Uro-CaP

A doua malignitate cea mai frecventă la bărbați, reprezentând 15% din totalul diagnosticelor de cancer.

Vârsta peste 50 de ani, istoric familial (rude de gradul I cu CaP), rasa afro-americană, sindrom metabolic şi obezitate.

Castrarea chirurgicală sau chimică stopeşte evoluţia cancerului de prostată deoarece este o boală dependentă hormonal.

Există cel puţin 3 rude cu cancer de prostată, dintre care 2 din gradul 1 diagnosticate înainte de 55 de ani.

Se dezvoltă în principal în zona posterioară a prostatei, departe de uretra, fiind asimptomatic la început.

Pot apărea hematuria (sânge în urină), retenţia de urină şi hidronefroza (umflarea rinichilor).

Se bazează pe determinarea antigenului prostatic specific (PSA) şi tuseu rectal la bărbaţii peste 50 de ani.

Screening-ul este recomandat să înceapă la 45 de ani pentru pacienţii cu risc crescut.

O moleculă specifică prostatei, dozată din sânge, pentru monitorizarea stării prostatei.

Intervalul normal al PSA în sânge este 0-4 ng/ml.

Niveluri mai mari de 4 ng/ml pot indica probleme precum cancer de prostată, infecții, prostatită, sau mărirea beningină a prostatei.

Examen manual al prostatei prin introducerea unui deget în rect pentru a evalua consistența si forma acesteia.

Zone cu duritate crescută, delimitare imprecisă, și suprafață neregulată la palpare, potential suspecte de tumoare la nivelul prostatei.

Prelevarea unor fragmente de țesut din prostată, sub control ecografic, pentru analiză histopatologică.

Biopsie care prelevează fragmente din toate cadranele prostatei pentru a minimiza riscul rezultatelor fals negative.

Controlul periodic al nivelului PSA în sânge, cu regularitate anuală, in situatii cu risc crescut de cancer de prostata.

IRMmp (rezonanță magnetică multiparametrică) este utilizată pentru identificarea cancerului de prostată înainte de biopsie, cu o acuratețe de peste 90% pentru leziuni peste 5 cm³. Radiologul o gradează conform scorului PIRADS.

Sistem de gradare (de la 1 la 5) a leziunilor suspectate de cancer de prostată pe IRMmp. Scorul 1 sugerează benignitate, 5 malignitate.

Se recomandă biopsia doar dacă există un nodul cu scor PIRADS >= 3.

Suma celor 2 grade (în ordinea frecvenței) de agresivitate ale cancerului de prostată. Valorile sunt între 2 şi 10.

Sistem de clasificare a scorului Gleason în cancerul de prostată, oferind o înțelegere mai clară a agresivității.

Înseamnă un cancer de prostată cu agresivitate redusă conform clasificării ISUP.

Cancerul de prostată metastazează de obicei prin căi limfatice și osoase.

IRMmp poate orienta biopsia către nodul suspect.

Clasificarea se bazează pe nivelul PSA și gradul ISUP, împărțind pacienții în 3 clase: Risc scăzut (PSA < 10 ng/ml, ISUP 1), Risc intermediar (PSA între 10-20 ng/ml, ISUP 2 sau 3), Risc crescut (PSA > 20 ng/ml, ISUP 4 sau 5).

Scintigrafia osoasă este recomandată pacienților cu PSA peste 10 mg/dl și/sau ISUP >=3, sau în cazul unor simptome sugestive pentru determinări secundare osoase.

Fără metastaze la distanță. Cancerul nu s-a răspândit în alte zone ale corpului.

Metastaze osoase prezente. Cancerul s-a răspândit la oase.

Pacientul trebuie să aibă cancer de prostată ISUP 1, stadiul clinic cT1c-cT2a, PSA sub 10 ng/ml.

Clasificarea tumorii primare în cancerul de prostată, bazată pe dimensiuni și extindere. Tx - tumora nu poate fi evaluată, TO - tumora nu există, T1 - tumora nu e palpabilă, T2 - tumora e palpabilă în prostată, T3 - tumora se extinde în afara prostatei.

Stadiul T1 se subîmparte în T1a (mai puțin de 5% din fragmentele rezecate), T1b (mai mult de 5% din fragmentele rezecate), și T1c (tumora depistată prin biopsie, nepataibilă).

Semnifică o agresivitate crescută a cancerului de prostată, conform evaluării scorului Gleason.

Evaluată prin scorul Gleason, o măsură specifică cancerului de prostată, care indică comportamentul său.

Evaluarea tumorii primare prin tuseul rectal, pentru a determina dimensiunea și extinderea acesteia.

Se recomandă utilizarea IRM sau CT abdomino-pelvine pentru evaluarea ganglionilor. Se consideră suspecți ganglionii cu axul scurt peste 8 mm în pelvis și peste 10 mm în afara pelvisului.

O modalitate de temporizare a tratamentului curativ pentru cancerul de prostată, în care evoluția pacientului este monitorizată și tratamentul curativ este implementat când este necesar.

Sistem de clasificare a cancerului, care evaluează tumora primară, extensia ganglionilor limfatici și metastazele.