Plant Biology Lecture Notes PDF

L1* *Surse = referințe bibliografice din fișa discilinei plus: https://www.youtube.com/watch?v=HW-lAdDvVCc https://a1f7274c-a-62cb3a1a-s- sites.googlegroups.com/site/plantprojectbean/backround/plant.PNG?attachauth=AN oY7coFg7f9TPwXrll_mqJT00jUIp9umM5SIAfk4SK16dhz6ctvVM_bjMbO3MBIbW-o2rBW- Wz6un0dA...

L1* *Surse = referințe bibliografice din fișa discilinei plus: https://www.youtube.com/watch?v=HW-lAdDvVCc https://a1f7274c-a-62cb3a1a-s- sites.googlegroups.com/site/plantprojectbean/backround/plant.PNG?attachauth=AN oY7coFg7f9TPwXrll_mqJT00jUIp9umM5SIAfk4SK16dhz6ctvVM_bjMbO3MBIbW-o2rBW- Wz6un0dAslSCx2KLOJWYOO2o7j0Pm5n1WiEdNfbpwn9syFxHZu6JzVNQ- 3xeAqoVHwYoxjANhrpe3mM2ZSRunrWhUmlIUyEFsejnTzZbY2RrSLLIidTNSOuN_- d9PY_27CR1q5IrenPwC0UZy4Ohtea-pVw5eb7X24rPNGkh0Vv0lA%3D&attredirects=0 https://austinlaulainen.weebly.com/plant-structure.html  Structura generală a unei plante din subîncrengatura Angiospermae Structura generală a unei plante din Subîncrengatura Angiospermae implică studierea formei și a structurii organismelor vegetale, mai ales la exteriorul acestora. În timp ce, fiziologia plantelor studiază funcțiile vitale ale plantelor. Unele plante sunt formate dintr-o singură celulă sau din mai multe celule, fără organe diferențiate, având corpul de tip tal, precum la: a) cele mai multe alge, b) ciuperci și c) licheni. Adică, la plantele inferioare cuprinse în grupa sistematică a talofitelor. Pe langă aceste plante inferioare, pe scara filogenetică se găsesc: a. mușchi (briofite), b. ferigile (pteridofite), c. plante cu flori și semințe (spermatofite). Plantele cu flori și semințe sunt plantele superioare numite și cormofite pentru că au corpul de tip corm. Cormul este organismul plantelor superioare cu o structură anatomică evoluată. Organism format din organe diferențiate, respectiv: - rădăcină,  - tulpină, - frunze și - flori. Dintre cormofitele cu flori și semințe fac parte: - gimnospermele (plante cu flori unisexuate și semințe neînchise în fruct), și - angiospermele (plante cu flori și semințe închise în fruct). Angiospermele sunt plantele superioare cele mai evaluate, prin complexitatea corpului lor, care este diferențiat în organe vegetative sau de nutriție (rădăcina, tulpina și frunzele), și în organe de reproducere (florile), ca rezultat al unui îndelungat proces de dezvoltare în condițiile mediului de viață terestru. Existența unei plante superioare se desfașoară într-un ciclu biologic sau vital, care începe cu germinația seminței și se termină cu formarea de semințe noi. Angiospermele  au toate organele plantei în strânsă interdependență, corpul formând o structură unitară;  constituie o grupare sistematică vastă, cu numeroase  ordine,  familii,  genuri și  specii dominante în flora actuală;  sunt cele mai răspândite, folositoare și studiate plante. Dintre angiosperme fac parte:  a) arbori și arbuști din păduri, b) pomi din livezi, c) graminee și plante cu flori din pajiști și fânețe d) plante de cultură (alimentare, tehnice și ornamentale). Cunoasterea structurii și a biologiei plantelor are o importanță deosebită și pentru agricultori. Practic, pe baza datelor știintifice despre sistemul radicular și biologia plantei, cultivatorii pot să asigure la semănat suprafața de sol cerută de fiecare specie și pot să folosească concentrațiile adecvate de îngrășăminte pentru a mări fertilitatea solului și a obține producții mai bune (calitativ și cantitativ). De asemenea, prin cunoașterea celorlalte organe ale plantei și a rolului pe care acestea îl au în existenșa, se pot aplica cu succes metode agrotehnice moderne, specifice pentru fiecare specie cultivată. La o planta comună din categoria angiospemelor, cum este fasolea(Phaseolus vulgaris L.), se pot analiza: - alcătuirea generală a unei plante superioare și - ciclul său vital desfășurat în cadrul perioadei de vegetație, de la încolțire și pînă la fructificare. FILM https://www.youtube.com/watch?v=HW-lAdDvVCc  Sursa: https://a1f7274c-a-62cb3a1a-s- sites.googlegroups.com/site/plantprojectbean/backround/plant.PNG?attachauth=AN oY7coFg7f9TPwXrll_mqJT00jUIp9umM5SIAfk4SK16dhz6ctvVM_bjMbO3MBIbW-o2rBW- Wz6un0dAslSCx2KLOJWYOO2o7j0Pm5n1WiEdNfbpwn9syFxHZu6JzVNQ- 3xeAqoVHwYoxjANhrpe3mM2ZSRunrWhUmlIUyEFsejnTzZbY2RrSLLIidTNSOuN_- d9PY_27CR1q5IrenPwC0UZy4Ohtea-pVw5eb7X24rPNGkh0Vv0lA%3D&attredirects=0 Sursa: https://austinlaulainen.weebly.com/plant-structure.html L2* *Surse = referințe bibliografice din fișa disciplinei plus: https://www.ajevonline.org/content/60/4/411 The Flowering Process of Vitis vinifera: A Review. M. Carmo Vasconcelos, Marc Greven, Chris S. Winefield, Mike C.T. Trought, Victoria Raw Am J Enol Vitic. December 2009 60:411-434; published ahead of print December 01, 2009 https://www.researchgate.net/figure/Eurasian-grape-Vitis-vinifera-ssp-sylvestris-by-THome- 1885_fig2_329922477 Popova, Tzvetana & Bozilova, Elissaveta & Tonkov, Spassimir. (2015). Palynological and Paleoethnobotanical Data for the Hellenistic Period in the Area of Durankulak and along the Bulgarian Black Sea CoastPalynological and Paleoethnobotanical Da. III. 199-201. Metoda artificială de înmulţire prin structuri vegetale de tip butaş la viţa de vie (Vitis vinifera L.) A. Butaş = fragment al unui organ vegetativ, detaşat de planta-mamă, cu polarizare morfo-fiziologică. Butaşul, pus în condiţii favorabile de mediu, este capabil să genereze un individ nou. Practic, polul apical va forma tulpina, iar polul bazal va forma rădăcini adventive. B. Clasificarea butaşilor după provenienţă poate fi realizată în:  tulpinali o ramură tânără o lăstar o mugure o fragment de tulpină subterană  radiculari o fragment de rădăcină  foliari o frunză o fragment de frunză C. Butaş din viţă de vie (Vitis vinifera L.) = porțiune de lăstar sau de frunză, detașată de la planta-mamă, şi care, în condiții favorabile, produce rădăcini şi formează o plantă nouă. Viţă = nume dat mai multor plante perene, de obicei încadrate în Fam. Vitaceae, care au rădăcina puternică și tulpina lipsită de susținere proprie și mlădițe (care sunt generate de la nivelul tulpinii) cu: - cârcei agățători, - frunze mari și crestate adânc, și - fructe în formă de ciorchine. Plantele de tip viță sunt cultivate într-un număr mare de soiuri și de varietăți. Exemple de plante care au în denumire cuvântul viță: a) viță de Canada sau viță sălbatică = arbust agățător din familia Vitaceae, cu frunze verzi care se colorează toamna în roșu, cultivat ca plantă decorativă (Vitis sylvestris) b) viță-albă (Clematis vitalba) = arbust agățător din familia Ranunculaceae, cu tulpina subțire, frunze penate și cu flori albe, odorante, dispuse în panicule.  Viţă de vie (Vitis vinifera L.) = arbust târâtor, agăţător, mezofit, moderat termofil spre termofil, slab acid-neutrofil spre neutru-bazifil, heliofil, cultivat pe aproape toate tipurile de sol (nu suportă solurile sărăturoase sau pe care bălteşte apa), cu pH = 5,5 – 8,5. Tulpină: h = 25 – 30 m cu scoarţă care se desprinde în fâşii. În cultură, tulpina este scurtă şi se numeşte butuc. De pe tulpină pornesc ramuri de ordinul I (braţe), din care se dezvoltă ramuri de ordinal II (coarde). Pe coarda anuală se dezvoltă:  copili  cârcei o bifurcaţi sau o trifurcaţi  pedunculi de struguri şi  muguri Frunza este orbicular – cordată, lobată (3 – 5 lobi), glabră pe fața superioară, tomentoasă pe fața inferioară, neregulat – dinţată pe margine. Floarea este hermafrodită, galben-verzuie, grupată în ciorchine. Caliciu este rudimentar, cu 5 dinţişori. Corola constă din 5 petale lipite la vârf și este caducă în momentul înfloririi. Androceu constă din 5 stamine cu glande nectarifere dispuse altern. Gineceul constă din ovar superior, stil scurt și stigmat uşor turtit, capitat. Înflorire: mai. Fruct de tip bacă, cu mărimi şi forme variante, și culori diferite în funcţie de soi (albastru-violaceu, roz, galben, galben-verzui, etc.). Seminţe: 2 – 4 în fiecare fruct sau absente. Rădăcina poate fi: - pivotantă (o rădăcină inițială din care se desprind alte rădăcini și care pornește dintr-un sit specific pentru formarea de rădăcini), la exemplarele provenite din sămânţă sau - adventivă (mai mult de o rădăcină inițială din care se desprind alte rădăcini și care nu pornește din situl specific pentru formarea de rădăcini), la exemplarele provenite din butaşi sau marcote. LS = lăstar lateral LB = mugure latent T = cârcel P = pețiol (drawing by Marc Greven). Sursa: https://www.ajevonline.org/content/60/4/411 The Flowering Process of Vitis vinifera: A Review. M. Carmo Vasconcelos, Marc Greven, Chris S. Winefield, Mike C.T. Trought, Victoria Raw Am J Enol Vitic. December 2009 60:411-434; published ahead of print December 01, 2009 Sursa: https://www.researchgate.net/figure/Eurasian-grape-Vitis-vinifera-ssp-sylvestris- by-THome-1885_fig2_329922477 Popova, Tzvetana & Bozilova, Elissaveta & Tonkov, Spassimir. (2015). Palynological and Paleoethnobotanical Data for the Hellenistic Period in the Area of Durankulak and along the Bulgarian Black Sea CoastPalynological and Paleoethnobotanical Da. III. 199-201. L3* *Surse = referințe bibliografice din fișa discilinei plus: https://www.youtube.com/watch?v=pvrHzfnlZiA Film / Altoire în verde prin trei metode / Cca. 26 min. https://www.youtube.com/watch?v=tl6nHaMLge0 FILM / ALTOIRE ÎN OCHI DORMIND / CIREȘ / CCA. 9 MIN. Sursa: L3F1 Altoire prin: a) alipire (Fig. 1. - 1) b)cu ramură detașată - în despicătură (Fig. 1. - 2) - sub scoarță (Fig. 1. - 3) - în triangulație (Fig. 1. - 6)  Metoda artificială de înmulţire prin conexarea între structuri vegetale unipolare de tip port-altoi şi altoi în structuri vegetale bipolare la plante pomicole. Tulpini 1. Metoda artificială de înmulţire prin conexarea între structuri vegetale unipolare de tip port-altoi şi altoi în structuri vegetale bipolare la plante pomicole Definiții Altoire = metodă de înmulțire vegetativă sau de înnobilare a soiurilor existente, practicată în pomicultură, viticultură și la unele specii din legumicultură, floricultură și dendrologie. Constă în alăturarea și concreșterea a două porțiuni de plantă: port-altoiul și altoiul. Port-altoi = planta înrădăcinată Altoi = un mugure sau o ramură detașată Plantă pomicolă = plantă de tip arbore (plantă cu trunchi înalt și puternic, lemnos, cu mai multe ramuri care au frunze și formează o coroană), sălbatic sau cultivat care produce fructe comestibile. Scop Adaptarea plantelor pomicole din pepiniere sau livezi, atât la factori abiotici sau / și biotici cât și la facori economici, prin valorificarea de material biologic vegetal obținut ca atare din natură sau prelucrat prin intervenție umană de tip horticol sau biotehnologic. Tipuri de altoire la plante pomicole: a) alipire (Fig. 1. - 1) b) cu ramură detașată - în despicătură (Fig. 1. - 2) - sub scoarță (Fig. 1. - 3) - în triangulație (Fig. 1. - 6) c) cu mugure detașat - în ochi dormind - în ochi crescând  2.Tulpini Tulpină = organ vegetativ al plantelor superioare (cormofite), cu roluri de:  susținere (pentru ramuri,frunze, muguri, flori, elemente reproducătoare)  conducere (a sevei brute de la rădăcină spre frunze și a sevei elaborate de la frunze în toată planta)  funcții nespecifice a) înmagazinarea materiilor de rezervă sub formă de  rizomi (= tulpină subterană - uneori cu frunze rudimentare - ce înmagazinează substanțe nutritive de rezervă și este organ de înmulțire vegetativă) - ex.: ghimbir, iris, etc.  tuberculi (= tulpină subterană, îngroșată, scurtă, care reține substanțele de rezervă și care poate fi și organ de înmulțire) - ex.: cartof, ridiche, etc.  bulbi (= tulpină subterană, în formă de disc, pe care sunt frunze suprapuse ce au formă de tunică sau solz și rol de depozitare a substanțelor de rezervă sau rol de înveliș membranos uscat) - ex.: ceapă, zambile, lalele, etc. b) asimilație clorofiliană c) înmulțire vegetativă prin:  tuberculi,  bulbi sau  stoloni (= tulpină sau ramură târâtoare care formează rădăcini la noduri și generează o plantă nouă). Precizări: - bulbul conține frunze și flori; - rizomul are muguri și frunze rudientare; - tuberculul față de bulb, nu are discul bazal din care se dezvoltă rădăcini și nici tunica de la exterior. Exercițiu  Selectarea metodei de altoire pentru înmulțire la plante pomicole  Alegerea port-altoiului și altoiului  Pregătirea port-altoiului și altoiului  Realizarea altoirii la plante pomicole L4* *Surse = referințe bibliografice din fișa discilinei plus: Metoda artificială de înmulţire prin structuri vegetale de tip marcotă la arbuşti. Frunze. Filotaxie 1. Metoda artificială de înmulţire prin structuri vegetale de tip marcotă la arbuşti Marcotă = fragment de tulpină, ramură sau lăstar al unei plante, nedesprins sau desprins de planata-sursă, înfipt parțial în pământ pentru a prinde rădăcină, și care, plantat după ce a făcut rădăcină, va forma o plantă nouă. Arbust = plantă lemnoasă mai mică decât arborele, care se ramifică de la rădăcină în formă de tufă și nu formează o coroană distinctă. Marcotajul poate fi utilizat la: mur, viță de vie, etc. Marcotajul poate fi clasificat din punct de vedere tehnic în:  marcotaj prin mușuroire  se bazează pe lăstari nedetașați de plantele-sursă și puși la înrădăcinat prin acoperirea cu pământ  ex.: măr, corcoduș, gutui, agriș, coacăz  marcotaj plin aplecare (arcuire)  se bazează pe lăstari nedetașați de plantele-sursă și puși la înrădăcinat pentru obținerea unei plante / lastar  ex.: arțar, magnolie  marcotaj chinezesc  se bazează pe lăstari nedetașați de plantele-sursă și puși la înrădăcinat pentru obținerea mai multor plante / lastar  ex.: vița de vie  marcotaj aerian  se bazează pe rănirea ramurii de pe tulpină printr-o incizie inelară  se realizează la plante floricole sau plante care au tulpină sau ramuri ce nu pot fi aplecate astfel încât să fie acoperite cu pământ  ex.: ficus, leandru, magnolie  2. Frunze Frunza este: - organul vegetativ specific pentru plantele superioare și cu formele cele mai variate; - adaptată, în general, mediului aerian; - cu simetrie dorso-ventrală sau monosimetrie; - creștere limitată; - bogată în cloroplaste; - importantă, atât pentru planta purtătoare cât și pentru existența vieții pe Terra. Filogenetic, frunza se evidențiază începând cu mușchii superiori, la care are forma și structura cele mai simple. Datorită funcțiilor principale ale frunzei (de fotosinteză, respirație, transpirație, etc.), acest organ foliar mai este supranumit și "stomacul plantei" sau "plămânul plantei". Morfologia frunzei Plantele superioare au frunza alcatuită din limb foliar (lamina), pețiol și teacă. Aceste trei caractere morfologice pot exista individual, grupate câte două sau trei. Din punct de vedere morfologic, lamina este cea care prezintă forme variate ce constituie caractere proprii speciilor. Astfel, marginea laminei poate fi:  margine întreagă  ondulată  încrețită  involtă (= răsucită către fața dorsală)  aspră sau ciliată  margine cu incizii  mici a) serată - cu dinții orientați spre vârful frunzei, b) dințată - cu dinții perpendiculari pe margine, c) crenată - cu dinții rotunjiți, unul lângă altul și d) sinuată - cu dinții rotunjiți, însă distanțați de margine  mari când inciziile străbat a) un sfert din lamină este o margine lobată, b) jumătate - fidată, c) trei sferturi - partită, d) lamina integral este o margine sectată, până la nervura mediană a frunzelor penate sau până la punctul de ramificare a nervurilor la cele palmate. După existența sau inexistența pețiolului, frunzele pot fi nepețiolate (sesile), sau pețiolate.  Totalitatea nervurilor și modalitatea dispunerii lor, alcătuiesc nervațiunea care diferă în funcție de grupele mari de plante. 3. Filotaxie Filotaxie = sistem de dispunere a frunzelor pe tulpină sau ramuri. Filotaxia poate fi clasificată în:  alternă o constă în inserția la fiecare nod a unei frunze, urmărind în lungul axului o linie spiralată, numită spirală generatoare  opusă o constă în inserția a două frunze la același nod, așezate față în față o frunzele unui nod sunt dispuse în cruce față de frunzele nodului superior sau inferior  verticilată o constă în inserția a trei sau mai multe frunze la acelasi nod o este de două tipuri:  izostihă când frunzele verticilelor seccesive se suprapun  diplostihă când frunzele dinr-un verticil alternează cu frunzele verticilelor învecinate superioare și inferioare L5* *Surse = referințe bibliografice din fișa discilinei plus: file:///C:/Users/Lenovo/Downloads/Samanta%202%20-%20Fisa%20de%20evaluare.pdf https://ro.wikipedia.org/wiki/Inflorescen%C8%9B%C4%83 Metoda naturală de înmulţire prin structuri vegetale de tip bulb la plante floricole. Flori. Fructe 1.Metoda naturală de înmulțire prin structuri vegetale de tip bulb la plante floricole Bulb = tulpină subterană formată din internoduri foarte scurte (microblast), adesea cu aspect de disc, purtând pe partea inferioară rădăcini adventive fasciculate (fibroase), iar lateral și pe partea superioară frunze dese, cărnoase, în care se depozitează substanțe de rezervă. În funcție de sistemul de acoperire a frunzelor între ele, bulbii sunt clasificați în:  tunicați - ex.: zambilă  solzoși - ex.: crin Frunzele pot avea în partea bazală muguri axilari din care se vor forma alți bulbi. - ex.: lalea Plantă floricolă = plantă horticolă ornamentală. 2. Flori Floarea este:  pentru plantele superioare, un organ complex, aerian, dotat cu funcția de înmulțire a acestora;  o ramură scurtă a tulpinii (microblast), cu creștere limitată și cu frunze metamorfozate. Sursa: file:///C:/Users/Lenovo/Downloads/Samanta%202%20-%20Fisa%20de%20evaluare.pdf MORFOLOGIA FLORII Părțile florii (alcătuirea unei flori la Angiosperme), sunt:  pedicelul (codița florii) = suportul florii solitare sau a florii din cadrul unei inflorescențe;  receptaculul (axa florală) = porțiunea superioară a pedicelului, pe care se prind părțile florii (sepale, petale, stamine și pistil);  învelișul floral care, de obicei, este dublu, fiind format o dintr-un înveliș extern - caliciul - constituit din toate sepalele și o un înveliș intern - corola - alcătuit din toate petalele. Numărul de petale este același în cadrul unei specii, dar variază inter-specii. Forma corolei este extrem de variată (pâlnie, clopoțel, etc.). Există flori fără corolă (apetale). Androceul. Este format din totalitatea staminelor. Staminele sunt frunze modificate, care devin fertile. O stamină este formată din:  filament staminal,  conectiv și  anteră. În cadrul unei flori, toate filamentele staminelor pot avea aceeași lungime sau lungimi inegale. Conectivul este extremitatea superioară a filamentului, unde de-o parte și de alta se află sacii polenici ai anterei. Antera este elementul fertil (mascul), alcătuit din patru saci polenici (grupați doi câte doi în câte o lojă). Forma și culoarea anterelor sunt variate și reprezintă caracteristici de determinare pentru diverse specii de plante. Gineceul (pistilul), este alcătuit din totalitatea carpelelor dintr-o floare, rezultate tot prin metamorfoze foliare, cu rol sexuat femel. Morfologic, gineceul constă din:  ovar,  stil și  stigmat.  Gineceu = Pistil = organ femel al florii, format din ovar, stil și stigmat, care servește la reproducere. Carpelă = frunză modificată în care se găsesc ovulele, element constitutiv al gineceului. Ovar = parte a pistilului unde se formează ovulele și care se transformă după fecundație în fruct. Stil = parte a pistilului aflată deasupra ovarului, care poartă stigmatul. Stigmat = extremitate superioară a pistilului, unde se reține și germinează polenul. INFLORESCENȚĂ = mod special de grupare a florilor pe o axă floriferă principală. Există două categorii principale de inflorescențe,în funcție de capacitatea vârfului axei florale (prima floare), de a continua sau de a nu continua producerea de muguri florali, respectiv: a) inflorescențe de tip racem (= inflorescență în formă de ciorchine)  spic (= Inflorescență caracteristică gramineelor, alcătuită din mai multe flori mici dispuse pe o axă centrală)  corimb (= inflorescență în formă de umbrelă, la care pedunculul fiecărei flori pornește dintr-un loc diferit de locul din care pornește alt peduncul, dar toate florile ajung la aceeași înălțime)  umbelă (= inflorescență în care pedunculul fiecărei flori pornește de la același nivel cu toate pedunculele similare, dar florile ajung aproape la aceeași înălțime)  calatidiu (= inflorescență cu numeroase flori apropiate unele de altele, reunite într-un receptacul în formă de taler) Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Inflorescen%C8%9B%C4%83 b) inflorescențe de tip cimă (= inflorescență formată dintr-un ax principal terminat cu o floare și având lateral mai multe axe secundare ramificate în același fel)  cimă monocazică  cimă dicazică  Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Inflorescen%C8%9B%C4%83 Cimă = inflorescență formată dintr-un ax principal terminat cu o floare și având lateral mai multe axe secundare ramificate în același fel. Majoritatea speciilor de plante au inflorescențe la nivelul extremităților tulpinale. După modul de ramificație și creștere al axei, inflorescențele se clasifică în:  inflorescențe simple  monopodiale  Au axa principală prevăzută terminal cu un mugure vegetativ care, teoretic, permite creșterea indefinită în lungime. Concomitent, în lungul axei principale se formează axe secundare terminate cu câte o floare. Iar, succesiunea înfloririi este acropetală (de la bază spre vârf).  Pot fi caracterizate ca fiind: racemoase, centripete, indefinite sau ascendente  Pot fi de tip: racem simplu, corimb simplu, umbelă simplă, spic simplu sau calatidiu simplu.  simpodiale  Au axa principală terminată cu o floare și creștere definită, limitată.  Au axe secundare care depășesc frecvent axa principală și fiecare se termină cu o floare. Iar, succesiunea înfloririi este de la centru spre periferie.  Pot fi caracterizate ca fiind: cimoase, centrifuge, definite sau descendente  Pot fi de tip: cimă unipară (monocaziu), cimă bipară (dicaziu) sau cimă multipară (pleiocaziu).  inflorescențe compuse  Pot fi de tip: racem compus, umbelă compusă, spic compus, corimb compus, calatidiu compus, panicul (= combinație de racem și spic), corimb cu calatidiu, etc.  3. Fructe Fructul - din punct de vedere ontogenetic, fructele provin din transformarea ovarului după fecundație sau chiar fără fecundație. În afară de ovar, la formarea fructului mai pot participa și alte părți ale florii (de exemplu, receptaculul sau învelișul floral). CLASIFICAREA FRUCTELOR  după consistența pericarpului, fructele se grupează în:  fructe uscate și  fructe cărnoase.  cele care se deschid la maturitate se numesc fructe dehiscente, iar cele care rămân închise se numesc fructe indehiscente  în funcție de, caracterele pericarpului și de deschiderea sau nedeschiderea fructelor, acestea se mai clasifică în patru tipuri de bază:  capsulă (de ex., mac) - pericarp uscat  nucă - pericarp uscat  bacă (de ex., pepene verde) - pericarp cărnos și  drupă (de ex., măslin, cais) - pericarp cărnos. L6* *Surse = referințe bibliografice din fișa discilinei plus: http://www.fao.org/3/a-a0503e.pdf Metoda naturală de înmulţire prin structuri vegetale de tip sămânţă la cereale şi plante tehnice. Seminţe 1.Metoda naturală de înmulțire prin structuri vegetale de tip sămânță la cereale și plante tehnice Sămânță = parte a plantelor superioare (închisă în fruct), care conține embrionul și din care, în condiții prielnice se poate dezvolta o plantă nouă. Cereale = grup de plante din familia gramineelor (grâu, porumb, etc.), caracterizate prin: rădăcină fasciculată, tulpină neramificată, fruct de tip cariopsă (= fruct uscat, indehiscent, cu pericarpul lipit de sămânța unică), semințe utilizate atât direct în alimentație sau în hrana animalelor cât și indirect prin utilizarea ca materie primă în industria alimentară. Plantele tehnice sunt:  organisme vegetale, mai ales erbacee, cultivate de om sau care cresc în mod natural și sunt folositoare omului;  utilizate ca alimente, furaje, combustibili, medicamente, vopsele și cosmetice. Printre cele mai cultivate plante tehnice se află:  tutunul (Nicotina tabacum),  soia (Glycine max),  sfecla de zahăr (Beta vulgaris subsp. vulgaris var. altissima),  floarea soarelui (Helianthus annuus),  porumbul (Zea mays),   dovleacul (Cucurbita moschata) și  bumbacul (Gossypium sp.). 2. Semințe Plantele, care în dezvoltarea lor ontogenetică produc în ciclul sexuat sămânță, se mai numesc și spermatofite. Seminţele: o la Angiosperme sunt închise în fructul format din peretele ovarului, în timp ce la gimnosperme nu sunt închise în fruct; o conţin embrionul împreună cu un ţesut nutritiv; o pot intra într-un stadiu de latenţă până au condiţii favorabile germinării; o au dat posibilitatea plantelor să colonizeze uscatul, deoarece spermatofitele faţă de plantele inferioare nu mai depind de apă pentru înmulţire. L7* *Surse = referințe bibliografice din fișa discilinei plus: https://www.green-report.ro/ministerul-agriculturii-platforma/ Sursa: https://www.green-report.ro/ministerul-agriculturii-platforma/  Metoda naturală de înmulţire prin structuri vegetale de tip tubercul la plante legumicole. Rădăcini. 1.Metoda naturală de înmulțire prin structuri vegetale de tip tubercul la plante legumicole Tubercul = tulpină subterană, scurtă și îngroșată, care înmagazinează substanțele de rezervă ale unor plante. Plantele legumicole, din punct de vedere botanic, aparțin mai multor familii, genuri, specii și soiuri. Cele mai importante familii din care fac parte plantele legumicole  Familia Solanaceae - tomate, ardei, vinete, cartofi, etc. o specii de mare importanță economică, cultivate pe suprafețe mari, plante anuale, erbacee, cu perioada de vegetație lungă și cu pretenții mari la umiditate și căldură.  Familia Cruciferae (Brasicaceae) - varza albă și cea roșie, gulia, conopida, ridichea, hreanul, etc. o specii anuale și bianuale, rezistente la frig, pretențioase la umiditate.  Familia Liliaceae - ceapă, usturoi, praz, etc. o specii cu valoare alimentară mare, anuale, bienale sau perene.  Famila Umbeliferae (Apiaceae) - morcov, pătrunjel, păstârnac, țelină, leuștean, mărar, chimion, etc. o specii anuale sau bienale, perioada de vegetație este relativ lungă și sunt mai puțin pretențioase la căldură.  Familia Cucurbitaceae - castravete, dovlecel, pepene galben, pepene verde, dovleac comestibil, etc. o specii anuale, rezistente la temperaturi ridicate.  Familia Leguminoasae (Papilionaceae) - mazăre, fasole, bob, etc. o specii cu rezistență diferită la frig și cu capacitatea de a fixa azotul din aer în nodozitățile de pe rădăcini.  Familia Chenopodiaceae - sfeclă roșie, spanac, lobodă, etc.  Familia Compositae - salată,anghinare, etc. o specii anuale, bienale sau perene, cu pretenții moderate față de temperatură.  Familia Malvaceae - bame  Familia Labiatae - cimbru  Familia Polygonaceae - ștevie  Familia Convolvulaceae - batat Clasificarea plantelor legumicole  După longevitate: o specii anuale - la care ciclul de viață se desfășoară pe parcursul unui an și produc sămânță în anul în care sunt semănate; o specii bianuale - ciclul de viață se desfășoară pe parcursul a doi ani, astfel: în primul an formează organe vegetative folosite ca părți comestibile, iar în anul următor semințele; o specii perene - ciclul de viață durează mai mult de doi ani.  Dupa partea comestibilă, există plante de la care se consumă: o inflorescența: conopidă, brocoli, anghinare; o fructele mature: tomată, pepene, ardei; o fructele tinere: ardei, vinete, castravete, dovleac, fasole; o semințele: mazăre pentru boabe, fasole pentru boabe, bob, porumb zaharat; o rădăcinile îngroșate: morcov, pătrunjel, țelină, păstârnac, sfeclă roșie, hrean; o tulpina îngroșată: gulie; o rădăcinile tuberizate: cartof dulce; o tuberculii: cartof; o bulbii: ceapă, usturoi; o frunzele verzi: salată, spanac, lobodă, țelină, mărar, pătrunjel, leuștean, cimbru; o căpățânile (mugurii terminali sau axilari): varza albă și cea roșie, salata pentru căpățână; o lăstarii etiolați: sparanghel; o frunzele etiolate: andivă; o tulpinile false și frunzele verzi: praz, ceapă verde, usturoi verde, etc. 2.Rădăcini Rădăcina este organul vegetativ care se caracterizează prin:  dezvoltarea în sol prin geotropism pozitiv;   morfologia formată din regiunea pilorizei (protectoare a vârfului), regiunea netedă, regiunea perișorilor absorbanți, regiunea aspră și coletul, fascicule simple liberiene și lemnoase, etc.;  lipsa pigmenților asimilatori, nodurilor, internodurilor, mugurilor (mugurii pot fi prezenți doar în cazuri excepționale), și frunzelor;  rol mecanic de fixare a plantei în sol;  rol de absorbție a apei și a sărurilor minerale din sol;  ramificarea puternică a rădăcinii principale în rădăcini de diferite ordine, constituind sistemul radicular.  Observarea sistemului radicular  Identificarea rădăcinii principale și a rădăcinilor de diferite ordine  Identificarea regiunilor principale ale unei rădăcini