Neuroinfecții și Epilepsie PDF

NEUROINFECȚIILE Conținut ❑ Structura meningelor ❑ LCR ❑ Semnele meningiene ❑ Meningita meningococică ❑ Meningita limfocitară seroasă ❑ Encefalita herpetică ❑ Encefalita gripală ❑ Encefalita postreumatică Structura meningelui cerebral Dura mater Arahnoida Pia mater  Lichidul cefalorahid...

NEUROINFECȚIILE Conținut ❑ Structura meningelor ❑ LCR ❑ Semnele meningiene ❑ Meningita meningococică ❑ Meningita limfocitară seroasă ❑ Encefalita herpetică ❑ Encefalita gripală ❑ Encefalita postreumatică Structura meningelui cerebral Dura mater Arahnoida Pia mater  Lichidul cefalorahidian 120-160 ml incolor, transparent, presiunea în regiunea lombară de 100- 150mmH2O în poziție culcată și 150-250 mmH2O în poziție verticală densitatea – 1005-1008g/l proteine 0,15-0,33g/l limfocite– 0-5 /mm3 glucoză 2,4-4,5mmol/l cloruri 7-7,5 g/l CLASIFICARE ÎN FUNCŢIE DE SUBSTRATUL ANATOMIC PREPONDERENT AFECTAT: o Meningită (Meninge spinal şi/sau cerebral) o Encefalită (Parenchim cerebral) o Mielită (Parenchim medular) o Encefalomielită (Parenchim cerebral şi medular) o Meningoencefalită (Meninge şi parenchim cerebral) o Meningomielită (Meninge şi parenchim medular) o Meningoencefalomielită (Meninge şi parenchim cerebral și medular) Etiologie: o Bacterii (Streptococcus pneumoniae, Neisseria meningitidis, Haemophilus influenzae, Staphylococcus aureus, Mycobacterium tuberculosis) o Virusuri (Coxackie, Echo) o Fungi (Cryptococcus neoformans) o Paraziți - Coccidioză o Canceromatoză o Traumatism  Meningita este o inflamaţie a leptomeningelui cu infectarea lichidului cefalorahidian în spaţiul subarahnoidian al creierului, măduvei spinării şi în sistemul ventricular. Triada meningitică „modernă”: 1) Semne şi simptome generale de infecţie: febră, cefalee, foto-, fonofobie, greţuri, vomă etc. 2) Prezenţa sindromului meningian: redoarea cefei, semnele Kernig, Brudzinski superior, mediu, inferior 3) Modificări specifice ale lichidului cefalo-rahidian:sindrom licvorean meningitic: creşterea atît a numărului de celule, cât şi a conţinutului de proteine comparativ cu indici normali  CLASIFICAREA MENINGITELOR I. Patogenic: - primare (meningococică, pneumococică, coreomeningita limfocitară) - secundare (otogene, sinusogene, posttraumatice, în cadrul unor infecţii aşa ca tuberculoza, sifilisul, oreionul etc.) II. Evolutiv: - acute: meningococică, pneumococică, enterovirale, micoplasmică - subacute: sifilitică, tuberculoasă - cronice: brucelozică, borelică, sarcoidozică III. După conţinutul exudatului: - purulente: meningococică, pneumococică, streptococică - seroase: enterovirală, herpetică, urliană, tuberculoasă, sifilitică Semnele meningeale Redoarea cefei Semnul Brudzinski superior Semnul Brudzinski mediu Semnul Brudzinski inferior Semnul Kernig Diagnostic Meningita meningococică Neisseria meningitidis (meningococ) Surse de infecție: 1. Bolnavii cu rinofaringită meningococică 2. Bolnavii cu forme generalizate ale infecției meningococice 3. Purtătorii nazofaringieni sănătoși de meningococ Se transmite prin picături Manifestări clinice: perioada de incubație durează 5-10 zile. Maladia debutează brutal prin cefalee severă, însoțită de vomă, fotofobie, hipertermie cu valori 38-40. Sunt pozitive semnele meningiene (Kernig, Brudzinski, redoarea cefei). Semnele neurologice de focar în cele mai multe cazuri lipsesc, dar pot fi observate manifestările de suferință a nervilor oculomotori sau a altor nervi cranieni.  Diagnostic: Hemoleucograma – leucocitoză cu deviere spre stânga, VSH crescut. Examenul LCR – hipertensiv, tulbure, purulent, celularitate crescută, prezența meningococilor, albuminorahia este moderată. Examenul bacteriologic al LCR. Tratament: Simptomatic: antipiretice, analgezice, antiinflamatoare, terapia de dezintoxicare, anticonvulsivante Patogenetic: Dexametazon, diuretice Etiologic: Antibioterapie (penicilina) Meningita limfocitară Etiologie: Diagnostic: virusurile Echo, Coxackie, poliovirus, VHS, Examenul LCR – pleiocitoză limfocitară, Ebstein Barr. proteinorahie ușor crescută, clorurorahia și glucorahia sunt normale. Examenul virusologic al LCR. Tablou clinic: Examen serologic. Debut acut cu febră (39-40). Sindrom toxico-infecțios – cefalee, vome, convulsii, mialgii puternice Tratament: Semne meningiene – redoarea cefei, semnele Simptomatic: antipiretice, analgezice, Brudzinski și Kernig antiinflamatoare, terapia de dezintoxicare, anticonvulsivante Patogenetic: diuretice Etiologic: nu există Encefalita herpetică Virusul Herpes Simplex tip1 și tip 2 Transmitere prin contact!!! Calea axonoplasmatică, hematogenă Evoluția clinică: 1. Primoinfecția herpetică 2. Recurență herpetică 3. Infecție herpetică latentă Tablou clinic: Perioada de incubație – 2-26 zile. Debut acut – sindrom toxico-infecțios (febră, cefalee, vome, tulburări de conștiință), convulsii, poate fi asociat cu erupții cutanate. Faza de stare – tulburări de conștiință – obnubilare până la comă, convulsii, semne de focar – hemipareze, agnozie, apraxie, afazie. Sechele – tulburări motorii locale, sindrom epileptic, dereglări intelectuale și psihice.  Diagnostic: Hemoleucograma – leucocitoză cu deviere spre stânga, VSH mărit. Analiza LCR – pleiocitoză limfocitară, hiperproteinorahie, Investigații virusologice ale LCR Tratament: Etiologic: Aciclovir Patogenetic – Diuretice (manitol) Anticonvulsivante: fenitoină, carbamazepină, acid valproic, fenobarbital. EPILEPSIA Iulius Cezar Ioana d'Arc  Definiție Criză epileptică - reprezintă apariția tranzitorie a semnelor și/sau a simptomelor datorate activității neuronale anormale excesive sau sincrone în creier. Epilepsia (definiție conceptuală) – este o tulburare cerebrală caracterizată printr-o predispoziție persistentă de a genera crize epileptice și prin consecințe neurobiologice, cognitive, psihologice și sociale a acestei condiții. Definiția de epilepsie necesită prezența a cel puțin a unei crize epileptice. Epilepsia (definiție practică) – este o tulburare cerebrală, definită prin oricare dintre următoarele condiții: cel puțin două crize neprovocate (sau reflexe) ce se petrec aparte într-un interval de timp > 24 ore; criză neprovocată (sau reflexă) și o probabilitate de crize ulterioare similară riscului general de recurență (cel puțin 60%) după două crize neprovocate care se petrec în următorii 10 ani; diagnosticul unui sindrom epileptic risc general de recurență (cel puțin 60%)  Clasificare (ILAE 2017) I. Crize generalizate II. Crize focale III. Crize cu debut A. Motor/non-motor necunoscut Motor: Absențe: Motor: tonice – tipice tonice tonico- – atipice atonice clonice mioclonice – mioclonice clonice atonice – mioclonii spasme epileptice mioclonice palpebrale hipermotorii mioclonice- Non-motor: atonice sensoriale clonice cognitive Emotionale clonice- B. Fără alterarea conştienţei tonice- /Cu alterarea conştienţei clonice C. Cu trecere în crize convulsive spasme bilaterale (inclusiv componentele epileptice tonic, clonic sau tonicoclonic) hipermotorii  Manifestări clinice – crizele parțiale I. Crize parţiale (focale) A. Crize parţiale simple (conștiență păstrată) sunt de scurtă durată (până la 1 min) forma clinică depinde de aria corticală implicată în proces cu manifestări: motorii (clonii, spasme tonice) somatosensoriale (senzații de electrocutare, lovitură, durere, amorțeală, zgomot, culori, senzații epigastrice ascendente) autonome (modificări a culorii tegumentelor, tensiunii arteriale, frecvenței cardiace, dimensiunii pupilelor) psihice (tulburări disfazice, dismnestice, cognitive, afective; depresii, iluzii, macropsii, micropsii, halucinații) B. Crize parţiale complexe (conştienţa afectată) în forma completă au 3 componente: aura, alterarea conștienței și automatismele (oroalimentare, mimici, gesturale, ambulatorii, verbale, reflectorii, comportament violent)  Crizele cu debut focal – forme clinice Epilepsia lobului frontal - crizele jacksoniene. Ele se caracterizează clinic prin convulsii tonice urmate de convulsii clonice care au un debut localizat, urmat de o extensie progresivă a convulsiilor într-o succesiune topografică bine definită, ajungându-se deseori la generalizarea convulsiilor în hemicorpul respectiv(crize jacksoniene). Postcritic, se poate instala un deficit motor tranzitor în hemicorpul respectiv. Crizele se pot manifesta prin mişcări asociate ale capului şi globilor oculari. Pentru crizele de lob frontal aura nu este specifică. Epilepsia lobului parietal se manifestă prin fenomene senzoriale elementare. Crizele sunt parestezice, doloroase, însoţite de modificarea percepţiei termice. Epilepsia lobului temporal - pentru această formă de epilepsie este caracteristică aura care trece într-o criză psihomotorie. Aura în circa 80-90% din cazuri este epigastrală, asociată de senzaţia de frică. În perioada interictală se constată modificări de comportament - depresie, psihoză. Pentru epilepsia temporală sunt caracteristice iluziile de memorie ca stările „deja vu”, , jamais vu”, automatisme oro-alimentare, vocalizări. Epilepsia lobului occipital se caracterizează prin halucinaţii vizuale elementare. Are loc răspândirea anterioară rapidă a crizelor spre lobii frontal, temporal. Crizele se manifestă prin amauroză ictală, iluzii vizuale, clipiri rapide, nistagmus epileptic.  Manifestări clinice – crizele generalizate A. Absențe B. Crize mioclonice 1. Tipice contracții musculare bruște, de scurtă durată stoparea activității motorii (20-120ms) pierderea bruscă a conștienței unice sau repetitive tonusul prezent (menținerea posturii) axiale, cefalice, în membrele superioare și/sau se finisează brusc inferioare, generalizate lipsa confuziei sau altor dereglări de conștiență ca severitate – de la o scurtă secusă musculară imediat după criză izolată până la mișcări mioclonice ample, amnezie completă generalizate pot fi precipitate de oboseală, somnolență, relaxare, este posibilă pierderea bruscă a posturii, sau fotostimulare, hiperventilare propulsia corpului 2. Atipice pierderea conștienței de scurtă durată (20-120 continuarea activității anterioare crizei (automatisme ms), poate să nu fie sesizată de pacient motorii) pierderea incompletă a conștienței modificarea tonusului muscular stoparea treptată a crizei amnezie incompletă  Manifestări clinice – crizele generalizate C. Crize clonice E. Crize tonico-clonice mișcări clonice, de obicei asimetrice și debut brusc, cu pierderea conștienței, posibil ”strigăt epileptic” neregulate pierderea bruscă a posturii, cu o perioadă scurtă de flexie cel mai frecvent prezente la noi- tonică, urmată de rigiditate și extensie axială, ochii deviați în născuți, sugari sau copii mici sus, încleștarea dinților, stop respirator, cianoză sunt întotdeauna simptomatice ulterior – faza clonică cu respirație stertoroasă, hipersalivare, D. Crize tonice manifestări vegetative, incontinență urinară contracție musculară generalizată faza tonică – 10-30 sec, faza clonică – 30-60 sec, urmată de tonică (extensia capului, contracția faza finală cu flaciditate musculară, cu o perioadă variabilă de mușchilor faciali, ochii larg deschiși, confuzie postictală mișcarea globilor oculari în sus, F. Crize atonice (astatice) contracția mușchilor respiratorii, modificarea tonusului muscular (abolirea) poate fi regională contracția musculară în membrele (balansarea/aplecarea capului, aplecarea trunchiului, căderea în superioare și inferioare) genunchi) sau generalizată (pierderea bruscă a posturii) conștiența alterată sunt de scurtă durată și sunt urmate de restabilirea imediată a posibil plâns urmat de apnee conștienței Diagnostic EEG Diagnostic IRM cerebral in protocol epileptic Tratament  Primul ajutor în caz de criză Trebuie să poziționăm persoana în poziție laterală de siguranță, pentru a împiedica lichidele să ajungă în plămâni. Nu este recomandată introducerea în gură a degetelor, sau a oricărui obiect, deoarece bolnavul poate mușca persoana care acordă primul ajutor. Trebuie luate măsuri pentru a preveni și alte răni prin mutarea obiectelor de care se poate răni în timpul crizei. Persoana care are o criză, nu se imobilizează. În funcție de durata crizei, apelăm la serviciile medicale de urgență.  Poziția laterală de siguranță In cazul in care avem o persoana inconstienta, sunt doua variante: Daca victima respiră o așezăm în poziție laterală de siguranță conform pașilor de mai jos: 👉 fie persoana nu respira, iar in aceasta situatie trecem Înlăturăm ochelarii şi obiectele voluminoase din buzunarele imediat la compresiunile toracice si la ventilatia artificiala victimei 👉 fie persoana respira,dar este inconstienta, iar in acest caz o Îngenunchem lângă victimă şi ne asigurăm că membrele vom pozitiona in POZITIA LATERALA DE SIGURANTA. inferioare sunt întinse Deschidem calea aeriană prin extensia capului şi ridicarea ✅Aceasta pozitie salveaza viata persoanei inconstiente, care bărbiei este predispusa: Plasăm membrul superior al victimei situat înspre noi în ❗️la sufocare (prin obstructia cailor respiratorii de muschiul unghi drept cu corpul, cu cotul îndoit şi palma în sus limbii care se relaxeaza și obstrucționează caile respiratorii) Aducem braţul opus deasupra toracelui şi plasăm mâna cu palma în contact cu obrazul de partea noastră ❗️la aspiratia cotinutului gastric in caile respiratorii in cazul in Apucăm membrul inferior opus chiar deasupra genunchiului care vomita. şi îl ridicăm (păstrând contactul talpei cu solul) Când circulaţia şi respiraţia sunt prezente este important să Cu cealaltă mână pe umărul opus al victimei tragem pentru a menţinem calea aeriană deschisă și să ne asigurăm ca limba roti victima pe partea ei laterală (spre salvator) nu produce obstrucția căii aeriene (ceea ce ar conduce la Aşezăm piciorul de deasupra astfel încat atât şoldul cât şi sufocarea victimei). genunchiul să facă un unghi drept Manevra este de asemenea utilă, pentru că minimalizează Facem extensia capului pentru a fi siguri că am lăsat căile riscul de aspirație în plămâni a conținutului gastric (poate fi aeriene deschise fatal). Se ajustează mâna sub obraz, la nevoie, pentru a ţine capul extins Verificăm dacă victima respiră prin ascultarea respirației si Verificăm regulat respiraţia şi pulsul. observarea mișcărilor toracelui (privesc, aud, văd).  Problemele pacientului cu epilepsie In criză: necoordonarea mișcărilor; dispnee; incontinenta urinara si fecală vulnerabilitatea fata de pericole; comunicare ineficienta la nivel intelectual; risc de sufocare, de accidente; Intre crize : comunicare ineficientă; dificultate de a-și asuma anumite roluri sociale; risc pentru efectuarea anumitor profesii; devalorizare;  Obiectivele asistentului medical pentru pacientul cu epilepsie a) Imediate : – asigurarea permeabilității căilor respiratorii, protejarea pacientului de eventuale traumatisme. b) Pe termen lung: – pacientul să-si administreze corect tratamentul pentru reducerea crizelor; – pacientul să evite factorii precipitanți(alcool, stres, lipsa regimului de somn, igiena somnului); – pacientul să recunoască stările prodromale; – pacientul să-și adapteze existenta la condițiile psiho-sociale. Intervenții asistentului medical pentru pacientul cu a) In cursul crizei : epilepsie nu se părăseşte bolnavul pe timpul crizei; se aşază pe plan orizontal in decubit lateral (poziție laterală de siguranță); se urmărește prevenirea accidentării; se îndepărtează corpurile contondente; se anunță medicul printr-o terţă persoană; se monitorizează funcțiile vitale și vegetative; b) După criză: se verifică permeabilitatea cailor respiratorii, aspirarea salivei și a secrețiilor; pacientul va fi ajutat în orientarea temporo-spatială; se lasă bolnavul să doarmă (cca. 2 ore); se schimbă lenjeria – în timpul crizei poate să aibă loc descărcarea involuntară a vezicii urinare şi a rectului; leziunile traumatice în urma autotraumatizării, sunt tratate corespunzător; se liniștește bolnavul (se poate trezi dezorientat şi agresiv); rehidratarea – oral şi în cazuri speciale, parenteral, psihoterapie, liniștirea bolnavului; administrarea medicamentelor prescrise de medic; Monitorizarea funcțiilor vitale și notarea în foaia de temperatură; recoltarea de produse biologice si patologice pentru examinări de laborator; educația sanitară a pacientului și a familiei, explicând-i pacientului ca viată trebuie trăită cat mai normal, să evite înotul, condusul mașinii, activitățile la înălțime, consumul de alcool, exces de sare și lichide, să-și administreze corect tratamentul prescris, sa doarmă 8 ore pe zi, să nu ia nici un alt medicament fără avizul specialistului neurolog, să consume legume, fructe, să aibă o alimentație echilibrată și un stil de viață sănătos; asistentul medical trebuie să încurajeze pacientul astfel încât acesta să-și recapete stima de sine, să-și reconsidere atitudinea față de boală; se pune accentul pe importanța respectării tratamentului între crize;  Statusul epileptic definiție operațională - crize convulsive care depășesc durata de 5-10 minute Statusul epileptic convulsiv generalizat (definiție operațională) este o condiție de criză continuă ≥ 5 minute sau două sau mai multe crize discrete între care există o recuperare incompletă a conștienței. Status epileptic nonconvulsiv este un termen folosit pentru a desemna un spectru de condiții în care activitatea epileptică la electroencefalografie este prelungită și rezultată în simptome clinice nonconvulsive și/sau modificari de comportament, modificări ale proceselor mentale de bază asociate cu descărcări epileptiforme continue la EEG. Status epileptic refractar este definit ca SE, care nu răspunde la tratamentul standard, cum ar fi benzodiazepinele de linia I urmată de o altă MAE de linia a II (ex. Diazepamum+Phenytoinum). Status epileptic superrefractar – SE care continuă sau reapare timp de 24 de ore sau mai mult după debutul terapiei cu anestezice Bibliografie https://paginadenursing.ro/project/epilepsia/ Epilepsia la adult, Protocol clinic național, Chișinău, 2017 Status epileptic, Protocol clinic național, Chișinău, 2017 Neurologie și neurochirurgie, Chișinău, 2003