Tipologia Dreptului

Un sistem de drept bazat pe legi scrise, cu o istorie bogată și care are o influență semnificativă în multe alte sisteme de drept din lume.

O perioadă din istoria dreptului francez, caracterizată de utilizarea cutumelor și a legilor nescrise.

Perioada din istoria dreptului francez, caracterizată de codificarea legilor scrise, care a început cu Codul Civil din 1804.

Un document legal important, adoptat în 1917, care a reglementat principiile dreptului canonic și a stabilit norme pentru clerici, credincioși și laici.

Un drept bazat pe tradiții, obiceiuri și practici, mai degrabă decât pe legi scrise.

O familie de drept care îşi are rădăcinile în dreptul roman, transmis prin intermediul dreptului francez sau german.

Un proces istoric lung și complex care a dus la o perspectivă comună asupra instituţiilor juridice și la anumite elemente comune în sistemele de drept.

Elemente comune ale familiei de drept romano-germanică, cum ar fi codificarea normelor juridice, sistematizarea ramurilor de drept și legea scrisă în detrimentul obiceiului.

Un cod legal important din dreptul roman, care a servit drept sursă de inspirație pentru alte coduri.

Un grup de juriști medievali care au studiat și interpretat Corpus Juris Civile, contribuind la răspândirea dreptului roman.

Juriști care au continuat lucrarea glosatorilor, dezvoltând noi interpretări și aplicații ale dreptului roman.

Coduri importante inspirate din dreptul roman, care au fost create de-a lungul secolelor XIII-XIX.

Influența dreptului canonic clasic asupra familiei de drept romano-germanică, reprezentată de Codex iuris canonici.

Reprezintă totalitatea normelor juridice din cadrul unui stat, organizate într-un sistem logic și coerent, cu o structură internă specifică.

Reprezintă un ansamblu organizat de norme juridice, care pot fi grupate pe criterii specifice, formând ramuri de drept și instituții juridice.

Întreaga legislație este structurată pe baza unor criterii specifice, alese de către legiuitori.

Reprezintă o unitate formată din diferite ramuri și instituții juridice, caracterizată printr-o unitate obiectivă și o coerență internă.

Orice norme juridice, indiferent de conținutul și forma lor, sunt legate între ele și organizate într-un sistem.

Există o armonie și o concordanță între normele juridice din diferite ramuri de drept, ele nefiind complet separate.

Sistemul de drept contribuie la organizarea internă a dreptului, asigurând atât unitatea normelor juridice, cât și gruparea lor în ramuri și instituții.

Prioritatea dreptului Uniunii Europene față de dreptul național, în cadrul sistemului de drept al unui stat membru.

Un grup de relații sociale caracterizate prin trăsături specifice, reglementate de un set de norme juridice.

Metodele utilizate de stat pentru a influența relațiile sociale și a stabili poziția subiecților de drept.

Criteriul fundamental pentru divizarea sistemului de drept în ramuri și instituții juridice.

Criteriul de bază pentru delimitarea unei ramuri de drept de alta.

Criterii suplimentare la obiectul reglementării, care ajută la delimitarea ramurilor de drept.

Influența sistemului de drept asupra procesului de elaborare a legilor, interpretării și aplicării acestora.

Influența sistemului de drept asupra clasificării științelor juridice, facilitând cercetarea și predarea dreptului.

Sistemul juridic anglo-saxon se bazează pe precedente judecătoreşti, unde deciziile din cazuri anterioare stabilesc lege pentru cazuri similare.

Înţelesul larg al termenului "common-law" se referă la întregul sistem juridic britanic, bazat pe precedente judecătoreşti.

Înţelesul restrâns al termenului "common-law" se concentrează exclusiv pe precedentul judecătoresc, deciziile din cazuri anterioare fiind obligatorii pentru cazuri similare.

Precedentul judecătoresc - stare decisis - se bazează pe ideea că deciziile din cazuri anterioare cu motive similare (ratio decidendi) sunt obligatorii pentru cazuri ulterioare.

O hotărâre judecătorească devine obligatorie pentru cazuri ulterioare cu motive similare, chiar dacă situația de fapt nu este identică.

Această ramură a dreptului anglo-saxon este rezultatul unificării cutumelor locale din Anglia înainte de cucerirea normandă, unificate de curţile regale de la Westminster.

Curţile regale din Anglia, formate din Curia Regis, au fost inițial o singură instanță regală și ulterior s-au separat în instanțe specializate.

Această instanță unică, formată din trei secțiuni (High Court of Justice, Crown Court și Court of Appeal), a rezultat din reorganizarea curților regale de la Westminster între 1873-1875.

Ansamblul normelor juridice care reglementează raporturile patrimoniale în care părțile se află pe poziții de egalitate juridică, precum și raporturile personale nepatrimoniale în care se manifestă individualitatea persoanei.

Gruparea acelor norme juridice care reglementează raporturile personale și patrimoniale care se formează din căsătorie, rudenie, adopție și alte raporturi asimilate de lege, sub anumite aspecte cu raporturile de familie.

Ansamblul normelor juridice privitoare la reglamentarea procesului penal, respectiv al acelei activităţi de restabilire a ordinii de drept încălcate şi a tragerii la răspundere penală prin aplicarea de sancţiuni penale a acelora care au săvârşit infracţiuni.

Arta binelui și a echității, unde principiul echității și al justiției sunt fundamentale.

Ştiinţele care vin în sprijinul unor ştiinţe juridice din ramuri diferite, precum criminalistica, criminologia, medicina legală etc.

Există o legătură strânsă între sistemul științelor juridice, al disciplinelor juridice și sistemul unitar al dreptului, dar nu sunt identice.

Clasificarea ramurilor dreptului corespunde, în mare parte, cu clasificarea ramurilor științei juridice și cu cea a disciplinelor de studiu în învățământul superior juridic.

Uneori, aceeași ramură de drept poate fi studiată separat în mai multe discipline științifice sau, dimpotrivă, în cadrul unei discipline științifice se pot studia instituții din mai multe ramuri de drept.