Surse de Curent Continu și Câmp Electric

Marimile ce caracterizează starea electrică și magnetică a corpurilor, distinctă de starea mecanică, termică și chimică.

Interacțiuni de la distanță între corpuri cu stări electrice și magnetice, generate de un sistem fizic distinct: câmpul electromagnetic.

Fenomenul în care un corp devine polarizat electric sub influența unui câmp electric extern.

Un sistem format din două sarcini electrice elementare de semne opuse, situate la o distanță mică la nivel atomic.

Corpurile care conduc bine curentul electric. Starea lor de electrizare se transmite rapid.

Corpurile izolatoare, care nu conduc bine caldura. Starea lor de electrizare se transmite lent.

Corpuri cu conductivitate intermediară între conductoare și dielectrice.

Corpurile care conduc perfect curentul electric la temperaturi foarte scăzute. Se caracterizează prin absența rezistenței electrice.

Măsura lucrului mecanic efectuat de forțele câmpului electric pentru a deplasa o sarcină electrică între două puncte.

Lucrul mecanic efectuat de forțele câmpului electric pentru a deplasa o sarcină electrică dintr-un punct spre infinit.

Sisteme care produc, transportă și distribuie energie electromagnetică.

Componentele circuitelor electrice care absorb energia electromagnetică și o convertesc în alte forme.

Componentele circuitelor electrice care produc energia electromagnetică.

Circuite simple cu o singură cale pentru curentul electric.

Circuite complexe cu multiple căi pentru curentul electric.

Un ansamblu de circuite interconectate, cu caracteristici topologice definibile.

În fiecare punct al unui conductor izotrop, suma vectorială a intensității câmpului electric și a intensității câmpului electric imprimat este proporțională cu vectorul densitate a curentului electric și de conductie din acel punct.

Un material în care densitatea curentului electric de conducție are aceeași direcție și sens cu intensitatea câmpului electric.

Factorul de proporționalitate din forma locală a legii conductiei electrice, care depinde de natura și temperatura materialului.

Relația dintre intensitatea curentului electric și diferența de potențial electric într-un conductor omogen.

Capacitatea unui material de a conduce curentul electric, exprimată ca inversul rezistivității.

Raportul dintre intensitatea curentului electric care traversează secțiunea transversală a conductorului și aria secțiunii.

Un conductor a cărui secțiune transversală este suficient de mică pentru a considera că densitatea curentului are aceeași valoare in toate punctele.

Un conductor în care liniile de curent coincid cu liniile câmpului electric.

Metode de reprezentare a semnalelor alternative sinusoidale care asociază un vector liber în plan (numit fazor) al cărui poziție depinde de faza semnalului.

O metodă de reprezentare symbolică a semnalelor alternative sinusoidale care asociază biunivoc un număr complex (numit fazor complex) fiecărui semnal.

Un număr complex poate fi reprezentat în 3 moduri: algebrică, exponentială sau trigonometrică.

Un operator de rotatie cu unghiul θ care înmultește cu j (unitatea imaginară, radical din -1).

Asociază un număr complex (imagine complexă simplificată) fiecărui semnal, unde modulul este egal cu valoarea efectivă și argumentul cu faza inițială.

Suma imaginilor complexe simplificate corespunde imaginii complexe simplificate a sumei celor două semnale.

Imaginea complexă simplificată a produsului dintre un parametru real k și un semnal alternativ sinusoidal este egală cu produsul dintre parametru și imaginea complexă simplificată a semnalului.

Pentru a obține semnalul sinusoidal în valoare instantanee din imaginea sa complexă simplificată, se folosește formula: Semnalul = modulul * cos(ωt + argumentul).

Această teoremă afirmă că suma algebrică a tensiunilor electromotoare (t.e.m) din sursele de energie electrică care acționează într-un ochi de rețea este egală cu suma algebrică a căderilor de tensiune pe rezistențele laturilor ochiului.

Sensul de parcurgere al unui ochi de rețea este arbitrar ales.

Tensiunile electromotoare (t.e.m) care au același sens cu sensul de parcurgere al ochiului sunt considerate cu semnul plus (+), iar căderile de tensiune determinate de curentul care are același sens cu sensul de parcurgere sunt considerate de asemenea cu semnul plus (+).

Teorema a doua a lui Kirchhoff se aplică doar în ochiurile independente, adică în ochiurile care nu pot fi obținute prin combinarea altor ochiuri.

Această teoremă afirmă că suma algebrică a puterilor electrice primite pe la bornele laturilor unei rețele de curent continuu (c.c.) izolate electric este nulă.

Puterea electrică primita de o latura k este dată de produsul dintre tensiunea la bornele k și curentul prin latura k.

Tensiunea la bornele k este dată de legea lui Ohm: Uk=Rk Ik.

Puterea debitată de sursa de energie electrică Ek este dată de produsul dintre tensiunea electromotoare Ek și curentul Ik, iar puterea disipata in rezistența Rk este dată de pătratul curentului Ik înmulțit cu rezistența Rk.

Deplasarea organizata a sarcinilor electrice intr-un circuit, cauzata de forțele campului electric generate de surse.

Mărimea care caracterizează sursele de curent continuu, reprezentând tensiunea constantă in timp pe care o generează.

Un circuit electric in care curentul atinge o valoare mult mai mare decât valoarea nominală, de obicei de 10 ori mai mare.

Câmpul electric creat de sarcinile electrice statice.

Câmp electric indus prin fenomenul inductiei electromagnetice. Reprezinta componenta solenoidala a campului electric.

Situatia cand campul electric este constant in timp si depinde doar de distributia sarcinilor electrice.

Câmpul electric din interiorul conductoarelor, cauzat de neomogenitati in structura fizica sau chimica a conductorului.

Conductor lipsit de camp electric imprimat. In aceste conductoare, campul electric este uniform.