8-14 Nevoia de a fi curat, a evita pericolele si nevoile psiho-sociale PDF

8. NEVOIA DE A FI CURAT, ÎNGRIJIT, DE A PROTEJA TEGUMENTELE ŞI MUCOASELE  Cele 14 nevoi fundamentale 1. a respira şi a avea o bună circulaţie 2. a bea şi a mânca 3. a elimina 4. a se mişca şi a avea o bună postură 5. a dormi şi a se odihni 6. a se îmbrăca şi dezbrăca 7. a-şi menţine temperatura cor...

8. NEVOIA DE A FI CURAT, ÎNGRIJIT, DE A PROTEJA TEGUMENTELE ŞI MUCOASELE  Cele 14 nevoi fundamentale 1. a respira şi a avea o bună circulaţie 2. a bea şi a mânca 3. a elimina 4. a se mişca şi a avea o bună postură 5. a dormi şi a se odihni 6. a se îmbrăca şi dezbrăca 7. a-şi menţine temperatura corpului în limite normale 8. a fi curat, îngrijit, a proteja tegumentele şi mucoasele 9. a evita pericolele 10.a comunica 11.a acţiona conform propriilor convingeri/ valori, a practica religia 12.a fi preocupat în vederea realizării 13.a se recrea 14.a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea  8. NEVOIA DE A FI CURAT, ÎNGRIJIT, DE A PROTEJA TEGUMENTELE ŞI MUCOASELE ▪ A fi curat, îngrijit şi a-şi proteja tegumentele şi mucoasele sunt o necesitate pentru a-şi menţine o ţinută decentă şi pielea sănătoasă, aşa încât aceasta să-şi poată îndeplini funcţiile Independenţa în satisfacerea nevoii Pielea are rol în: apărarea organismului faţă de agenţii patogeni participă la excreţia substanţelor rezultate din metabolism participă la termoreglare prin termoliză participă la absorbţie, la respiraţie Factorii care influenţează satisfacerea nevoii: Factori biologici: vârsta (pielea este mai sensibilă la copii şi persoanele în vârstă), temperatura, exerciţiile fizice, alimentaţia Factori psihologici: emoţiile, educaţia Factori sociologici: cultura, evoluţia socială, reoganizarea socială  Manifestări de independenţă ▪ păr – lungime, supleţe ▪ urechi, nas, cavitatea bucală, unghii, piele – curăţenia lor Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei în satisfacerea nevoii explorează obiceiurile pacientului planifică un program de igienă îl învaţă măsuri de igienă corporală Dependenţa în satisfacerea nevoii Când această nevoie nu este satisfăcută apar 5 probleme de dependenţă: Carenţe de igienă Alterearea tegumentelor şi a fanerelor Dezinteres faţă de măsurile de igienă Dificultatea de a urma prescripţiile de igienă Alterarea mucoaselor.  Dependenţa în satisfacerea nevoii Când această nevoie nu este satisfăcută apar 5 probleme de dependenţă: Carenţe de igienă Alterearea tegumentelor şi a fanerelor Dezinteres faţă de măsurile de igienă Dificultatea de a urma prescripţiile de igienă Alterarea mucoaselor. Surse de dificultate ▪ Surse de ordin fizic: slăbiciunea sau paralizia membrelor inferioare, lezare fizică, imobilitatea, orice piedică a mişcării, durere, slăbiciune, dezechilibru endocrin ▪ Surse de ordin psihologic: tulburări de gândire, stress, situaţie de criză ▪ Surse de ordin sociologic: sărăcie, eşec, ▪ Lipsa cunoaşterii  1. Carenţe de igienă Manifestări de dependenţă: Părul – murdar, gras, pediculoză Urechile murdare Nasul cu rinoree, cruste Cavitatea bucală – absenţa dinţilor, carii dentare, tartrul pe dinţi, proteze dentare neîngrijite, limbă încărcată Unghiile netăiate, murdare Pielea gri sau neagră, barbă murdară, aspră Deprinderi igienice – nu se spală, nu se piaptănă Intervenţiile asistentei: Pacientul să prezinte tegumentele şi mucoasele curate – asistenta ajută pacientul să facă baie, să pregătească cada, efectuează toaleta cavităţii bucale, taie unghiile Bolnavul să-şi redobândească stima de sine: ajută pacientul să-şi schimbe atitudinea faţă de sine.  2. Alterarea tegumentelor şi fanerelor Manifestări de dependenţă: escoriaţii, cruste, vezicule, pustule, papule, fisuri acnee, furuncule, intertrigo vitiligo, ulceraţii, escare edeme, varice, hemoroizi, ulcere varicoase, alopecie Intervenţiile asistentei: ✓ Pacientul să nu devină sursă de infecţii nozocomiale - ia măsuri de prevenire a infecţiilor nozocomiale, leziunile care s-au suprainfectat vor fi protejate cu pansament, facerea şi desfacerea pansamentelor se va face blând. ✓ Pacientul să fie echilibrat nutriţional, pt. favorizarea cicatrizării leziunilor cutanate – controlează alimentele provenite de la aparţinători, învaţă pacientul să consume legume, fructe. ✓ Pacientul să aibă o stare de bine fizic şi psihic. Tehnici de evaluare şi îngrijiri asociate nevoii de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele şi mucoasele Toaleta pacientului Constă în menţinerea curată a pielii şi prevenirea apariţiei leziunilor cutanate. Toaleta pacientului poate fi zilnică – pe regiuni, săptămânală. Obiective: ▪ îndepărtarea de pe suprafaţa pielii a stratului cornos descuamat şi impregnat cu secreţiile glandelor sebacee şi sudoripare ▪ deschiderea orificiilor de excreţie a glandelor pielii ▪ înviorarea circulaţiei cutanate, producerea unei hiperemii active a pielii ▪ liniştirea bolnavului Tehnici de evaluare şi îngrijiri asociate nevoii de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele şi mucoasele Etapele toaletei: o se începe cu faţa, gâtul, urechile, braţele şi mâinile, partea anterioară a toracelui, abdomen, faţa anterioară a coapselor o se întoarce bolnavul în decubit lateral şi se spală spatele, fesele şi faţa posterioară a coapselor o apoi în decubit dorsal şi se spală gambele şi coapsele, organele genitale o toaleta cavităţii bucale, îngrijirea părului înainte de a începe baia pe regiuni, asistenta va lua pulsul, TA, respiraţia, şi va stabili dacă pacientul se poate spăla în ziua respectivă toaleta permite şi examinarea tegumentelor, pentru activarea circulaţiei corpului se fricţionează cu alcool mentolat pacienţii care se pot deplasa vor face baie sub duş sau apă caldă, sub supravegeherea personalului medical Îngrijirea ochilor ▪ Se face pt. prevenirea infecţiilor oculare, îndepărtarea secreţiilor. Se îndepărtează secreţiile cu un tampon steril, apoi se spală ochii şi se şterg cu un prosop curat. Îngrijirea mucoasei nazale Se face pt. menţinerea permeabilităţii căilor resp., prevenirea infecţiilor nazale Se curăţă fosele nazale cu un tampon umezit în ser fiziologic; dacă pacientul are sondă, se scoate sonda, se îndepărtează crustele cu apă oxigenată, se reintroduce sonda gastrică şi se fixează Îngrijirea urechilor Are ca scop menţinerea stării de curăţenie a paviloanelor urechii şi a conductului auditiv extern (CAE), îndepărtarea cerumeului şi a depozitelor patologice. Se curăţă CAE cu un tampon uscat, se spală pavilionul urechii, se limpezeşte, se usucă cu prosopul, apoi cu tampoane absorbante. N.B.! Fiecare ureche se curăţă cu tampon separat. Dacă din CAE se scurge LCR sau sânge, se anunţă medicul. Îngrijirea cavităţii bucale Scop: obţinerea unei stări de bine a pacientului, profilaxia cariilor şi inf. cavit. bucale. ▪ La pacientul conştient i se dau pe rând materialele cu care să-şi facă toaleta (periuţă, pastă de dinţi, pahar cu apă). ▪ La pacientul inconştient: se introduce deschizătorul de gură între arcadele dentare, se şterge limba, bolta palatină, suprafaţa internă şi externă a arcadelor dentare, se şterg dinţii, se ung buzele. (Dacă au proteză se va scoate întâi proteza). Îngrijirea unghiilor Scop: îndepărtarea depozitului subunghial, evitarea leziunilor de grataj la pacienţii agitaţi şi cu prurit. La picioare unghiile se taie drept, pentru a se evita încarnarea. ▪ zilnic unghiile se spală cu apă şi săpun cu periuţa ▪ se taie cu forfecuţa Îngrijirea părului Scop: pentru starea de bine a pacientului, igiena, spălare săptămânal, distrugerea paraziţilor dacă este cazul. CI: ▪ fracturi ale craniului ▪ traumatisme mari ▪ febrili ▪ Se pregăteşte patul, se acoperă cu muşama, se umezeşte părul, se şamponează, se masează pielea, se clăteşte de câteva ori, se şterge şi se usucă. Toaleta intimă Scop: igienic, menţinera unei stări de confort fizic ▪ se execută de mai multe ori pe zi pentru a preveni infecţiile, mirosurile neplăcute ▪ se execută de mai multe ori pe zi la cei cu sonde vezicale, la cei supuşi intervenţiilor chirurgicale ✓se îmbracă mânuşa de cauciuc, se spală regiunea respectivă dinspre simfiza pubiană spre anus, cu apă şi săpun, se limpezeşte abundent, se usucă regiunea, se pudrează pliurile ✓se poate face cu tampoane montate pe pensa porttampon ✓la bărbat se degajă glandul de prepuţ şi se spală cu prudenţă  Escarele de decubit ▪ Escarele sunt leziuni ale tegumentele interpuse între două planuri dure (os şi pat). Cauze: o generale: paralizii ale membrelor, obezitate, vârstă, bolnavi adinamici o locale (menţinerea îndelungată în aceeaşi poziţie, cute ale lenjeriei) Zone expuse escarelor: regiunea occipitală, omoplaţi, coate, regiunea sacrococigiană, călcâie, umăr, tâmple Riscurile sunt determinate de: starea generală starea nutriţională starea psihică capacitatea de mobilizare Evaluarea riscului la escare ▪ se face la internarea bolnavului în spital şi la fiecare 8 - 10 zile, în funcţie de evoluţie ▪ se pun note pentru: stare bună, fără patologie cu risc, patologie cu risc crescut: caşexie, obezitate, proastă – patologie neurologică, foarte proastă – patologie neurologică cu pierderea de sensibilitate şi motricitate ▪ pt. fiecare se primeşte o notă de la 0 la 3 ▪ punctajul obţinut poate varia între 0 şi 18  Escarele de decubit Mijloace de prevenire: schimbarea poziţiei (la 2-3 ore) asigurarea confortului şi menţinerea bolnavului într-o stare de igienă perfectă (spălare, toaletă, scuturarea patului) folosirea materialelor complementare necesare pentru prevenirea escarelor (saltele speciale, colaci de cauciuc, ungv. cu oxid de zinc, vit. A + D2) alimentaţie şi hidratare echilibrată (bogată în proteine) favorizarea vascularizaţiei în zonele comprimate (masaj cu ungvent, după ce a fost spălat, cuburi de gheaţă – pentru vasoconstricţie) Trat. local: ✓pentru stadiul I: masaj, ungvente, violet de genţiană ✓pentru stadiul II, cald şi frig, pansament gras, bioxiteracor ✓pentru stadiul III – pansamente  Îngrijirea plăgilor Plăgile = leziuni traumatice caracterizate prin întreruperea continuităţii tegumentelor sau mucoaselor; leziunea pielii poate fi cu sau fără leziuini tisulare de profunzime. Criterii de clasificare: După tipul de acţiune a agentului vulnerant plăgile pot fi: ▪ mecanice (prin tăiere, înţepare, strivire, areme de foc , etc) ▪ termice (căldură, frig) ▪ agenţi ionizanţi (radiţii) ▪ agenţi chimici: acizi, baze, săruri După circumstanţele de producere: ◦ accidentale (de muncă, de circulaţie, casnice) ◦ intenţionale (suicid, agresiuni) ◦ iatrogene – intervenţii chirurgicale, injecţii, puncţii. După timpul scurs de la producere: ◦ recente – sub 6 ore vechi – peste 6 ore După profunzime: ◦ superficiale profunde După straturile anatomice interesate: ▪ nepenetrante (nu depăşesc învelişul seros) ▪ penetrante – lezarea seroasei parietale După evoluţie: ✓complicate ✓ necomplicate Caracteristici ale plăgilor: ‐ plăgi prin tăiere – cu margini regulate, liniare ‐ plăgi prin înţepare – cele mai frecvente şi mai înşelătoare, gravitatea lor este în raport cu adâncimea, sediul şi gradul de infectare (risc de dezvoltare a germenilor anaerobi) ‐ plăgi prin contuzii: - leziuni distructive ale diferitelor organe (creier, ficat, splină, muşchi) ‐ plăgi prin muşcătură de animale – se suprainfectează cu regularitate ‐ plăgi prin arme de foc – distrucţii mari. Simptomatologia plăgilor: durere impotenţă funcţională semne obiective: - prezenţa unei soluţii de continuitate – plăgi mari – dilacerare, uneori cu evisceraţie când părţi din organe ies prin marginile plăgii semnele generale: tahicardie, TA scade, febră (la debutul unei infecţii) Vindecarea plăgilor: ▪ vindecare primară – per primam – este vindecarea ce se obţine de la început, fără complicaţii (pt. plaga operatorie 6-8 zile) ▪ vindecarea secundară – per secundam – în acest tip de vindecare este întotdeauna prezentă infecţia ▪ vindecarea terţiară – per terţiam intentionem – se produce atunci când o plagă evoluează un timp pe linia vindecării secundare şi apoi se suturează în scopul scurtării evoluţiei. Tratamentul local al plăgilor: îngrijirea trebuie să se facă în condiţii de asepsie perfectă să se asigure prin pansament o bună absorbţie a secreţiilor plaga să fie protejată de factori nocivi- termici, infecţioşi, din mediul înconjurător tratament local cu ajutorul pansamentelor. Evoluţia şi complicaţiile plăgilor: suprainfecţie cu aerobi şi anaerobi gangrene gazoase flegmoane, abcese septicemii Îngrijirea plăgilor recente: ▪ calmarea durerii ▪ toaleta locală minuţioasă (dacă este într-o regiune cu păr se rade părul până la o distanţă de 6 cm de marginea plăgii, se spală cu SF, se dezinfectează cu alcool sau cu tinctură de iod) ▪ se curăţă apoi plaga cu rivanol, cloramină sau apă oxigenată ▪ Atenţie! extragerea corpilor străini din plagă se face de către medic; dacă este cazul, se va face şi hemostază şi sutură. Plaga se poate vindeca per primam. Îngrijirea plăgilor vechi (peste 6 h): ▪ acelaşi tratament, dar: ✓ plaga nu se suturează ✓ la plăgile septice plaga se curăţă circular de la exterior spre interior ✓ dacă este o plagă tetanigenă şi a fost vaccinat se va administra Penicilină G 600 000 UI sau Moldamin şi 1 doză de 0,5 ml de anatoxină tetanică ✓ dacă este o plagă tetanigenă şi persoana nu a fost vaccinată se adm. PenG 600 000 UI sau Moldamin şi 3 doze de 0,5 ml de anatoxină tetanică ✓ pentru plaga operatorie suturată neinflamată – se degresează cu benzină, se dezinfectează cu tinctură de iod, se acoperă plaga cu compresă sterilă  Cele 14 nevoi fundamentale 1. a respira şi a avea o bună circulaţie 2. a bea şi a mânca 3. a elimina 4. a se mişca şi a avea o bună postură 5. a dormi şi a se odihni 6. a se îmbrăca şi dezbrăca 7. a-şi menţine temperatura corpului în limite normale 8. a fi curat, îngrijit, a proteja tegumentele şi mucoasele 9. a evita pericolele 10.a comunica 11.a acţiona conform propriilor convingeri/ valori, a practica religia 12.a fi preocupat în vederea realizării 13.a se recrea 14.a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea  9. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE ❑ Nevoia de a evita pericolele este o necesitate a fiinţei umane pentru a fi protejată contra tuturor agresiunilor interne sau externe, pentru menţinerea integrităţii sale fizice şi psihice. INDEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII ❖ Viaţa oricărui individ poate fi ameninţată la un moment dat de o suferinţă bruscă, care-l va aduce într-o situaţie critică. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii Factori biologici Factori psihologici Factori sociologici Factori biologici: ▪ vârsta – persoana adultă are abilitatea de a se proteja, dar copilul nu sesizează pericolul decât cu timpul, iar vârstnicul are o diminuare a funcţiilor senzoriale şi motorii; ▪ mecanismul de autoapărare: pe care individul le are înnăscute: ex. termoreglarea, rezistenţa la îmbolnăviri (în urma unor îmbolnăviri sau prin vaccinare) Factori psihologici: emoţiile şi anxietatea – pot determina utilizarea mecanismelor de autoapărare ce permit conservarea integrităţii faţă de agresiuni stressul – poate influenţa adaptarea organismului. Factorii sociologici: ✓ salubritatea mediului – poate fi un pericol pentru sănătatea omului. Sunt necesare: temp. de 18 – 25 grd. C, umiditate de 30 – 60%, lumina nici prea întunecoasă, nici prea luminoasă, zgomotul să nu depăşească 120 decibeli. ✓ rol social – măsuri de protecţie la locul de muncă ✓ organizarea socială – măsuri pe care le ia societatea pentru protejarea individului. ✓ clima, religia, cultura, educaţia, etc.  NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE Manifestări de independenţă: Securitatea fizică – prevenirea accidentelor, infecţiilor, bolilor, agresiunilor, etc. Securitatea psihologică – starea de linişte a individului, de relaxare, de control a emoţiilor Securitatea sociologică – mediu sănătos – salubritatea mediului, umiditatea aerului, poluarea. Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei Educă pacientul pentru evitarea poluării atmosferei cu praf, încărcătură microbiană, Îndepărtează sursele cu miros dezagreabil, Participă la programe de propagandă şi control, Face educaţie pentru prevenirea accidentelor Explorează pericolele la locul de muncă şi acasă Supravegehază starea de sănătate a populaţiei.  NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE Dependenţa în satisfacerea nevoii Când nevoia de a evita pericolele nu este satisfăcută, pot surveni mai multe probleme şi anume: ✓vulnerabilitatea faţă de pericole ✓ afectarea fizică şi psihică ✓anxietate ✓ durere ✓stare depresivă ✓ pierderea stimei de sine ✓pierderea imaginii de sine ✓ pierdere ✓separare ✓ frică Sursele de dificultate sunt comune: Surse de ordin fizic: deficit senzorial, lipsă de sensibilitate, afectare fizică, durere, dezechilibru metabolic, electrolitic Surse de ordin psihic: tulburări de gândire, anxietate, stress, pierdere, separare Surse de ordin sociologic: insalubritatea mediului, poluare, sărăcie, promiscuitate Lipsa cunoaşterii 1. Vulnerabilitatea faţă de pericole (P) = susceptibilitatea individului de a fi afectată integritatea sa fizică şi psihică Manifestări de dependenţă (S) ▪ Predispoziţie la accidente: răniri, căderi, ▪ Predispoziţii la infecţii: gripă, abces ▪ Predispoziţie la îmbolnăviri frecvente, fatigabilitate, surmenaj ▪ Comportament depresiv, agresiv Intervenţiile asistentei: Pacientul să beneficieze de un mediu de siguranţă, fără accidente şi infecţii (condiţii adecvate de mediu, măsuri de evitare a transmiterii inf., alege procedurile de investigaţie şi trat.) Pacientul să fie echilibrat psihic Tehnici de evaluare şi îngrijiri asociate nevoii de a evita pericolele ◦ Factorii de mediu ◦ Sănătatea ca şi boala recunoaşte factori care o determină şi pot fi consideraţi factori etiologici ai sănătăţii. ◦ Factorii externi care acţionează asupra organismului se numesc factori de mediu sau factori ecologici. Clasificarea factorilor ecologici: După natura lor pot fi: ◦fizici (temperatura, umiditatea, radiaţiile) ◦chimici – subst. chimice ◦biologici (bacterii, virusuri, paraziţi, fungi) ◦sociali După provenienţă: naturali şi artificiali După influenţa asupra stării de sănătate: sanogeni (cu acţiune favorabilă) şi patogeni (produc boală). Consecinţele asupra organismului prin acţiunea unor factori patogeni: ~ Scăderea conc. de oxigen determină hipoxie, tulburări senzoriale, motorii, convulsii, moarte. ~ Prezenţa CO în aerul inspirat determină hipoxie, crize anginoase ~ Umiditatea crescută: scăderea evaporării apei prin piele, disconfort, cefalee ~ Temperatura crescută – insolaţie ~ Temp scăzută – hipotermie, degerături ~ Luminozitatea diminuată – factor de risc pentru căderi ~ Alimentaţia redusă – avitaminoze, hipoproteinemie ~ Lipsa de iod – guşă endemică MEDIUL SECURIZANT este mediul care reduce la minimum riscurile de rănire, accidente, infecţii, reacţii nedorite, asigură intimitatea pacientului. Caracteristicile mediului securizant: ◦ nevoile umane pot fi satisfăcute ◦ riscurile chimice, fizice diminuate ◦ riscurile de transmitere a agenţilor parazitari şi patogeni sunt diminuate ◦ măsurile de igienă sunt respectate ◦ poluarea este minimă Măsuri în vederea asigurării mediului securizant pentru pacientul spitalizat spitalele se construiesc în zone nepoluate în sistem monobloc sau pavilionar ferite de zgomot înconjurate de spaţii verzi în afara centrului oraşului dar cu mijloace de transport şi comunicare cu oraşul Spitalele au în componenţă: Serviciul de primire – loc de prelucrare sanitară a pacientului şi a hainelor sale, loc de întâlnire a pacienţilor cu diferite afecţiuni Secţia cu paturi – în spitalele monobloc, secţiile de chirurgie, ortopedie, obstetrică şi sălile de operaţii sunt la etajele inferioare, în secţiile de pediatrie se diferenţiază unităţi de îngrijire pentru copii şi mame; salonul să fie orientat spre sud, sud-est, ventilat corespunzător Secţiile de diagnostic şi tratament Anexele gospodăreşti (blocul alimentar) Alimentarea cu apă a spitalelor – să fie distribuită continuu Îndepărtarea reziduurilor şi deşeurilor PREVENIREA INFECŢIILOR INTRASPITALICEŞTI Infecţiile intraspitaliceşti (infecţiile nozocomiale) ▪ sunt îmbolnăviri de natură infecţioasă ▪ manifestate clinic ▪ contractate în spital ▪ care apar în timpul spitalizării sau după externare ▪ Măsurile care se iau ţin cont de etiopatogenia, frecvenţa şi gravitatea lor, cât şi de particularităţile clinico-epidemiologice MĂSURI DE PREVENIRE A INFECŢIILOR: 1. Circuitele funcţionale ale spitalului: ◦ circuitul septic circuitul aseptic Este important să se respecte circuitele funcţionale ale spitalului. 2.Curăţenia ▪ curăţenia saloanelor, cabinetelor, grupurilor sanitare, (a patului, saltelei, pernei, pereţilor, etc) ▪ curăţenia pacientului ▪ curăţenia personalului sanitar 3. Spălarea mâinilor (vezi spălarea igienică de bază, spălarea pentru decontaminare, spălarea chirurgicală) 4. Dezinfecţia 5. Dezinsecţia – toate procedeele de prevenire şi distrugere a înmulţirii insectelor care au rol în transmiterea bolilor infecţioase (muşte, gândaci, păduchi) prin procedee fizice (pieptănarea părului, scuturarea lenjeriei, călcatul cu fierul încins), procedee chimice (cu pulberi, soluţii) 6. Deratizarea – procedee pentru prevenirea şi distrugerea rozătoarelor (şoareci, şobolani) 7. Sterilizarea  DUREREA – senzaţie cauzată de un stimul fizic sau de o disfuncţie organică şi are drept efect suferinţa. Reacţia pacientului la durere: ▪ susţinerea părţii dureroase, poziţie antalgică, imobilitate ▪ grimase, gemete, agitaţie ▪ capacitate de atenţie redusă, evitarea raporturilor sociale Factori care influenţează percepţia durerii: ✓lipsa somnului amplifică percepţia la durere ✓pacientul poate avea dificultăţi când percepe prima oară durerea ✓toleranţa la durere: este influenţată de voinţa persoanei şi convingerile sale - persoana cu toleranţa ridicată poate suporta suferinţe intense fără ajutor - persoana cu toleranţă scăzută cere analgetice Plan de îngrijire pentru pacientul cu durere ◦ Colectarea datelor (reacţia pacientului la durere, debutul durerii, semnele şi simptomele care însoţesc durerea) ◦ Analiza şi interpretarea datelor ◦ Intervenţii DUREREA Plan de îngrijire pentru pacientul cu durere Intervenţii – execuţie: ajutarea pacientului să descrie corect durerea, asigurarea confortului şi îndepărtarea factorilor agravanţi stimularea cutanată: frecţii, masaj, aplicarea agenţilor fizici (căldură, frig) distragerea atenţiei: meloterapie, cărţi, televizor promovarea unui concept de sine pozitiv (încurajarea pacientului, implicarea pacientului în efectuarea îngrijirilor sale) reducerea intensităţii durerii: tehnici de relaxare, acupunctura, anestezie locală, asigurarea odihnei administarare de analgezice. Intervenţiile asistentei: ◦ identificarea agenţilor stresanţi şi ajutarea pacientului să-i evalueze ◦ încurajarea pacientului să formuleze propriile sale obiective ◦ identificarea resurselor de adaptare a pacientului şi a modului cum pot fi utilizate ◦ crearea de obişnuinţe noi ◦ acordarea timpului necesar pentru ca pacientul să se concentreze asupra agenţilor stresanţi şi să se adapteze ◦ modificarea mediului (fără surse de stress) ◦ educaţia pacientului ◦ utilizarea tehnicilor de relaxare, facilitarea relaţiilor intersociale, etc.  Cele 14 nevoi fundamentale 1. a respira şi a avea o bună circulaţie 2. a bea şi a mânca 3. a elimina 4. a se mişca şi a avea o bună postură 5. a dormi şi a se odihni 6. a se îmbrăca şi dezbrăca 7. a-şi menţine temperatura corpului în limite normale 8. a fi curat, îngrijit, a proteja tegumentele şi mucoasele 9. a evita pericolele 10.a comunica 11.a acţiona conform propriilor convingeri/ valori, a practica religia 12.a fi preocupat în vederea realizării 13.a se recrea 14.a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea  10. NEVOIA DE A COMUNICA Nevoia de a comunica este necesitatea unei fiinţe umane de a schimba informaţii cu semenii săi. Ea pune în mişcare un proces dinamic, verbal şi nonverbal, permiţând persoanelor să fie accesibile una alteia, să reuşească să pună în comun sentimentele, opiniile, experienţele şi informaţiile. I. INDEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII ◦ Omul are nevoie de alte persoane pentru a răspunde ansamblului necesităţilor sale vitale şi pentru a-şi satisface nevoile sale superioare. ◦ Comunicarea se realizează în două moduri: ◦ modul nonverbal – limbajul corpului (expresia ochilor, a figurii, gesturile, postura, mersul) ◦ modul verbal – este vehicul al gândirii; limbajul verbal permite o exprimare mai clară, mai precisă şi mai nuanţată a semnificaţiilor de exprimat. ◦ Omul este capabil de a comunica cu semenii lui din punct de vedere fizic, dar este capabil să primească şi stimuli intelectuali, afectivi şi senzoriali, care îi sunt trimişi din anturajul său. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii de comunicare: ◦ Factori biologici: integritatea organelor de simţ (auz, văz, miros, gust, pipăit), integritatea organelor fonaţiei pentru comunicarea verbală, integritatea aparatului locomotor, răspunsul exogen (reacţie susceptibilă de a provoca excitaţie sexuală) ◦ Factori psihologici: inteligenţa (puterea de înţelegere a stimulilor primiţi, de gândire, imaginaţie, memorie), percepţia, emoţiile ◦ Factori sociologici: anturajul (determinant în satisfacerea nevoii de comunicare), cultura şi statutul social, personalitatea. MANIFESTĂRI DE INDEPENDENŢĂ Manifestări de ordin biologic ◦ Funcţionarea adecvată a organelor de simţ (acuitate vizuală, auditivă, fineţe gustativă şi a mirosului, sensibilitate tactilă) ◦ Debit verbal uşor, ritm moderat, limbaj precis ◦ Expresie nonverbală – mişcări, posturi şi gesturi ale mâinii b. Manifestări de ordin psihologic ◦ - exprimare uşoară ◦ - Imagine pozitivă de sine (cunoaşterea sinelui material, spiritual şi social) c. Manifestări de ordin sociologic ◦ - apartenenţa la grupuri de diverse interese Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei nevoii de comunicare explorează împreună cu pacientul mijloacele sale de comunicare, învaţă pacientul să menţină integritatea simţurilor, să utilizeze mijloace specifice de exprimare a sentimentelor, emoţiilor, să menţină legături cu persoanele apropiate. II. DEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII DE COMUNICARE ◦ Dacă comunicarea nu este satisfăcută pot surveni următoarele probleme: ◦ Comunicare ineficientă la nivel senzorial şi motor, intelectual şi afectiv ◦ Confuzie ◦ Singurătate ◦ Atingerea integrităţii funcţiei şi rolul sexual ◦ Izolare socială ◦ Perturbarea comunicării familiale Surse de dificultate: ◦ Surse de ordin fizic: atingere cerebrală, nervoasă, tulburări circulatorii vertebrale, degenerescenţă, traumatisme, oboseală, surmenaj, durere, droguri, medicamente ◦ Surse de ordin psihic: tulburări de gândire, pierdere, separare, stare de criză, anxietate, stress ◦ Surse de ordin sociologic: poluare, mediu inadecvat, climat, conflicte, eşec ◦ Lipsa cunoaşterii Comunicarea ineficace la nivel senzorial şi motor Este dificultatea individului de a capta, prin intermediul simţurilor sale, mesaje care vin din anturaj, din mediul exterior sau din ambele. Manifestări de dependenţă: ◦ Tulburări senzoriale (cecitate, surditate, hipoacuzie, pierderea sau diminuarea gustului, anosmie, hipoestezie, hiperestezie cutanată) ◦ Tulburări motorii: paralizii centrale sau periferice, pareză, ◦ Tulburări de limbaj: afazie (incapacitatea de a pronunţa anumite cuvinte sau de a le folosi), dizartrie, bâlbâiala, mutism, dislalia ◦ Reacţii afective în insuficienţe sau exces senzorial: nelinişte, inactivitate, anxietate, încetinirea dezvoltării gândirii, halucinaţii, izolare Intervenţiile asistentei: Obiective: ◦ Pacientul să fie echilibrat psihic ◦ Pacientul să folosească mijloacele de comunicare adevate stării sale ◦ Pacientul să fie compensat senzorial (asigură îngrijiri relative la perturbarea senzorială sau motrice a bolnavului, administrează medicaţia recomandată, efectuează exerciţii pasive şi active pentru prevenirea complicaţiilor musculare) Comunicarea ineficientă la nivel intelectual Manifestări de dependenţă: ◦ Dificultatea de a-şi aminti evenimentele trecute_ amnezie, dificultatea de a înţelege, de a face o judecată ◦ Vorbire incoerentă ◦ Comportament neadecvat ◦ Confuzie, obnubilare Intervenţiile asistentei Obiective: ◦ pacientul să fie orientat în timp şi spaţiu şi la propria persoană Comunicarea ineficientă la nivel afectiv Manifestări de dependenţă: ◦ Agresivitate Alienare mintală ◦ Devalorizare, apatie Egocentrism, fobie ◦ Euforie, delir Idei de sinucidere, halucinaţii ◦ Percepere inadecvată de sine. Intervenţiile asistentei Obiective: ◦ Pecientul să se poată afirma, să aibă percepţie pozitivă de sine ◦ Pacientul să fie ferit de pericolele interne sau externe Comunicarea terapeutică: Scop – stabilirea unei relaţii umane pozitive, care va permite atingerea obiectivelor de îngrijire, se realizează prin tehnici de comunicare terapeutică, ce au la bază comunicarea verbală şi nonverbală. Condiţii pentru o comunicare eficace: să se ţină cont de factorii fiziologici şi socio- culturali, să se asigure un confort psihic şi fizic al pacientului, câştigarea încrederii pacientului, respectarea pacientului, debitul verbal să fie potrivit, etc. Tehnici de comunicare terapeutică şi rolul asistentei: ascultare activă, acceptarea – voinţa de a asculta mesajul unei persoane, vor pune întrebări (alese de asistentă în funcţie de răspunsul pacientului), etc. Stiluri de comunicare ineficace: a-ţi spune părerea – inhibă personalitatea pacientului, întârzie rezolvarea problemei, a da asigurări false (împiedică avansarea comunicării), a adopta o atitudine de apărare, a manifesta aprobarea şi dezaprobarea excesiv, a generaliza prin stereotipii, etc.  Cele 14 nevoi fundamentale 1. a respira şi a avea o bună circulaţie 2. a bea şi a mânca 3. a elimina 4. a se mişca şi a avea o bună postură 5. a dormi şi a se odihni 6. a se îmbrăca şi dezbrăca 7. a-şi menţine temperatura corpului în limite normale 8. a fi curat, îngrijit, a proteja tegumentele şi mucoasele 9. a evita pericolele 10.a comunica 11.a acţiona conform propriilor convingeri/ valori, a practica religia 12.a fi preocupat în vederea realizării 13.a se recrea 14.a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea 11. NEVOIA DE A ACŢIONA CONFORM PROPRIILOR CONVINGERI ŞI VALORI, DE A PRACTICA RELIGIA A acţiona conform propriilor convingeri/credinţe şi valori este o necesitate a individului de a face/exprima gesturi, acte conforme formaţiei sale, de bine şi de rău, de dreptate, de urmare a unei ideologii. I. Independenţa în satisfacerea nevoii ◦ Nu există fiinţă umană izolată. Ea este în interacţiune constantă cu ceilalţi indivizi, membri ai societăţii, şi cu viaţa cosmică sau Fiinţa supremă/absolută. ◦ Această interacţiune scoate în evidenţă experienţa vieţii lor, convingerile, credinţele şi valorile propriei fiinţe şi, pe de altă parte, dezvoltarea personalităţii. ◦ Nici o societate nu poate trăi fără un set de standarde asupra cărora s-a căzut de acord: dragostea, grija, onestitatea, integritatea, încrederea, iertarea, libertatea alegerii. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii ◦ Factori biologici: gesturile şi atitudinile corporale ◦ Factori psihologici : căutarea, cercetarea sensului vieţii şi morţii, dorinţa de a comunica cu Fiinţa supremă sau cu cosmosul, emoţiile ◦ Factori sociologici: cultura, apartenenţa religioasă (la vârstnici practica religioasă se intensifică sau reapare). Astăzi, în lume sunt cunoscute: creştinismul (cea mai răspândită religie), islamismul, budismul (Asia), hinduismul (poparele hinduse), mozaicismul (iudaism) – la evrei. În prezent se cunosc peste 500 secte. Manifestări de independenţă ◦ credinţe, religie ◦ ritual, rit, spiritualitate ◦ morală, valori ◦ liberatetea de a acţiona conform propriilor credinţe sau dorinţe Ex. 1. CULPABILITATEA – sentimentul dureros resimţit ca urmare a contarzicerii propriilor convingeri şi valori, motiv pentru care individul se simpte vinovat. Manifestări de dependenţă: ◦ Sentiment de culpabilitate: amărăciune, autopedepsire, autoacuzare, amnia de a se scuza inutil, etc ◦ Manifestări de depresie: manifestări de furie împotriva lui Dumnezeu, plâns, insomnie, bâlbâială ◦ Manifestări de anxietate: tahicardia, tegumente umede şi reci, hiperventilaţie, furie, mânie ◦ Intervenţiile asistentei: ◦ pacientul să-şi păstreze imaginea pozitivă de sine ◦ pacientul să fie echilibrat psihic  Cele 14 nevoi fundamentale 1. a respira şi a avea o bună circulaţie 2. a bea şi a mânca 3. a elimina 4. a se mişca şi a avea o bună postură 5. a dormi şi a se odihni 6. a se îmbrăca şi dezbrăca 7. a-şi menţine temperatura corpului în limite normale 8. a fi curat, îngrijit, a proteja tegumentele şi mucoasele 9. a evita pericolele 10.a comunica 11.a acţiona conform propriilor convingeri/ valori, a practica religia 12.a fi preocupat în vederea realizării 13.a se recrea 14.a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea 12. NEVOIA DE A FI PREOCUPAT ÎN VEDEREA REALIZĂRII Scopul realizării este o necesitatea oricărui individ de a înfăptui activităţi care-i permit satisfacrea nevoilor sau să fie util celorlalţi. I.INDEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII Fiinţa umană simte nevoia de a înfăptui lucruri care corespund idealurilor sale. Relaţiile necorespunzătoare între cei care lucrează în cadrul aceluiaşi serviciu sau şef pot genera starea de devalorizare, inutilitate, deoarece individul are nevoie de consideraţie, dragoste, stimă şi respect reciproc. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii: ◦ Factori biologici: vârsta şi creşterea (la copil activitatea dominantă este jocul, în preadolescenţă – relaţiile cu societatea, imaginaţia creatoare, adolescenţă – experienţa, nivleul intelectual, maturitatea – satisfacerea aspiraţiilor, vârstnici – folosirea experienţei acumulate), constituţia şi capacităţile fizice. ◦ Factori psihologici: emoţiile ◦ Factori sociologici: cultura, rolurile sociale Manifestări de independenţă: ◦ integritatea fizică şi psihică ◦ manifestări de bucurie şi fericire ◦ autocritica ◦ luarea de decizii ◦ stima de sine ◦ imaginea de sine ◦ comportamentul este în funcţie de stadiul de dezvoltare (copilul – mulţumire faţă de un succes şcolar; adulţi şi persoane în vârstă – dragoste faţă de muncă) ◦ ambiţia, motivaţia ◦ roluri sociale ◦ folosirea timpului liber Intervenţiile asistentei: se informează asupra dorinţelor şi posibilităţilor intelectuale şi fizice ale persoanei îl ajută să-şi facă un plan zilnic orientează persoana spre acele activităţi corespunzătoare capacităţii sale care-i permit să să se realizeze încurajează orice activitate care interesează îl stimulează şi susţine pentru a obţine performanţa dorită II. Dependenţa în satisfacerea nevoii Când nevoia nu este îndeplinită pot apărea: ◦ Devalorizarea Neputinţa ◦ Dificultatea de a se realiza Dificultatea de a-şi asuma roluri sociale Surse de dificultate: ◦ Fizic: diminuarea unor funcţii, handicap ◦ Psihologic: tulburări de gândire, anxietate, stress, pierderea imaginii de sine ◦ Sociologic: eşec profesional, conflict profesional, condiţie socială, legi, etc. Devalorizarea: percepţia neg. pe care indiv. o are f. de valoarea personală şi competenţa sa Manifestări de dependenţă ◦ Sentiment de inferioritate şi de pierdere a imaginii de sine ◦ Dificultatea în a participa la activităţi obişnuite sau noi ◦ Descurajare, depresie ◦ Sentimente de izolare, de inutilitate, de respingere ◦ Incapacitatea de a trece peste dificultăţi ◦ Somnolenţă, pasivitate, agresivitate ◦ Diminuarea motivaţiei, interesului, concentrării, ◦ Incapacitatea de a face ceea ce preferă să facă Intervenţiile aistentei: ◦ Pacientul să fie conştient de propria sa valoare şi competenţă ◦ Pacientul să-şi recapete interesul faţă de sine şi de alţii. Rolul asistentei în promovarea unui concept pozitiv despre sine Conceptul de sine reprezintă percepţia subiectivă pe care o are o persoană despre ea însăşi din punct de vedere fizic, emoţional şi social. Componenetele conceptului despre sine: ◦ identitatea ◦ imaginea corporală ◦ stima de sine (respectul faţă de propria persoană) Factorii care afectează componentele conceptului despre sine: ◦ identitatea (probleme sexuale, droguri, viol, agresiune) ◦ imaginea corporală (alterarea funcţiilor senzoriale şi motrice, pierderea unui organ sau a unei funcţii) ◦ stima de sine ◦ performanţa rolului (incapacitatea de a îndeplini un rol, izolare socială forţată) Reacţia pacientului cu un concept de sine perturbat: evită conversaţia, are aspect neângrijit, îşi găseşte refugiu în alcool, droguri, fumat excesiv. Intervenţii – execuţie: ◦ stabilirea unei relaţii terapeutice ◦ ajutarea pacientului în definirea conceptului de sine (respectul eu-lui) ◦ ajutarea pacientului de a se adapta la rolul de bolnav ◦ menţinerea identităţii pacientului ◦ ajutarea pacientului în regăsirea unui concept de sine pozitiv.  Cele 14 nevoi fundamentale 1. a respira şi a avea o bună circulaţie 2. a bea şi a mânca 3. a elimina 4. a se mişca şi a avea o bună postură 5. a dormi şi a se odihni 6. a se îmbrăca şi dezbrăca 7. a-şi menţine temperatura corpului în limite normale 8. a fi curat, îngrijit, a proteja tegumentele şi mucoasele 9. a evita pericolele 10.a comunica 11.a acţiona conform propriilor convingeri/ valori, a practica religia 12.a fi preocupat în vederea realizării 13.a se recrea 14.a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea 13. NEVOIA DE A SE RECREA Recrearea se defineşte ca necesitatea fiinţei umane de a se destinde, de a se distra recurgând pentru aceasta la activităţi agreabile în scopul obţinerii unei relaxari fizice şi psihice. I. Independenţa în activităţile recreative Dezvoltarea fizică şi psihică a omului nu poate fi înţeleasă în plenitudinea ei dacă nu se iau în considerare unele din dimensiunile psihocomportamentale ale personalităţii – jocul (actitatea ludică) şi activităţile recreativ-distractive. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii: ◦ Factori biologici: vârsta (copilul o mare parte din timp se joacă, şcolarul se joacă şi învaţă, adultul munceşte şişi organizează activităţile recerative); constituţia şi capacităţile fizice (activităţile recreative care impun efort fizic trebuie selectate după capacităţile fizice ale fiecărui individ). ◦ Factori psihologici: dezvoltarea psihologică, emoţiile ◦ Factori sociologici – diferă după cultură, roluri sociale, organizare socială. Manifestări de independenţă ◦ Destinderea ◦ Satisfacţia ◦ Plăcerea ◦ Amuzamentul. Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei. ◦ explorează gusturile şi interesul pacienţilor pentru activităţi recreative, pentru petrecerea timpului liber, ◦ Planifică activităţi recreative împreună cu pacientul, ◦ Asigură condiţiile necesare, ◦ Organizează activităţi recreative individuale sau de grup, în funcţie de vârstă, de posibilităţi (jocuri, audiţii muzicale, vizionări de filme), facilitează accesul la biblioteci. II. Dependenţa în staisfacerea nevoii de a se recrea. ◦ Nesatisfacerea nevoii de a se recrea poate genera următoarele probleme de dependeţă: ◦ Neplăcerea de a efectua activităţi recreative ◦ Dificultatea de a îndeplini activităţi recreative ◦ Refuz de a îndeplini activităţi recreative. Surse de dificultate: ◦ Surse de ordin fizic: lezarea integrităţii fizice, handicapuri, constrângeri fizice, diminuarea capacităţii funcţionale a organelor de simţ. Dezechilibru – durere. ◦ Surse de ordin psihologic: tulburări de gândire, afectarea stării de conştienţă, ◦ Surse de ordin sociologic: singurătatea, retragerea, pensionarea, munca învechită, conflicte şi eşecuri, lipsa de cunoştinţe despre sine şi cei din jur. Neplăcerea de a efectua activităţi recreative Manifestări de dependenţă: ◦ Inactivitatea (lipsa de interes faţă de activităţile curente ale vieţii) ◦ Plictiseala (impresia de vid, de lehamite) ◦ Tristeţea Intervenţiile asistentei Obiective: ◦ Pacientul să prezinte stare de bună dispoziţie – asistenta explorează ce activităţi recreative îi fac plăcere pacientului, analizează şi stabileşte dacă acestea sunt în concordanţă cu starea sa psihică şi fizică, planifică activităţi recreative împreună cu pacientul ◦ Pacientul să-şi recapete încrederea în forţele proprii (determină pacientul să-şi exprime emoţiile şi sentimentele, câştigă încrederea bolnavului, administrează şi supraveghează efectele tratamentului indicat de medic). ◦ Pacientul să beneficieze de somn odihnitor – îl învaţă pe pacient tehnici de relaxare ◦ Pacientul să-şi amelioreze condiţiile fizice: asistenta va fi consecventă în planificarea şi organizarea activităţilor recreative, asigură o creştere graduală a dificultăţii acestor activităţi.  Cele 14 nevoi fundamentale 1. a respira şi a avea o bună circulaţie 2. a bea şi a mânca 3. a elimina 4. a se mişca şi a avea o bună postură 5. a dormi şi a se odihni 6. a se îmbrăca şi dezbrăca 7. a-şi menţine temperatura corpului în limite normale 8. a fi curat, îngrijit, a proteja tegumentele şi mucoasele 9. a evita pericolele 10.a comunica 11.a acţiona conform propriilor convingeri/ valori, a practica religia 12.a fi preocupat în vederea realizării 13.a se recrea 14.a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea 14. NEVOIA DE A ÎNVĂŢA CUM SĂ-ŢI PĂSTREZI SĂNĂTATEA Este acea necesitate a fiinţei umane de a acumula cunoştinţe, atitudini şi deprinderi pentru modificarea comportamentelor sale sau adoptarea de noi comportamente, în scopul menţinerii sau redobândirii sănătăţii. I. Independenţa în satisfacerea nevoii ◦ Învăţarea este o problemă comună a pedagogiei, psihologiei, eticii, sociologiei şi a altor ştiinţe, care cercetează comportamentul uman din diferite puncte de vedere. ◦ Procesul învăţării este deosebit de complex şi cuprinde organizarea întregii comportări a individului, pentru a deveni capabili să-şi dirijeze întreaga activitate în mod creator, în funcţie de condiţiile în care se află, pe baza cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor însuşite anterior. Factorii care influenţează satisfacerea nevoii Factori biologici: vârsta: copilul în timpul creşterii şi dezvoltării învaţă cu uşurinţă metodele şi mijloacele de a-şi menţine sănătatea. , adultul învaţă să-şi perfecţioneze tehnicile; capacităţi fizice- fiinţele umane potrivit condiţiilor lor fizice fac posibilă dobândirea de cunoştinţe, atitudini, deprinderi pentru menţinerea sănătăţii. Factori psihologici: motivarea – toţi factorii care-l dinamizează pe om; emoţiile – legate de anxietate pot accelera procesele de cunoaştere. Factorii sociologici – mediul ambiant (mediu adecvat cu luminozitate şi temperaturi normale, atmosferă de calm, pot crea ambianţa propice pentru însuşirea de cunoştinţe) Manifestări de independenţă ◦ Dorinţa şi interesul de independenţă: - învăţarea, deprinderea (componentă automatizată a activităţii) ◦ Acumularea de cunoştinţe ◦ Modificarea comportamentului faţă de sănătate: educaţia pentru sănătate are rolul de a oferi pacientului modalităţi concrete, specifice de menţinere sau redobândire a sănătăţii. Intervenţiile asistentei pentru menţineea independenţei ◦ asistenta explorează nevoile de cunoaştere a pacientului ◦ explorează obiective de studiu cu pacientul ◦ informează cu privire la mijloacele şi resursele pe care le poate asigura: broşuri, cărţi ◦ susţine motivarea pacientului faţă de cunoştinţele care urmează să le dobândească ◦ organizează activităţi de educaţie pentru sănătate II. Dependenţa în satisfacerea nevoii de a învăţa Dacă nevoia de a învăţa nu este satisfăcută survin următoarele probleme de dependenţă: ◦ Ignoranţa faţă de dobândirea de noi cunoştinţe, atitudini, deprinderi ◦ Dificultatea de a învăţa ◦ Cunoştinţe insuficiente Surse de dificultate: ◦ Surse ale dificultăţilor de ordin fizic: lezarea integrităţii fizice, durerea (cu diferite grade de intensitate) ◦ Surse ale dificultăţilor de ordin psihic: afectarea stării de conştienţă, dezvoltarea intelectuală, tulburări de gândire şi de memorie, stressul, situaţia de criză ◦ Surse ale dificultăţilor de ordin sociologic: mediu necunoscut, lipsa interesului de a învăţa legată de educaţie şi de cultură, lipsa cunoştinţelor, insuficienta cunoaştere de sine, insuficienta cunoaştere a mediului înconjurător. Ex.: Ignoranţa Manifestări de dependenţă: ◦ Cunoştinţe insuficiente ◦ Nu înţelege necesitatea de a învăţa şi nu este receptiv ◦ Nesiguranţa şi frica de necunoscut ◦ Neobişnuinţa în abordarea anumitor acţiuni pentru redobândirea sănătăţii (bolnavul nu acordă importanţa cuvenită bolii) ◦ Lipsa de informaţii ◦ Lipsa interesului de a învăţa ◦ Dificultate în învăţarea măsurilor preventive şi curative Intervenţiile asistentei: ◦ pacientul să acumuleze noi cunoştinţe ◦ pacientul să dobândească atitudini, obiceiuri şi deprinderi noi Rolul asistentei în educaţia pentru sănătate: Educaţia este un proces interactiv ce favorizează învăţarea. Scop: cuprinde acţiuni care au scopul de a promova sănătatea, de a preveni boala, de a ajuta persoana să dobândească mai multă autonomie. Identificarea nevoilor de educare a pacientului: pe baza informaţiilor culese asistenta va aprecia nevoia de a învăţa, capacitatea de a învăţa, ◦ Stabilirea obiectivelor educaţionale ◦ Stabilirea principiilor educative ◦ Să respecte principiile educative, să indice orice comportament care arată o scădere a interesului sau a atenţiei ◦ Să stabilească împreună cu pacientul obictivele educaţionale ◦ Să observe progresele pacientului ◦ Să utilizeze metode de educaţie în grup ◦ Să integreze educaţia în procesul de îngrijire.