Inocuitatea Produselor Alimentare - HPA PDF

# INOCUITATEA PRODUSELOR ALIMENTARE ## Hidrocarburi policiclice aromatice HPA - Metale cu potenţial toxic - Antibiotice ## HIDROCARBURILE POLICICLICE AROMATICE (HPA) - constituie o clasă mare de compuși organici formați din două sau mai multe inele aromatice condensate, în principal, de hidrogen...

# INOCUITATEA PRODUSELOR ALIMENTARE ## Hidrocarburi policiclice aromatice HPA - Metale cu potenţial toxic - Antibiotice ## HIDROCARBURILE POLICICLICE AROMATICE (HPA) - constituie o clasă mare de compuși organici formați din două sau mai multe inele aromatice condensate, în principal, de hidrogen și atomi de carbon - sunt formate în principal prin arderea incompletă sau piroliza materiei organice și în timpul diferitelor procèse industriale - în consecință, sursele naturale și antropice din mediu sunt numeroase - se pot sintetiza natural sub acțiunea unor microorganisme, plante și organisme acvatice - o mare cantitate de HPA provine din descompunerea plantelor - unele substanţe organice (lignina, diferite glucide, aminoacizi, acizi grași, colesterol, ẞ-caroten) supuse la tratamente termice dure (350-700°C) conduc la formarea de diverse HPA cancerigene - arderile intense de combustibil, gazele de eşapament, piroliza plantelor și a pădurilor, arderea paielor și a frunzelor determină cantități mari de HPA - o altă cale de acumulare a HPA este absorbția din sol - mediul marin poate fi supus la contaminare ca urmare a pierderilor accidentale de petrol ## SURSE ### PRODUSE VEGETALE - https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0269749117327434 - Conţinutul de HPA este de obicei scăzut în fructe și legume faţă de alte produse alimentare - surse de HPA în fructe / legume sunt aerul si solul de cultivare - exista o corelație între gradul de contaminare a solului şi conţinutul HPA în plantă - HAP-urile se acumulează preferenţial în coji și compuşii uşori sunt predominanţi - prelucrarea termică poate fi de asemenea responsabilă pentru introducerea HPA în fructe și legume - Se pot găsi în: - cartofi, morcovi, sparanghel, castraveți, conopidă, gulii, salată, țelină, ciuperci, mere, pere, etc. - exercitând un rol biologic, stimulator de creștere, mai ales în fazele iniţiale de dezvoltare a plantei ### HIDROCARBURI POLICICLICE AROMATICE (HPA) #### PRODUSE DE ORIGINE ANIMALA - CHEMICALS FORMED FROM COOKING MEAT - Heterocyclic amines (HCAs) - Amino acids + heat - Polycyclic aromatic hydrocarbons (PAHs) - Burning of organic matter (fat) - Advanced glycation end products (AGEs) - Proteins & sugars + heat = Maillard reaction - www.stansberryresearch.com - în produsele alimentare - rezultatul poluării aerului, solului, apei - consecința unor procese termice aplicate cărnii, produselor din carne și peşte - afumare la cald şi rece, frigere pe grătar, prăjire ## Descriere - Hidrocarburile aromatice policiclice (HAP) sunt substanţe formate în timpul arderii incomplete a materialului organic. - Cea mai studiată HAP este benzo[a]pirenul. - https://cancer-code-europe.iarc.fr/index.php/ro/12-modalitati/poluanti/646-poluanti-caseta/3397-caseta-4-hidrocarburi-aromatice-policiclice-hap - Printre sursele principale de HAP din aerul înconjurător se numără: - sursele exterioare precum emisiile produse de autovehicule (în special cu motoare diesel), emisiile industriale și incendiile forestiere; - sursele interioare precum încălzirea casnică și comercială și gătitul cu lemne, cărbune sau cu alte tipuri de biomasă și fumul de tutun. - Printre sursele de HAP din alimentație se numără: - carnea la grătar/prăjită și carnea conservată prin afumare; - alimentele prăjite și coapte (prelucrare la temperaturi ridicate). - De asemenea, HAP sunt prezente în unele produse farmaceutice pe bază de gudron de cărbune care sunt aplicate pe piele. - Regulamentul (CE) nr. 1881/2006 al Comisiei de stabilire a nivelurilor maxime pentru anumiți contaminanți din produsele alimentare - Regulamentul (CE) NR. 835/2011 al Comisiei din 19 august 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1881/2006 în ceea ce privește nivelurile maxime pentru hidrocarburile aromatice policiclice din produsele alimentare - Regulamentul (UE) 2023/915 al Comisiei din 25 aprilie 2023 privind nivelurile maxime pentru anumiți contaminanţi din produsele alimentare și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. nr. 1881/200 - Naphthalene, Acenaphthylene, Acenaphthene, Fluorene, Anthracene, Phenanthrene, Fluoranthene, Pyrene, Benzo[a] anthracene, Chrysene, Benzo[b] fluoranthene, Benzo[k]fluoranthene, Benzo[a]pyrene, Indeno[1,2,3,c,d]pyrene, Benzo[g,h,i]perylene, Dibenz[a,h] anthracene - https://eur-lex.europa.eu/legal-content/ro/TXT/?uri=CELEX%3A32023R0915 - Grupul ştiinţific pentru contaminanţii din lanţul alimentar (Grupul CONTAM) din cadrul EFSA* a adoptat un aviz privind HPA din alimente la 9 iunie 2008 - În avizul său, EFSA a concluzionat că benzo(a)pirenul nu este un indicator potrivit pentru a semnala prezența HPA în alimente și că un sistem format din 4 compuşi (HAP4) sau 8 compuși (HAP8) ar fi cel mai potrivit indicator al HPA din alimente. - https://www.efsa.europa.eu/en/science/scientific-committee-and-panels/contam - HAP4/HPA4 - benzo(a)piren - benzo(a)antracen - benzo(b)fluoranten - crisen - HAP8/HPA8 - HAP4/HΡΑ4 - benzo(k)fluoranten - benzo(g,h,i)perilen - dibenzo(a,h) antracen - indeno (1,2,3-c,d)piren - Se determină niveluri maxime pentru suma celor patru substanţe (HAP4) și trebuie menţinut un nivel maxim separat pentru benzo(a)piren. - *European Food Safety Authority - GRUPUL PENTRU CONTAMINANȚII DIN LANȚUL ALIMENTAR (CONTAM) - Membrii Grupului CONTAM sunt cercetători științifici din Europa specializați în: - Chimie – chimie organică, anorganică și analitică, prelucrarea alimentelor și a furajelor, în domeniul contaminanţilor chimici - Evaluarea expunerii – sunt necesare cunoștințe de specialitate în special în ceea ce privește evaluarea expunerii alimentare la contaminanţi chimici, inclusiv cunoștințe referitoare la anchetele privind consumul de alimente - Toxicologie umană și veterinară (în evaluarea riscurilor prezentate de substanţele chimice) absorbţia, distribuţia, metabolismul și excreția (ADME) substanțelor (toxicocinetică și toxicodinamică), toxicitate subcronică și cronică (studii de toxicitate la doză repetată), genotoxicitate și mutagenitate, toxicitate pentru dezvoltare și reproducere, cancerigenitate, alergenicitate și imunotoxicitate - Teste toxicologice pe animale de laborator – interpretarea efectelor toxice ale contaminanţilor chimici la animalele din ferme și la animalele de companie - Epidemiologie – biomarkeri ai efectelor și ai expunerii și interpretarea datelor umane - Statistică - evaluarea efectelor doză-răspuns, de exemplu modelarea dozei de referinţă și analiza seturilor de date (epidemiologice) complexe - Nutriția animalelor – evaluarea expunerii animalelor. - https://www.efsa.europa.eu/ro/science/scientific-committee-and-panels/contam ## FORMAREA HPA - HPA se formează prin arderea incompletă a unor substanţe naturale la temperaturi ridicate - existând Ο strânsă legătură între temperatură şi formarea lor - s-a stabilit că există o zonă relativ îngustă de temperatură, 660-740°C, în care procesele de pirosinteză au loc în condiții optime - procesele termice precum uscarea, afumarea, coacerea, prăjirea, etc. contribuie semnificativ la formarea HPA - mecanismul de formare are la bază generarea radicalilor liberi în timpul tratamentelor termice dure, care se recombină în diverse moduri, dând produse mai puţin hidrogenate și mai mult condensate ## PRELUCRAREA PRODUSELOR ALIMENTARE CA SURSĂ DE FORMARE A HPA - Prelucrarea produselor alimentare în special la temperaturi ridicate, poate favoriza formarea și acumularea de HPA - formarea HPA poate avea loc din diverși constituenți ai alimentelor, cum sunt glucidele, aminoacizii și acizii grași - la 500°C cei mai mulți compuși policiclici se formează din glucide - la 700°C, cei mai mulţi compuși policiclici derivă din acizi grași - HPA au fost puse în evidenţă: - la coacerea pâinii, temperatura cojii poate ajunge la 400°C - o valoare asemănătoare fiind înregistrată şi la coacerea biscuiților - în cafeaua prăjită - în condiţii normale de prăjire compuşii policiclici sunt în cantitate neglijabilă - apariția HPA fiind determinată de formarea unor puncte calde care apar în urma pirolizei locale - la afumare - reprezintă o operație care este responsabilă în mare măsură de contaminarea produselor alimentare cu HPA ## PRELUCRAREA PRODUSELOR ALIMENTARE - AFUMAREA HPA - Acumularea de HPA depinde de: - natura combustibilului - produsele afumate prin arderea lemnului de esență tare sunt mai sărace în HPA decât cele obţinute prin arderea lemnului de esență moale - modul de afumare - tipul generatorului de fum - temperatura de ardere - afinitatea materialului faţă de compuşii policiclici - condiţiile de depozitare - AFUMAREA ΗΡΑ - S-a stabilit strânsă corelaţie între temperatura la care lucrează generatorul de fum şi conţinutul de ΗΡΑ al produselor afumate de carne - la temperaturi cuprinse între 400-1000°C are loc o creștere liniară a cantității de benzo(a)piren şi alte HPA - depunerea particulelor de fum și a particulelor insuficient arse pe produsele alimentare mărește concentrația de benzo(a)piren - reducerea nivelului de HPA se obţine atunci când camerele de ardere sunt prevăzute cu sisteme de separare și filtrare a gazelor - La preparatele de carne în membrană, aproximativ 90% din HPA sunt reţinute și îndepărtate odată cu membrana - membranele artificiale au o mai bună capacitate de reținere decât cele naturale - Uscarea cu gaze de ardere, metodă folosită încă pe scară largă în industria alimentară în special pentru deshidratarea cerealelor și a fructelor, favorizează acumularea de HPA - această metodă de uscare este însă economică - La arderea tutunului în prezența aerului în intervalul de temperatură 400-900°C, cantitatea de benzo(a)piren formată urmează o ecuație exponenţială având valori între 4-1000 μg/100 g tutun ## TOXICITATEA HPA - multe HPA au proprietăți toxice, mutagene și / sau cancerigene. - se consideră că explicaţia acţiunii cancerigene a HPA constă în posibilitatea inserării moleculelor între două baze vecine de molecule de ADN - se produce o eroare de transcriere a unei părți din genă. - HPA sunt puternic solubile în lipide și astfel sunt ușor absorbite din tractul gastro-intestinal al mamiferelor - acestea se distribuie rapid într-o mare varietate de ţesuturi cu o tendinţă marcată de localizare în grăsimea corporală. - Mecanismul acţiunii toxice a HPA - din punct de vedere chimic aceste substanțe sunt relativ inerte - in organism, ca urmare a reacţiilor metabolice, ele se transformă în radicali liberi care acţionează asupra structurii ADN și a proteinelor. - prezenţa HPA conduce la intensificarea activităţii oxidazelor - s-a stabilit că oxidazele microzomale cu funcții mixte din diferite ţesuturi animale şi umane sunt susceptibile de a produce epoxizi care pot reacționa cu constituenţii celulari (proteine, acizi nucleici) - mai mulţi derivaţi ai HPA s-au dovedit a fi biologic foarte activi şi capabili de a induce mutaţii în celule. ## TOXICITATEA HPA - agenți cancerigeni umani probabili: benzo (a) antracen, benzo (a) piren, benzo (b) fluoranten, benzo (k) fluoranten, crisen, dibenzo (a, h) antracen și indeno (1,2,3 – c, d) piren. ## Contaminanți din prelucrare - Hidrocarburi aromatice policiclice (HAP-uri) - Chipsuri de banane - 2,0 - 20,0 - Pulberi de produse alimentare de origine vegetală pentru prepararea băuturilor, cu excepția produselor enumerate la punctele 5.1.4 şi 5.1.5 - 10,0 - 50,0 - Plante aromatice uscate - 10,0 - 50,0 - Boabe de cacao şi produse derivate, cu excepția produselor enumerate la punctul 5.1.5 - 5,0 µg/kg grăsime - 30,0 µg/kg grăsime - Fibre de cacao și produse derivate din fibre de cacao, destinate utilizării ca ingrediente în produse alimentare - 3,0 - 15,0 - Carne afumată şi produse din carne afumată - 2,0 - 12,0 - Produse pescăreşti afumate (2), cu excepția produselor enumerate la punctul 5.1.8 - 2,0 - 12,0 - Şprot afumat şi şprot afumat ambalat în conservă (Sprattus sprattus), Hering din Marea Baltică afumat cu o lungime ≤ 14 cm şi hering de Marea Baltică afumat ambalat în conservă cu o lungime ≤ 14 cm (Clupea harengus membras), Katsuobushi (pălămidă uscată, Katsuwonus pelamis), Moluşte bivalve (2) (proaspete, refrigerate sau congelate), Carne tratată termic şi produse din carne tratate termic introduse pe piață pentru consumatorul final - 5,0 - 30,0 - Moluşte bivalve afumate (2) - 6,0 - 35,0 - Mirodenii uscate - 10,0 - 50,0 - Uleiuri şi grăsimi introduse pe piață pentru consumatorul final sau utilizate ca ingrediente în produse alimentare - 2,0 - 10,0 - Ulei de nucă de cocos introdus pe piață pentru consumatorul final sau utilizat ca ingredient în produse alimentare - 2,0 - 20,0 - Formule de început, formule de continuare (3) şi formule pentru copii de vârstă mică (*) - 1,0 - 1,0 - Produse alimentare uşor masticabile şi ingerabile destinate copiilor de vârstă mică și produse alimentare pe bază de cereale prelucrate, destinate sugarilor şi copiilor de vârstă mică (3) - 1,0 - 1,0 - Produse alimentare destinate unor scopuri medicale speciale pentru sugari şi copii de vârstă mică (3) - 1,0 - 1,0 - Suplimente alimentare care conțin produse de origine vegetală şi preparate ale acestora (13), Suplimente alimentare care conțin lăptișor de matcă, propolis, spirulină sau preparate ale acestora - 10,0 - 50,0 ## LIMITAREA CONTAMINĂRII CU HPA - se poate realiza prin următoarele măsuri: - reducerea poluării mediului - depistarea rapidă a surselor de poluare - înlăturarea acestora cât mai rapid posibil - unităţile industriale producătoare de gaze toxice să fie prevăzute cu instalaţii depoluante - În cazul afumării cu generatoare clasice trebuie luate următoarele măsuri: - să nu se depăşească temperatura de 400°C pentru producerea fumului - fumul obţinut în generatoare să fie răcit şi purificat - Cea mai adecvată tehnologie de afumare este cea care folosește lichidele de afumare deoarece: - gradul de afumare al produselor alimentare poate fi controlat - se face economie de material lemnos și de generatoare de fum - se asigură eliminarea din fum a substanţelor cu acţiune cancerigenă și a celor care intervin negativ în formarea culorii și aromei. ## METALE CU POTENŢIAL TOXIC - Din punct de vedere nutriţional metalele care se găsesc în produsele alimentare se împart în 2 grupe: - metale esenţiale sau bioelemente: Ca, Cu, Co, K, Na, Mn, Mg, Mo, Fe, Se, Zn. - lipsa sau insuficienţa lor în alimentația omului determină după o perioadă de timp dereglări ale proceselor metabolice și apariția unor boli carențiale - metale neesențiale: Au, Ag, Hg, Pb, Sn etc. - dacă aceste metale sunt în cantităţi mici și pot fi eliminate prin urină, sucuri digestive, celule descuamate etc., ele traversează organismul uman fără a produce perturbări importante în acesta - Pentru ambele categorii de metale, creșterea concentrației în alimente peste anumite niveluri, poate avea efecte nocive asupra organismului - Metalele cu potenţial toxic ajung în alimente pe căi multiple: - cu materiile prime ca urmare a tratamentelor aplicate în agricultură - din materiile auxiliare și din apa folosită în procesele tehnologice ca urmare a procesului de coroziune - în timpul prelucrării, depozitării și transportului produselor alimentare ## EFECTUL TOXIC - o mare influenţă asupra efectului toxic o are solubilitatea metalelor și a compușilor metalici în lichidele biologice - sucul gastric, sucul intestinal, sângele conţin săruri, acizi, baze, grăsimi etc. aşa încât solubilitatea metalelor și a compușilor lor în aceste lichide poate fi diferită de solubilitatea în apă - metalele liposolubile afectează sistemul nervos care este bogat în lipide - în acest sens prezintă toxicitate mercurul, plumbul, etc. - sunt cazuri când metalele se depozitează în diferite țesuturi și organe fără a determina efecte toxice - dacă organismul se îmbolnăveşte, metalele trec în sânge și se declanşează intoxicaţia - excesul de metale grele în organism determină dezechilibrul ionic în sânge, afectează SNC, interferează cu diferite procese enzimatice, acţionează asupra unor ţesuturi și organe - s-a constatat că o sursă importantă de metale grele în produsele alimentare o constituie poluarea mediului - astfel, în cereale s-au găsit Hg, Pb, Cd - prin măcinare o mare parte din metale trec în tărâţe (70% Pb; 50% Hg; 10-20% Cd) - în legume și fructe, metalele pot proveni fie din sol, fie din aerul poluat - în produsele de origine animală (inclusiv pește) și în special în unele viscere (ficat, rinichi), se pot acumula cantități mari de metale grele - prezenţa metalelor grele a fost pusă în evidentă și în condimente și numerosi aditivi ## PLUMB - în produsele alimentare, plumbul poate ajunge pe căi multiple: - utilizarea în pomicultură și viticultură a insecticidelor care conţin plumb; - de la utilajele, recipientele și conductele confecţionate din plumb sau acoperite cu staniu plumbifer; - din mediul poluat (aer, apă, sol), mai ales în zonele industrializate și cu intensă circulație de autovehicule; - din surse accidentale. - absorbţia plumbului poate constitui un risc grav pentru sănătatea publică deoarece: - poate încetini dezvoltarea cognitivă - poate diminua performanţele intelectuale ale copiilor - crește tensiunea arterială şi numărul bolilor cardio-vasculare la adulţi - limita admisă de plumb este 0,1-3 mg/Kg - Fructe - 0,20 - Merişoare, coacăze, boabe de soc și fructele arborelui de căpşuni - 0,10 - Alte fructe decât merişoarele, coacăzele, boabele de soc și fructele arborelui de căpşuni - 0,10 - Legume rădăcinoase și cu tuberculi - Legume rădăcinoase și cu tuberculi, cu excepția produselor enumerate la punctele 3.1.2.2 şi 3.1.2.3 - 0,80 - Ghimbir proaspăt, curcumă proaspătă - 0,30 - Barba-caprei - 0,10 - Legume bulboase - 0,050 - Legume fructoase - 0,10 - Legume fructoase, cu excepția produselor enumerate la punctul 3.1.4.2 - 0,10 - Porumb dulce - 0,10 - Legume din familia Brassicaceae - 0,30 - Legume din familia Brassicaceae, altele decât cele enumerate la 3.1.5.2 - 0,30 - Brasicacee frunzoase - 0,10 - Legume frunzoase, cu excepția plantelor aromatice și a florilor comestibile ## CADMIU - este contaminant pentru mediu, atât prin apariţia naturală, cât și din surse industriale și agricole - produsele alimentare sunt principala sursă de expunere la cadmiu - cerealele și produsele din cereale, nucile, leguminoasele, carnea și produsele din carne - datorită consumului ridicat de cereale, nuci, seminţe oleaginoase și leguminoase, vegetarienii au o expunere dietetică mai mare - acesta este şi cazul consumatorilor obişnuiţi de moluşte bivalve și ciuperci sălbatice - În doze mici, Cd provoacă simptome toxice mai mult sau mai puțin grave care afectează următoarele organe: - tubul digestiv (diaree, vărsături, dureri); - rinichi (necroză); - ficat (degenerescenţă); - inimă; - oase (demineralizări); - sistemul nervos (paralizii). - Cadmiul inhibă activitatea multor enzime - deoarece interacționează cu grupările sulfhidrice - Un rol determinant al cadmiului îl constituie dezechilibrarea transportului prin membrană - Cadmiul poate inhiba oxidarea fosforilantă, afectând astfel sinteza proteinelor - Sărurile de Cd au acțiune mutagenă, inhibă sinteza imunoglobulinelor - 0,01-2,00 mg/kg în funcție de aliment - doza săptămânală tolerabilă provizorie = 7 µg/kg greutate corporală - Regulamentul (UE) 2023/915 al Comisiei din 25 aprilie 2023 privind nivelurile maxime pentru anumiți contaminanţi din produsele alimentare a recomandat creșterea eforturilor pentru reducerea expunerii la cadmiu prin alimentație, având în vedere că produsele alimentare reprezintă principala sursă de cadmiu pentru consumul uman - detectia se face utilizand: PerkinElmer PinAAcle TM 900H spectrometerul cu absorptie atomica (AA) - http://europa.eu/legislation summaries/food safety/contamination momcimal actors/121230_10.menuinyact - Fructe și fructe în coajă lemnoasă - 0,050 - Fructe, cu excepția produselor enumerate la punctele 3.2.1.2, 3.2.1.3 și 3.2.1.4 - 0,020 - Citrice, fructe semințoase, fructe sâmburoase, măsline de masă, kiwi, banane, mango, papaya şi ananas - 0,030 - Bace şi fructe mici, cu excepția produselor enumerate la punctul 3.2.1.4 - 0,040 - Zmeură - 0,20 - Fructe în coajă lemnoasă - 0,30 - Seminţe de pin - 0,10 - Legume rădăcinoase și cu tuberculi - 0,060 - Sfeclă - 0,15 - Telină de rădăcină - 0,20 - Hrean, păstârnac, barba-caprei ## MERCUR - mercurul este un metal care este eliberat în mediu atât din surse naturale, cât și din surse antropice - odată eliberat, mercurul suferă o serie de transformări între aer, apă și sol - dintre formele chimice ale mercurului, metilmercurul este de departe cea mai comună formă din lanțul alimentar - ţinta critică pentru toxicitate este rinichiul. - alte ţinte - ficatul, sistemul nervos, sistemul imunitar, sistemele de reproducere - metilmercurul - poate provoca transformări de natură neurologică la adulţi - este capabil să pătrundă în foliculul pilos, să traverseze placenta, precum și barierele sânge-creier și lichid cefalorahidian, permițând acumularea în păr, făt și creier. - poate afecta activitatea cerebrală a bebelușilor - mercurul anorganic se întâlnește în: - pește și fructe de mare - băuturi nealcoolice și alimente - metilmercurul este forma chimică cea mai periculoasă a mercurului - carnea de pește este contribuitorul dominant la expunerea dietetică la metilmercur pentru toate clasele de vârstă, urmată de produsele din peşte - conţinutul de mercur din aceste mărfuri variază foarte mult între diferite specii de pești și, în general, este mai mare la peștii prădători - poate să reprezinte mai mult de 90 % din conţinutul total de mercur din peşte şi din fructele de mare - limita admisă de mercur 0,01-0,05mg/kg în funcție de produsul alimentar - s-a aprobat o doză săptămânală tolerabilă provizorie de 1,6 µg/kg greutate corporală - Carne provenită de la următoarele specii de peşti: - 1,0 - Pagel auriu (Pagellus acarne) - Sabie neagră (Aphanopus carbo) - Pagel argintiu (Pagellus bogaraveo) - Pălămidă (Sarda sarda) - Sparid (Pagellus erythrinus) - Snek de larg (Lepidocybium flavobrunneum) - Halibut (specia Hippoglossus) - Genipter sud-african (Genypterus capensis) - Marlin (specia Makaira) - Cardină albă (specia Lepidorhombus) - Ruvetă (Ruvettus pretiosus) - Pion portocaliu (Hoplostethus atlanticus) - Tipari roz (Genypterus blacodes) - Ştiucă (specia Esox) - Pălămidă argintie (Orcynopsis unicolor) - Capelan de Mediterana (specia Trisopterus) - Barbun (Mullus barbatus barbatus) - Grenadier de piatră (Coryphaenoides rupestris) - Peştele cu velă (specia Istiophorus) - Peşte-sabie argintiu (Lepidopus caudatus) - Macrou din specia Gempylus serpens (Gempylus serpens) - Şip (specia Acipenser) - Barbun vărgat (Mullus surmuletus) - Ton (specia Thunnus, specia Euthynnus, specia Katsuwonus pelamis) - Rechini (toate speciile) - Peşte-spadă (Xiphias gladius) - Cefalopode - Gasteropode marine - Carne provenită de la următoarele specii de peşti: - 0,50 - Hamsie (specia Engraulis) - Peşte marin de Alaska (Theragra chalcogramma) - Cod de Atlantic (Gadus morhua) - Hering nordic (Clupea harengus) - Basa (Pangasius bocourti) - Crap (specii care aparţin familiei Cyprinidae) - Limandă (Limanda limanda) - Macrou (specia Scomber) - Cambulă (Platichthys flesus) - Cambulă de Baltica (Pleuronectes platessa) - Sprot (Sprattus sprattus) - Somn uriaş de Mekong (Pangasianodon gigas) - Polac (Pollachius pollachius) ## ANTIBIOTICE - Acestea ajung în produsele alimentare de origine animală din mai multe surse: - introducerea antibioticelor în diferite nutrețuri, în vederea stimulării creșterii și ameliorării randamentului la furaje; - utilizarea în scop terapeutic la animale; - adăugarea de antibiotice pentru a mări conservabilitatea produselor - încorporarea accidentală a antibioticelor în anumite produse de origine animală. - Substanţele antimicrobiene sunt utilizate, atât pentru tratarea infecţii microbiene, cât și pentru creșterea în greutate a animalelor, aceste substanţe fiind comercializate ca suplimente pentru hrană - Substanţele antimicrobiene pot fi grupate în cinci clase majore: - beta-lactamice (penicilina, cefalosporina) - tetracicline (oxitetraciclinele, clortetraciclina) - aminoglucozide (streptomicina, neomicina, gentamicina) - macrolide (eritromicina) - sulfonamide (sulfometazina) ## ANTIBIOTICE REZIDUALE ÎN LAPTE - Milk - EU MRLs in µg/kg - Antibiotic - MRL - Antibiotic - MRL - Antibiotic - MRL - b-lactams - Penicillin - 4 - Penethamat - 4 - Ampicillin - 4 - Amoxicillin - 4 - Nafcillin - 30 - Cloxacillin - 30 - Dicloxacillin - 30 - Oxacillin - 30 - Cefecetril - 125 - Cefalexin - 100 - Cefalonium -