Mercantilismul - Prezentare PDF

Mercantilismul (Sumă de idei economice în circulație în secolele XVI- XVIII)  Structura temei Mercantilismul – aspectul economic al absolutismului Mercantilismul – teme principale – Doctrina balanței comerciale – Structura comerțului internațional și ocuparea...

Mercantilismul (Sumă de idei economice în circulație în secolele XVI- XVIII)  Structura temei Mercantilismul – aspectul economic al absolutismului Mercantilismul – teme principale – Doctrina balanței comerciale – Structura comerțului internațional și ocuparea Mercantilismul – ipostaze: Spania, Franța Diverse: – confuzia bani=bogăție; – problema bunurilor de lux – neomercantilismul 2  Referințe bibliografice Eli F. Heckscher, Mercantilism, George Allen & Unwin, London, 1934 Douglas A. Irwin, Against the Tide. An Intellectual History of Free Trade, Princeton University Press, 1996, cap. 2) Murray N. Rothbard, An Austrian Perspective on the History of Economic Thought (vol. I, ”Economic Thought Before Adam Smith”), The Ludwig von Mises Institute, 2006, cap. 7-11. Michael A. Heilperin, Studies in Economic Nationalism, The Ludwig von Mises Institute, 2010, cap. IV. Lars Magnusson,The Political Economy of Mercantilism, Routledge, 2015. Robert B. Ekelund Jr. & Robert D. Tollison, Politicized Economies. Monarchy, Monopoly, and Mercantilism, Texas A&M University Press, 1997 3 Mercantilismul – aspectul economic al absolutismului ”Mercantilism is the name given by late nineteenth century historians to the politico-economic system of the absolute state from approximately the sixteenth to the eighteenth centuries. Mercantilism has been called by various historians or observers a system of Power or State-building (Eli Heckscher), a system of systematic state privilege, particularly in restricting imports or subsidizing exports (Adam Smith), or a faulty set of economic theories, including protectionism and the alleged necessity for piling up bullion in a country. In fact, mercantilism was all these things; it was a comprehensive system of state-building, state priviledge, and what might be called state- monopoly capitalism.” (Rothbard) 4 Mercantilismul – aspectul economic al absolutismului Sistem de construire a statului / state-building (chiar, incipient, național) Sistem de privilegii monopoliste Politică comercială - prohibirea/taxarea importurilor și stimularea exporturilor 5 Mercantilismul – aspectul economic al absolutismului Sistem de construire a statului / state- building – Guvern mare (big government) – cheltuieli guvernamentale (regale) mari – taxe mari – Inflație și deficite Mercantilismul ca echivalentul de sec. XVII-XVIII al politicii monetare moderne – Politică externă belicoasă, militaristă, imperialistă Quick quiz: în ce stadiu se află UE, ca și construcție politică? Ce tip de politici comerciale are? 6 Mercantilismul – aspectul economic al absolutismului Sistem de privilegii monopoliste – (echivalentul economic al fascismului de mai târziu) – Reglementări interne stufoase și sufocante – Sistemul de bresle/ghilde Sensul tradițional al noțiunii de monopol: dreptul exclusiv, acordat sau vândut de suveran și implementat cu forța la nevoie, de a produce sau a vinde un anumit produs sau serviciu într-o anumită regiune (de ex.: breasla croitorilor, breasla brutarilor, etc.) Sensul inițial al sintagmei free trade: libera intrare în branșă 7  William le Bole, 1321 (vinde pâine sub gramajul standard) 8  Mercantilismul – aspectul economic al absolutismului Alte tipuri de privilegii monopoliste - marile corporații/companii privilegiate de stat – Exemplele clasice: Compania Olandeză a Indiilor de Est (Verenigde Oostindische Compagnie - VOC); fondată cca. 1602, încetează activitatea în 1799 Compania Engleză a Indiilor de Est (East India Company - EIC); fondată cca. 1600 și desființată în 1874 – Monopol asupra comerțului cu o anumită regiune – Natură duală: Publico-privată Comerț & politică/război – Și în contextul criticării acestora apare sintagma de free trade – Primele societăți pe acțiuni 9 Mercantilismul – aspectul economic al absolutismului Prohibirea/taxarea importurilor și stimularea exporturilor – Nu atât obiectiv izolat, cât parte integrantă a sistemului de construcție a puterii statale și a celui al privilegiilor monopoliste 10  Mercantilismul – teme principale 1. Doctrina balanței comerciale 2. Structura comerțului internațional și ocuparea 11  1. Doctrina balanței comerciale Necesitatea consolidării trezoreriei suveranilor (cu precădere monarhi absoluți, în special în perspectiva plăților către armatele de mercenari) duce la considerarea intrărilor de metale prețioase (aur, argint) în țară ca lucru în sine benefic Viziunea naivă (puțin credibilă): fascinația metalelor prețioase, care erau considerate simbol al averii, sau avere în sine Viziunea mai probabilă: metalele prețioase erau banii/moneda vremii; teza mercantilistă poate fi reformulată în sensul necesității menținerii unei mase monetare cât mai mari la intern, acest lucru fiind premisă a prosperității (în principal a monarhului, în subsidiar a regatului în întregimea sa) 12  1. Doctrina balanței comerciale Intrările de metale prețioase (”bani”) echivalează cu surplusul/excedentul comercial (importurile < exporturile), de urmărit la nivelul politicii comerciale prin: Taxarea/prohibirea importurilor Stimularea/subvenționarea exporturilor Politica comercială ca substitut/avatar/proxy al politicii monetare Menținerea unei mase monetare mari la intern ca premisă a prosperității = keynesism avant la lettre 13  1. Doctrina balanței comerciale Ulterior doctrina pierde accentul pus pe metale prețioase, reținând doar caracterul presupus benefic al excedentului sau echilibrului comercial (și implicit nocivitatea deficitului comercial) D. Hume: cantitatea de bani în sine este irelevantă pentru prosperitatea unei națiuni Se face trecerea la preocuparea pentru structura comerțului 14  1. Doctrina balanței comerciale: probleme Dusă la extrem, implică faptul că e bine (benefic) să vinzi și e rău (nebenefic) să cumperi  Desființăm mall-urile și interzicem sesiunile de shopping? Este deficitul o datorie? Nu neapărat (poate fi finanțat din economii anterioare sau cadouri/donații) Dacă da, e neapărat problematic? – Nu neapărat: îndatorarea are logica ei economică (nu orice datorie e rea/pernicioasă) 15  1. Doctrina balanței comerciale: probleme Ignoră legătura indisolubilă între exporturi și importuri (pot crește și scădea numai laolaltă, dincolo de termenul foarte scurt) – În fond, schimbul internațional are caracter de barter Producția (factorii de producție), schimbul (banii) nu sunt scop în sine Consumul (prezent sau viitor) este scopul ultim al activității economice Exporturile n-au ca ultim scop decât potențarea importurilor (e vorba de aplicarea legii lui Say la comerțul internațional) 16  Excurs 1: legea lui Say („a piețelor”) Jean Baptiste Say (1767-1832) Varianta „populară” de expunere a legii lui Say: – Oferta își creează propria cerere (“supply creates its own demand”) – Propusă și vehiculată de John Maynard Keynes (1883-1946) (și, anterior, de Thomas Robert Malthus (1766-1834)) Variante mai corecte de redare a legii lui Say: – Ca să poți cumpăra ceva, trebuie să oferi ceva în schimb – Orice producție este întreprinsă în vederea unei cereri – Pe piața liberă nu pot exista crize generale (ci doar sectoriale) – Pe piața liberă nu există obstacole/bariere în calea atingerii ocupării depline – Nu poate exista un deficit al cererii agregate – Oferta este cerere (Supply is demand) – Banii nu pot fi „prea puțini” (”too little liquidity”) – Nu există deficit al cererii agregate; întreprinzătorii fac pur și simplu greșeli (David Ricardo) 17  Excurs 2: legătura importuri – exporturi (ilustrare) În contextul standardului aur (monedă marfă; gold standard) – Condiții inițiale: țara A și „Străinătatea”; aurul e moneda națională și internațională – Importurile cresc în A (intră bunuri, iese aur)  (1) în A aurul devine relativ mai rar (se apreciază; PCB în A crește; prețurile bunurilor în aur scad); (2) în „Străinătate” aurul devine relativ mai abundent (se depreciază; PCB în „Străinătate” scade; prețurile bunurilor în aur cresc)  (1) tendință de frânare a importurilor de bunuri în A; (2) tendință a celor din „Străinătate” de a folosi aurul (moneda) acolo unde are PCB mai mare, adică în A  exporturile A către „Străinătate” cresc – (viceversa cu exporturile crescute ale A; rezolvați ca exercițiu) – Devierile de la echilibrul natural export-import pun ele însele în mișcare mecanisme de (auto)corectare În contextul monedelor discreționare (fiat money) actuale – Condiții inițiale: țara A și țara B; MA și MB monedele celor două state – Importurile cresc în A (intră bunuri; MA „aleargă” după MB, adică MA se depreciază în raport cu MB – asta pentru că cei din A nu pot cumpăra bunurile în B decât cu MB, deci trebuie să cumpere MB cu MA pe piața forex/valutară)  cursul depreciat favorizează exporturile din A către B (cine vinde marfă de 1MB afară capătă la intern mai mulți MA decât anterior) – Mai simplu spus: ce să facă cei din B cu banii din A (MA) încasați? Nu pot decât să cumpere, în ultimă instanță ceva din A. 18  1. Doctrina balanței comerciale: probleme Non-echivalența între balanța comercială (la nivel de țară) și contul de profit și pierdere (la nivel de firmă) (Fritz Machlup) – Contul de profit/pierdere contabilizează numai bunuri de capital (factori de producție); balanța comercială contabilizează și factori de producție, și bunuri de consum Relevanța soldurilor este, așadar diferită Relevanța balanțelor scade cu cât crește dimensiunea țării avute în vedere – (vezi Ludwig von Mises, Acțiunea umană. Tratat de teorie economică, cap. XVII (Schimbul indirect), subcapitolul 14. Balanțele de plăți) 19  1. Doctrina balanței comerciale: probleme De regulă, cauza principală a deficitelor comerciale este politica monetară inflaționistă – Creșterea masei monetare (banii suplimentari) pot merge în două direcții: Pe importuri  se agravează deficitul comercial Pe bunuri din producția internă  sunt penalizate/scad exporturile (deoarece cresc prețurile interne și nu mai merită să exporți în aceeași măsură ca înainte)  se agravează deficitul comercial Oricum, deficitul comercial se agravează Teoria monetară a balanței comerciale Sistemul automat de reglare a balanței de plăți sub standardul aur (vezi slide 17) Acțiune calculată în termeni monetari și balanța de plăți: – Calculul economic în termeni monetari este busola individului și firmei în economia complexă modernă de piață bazată pe diviziunea extinsă a muncii – Deținerile monetare (cash balances; „stocurile/sumele de bani” deținute de oameni) nu sunt reziduuri involuntare ale avuției unei persoane/firme, ci sunt deliberat făcute/planificate – Oamenii nu cumpără și vând bunuri, pentru ca abia apoi să-și „reglementeze regleze balanța de plăți”; dimpotrivă, plănuiesc achizițiile și vânzările în lumina calculului economic și a nevoilor de dețineri monetare – Deficitele și/sau excedentele comerciale nu sunt involuntare, „picate din cer” ca ploile acide; sunt opțiuni deliberate ale populației care nu trebuie (și nici nu prea pot fi) contracarate cu măsuri de politică comercială sau monetară 20  2. Structura comerțului internațional și ocuparea (I) – Doctrină care se dezvoltă în fazele ulterioare/mai mature ale mercantilismului – Accentul se mută de pe problema excedent/deficit („cât se exportă vs cât se importă”) pe structura comerțului internațional (”ce se importă vs ce se exportă”) Este benefic exportul de produse manufacturate (grad înalt de prelucrare; încorporează multă manoperă și presupune ocupare ridicată a forței de muncă) Este benefic importul de produse de bază (materii prime; grad redus de prelucrare; încorporează puțină manoperă) Ipoteza implicită a numărului limitat de slujbe la nivel mondial – Strategia de politică comercială se modifică în consecință: Bariere la importul de produse manufacturate și la exportul de materii prime Libertatea schimburilor la exportul de produse manufacturare și la importul de materii prime 21  2. Structura comerțului internațional și ocuparea (II) Este exportul de cherestea şi importul de mobilă numaidecât o practică comercială proastă? – Variantă: este importul de mobilă produsă chiar cu cheresteaua exportată o practică nefericită? Valoare adăugată vs. Valoare diminuată/distrusă – Prelucrarea nu este întotdeauna creatoare de valoare; dacă costurile ei sunt mai mari decât plusul de valoare înregistrat, apare fenomenul valorii diminuate/distruse Structura comerțului și criteriul profitabilității în termeni monetari 22 Mercantilismul – ipostaze: Spania (după M.N. Rothbard, Economic Thought Before Adam Smith (vol. I al An Austrian Perspective on the History of Economic Thought), pp. 214 și urm. https://mises.org/library/austrian-perspective-history-economic-thought) Sec VI – creștere iluzorie (?) bazată pe influx de metale prețioase din Americi Sf. sec. XV, coroana spaniolă cartelizează promițătoarea industrie textilă din Castilia – Peste 100 de legi; sectorul stagnează În industria mătăsii (Granada, sudul Spaniei): – Limitarea consumului și utilizării interne – După 1550, se interzic exporturile – După 1561, creșteri semnificative de taxe și impozite în sector Agricultură: – Favorizați crescătorii de vite în dauna fermierilor Inversarea (intervenționistă) tendinței spre „îngrădire” (=delimitarea și precizarea drepturilor de proprietate asupra pământului) Construirea de drumuri (în dauna fermelor) Contracararea creșterii prețurilor la grâne cu fixări de prețuri Exod dinspre ferme/țară către orașe și armată În sec XVII, foametea devine fenomen regulat în Castilia Fiscalitatea: – Împovărătoare (3 falimente sub Filip al II-lea: 1557; 1575; 1596) Olanda, provincia coroanei spaniole care se eliberează de sub acest sistem, devine lider în secolul al XVII-lea 23  Mercantilismul – ipostaze: Franța: Franța – în sec. XVII este centrul autocrației absolutiste – Cartelizarea (sub forma breslelor) începe în ultima parte a sec. XV Monarhul conferă privilegii (control și standarde de calitate) în schimbul taxelor – Lyon prosperă în sec XVI tocmai pentru că primește „scutire” de la sistemul de bresle » Confuzie posibilă cu privire la termenul ”privilegiu” Libertate vs. Privilegiu monopolist În 1581 (sub Henric III) sistemul de bresle este reconfirmat și extins la întreaga Franță (cu excepția Parisului și Lyonului) – Rețea de restricții: standarde de calitate; privilegii de monopol – Subvenționarea unor sectoare de lux (sticlă/porțelanuri și tapițerie) – 1665: privilegii pentru un grup puternic de producători de broderii » Taxe vamale la import; ulterior prohibire » Licențe (privilegii monopoliste) de producție » Interdicția producerii broderiilor la domiciliu + producția în stabilimente „oficiale” Problema standardelor de calitate – Războiul de țesut (permis doar în sub-sectorul mătăsii) interzis la presiunea breslelor (1680) – Jean-Baptiste Colbert (1619 - 1683): Sub el mercantilismul francez atinge punctul culminant („colbertism”= cea mai hipertrofiată formă de mercantilism) Ministru de finanțe; de comerț; de externe Acordă monopoluri, subvenții, cartelizări Sistem extins de birocrați („intendenți”) necesar implementării controalele și reglementările – Sistem de inspecții; spioni și informatori – 2 exemple extreme de întârziere a progresului: Nasturii Imprimeurile (calico) 24  Mercantilismul - varia Confuzia bani – avuție (eroarea lui Midas/the Midas Fallacy) – Echivalarea strictă bani = avuție este greșită – Avuția = stocul total de bunuri de consum și de capital și de bani pe care le deține o persoană – Banii = stocul/suma din marfa/însemnele monetare, care joacă rolul de mijloc general acceptat de efectuare a schimbului, deținute de o persoană la un moment dat Mică parte a avuției unei persoane Avuția poate fi evaluată în termeni monetari; dar nu constă în bani Avuția poate fi la un moment dat convertită în bani, dar numai în situații excepționale (ex.: mutarea în altă țară) Problema bunurilor de lux – Distincția lux/necesitate nu este precisă În cel mai bun caz e de tipul problemei grămezii sau cheliei („câte pietre fac o grămadă de pietre?”; „câte fire de păr pierdute(sau rămase) marchează instalarea cheliei?”); tip de distincție util analitic și intelectual, dar nepotrivit practic, pentru legislație și legiferare În cel mai rău caz, este arbitrară (și la fel și politicile economice/comerciale și legislația bazate pe ea) – Ex. (discutat ca atare de mercantiliști): prohibirea sau taxarea prohibitivă a importurilor de „bunuri de lux” (concomitent cu regim mai puțin restrictiv pentru „necesități”) Are o componentă personală/subiectivă clară (ce e lux pentru unul, e necesitate pentru altul) 25  Idei disparate versus sistem de idei Interese particulare versus interes general (național/de stat) Conexiune versus divergență între idei și politicile economice 26