului prevăzut la alin. 2. Art. 16 - Cadrele militare în activitate care urmează cursurile de zi ale instituţiilor de învăţământ superior beneficiază, în locul concediilor de odihnă, de vacanţe, conform programelor de învăţământ ale instituţiilor respective şi ordinului ministrului apărării naţionale. Art. 17 - (1) Pentru rezolvarea unor situaţii personale sau familiale deosebite, cadrelor militare în activitate, precum şi celor în rezervă, pe timpul cât sunt concentrate sau mobilizate în unităţi militare, li se pot acorda permisii. (2) Durata permisiilor şi comandanţii care au dreptul să le aprobe se stabilesc prin regulamentele militare. Art. 18 - Timpul acordat pentru permisii, scutiri şi concedii medicale nu se scade din durata concediului anual de odihnă sau a concediului de odihnă suplimentar. Art. 19 - (1) Pe timpul stării de urgenţă şi de asediu, comandanţii/şefii structurilor militare pot dispune întreruperea concediilor de odihnă, de odihnă suplimentare, fără plată, de studii şi pentru formare profesională ale cadrelor militare în activitate din subordine, în funcţie de nevoile instituţiilor militare. (2) Pe timpul stării de urgenţă, comandanţii/şefii structurilor militare pot dispune unilateral efectuarea totală sau parţială a concediilor de odihnă/de odihnă suplimentare pentru cadrele militare în activitate din subordine. (3) La declararea mobilizării sau a stării de război, concediile de odihnă, de odihnă suplimentare, fără plată, paternal, de acomodare, pentru creşterea copilului, de studii, pentru formare profesională, vacanţele şi permisiile se întrerup, cadrele militare în activitate fiind obligate să se prezinte la unităţile militare de care aparţin, în cel mai scurt timp posibil. (4) Pe timpul mobilizării şi pe timp de război, cadrelor militare în activitate şi celor în rezervă, concentrate sau mobilizate, li se pot acorda permisii sau concedii, în condiţii stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei. (5) Pe timpul stării de urgenţă, de asediu, de mobilizare şi pe timp de război, comandanţii/şefii stabilesc programul de lucru al cadrelor militare, în funcţie de evoluţia situaţiei şi misiunile încredinţate. (6) Pe timpul stării de urgenţă, de asediu, de mobilizare şi pe timp de război, cadrele militare pot efectua deplasări în alte garnizoane sau unităţi administrativ-teritoriale, altele decât cele din care face parte unitatea militară în care îşi desfăşoară activitatea, ori pot părăsi teritoriul naţional, în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei. Art. 20 - (1) Cadrele militare în activitate numite în prima funcţie/mutate în interesul serviciului, detaşate şi/sau împuternicite într-o altă garnizoană decât cea în care îşi au domiciliul şi care nu deţin locuinţă proprietate personală în acea garnizoană, nici ei şi nici soţiile sau soţii acestora, în situaţia în care nu li se poate asigura spaţiu de locuit corespunzător, au dreptul la o compensaţie lunară pentru chirie de până la 50% din solda lunară. (2) Cadrele militare în activitate numite în prima funcţie, mutate în interesul serviciului, detaşate şi/sau împuternicite într-o garnizoană în care îşi au domiciliul, dar care nu deţin locuinţă proprietate personală, nici ei şi nici soţiile sau soţii acestora, în situaţia în care nu li se poate asigura spaţiu de locuit corespunzător, pot beneficia, în cazuri justificate, pe baza rezultatelor anchetei sociale efectuate de o comisie constituită prin ordin al ministrului apărării naţionale, de compensaţia lunară pentru chirie, prevăzută la alin. 1, la propunerea comandanţilor sau a şefilor cadrelor militare respective. Art 21 Cadrele militare care îndeplinesc condiţiile de acordare a compensaţiei lunare pentru chirie potrivit alin.1 şi 2 şi care contractează un credit ipotecar/imobiliar destinat achiziţionării unei locuinţe sau încheie un contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate a unei locuinţe beneficiază de compensaţia lunară pentru chirie, pe o perioadă ce nu poate depăşi durata de derulare a creditului sau contractului de vânzare-cumpărare cu plata in rate, respectiv pentru plata ratei sau a unei fracţiuni din rata aferentă creditului sau contractului de vânzarecumpărare cu plata în rate. În această situaţie, compensaţia lunară pentru chirie se acordă în cuantumul prevăzut la alin. 1, dar nu poate depăşi rata lunară plătită pentru creditul ipotecar/imobiliar sau pentru contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate. Art 22 În situaţia prevăzută la alin. 21, compensaţia lunară pentru chirie se acordă pentru o singură locuinţă achiziţionată pe timpul carierei. Compensaţia lunară pentru chirie nu se poate acorda concomitent pentru situaţia prevăzută la alin. 1 şi 2 şi pentru situaţia prevăzută la alin. 21 , caz în care cadrul militar optează pentru una dintre aceste situaţii. Ministerul Apărării Naţionale nu îi asigură cadrului militar care a optat pentru situaţia prevăzută la alin. 21 un spaţiu de locuit corespunzător în garnizoana unde acesta a achiziţionat locuinţa pe durata existenţei situaţiei de la alin. 21 Art 23) Pentru persoanele prevăzute la alin. 21 , sumele se justifică cu un contract de credit ipotecar/imobiliar destinat achiziţionării unei locuinţe sau un contract de vânzare- cumpărare cu plata în rate a unei locuinţe. Art 24 Cadrele militare în activitate, mutate sau detaşate şi/sau împuternicite, prevăzute la alin. 1, pot beneficia de compensaţie lunară pentru chirie într-o singură garnizoană. Art 25 Prin rata lunară prevăzută la alin. 21 se înţelege suma tuturor costurilor lunare generate de contractul de credit ipotecar/imobiliar destinat achiziţionării unei locuinţe sau de contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate a unei locuinţe conform scadenţarului de plată, mai puţin cele legate de rambursările anticipate, eventualele dobânzi penalizatoare şi alte costuri care nu se regăsesc în scadenţarul de plată a ratelor lunare. (3) Cuantumul concret al compensaţiei prevăzute la alin. 1, 2 şi 21 , precum şi condiţiile de acordare a acesteia se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministrului apărării naţionale. (4) Soţiile sau soţii cadrelor militare mutate în interesul serviciului într-o altă garnizoană, care au fost încadrate în muncă şi au întrerupt activitatea datorită mutării împreună cu soţii sau soţiile, au dreptul la o indemnizaţie lunară de 50% din solda lunară a cadrelor militare pe care le-au urmat, până la o nouă angajare sau până la prestarea unei activităţi autorizate aducătoare de venituri, dar nu mai mult de 9 luni de la data mutării cadrului militar. (5) De indemnizaţia lunară prevăzută la alin. 4 beneficiază şi soţii sau soţiile care, la data mutării cadrelor militare pe care le-au urmat, erau înscrise ca şomeri la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă judeţene sau a municipiului Bucureşti, dar numai după expirarea, potrivit legii, a termenului de plată a indemnizaţiei de şomaj. Art. 21 - (1) Ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor în activitate şi celor în rezervă, concentraţi sau mobilizaţi în unităţi militare, li se acordă despăgubiri pentru cazurile de invaliditate sau de deces produse ca urmare a unor acţiuni militare, prin accidente, catastrofe sau alte asemenea evenimente intervenite în timpul şi din cauza serviciului militar sau a unor misiuni în cadrul forţelor internaţionale destinate menţinerii păcii ori constituite în scopuri umanitare. (2) Cuantumul despăgubirilor ce se acordă cadrelor devenite invalide, respectiv urmaşilor celor decedate, se stabileşte prin hotărâre a Guvernului. (3) *** Abrogat prin art. 196 lit. r) din Legea nr. 263/2010, de la data de 1 ianuarie 2011. (4) La cerere, personalul militar încadrat în gradul III de invaliditate sau clasat apt limitat pentru serviciul militar de către comisiile de expertiză medico-militară, în timpul ori în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, poate fi menţinut sau rechemat în activitate în funcţii militare ori încadrat în funcţii civile fără examen sau concurs, în instituţiile din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, în condiţiile stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei. Art. 22 - (1) Cadrele militare în activitate şi familiile acestora beneficiază, ca măsură de protecţie socială, de înlesniri stabilite prin ordin al ministrului apărării naţionale, în folosirea caselor de odihnă, sanatoriilor, căminelor de garnizoană şi a altor amenajări recreative şi sportive. (2) Cheltuielile ce decurg din aplicarea acestor măsuri vor fi suportate din bugetul Ministerului Apărării Naţionale. Art. 23 - (1) Membrii familiilor cadrelor militare în activitate beneficiază gratuit de: a) asistenţă medicală şi medicamente în cadrul reţelei sanitare a Ministerului Apărării Naţionale sau în alte reţele sanitare, cu decontarea cheltuielilor de către acest minister; b) transport, atunci când ofiţerii, maiştrii militari sau subofiţerii sunt mutaţi în interes de serviciu dintr-o garnizoană în alta. (2) Membrii familiilor cadrelor militare în activitate beneficiază şi de pensie de urmaş, precum şi de alte drepturi în conformitate cu prevederile legale. (3) La decesul unui cadru militar în activitate, Ministerul Apărării Naţionale acordă familiei acestuia sau persoanei care a suportat cheltuielile ocazionate de deces, după caz, un ajutor suplimentar în cuantum de două solde lunare neimpozabile. Art. 24 - *** Abrogat prin art. 196 lit. r) din Legea nr. 263/2010, de la data de 1 ianuarie 2011. Art. 25 - (1) Copiii cadrelor militare în activitate, decedate în timpul şi din cauza serviciului, ca urmare a unor acţiuni militare, accidente, catastrofe sau a unor acte de devotament excepţional ori a unor misiuni în cadrul forţelor internaţionale destinate menţinerii păcii ori constituite în scopuri umanitare, pot fi transferaţi la liceele militare sau în instituţiile militare de învăţământ care formează maiştri militari, subofiţeri ori ofiţeri, pe baza unui test de aptitudini, a rezultatelor la învăţătură obţinute în instituţiile civile de învăţământ şi potrivit normelor aprobate de ministrul apărării naţionale. (2) Copiii personalului militar clasat inapt sau apt limitat pentru serviciul militar de către comisiile de expertiză medico-militară ori, după caz, decedat, în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, pot fi înmatriculaţi, la cerere, fără examen, în instituţiile de învăţământ ale instituţiilor din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, dacă îndeplinesc condiţiile legale. (3) Copiii aflaţi în întreţinerea personalului militar clasat inapt sau apt limitat pentru serviciul militar de către comisiile de expertiză medico-militară ori, după caz, decedat, în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, precum şi soţul ori soţia acestuia pot fi numiţi în funcţii militare sau încadraţi în funcţiile civile, fără examen ori concurs, în instituţiile din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, dacă îndeplinesc condiţiile legale. (4) Prin ordin al conducătorului instituţiei se stabilesc condiţiile şi procedura de aplicare a prevederilor prezentului articol. Art. 26 - (1) Ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii în rezervă şi în retragere, pensionari militari, au dreptul gratuit la asistenţă medicală şi medicamente în condiţiile art. 23 alin. 1 lit. a) şi au acces la cercurile militare, casele de odihnă, sanatoriile, căminele de garnizoană şi alte amenajări recreative sau sportive, beneficiind de înlesniri stabilite prin ordin al ministrului apărării naţionale. (2) De aceleaşi drepturi beneficiază şi ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii în rezervă şi în retragere, foşti pensionari militari de invaliditate datorită unor accidente în serviciu ori unor boli contractate în timpul şi din cauza îndeplinirii obligaţiilor militare, care ulterior au optat pentru pensia din sistemul asigurărilor sociale de stat. (3) Membrii familiilor cadrelor militare în rezervă şi în retragere, pensionari militari, beneficiază gratuit de asistenţă medicală în condiţiile art. 23 alin. 1 lit. a). Art. 27 - (1) La trecerea în rezervă sau direct în retragere, cadrelor militare care au cel puţin 20 de ani de serviciu militar şi s-au distins prin activitatea desfăşurată, precum şi celor care au adus patriei servicii deosebite, chiar dacă nu au o vechime de 20 de ani de serviciu militar, li se poate acorda dreptul de a purta uniforma militară. (2) Criteriile de acordare şi de retragere a acestui drept, precum şi situaţiile în care cadrele militare prevăzute la alin. 1 pot purta uniforma militară se stabilesc prin regulamente militare. Secţiunea a 3-a Interzicerea sau restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi Art. 28 - Cadrelor militare în activitate le este interzisă exercitarea următoarelor drepturi: a) să facă parte din partide, formaţiuni sau organizaţii politice ori să desfăşoare propagandă prin orice mijloace sau alte activităţi în favoarea acestora ori a unui candidat independent pentru funcţii publice; b) să candideze pentru a fi alese în administraţia publică locală, în Parlamentul României şi în Parlamentul European, precum şi în funcţia de Preşedinte al României; c) să declare sau să participe la grevă. Art. 29 - Cadrelor militare în activitate le este restrânsă exercitarea unor drepturi şi libertăţi, astfel: a) exprimarea în public a opiniilor politice nu este permisă; b) exprimarea în public a unor opinii contrare intereselor României şi forţelor armate nu este permisă; c) prezentarea, în public, de informaţii cu caracter militar de către cadrele militare nu este permisă, cu excepţia celor care au atribuţii în acest sens, potrivit normelor stabilite prin ordin al ministrului apărării naţionale; d) aderarea la culte religioase este liberă, mai puţin la cele care, potrivit legii, contravin normelor de păstrare a ordinii publice, precum şi la cele care încalcă bunele moravuri sau afectează exercitarea profesiei; e) constituirea în diferite forme de asociere cu caracter profesional, tehnico-ştiinţific, cultural, sportivrecreativ sau caritabil, cu excepţia celor sindicale ori care contravin comenzii unice, ordinii şi disciplinei specifice instituţiei armatei, este permisă în condiţiile stabilite prin regulamentele militare; f) *** Abrogată de L. Nr. 81/2007 g) participarea la mitinguri, demonstraţii, procesiuni sau întruniri cu caracter politic ori sindical este interzisă, cu excepţia activităţilor la care se participă în misiune; h) cadrele militare în activitate se pot deplasa în străinătate în condiţiile ce se stabilesc prin ordin al ministrului apărării naţionale; i) pe timpul stării de urgenţă, de asediu, de mobilizare şi pe timp de război, primirea în audienţă şi soluţionarea petiţiilor se suspendă. Art. 30 - (1) Ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii în activitate au obligaţia de a nu efectua activităţi care contravin demnităţii, prestigiului şi normelor de comportare ce decurg din calitatea lor de cadre militare. (2) Cadrelor militare în activitate le este interzis: a) să îndeplinească alte funcţii decât cele în care sunt încadrate, cu excepţia cumulului prevăzut de lege, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naţionale; b) să fie asociat unic ori să participe direct la administrarea sau conducerea unor organizaţii ori societăţi comerciale, cu excepţia celor numite în consiliile de administraţie ale regiilor autonome şi societăţilor comerciale din subordinea, coordonarea sau sub autoritatea Ministerului Apărării Naţionale şi ale filialelor acestora, din cadrul industriei de apărare sau în legătură cu aceasta. Art. 31 - Ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii în rezervă, pe timpul cât sunt concentraţi sau mobilizaţi în unităţi militare, pot rămâne membri ai partidelor, formaţiunilor sau organizaţiilor politice, precum şi ai sindicatelor din care fac parte, dar le este interzisă desfăşurarea oricăror activităţi cu caracter politic sau sindical, în unităţi militare. 5.Legea 121/2011 (Cap 1 art 1-3,Cap 4 art 14-18) LEGE nr. 121 din 15 iunie 2011 Parlamentul României adoptă prezenta lege. Capitolul I Dispoziții generale Articolul 1 Prezenta lege reglementează condițiile în care forțele armate ale României, denumite în continuare forțe armate, participă la misiuni și operații în afara teritoriului statului român. Articolul 2 (1) Misiunile și operațiile la care participă forțele armate în afara teritoriului statului român sunt: a) de apărare colectivă în cadrul Organizației Tratatului Atlanticului de Nord sau de asigurare a securității statelor membre ale Uniunii Europene; a^1) de implementare a măsurilor de asigurare a aliaților, prezență înaintată și descurajare, precum și a altor acțiuni stabilite prin decizii ale Consiliului Nord-Atlantic pentru asigurarea securității în spațiul Atlanticului de Nord, în conformitate cu prevederile Tratatului Atlanticului de Nord, semnat la Washington, la 4 aprilie 1949; (la 17-03-2017, Alineatul (1) din Articolul 2 , Capitolul I a fost completat de Articolul UNIC din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 21 din 16 martie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 192 din 17 martie 2017 ) b) de răspuns la crize; c) de pace; d) de asistență umanitară. (2) Misiunile și operațiile prevăzute la alin. (1) pot fi desfășurate sub mandatul Organizației Națiunilor Unite sau al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa, sub conducerea Organizației Tratatului Atlanticului de Nord sau a Uniunii Europene, precum și în cadrul unor coaliții. (3) Misiunile și operațiile prevăzute la alin. (1) lit. d) se pot desfășura și la solicitarea statului afectat. Articolul 3 (1) Forțele armate pot participa la misiunile și operațiile prevăzute la art. 2 alin. (1), în condițiile legii și potrivit obligațiilor asumate de România prin tratate. (2) Forțele armate participă la misiunile și operațiile prevăzute la art. 2 alin. (1) cu structurile și personalul necesar îndeplinirii obiectivelor asumate, precum și cu armamentul, tehnica și echipamentele corespunzătoare. (3) În vederea pregătirii și participării la misiunile și operațiile prevăzute la art. 2 alin. (1), forțele armate pot lua parte la exerciții, antrenamente, ceremoniale și alte activități conexe organizate în țară și în afara teritoriului statului român. Capitolul IV Selecționarea, încadrarea și unele drepturi ale personalului Articolul 14 (1) Încadrarea structurilor prevăzute la art. 3 alin. (2) care urmează a fi puse la dispoziție pentru misiunile și operațiile prevăzute la art. 2 alin. (1) se face, de regulă, cu personal profesionalizat. (2) Selecționarea personalului și stabilirea duratei participării acestuia la misiunile și operațiile prevăzute la art. 2 alin. (1) se fac pe baza criteriilor și metodologiei stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale. Articolul 15 (1) Forțele armate participă la misiuni și operații în afara teritoriului statului român cu personal militar iar, la nevoie, și cu personal civil propriu. (2) În cazul în care Ministerul Apărării Naționale nu dispune de personal militar sau civil specializat în domenii specifice, necesar participării la misiuni și operații, acesta poate selecționa rezerviști voluntari ori salariați civili, care vor fi încadrați potrivit statelor de organizare. (3) Pe durata pregătirii și desfășurării misiunilor și operațiilor, contractele individuale de muncă sau raporturile de serviciu ale personalului prevăzut la alin. (2) se suspendă. (4) Pe durata suspendării contractelor individuale de muncă sau a raporturilor de serviciu ale personalului civil selecționat, pentru posturile rămase disponibile pot fi încadrate alte persoane, cu contract de muncă pe durată determinată sau numite pe o durată determinată, în condițiile legii. Articolul 16 (1) Personalul militar și civil participant la misiunile și operațiile prevăzute la art. 2 alin. (1) beneficiază, pe durata acestora, de: a) un concediu de odihnă suplimentar, de 2,5 zile pentru fiecare lună de prezență în zona de operații, cu posibilitatea de a fi efectuat și pe timpul executării misiunii, în țara de dislocare, în zona de dislocare sau în România, în funcție de situația de securitate din zonă; acordarea și efectuarea concediului de odihnă suplimentar se fac potrivit normelor stabilite de Ministerul Apărării Naționale; b) drepturi salariale asigurate potrivit prevederilor legale în vigoare; c) decontarea cheltuielilor de transport pentru o călătorie în țară și retur, la fiecare 6 luni de participare la misiune sau operație, cu excepția cazurilor în care cheltuielile au fost suportate de către organismele internaționale sub egida cărora se execută misiunea sau operația respectivă. (2) Personalul participant la activitățile prevăzute la art. 3 alin. (3) beneficiază de drepturile personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, potrivit legii. (3) Pe perioada participării la misiunile și operațiile prevăzute la art. 2 alin. (1), cuantumul brut al soldelor/salariilor lunare, inclusiv sporuri, compensații, prime, indemnizații și alte drepturi, acordate potrivit actelor normative în vigoare personalului încadrat în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, nu poate fi diminuat. Articolul 17 Pentru merite deosebite, acte de curaj, eroism și devotament, personalului participant la misiuni și operații în afara teritoriului statului român i se pot conferi decorații, potrivit prevederilor legale. Articolul 18 (1) Personalul participant la misiuni și operații în afara teritoriului statului român are dreptul la despăgubiri pentru cazuri de invaliditate sau deces în condițiile și cuantumurile prevăzute de lege. (2) În caz de deces, despăgubirile se acordă celor îndreptățiți, potrivit legii. (3) Personalul evacuat medical în spitale din străinătate și însoțitorii acestuia beneficiază de drepturile de diurnă stabilite pentru misiunea sau operația respectivă. Cheltuielile de spitalizare sunt în sarcina Ministerului Apărării Naționale. (4) Personalul evacuat medical în spitale din străinătate poate fi vizitat de soț și rudele de gradul I, câte 5 zile, după internare și la fiecare lună de spitalizare, cu suportarea cheltuielilor de către Ministerul Apărării Naționale, în condițiile stabilite pentru personalul trimis în misiune temporară în străinătate. 6. Legea 122/2011 ( Cap 1 art 1-3, Cap3 Sect 3 art 14-23) Capitolul I Dispoziții generale Articolul 1 Prezenta lege reglementează deținerea, portul, folosirea armelor, a dispozitivelor militare și a munițiilor din înzestrarea Ministerului Apărării Naționale, operațiunile care se efectuează cu acestea, utilizarea forței, precum și regimul juridic al transportului, deținerii, portului și folosirii armelor, dispozitivelor militare și munițiilor de către membrii forțelor armate străine pe teritoriul României. Articolul 2 (1) Ministerul Apărării Naționale este autorizat să dețină arme, dispozitive militare și muniții pentru dotarea proprie, în scopul desfășurării activităților de apărare a țării, potrivit legii. (la 10-12-2021, Alineatul (1) din Articolul 2 , Capitolul I a fost modificat de Punctul 1, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 283 din 6 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1161 din 07 decembrie 2021 ) (2) Armele, dispozitivele militare și munițiile prevăzute la alin. (1) sunt destinate instruirii, îndeplinirii misiunilor de luptă, precum și a altor misiuni specifice, potrivit legii, având, de regulă, caracteristici tehnico-tactice specifice care să permită realizarea obiectivelor stabilite, cu respectarea normelor dreptului internațional și a legislației naționale. Articolul 3 În sensul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: a) act ostil - orice acțiune sau folosire a forței de către o forță militară străină ori entitate teroristă, îndreptată împotriva statului român, a forțelor armate române sau a altor persoane ori împotriva proprietății desemnate sau care urmărește deturnarea ori împiedicarea îndeplinirii misiunii militare a forțelor armate române și/sau aliate. Actul ostil reprezintă, de asemenea, acțiunea prin care persoane, grupuri de persoane sau unități constituite contribuie în mod direct ori comit cu intenție acte care pot cauza prejudicii majore sau constituie un pericol real pentru viața personalului ori tehnica Ministerului Apărării Naționale sau/și a forțelor aliate ale României; b) consemn - îndatoririle generale și specifice pe care le are personalul aflat în misiune; c) dispozitive militare - ansamblul de componente a căror funcționare în comun îndeplinește o funcție într-un sistem tehnic, prin acționarea unui mecanism de inițiere sau percuție, care determină fie aruncarea unuia ori a mai multor proiectile sau a unuia ori a mai multor obiecte de limitare a mobilității, de substanțe explozive, aprinse sau luminoase, de amestecuri incendiare, fie împrăștierea de gaze nocive, iritante sau de neutralizare, fie emiterea unui semnal electronic de bruiaj sau de dezinformare, fie emiterea de energie dirijată, de microunde de mare putere sau de laseri; (la 10-12-2021, Litera c) din Articolul 3 , Capitolul I a fost modificată de Punctul 2, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 283 din 6 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1161 din 07 decembrie 2021 ) c^1) dronă - orice vehicul terestru, aerian, acvatic sau subacvatic capabil să navigheze autonom, folosind pilotul automat, sau care poate fi controlat printr-un echipament radioelectric de comandă la distanță; (la 10-12-2021, Articolul 3 din Capitolul I a fost completat de Punctul 3, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 283 din 6 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1161 din 07 decembrie 2021 ) c^2) echipament radioelectric - orice aparat sau instalație care funcționează cu ajutorul frecvențelor radio; (la 10-12-2021, Articolul 3 din Capitolul I a fost completat de Punctul 3, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 283 din 6 decembrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1161 din 07 decembrie 2021 ) d) forță minimă - forța strict necesară, ca grad, intensitate și durată, pentru îndeplinirea misiunii. Forța minimă poate include forța letală; e) forță letală - forța prin a cărei folosire este probabil să se cauzeze decesul sau rănirea gravă care poate avea ca urmare decesul unei persoane; f) forță ostilă - forța care manifestă intenții ostile, comite un act ostil sau care a fost declarată ostilă; g) intenție ostilă - amenințarea iminentă cu folosirea forței din partea unei forțe militare străine, a unei entități teroriste, a unei persoane ori a unor grupuri de persoane împotriva statului român, a forțelor armate române sau a altor persoane ori a proprietății desemnate, precum și împotriva membrilor forțelor militare străine aliate. Determinarea intenției ostile se face de către comandanții sau șefii, de la orice eșalon, ai forțelor participante la operații în afara teritoriului statului român, pe baza evaluării faptelor și circumstanțelor cunoscute, precum și a informațiilor avute la dispoziție. În cazul misiunilor executate individual, determinarea intenției ostile se face de executantul misiunii, pe baza acelorași elemente; h) obiectiv militar - imobilele, echipamentele, instalațiile, cum ar fi cazărmi, tabere sau raioane de dispunere a uneia ori a mai multor unități militare, depozite, gări, porturi, aeroporturi, aerodromuri, lucrări de artă, poligoane, nave, ambarcațiuni, aeronave, transporturi militare, aflate în proprietatea sau în administrarea ori încredințate pentru pază și apărare Ministerului Apărării Naționale. În cazul operațiilor internaționale prevăzute de legislația română, constituie obiectiv militar personalul combatant sau orice bun care, prin natura sa, amplasarea, destinația ori utilizarea acestuia, aduce o contribuție efectivă la acțiunea militară și a cărui distrugere parțială sau totală, capturare ori neutralizare oferă, în condițiile concrete existente, un avantaj militar sigur; i) persoane desemnate - persoanele stabilite prin consemn sau ordin de misiune, pentru a căror protecție este autorizată folosirea forței, inclusiv cea letală; j) proprietăți desemnate - acele proprietăți pentru a căror protecție se folosește forța; forța letală se folosește numai în circumstanțele stabilite prin consemn sau ordin de misiune; k) reguli de angajare - reglementările pentru structurile militare în ansamblu, precum și pentru fiecare militar care definesc circumstanțele, condițiile, nivelul și modalitatea în care pot fi utilizate armamentul și dispozitivele militare pentru îndeplinirea misiunilor, pe timpul participării la operații; l) uz de armă - executarea tragerii cu o armă, în scopul îndeplinirii unei misiuni; m) zonă militară restricționată - zona terestră, aeriană, maritimă sau fluvială, aflată sub controlul forțelor armate naționale ori aliate, în care accesul și mișcarea personalului și tehnicii care nu aparțin acestor forțe sunt limitate conform unor reguli stabilite de Ministerul Apărării Naționale, după consultarea autorităților publice centrale sau locale, după caz. Capitolul 3 - Secţiunea a 3-a Uzul de armă și folosirea dispozitivelor militare (la 10-12-2021, Titlul S