Sistemul Nervos - Quiz

Cel mai complex mecanism din corpul uman, responsabil de prelucrarea informațiilor senzoriale, controlul mișcărilor și gândirii.

Diviziunea sistemului nervos responsabilă de controlul mișcărilor voluntare și a senzațiilor din corp.

Diviziunea sistemului nervos care controlează funcțiile involuntare ale organelor interne, cum ar fi inima, stomacul și intestinele.

Partea sistemului nervos central care se află în cavitatea craniană și conține creierul și cerebelul.

Partea centrală a sistemului nervos, care se află în canalul vertebral, conectând creierul cu restul corpului.

Substanța cenușie din măduva spinării conține corpurile neuronale și dendritele. Are rolul de centru de prelucrare a informațiilor.

Substanța albă din măduva spinării conține axonii neuronilor și are rolul de transmitere a informațiilor.

Măduva spinării are două umflături în porțiunile cervicală și lombară. Aceste zone sunt responsabile de controlul mișcărilor membrelor superioare și inferioare.

Cele mai vechi fibre din substanţa albă a măduvei spinării sunt situate mai profund.

Fibrele lungi din tracturile descendente ale măduvei spinării sunt localizate la periferia substanţei albe.

Diferite tipuri de sensibilitate sunt transmise prin tracturi separate din substanţa albă a măduvei spinării.

În tracturile ascendente ale măduvei spinării, fibrele lungi directe sunt situate medial, iar cele încrucișate lateral.

Rădăcinile anterioare ale nervilor spinali ies din măduva spinării prin intermediul șanțurilor antero-laterale.

Măduva spinării se împarte în aproximativ 30 de segmente, în funcție de regiunile corpului pe care le inervează.

Câți neuroni motori sunt în cornul anterior al măduvei spinării?

Ce tip de sensibilitate este transmisă prin mănunchiul medial al rădăcinii dorsale?

Ce receptori sunt implicați în sensibilitatea epicritică?

Ce tip de sensibilitate este transmisă prin mănunchiul lateral al rădăcinii dorsale?

Ce transmit tracturile ascendente ale măduvei spinării?

Ce transmit tracturile descendente ale măduvei spinării?

Ce conectează tracturile de asociație ale măduvei spinării?

Ce structuri neuronale se află în cornul posterior al măduvei spinării?

Ce structuri neuronale se află în cornul anterior al măduvei spinării?

Regiunea posterioară a trunchiului cerebral, formată din valul medular inferior (bulbar), valul medular superior (pontin) şi lamina cvadrigemina (mezencefalic).

Regiunea intermediară a trunchiului cerebral, conține nervi cranieni, nuclei proprii, formațiunea reticulară și tracturi de substanță albă (cu excepția tracturilor piramidale).

Regiunea anterioară a trunchiului cerebral, conține tracturi ascendente și descendente, inclusiv tracturile piramidale.

Conexiuni importante pentru transmiterea de informație între trunchiul cerebral și cerebel.

O parte importantă a trunchiului cerebral, implicată în controlul respirației, funcțiilor cardiovasculare și somn-veghe.

Câi ascendente care transmit informații senzoriale de la măduva spinării la creier.

Câi descendente care transmit comenzi motorii de la creier la măduva spinării.

Nucleii nervilor cranieni găsiți în trunchiul cerebral, responsabili de inervația musculară striată derivată din somite.

Nucleii nervilor cranieni găsiți în trunchiul cerebral, responsabili de inervația musculaturii derivate din arcurile branhiale.

Nucleii nervilor cranieni găsiți în trunchiul cerebral, responsabili de inervația autonomă (parasimpatică) a musculaturii netede și a glandelor.

Nucleii nervilor cranieni găsiți în trunchiul cerebral, responsabili de transmiterea informației senzoriale de la nivelul corpului.

Nucleii nervilor cranieni găsiți în trunchiul cerebral, responsabili de transmiterea informației senzoriale de la nivelul organelor interne.

Căile ascendente care transmit informații senzoriale de la măduva spinării la creier, responsabile de sensibilitatea tactilă fină, vibrații și propriocepție.

Căile descendente care transmit comenzi motorii de la creier la măduva spinării, responsabile de mișcările voluntare.

O structură importantă în trunchiul cerebral, responsabilă de transmiterea informației senzoriale de la măduva spinării la creier.

Fibrele ascendente ale celor 2 fascicule se termină în nucleii gracilis şi cuneatus (nucleii coloanei dorsale) de la nivel medular inferior ⇒ axonii deutoneuronilor de aici traversează linia mediană ⇒ formează decusaţia lemniscală ⇒ talamus ⇒ proiectare info.in cortex senzitiv

Tracturile spinotalamice transmit sensibilitatea protopatică, termică și dureroasă, precum și o parte din sensibilitatea tactilă.

Tractul spinotalamic lateral este responsabil de sensibilitatea protopatică, termică și dureroasă, precum și o parte din sensibilitatea tactilă.

Tractul spinotalamic ventral este responsabil de sensibilitatea protopatică tactilă.

Tractul spinocerebelos dorsal (direct Flechsig) aduce informații despre sensibilitatea proprioceptivă a membrelor inferioare și a jumătății inferioare a trunchiului.

Tractul spinocerebelos ventral (încrucișat, Gowers) aduce informații despre sensibilitatea proprioceptivă a membrelor inferioare și a jumătății inferioare a trunchiului, precum și de la nivelul receptorilor tegumentari.

Tractul corticospinal este responsabil pentru mișcările voluntare și coordonarea motorie fină.

Tractul corticospinal lateral este responsabil pentru mișcările fine și controlul voluntar al mișcărilor.

Tractul corticospinal ventral formează tractul piramidal direct, care nu se încrucișează la nivelul bulbului, ci în măduva spinării.

Tractul corticospinal ventro-lateral coboară direct în cordonul lateral ipsilateral, fără a se încrucișa.

Tractul vestibulospinal este responsabil de controlul activității musculaturii antigravitaționale și de facilitarea mișcărilor rapide, care mențin postura verticală.

Tractul rubrospinal are rol în facilitarea tonusului neuronilor motori flexori și inhibarea neuronilor extensori.

Tractul reticulospinal modulează transmiterea durerii și influențează activitatea motoneuronilor gama, prin intermediul reflexelor spinale.

Tractul tectospinal este implicat în reacțiile posturale declanșate de stimulii vizuali și auditivi.

Fasciculul longitudinal medial asigură coordonarea mișcărilor conjugate ale capului și ochilor.

Nucleu senzitiv din trunchiul cerebral, responsabil de transmiterea informaţiilor gustative şi viscerale.

Structură localizată în trunchiul cerebral, cu rol important în controlul deglutiţiei şi vorbirii.

Nucleul senzitiv din trunchiul cerebral, responsabil de gust

Nucleu important pentru coordonarea mişcărilor, situat în fosa romboidă.

Nucleu de releu pentru fibrele originare din ganglionul spiral Corti.

O colecţie de fibre nervoase care conţine unul sau mai multe tracturi axonale.

Parte a trunchiului cerebral, situată între bulbul rahidian şi mezencefal.

Nucleul senzitiv principal al nervului trigemen, responsabil de sensibilitatea tactilă fină.

Fibrele nervoase care conectează nucleul pontin cu cerebelul.

Nucleul motor al nervului VII (facial), responsabil de mişcările feţei.

Nucleul motor al nervului VI, responsabil de mişcările globului ocular.

Structura rotundă şi bine vascularizată din mezencefal, cu rol important în coordonarea mişcărilor.

Nucleul din tegmentumul mezencefalului care conţine neuroni serotoninergici.

Structură rotundă a mezencefalului, implicată în prelucrarea informaţiilor vizuale.

Sistem de vase de sânge care asigură vascularizaţia trunchiului cerebral.

Partea cerebelului responsabilă de coordonarea tonusului muscular, este situată in partea anterioară a cerebelului.

Partea cerebelului responsabilă de funcțiile motorii voluntare, este situată in partea posterioară a cerebelului.

Partea cerebelului responsabilă de menținerea echilibrului, este situată in partea inferioară a cerebelului.

O porțiune din cerebel care se extinde de la vermis spre emisferele cerebrale.

Linia mediană a cerebelului, care separă emisferele cerebrale.

Partea cerebelului care se află pe ambele părți ale vermisului.

Strat superficial al scoarței cerebelului, conține neuroni stelati și neuroni cu axoni în coșuleț.

Strat intermediar al scoarței cerebelului care conține exclusiv neuroni Purkinje.

Strat profund al scoarței cerebelului, conține neuroni granulari și neuroni Golgi.

Fibrele neuronale care se ramifică abundent in stratul granular, fac sinapsa cu neuronii granulari, transportă informaţii senzoriale.

Fibrele neuronale care se formează din axonii celulelor granulare, se dispun in stratul molecular ca fibrele literei T.

Fibrele neuronale care se ramifică abundent in stratul molecular, fac sinapsa cu neuronii Purkinje.

Nucleul cerebelului care se află în profunzimea vermisului și este implicat în echilibru și postură.

O masă de substanță cenușie situată în profunzimea cerebelului, conține 4 perechi de nuclei: fastigial, globos, emboliform și dentat.

Unul dintre nucleii cerebelului care se află în partea laterală de nucleul fastigial și are un rol important in coordonarea mișcărilor.

Un şanţ adânc care separă lobii emisferelor cerebrale.

Un strat subțire de substanță cenușie, cu o structură specifică, care acoperă emisferele cerebrale.

O structură specifică în cortexul cerebral, formată din șase straturi distincte, fiecare cu funcții specializate.

Un şanţ adânc care separă lobul frontal de cel parietal.

Întreaga structură a cortexului cerebral este organizată în coloane verticale de neuroni, fiecare coloană având funcții specifice.

Un şanţ adânc care separă cele două emisfere cerebrale.

Aria din cortexul cerebral responsabilă de controlul mișcărilor voluntare ale mușchilor scheletici.

Un şanţ mai puţin adânc care înconjoară insula.

Cel mai mare lob al creierului, situat în partea anterioară a capului.

O hartă imaginară care reperezintă dispunerea somatotopică a corpului în cortexul motor.

Partea din fața lobului frontal, situată anterior față de șanțul central.

Aria din cortexul cerebral responsabilă de planificarea și coordonarea mișcărilor complexe.

Area din cortexul cerebral responsabilă de mișcările voluntare ale globilor oculari.

Un şanţ paralel cu şanţul central, situat pe fața externă a lobului frontal.

Aria din cortexul cerebral responsabilă de coordonarea mișcărilor necesare vorbirii.

Un şanţ care delimitează girusul frontal superior de cel mijlociu, situat pe fața externă a lobului frontal.

Un şanţ care delimitează girusul frontal mijlociu de cel inferior, situat pe fața externă a lobului frontal.

Partea din cortexul cerebral responsabilă de funcții cognitive complexe: gândire, memorie, limbaj, învățare.

Un girus situat pe fața internă a lobului frontal, de formă semilunară.

Ariile din cortexul cerebral care integrează informații din diverse zone și realizează funcții cognitive complexe.

Un girus situat pe fața internă a lobului frontal, care se continuă cu girusul cingular.

Ariile primare senzoriale din cortexul cerebral, responsabile de primirea informațiilor somatosenzoriale.

Un lob situat între şanţul central şi fisura parieto–occipitală.

O hartă imaginară care reprezintă dispunerea somatotopică a corpului în cortexul senzorial.

Un şanţ care delimitează girusul parietal superior de cel inferior, situat pe fața externă a lobului parietal.

Aria din cortexul cerebral responsabilă de procesarea informațiilor vizuale.

Aria din cortexul cerebral responsabilă de procesarea informațiilor auditive.

Un lob situat înapoia fisurii parieto – occipitale.

Un şanţ care separă lobulul cuneus de girusul lingual, situat pe fața internă a lobului occipital.

Un girus situat sub fisura cerebrală laterală Sylvius, pe fața externă a lobului temporal.

Un şanţ care delimitează diencefalul de lobul temporal, pe fața internă a lobului temporal.

Regiune a creierului situată în partea inferioară și anterioară a talamusului, formând planșeul și pereții inferiori ai ventriculului al 3lea.

Regiune a hipotalamusului, responsabilă pentru coordonarea ritmului circadian, influențând somnul și trezirea.

Funcția hipotalamusului care reglează temperatura corpului.

Funcția hipotalamusului care coordonează apetitul și senzația de sațietate.

Funcția hipotalamusului care reglează funcțiile glandei pituitare (hipofizei).

Funcția hipotalamusului care reglează comportamentul emoțional și răspunsurile la stres.

Funcția hipotalamusului care are conexiuni cu talamusul, sistemul limbic și lobul prefrontal, implicate în consolidarea memoriei.

Regiune a creierului situată între talamus și tegmentul mezencefalului.

Nucleul subtalamic, responsabil de controlul mişcărilor fine și de coordonarea acţiunilor motorii.

Partea inferioară a talamusului, importantă pentru prelucrarea informațiilor vizuale și auditive.

Corpurile geniculate ale metatalamusului sunt stații de releu ale căii auditive.

Corpurile geniculate ale metatalamusului sunt stații de releu ale căii vizuale.

Partea dorsală a diencefalului, de deasupra talamusului și a metatalamusului, care include trigonul habenular, epifiza și comisura habenulară.

Structură din epitalamus responsabilă de producția și secreția de melatonină, un hormon important pentru regularea ciclurilor somn-veghe.

Zone din creier cu importanță funcțională în controlul compoziției lichidului cefalorahidian (LCR), a secreției hormonale intraventriculare și în menținerea presiunii normale a LCR.

Este un nucleu cerebral situat în profunzimea emisferelor cerebelului, având o formă asemănătoare olivei bulbare. Este cel mai lateral și larg nucleu din cerebel, cu rol important în preprogramarea mișcărilor și în sincronizarea lor.

Se află în hilul nucleului dințat, având forma unui mic cheag. Are rol în corectarea mișcărilor locomotorii și în influența tonusului muschilor flexori.

Sunt legături neuronale care transmit informații din diferite părți ale corpului către cerebel. Acestea ajung prin intermediul pedunculilor cerebelari, în special prin cel inferior și mijlociu.

Sunt fibre neuronale care pornesc din nucleii cerebelului și se proiectează spre diverse zone ale sistemului nervos, inclusiv spre cortexul motor.

Este un tract nervos care transmite informații proprioceptive din măduva spinării către cerebel, prin intermediul pedunculului cerebelos superior.

Este un tract nervos care transmite informații proprioceptive din măduva spinării către cerebel, prin intermediul pedunculului cerebelos inferior.

Este un tract nervos care transportă informații din nucleul olivar inferior către cerebel, oferind informații despre mișcările fine.

Este un tract nervos care conectează sistemul vestibular la cerebel, oferind informații despre poziția și mișcările capului.

Este un tract nervos care transmite informații proprioceptive din măduva spinării către cerebel, prin intermediul pedunculului cerebelos inferior.

Este un tract nervos care transmite informații din nucleii pontini din trunchiul cerebral către cerebel.

Este o structură simetrică din diencefal care joacă un rol central în transmiterea informațiilor între diverse zone ale creierului.

Este un grup nuclear din talamus care primește informații senzoriale de la nivelul corpului (VPL) și de la nivelul feței (VPM).

Este un grup nuclear din talamus care primește informații din cortexul motor și se proiectează în cortexul motor.

Sunt situați în regiunea occipitală a capului și drenează limfa din regiunea nucală.

Drenează limfa din regiunile temporale, parietale, pavilionul urechii și meatul acustic extern.

Drenează limfa din regiunile frontală, parietală, palpebrală, cavitatea timpanică, glanda parotidă și vălul palatin.

Drenează limfa din buza inferioară, regiunea mentală și planșeul bucal.

Sunt situați de-a lungul venei jugulare externe și drenează limfa din regiunile cervicale superficiale.

Sunt situați de-a lungul venei jugulare interne și drenează limfa din regiunile cervicale laterale profunde.

Sunt situați în jurul viscerelor cervico-faciale și drenează limfa în nodurile jugulare interne.

Este asigurată de ramurile nervilor cranieni V, VII, IX, X, XI și XII, precum și de nervii cervicali (8 perechi de nervi spinali).

O structură din creier, parte a striatumului ventral, care joacă un rol important în recompensă. Are conexiuni cu sistemul limbic și este implicată în dependența de droguri.

O structură subțire și lamelara aflată între putamen și insula, are funcții necunoscute.

Calea de transmitere a informației dintre cortexul cerebral și structurile subcorticale, inclusiv talamusul și nucleii bazali.

Totalitatea substanței albe din interiorul emisferelor cerebrale. Include fibre de proiecție, comisurale și de asociere.

Fibre care conectează cele două emisfere ale creierului. Exemple: corpul calos și comisura anterioară.

Fibre care conectează diverse zone din interiorul aceleiași emisfere.

Comisuri interemisferice mici, inclusiv Meynert, Forel, Habenulara și intertalamica.

Comisuri interemisferice mari, inclusiv fornixul și corpul calos.

O structură importantă a sistemului limbic, formată din fibre nervoase implicate in memorie și afectivitate.

Cea mai mare comisură interemisferică, transferă informații între emisfere.

O lamă subțire de țesut care separă cele două ventriculi laterali, nu are rol activ în procesarea informațiilor.

Un sistem de cavități umplute cu lichid cefalorahidian (LCR), producând LCR prin plexurile coroidiene.

Cele mai mari cavități din sistemul ventricular, se proiectează într-o arie patrulateră a emisferelor cerebrale.

Un spațiu îngust aflat între cele două jumătăți ale diencefalului. Ajută la reglarea hormonilor.

O cavitate piramidală, cu baza situată ventral, delimitată de puntea și bulbul rahidian. Ajută la reglarea lichiorului.

Spațiul dintre arahnoidă și pia mater, umplut cu lichid cefalorahidian.

Reabsorbția LCR se realizează prin intermediul vilozităților arahnoidiene, sistemul limfatic și capilare.

Proeminențe ale arahnoidei care intră în sinusurile venoase, absorbând LCR.

Presiunea normală a LCR-ului este cuprinsă între 70 și 180 mm coloană de apă.

Orificiul prin care LCR iese din ventriculul IV și intră în cisterna magna.

Pia mater este o membrană conjunctivă subțire care acoperă suprafața creierului, pătrunde în șanțuri și fisuri, precum și în jurul vaselor sangvine. Participă la formarea plexurilor coroidiene ventriculare.

Viscerocraniul este partea anterioară a craniului, care conține organele de simț și masticație. Include oasele feței.

Orificiile prin care LCR iese din ventriculul IV și intră în spațiul subarahnoidian lateral.

Prelungire a durei mater care separă cerebelul de lobii temporali și occipitali.

Regiunea cervicală este o diviziune topografică a corpului, situată între cap și trunchi. Are o vascularizație bogată și o inervație complexă.

Limita superioară a regiunii cervicale este trasată de linia cefalocervicală, care trece prin marginea inferioară a mandibulei, baza mastoidei, protuberanța occipitală externă și linia nucală superioară.

Prelungire a durei mater care separă hipofiza de chiasma optică și infundibulul.

Prelungire sagitală a durei mater care intră în fisura interemisferică.

Limita inferioară a regiunii cervicale este definita de linia cervicotoracică, care unește marginea superioară a manubriului sternal, fața superioară a claviculei, articulația acromioclaviculară și procesul spinos al vertebrei C7.

Prelungire sagitală a durei mater care intră între emisferele cerebelului.

Fascia cervicală este alcătuită din trei foițe sau lame concentrice, conectate pe părțile laterale ale gâtului. Aceste foițe separă mușchii și organele din regiunea cervicală.

Foița superficială a fasciei cervicale se află sub muschiul platisma și se prinde de marginea inferioară a mandibulei, osul hioid, claviculă și manubriul sternal.

Comunicarea dintre ventriculii laterali și ventriculul III.

Lama pretraheală a fasciei cervicale se află sub osul hioid și formează teci pentru mușchii infrahioidieni, tiroida, laringele, traheea, esofagul și pachetul vasculo-nervos al gâtului (vagina carotică).

Comunicarea dintre ventriculul III și ventriculul IV.

Lama prevertebrală a fasciei cervicale este cea mai profundă dintre cele trei lame și separă viscerele gâtului de mușchii laterali și prevertebrali, și coloana vertebrală cervicală.

Cantitatea de LCR produsă zilnic.

Artera carotidă comună este o arteră importantă care transportă sânge oxigenat spre cap și gât. Se ramifică în artera carotidă internă și externă.

Artera carotidă externă irigă musculatura feței, gâtului și o parte din cap. Ramurile sale importante sunt artera tiroidiană superioară, artera linguala, artera facială, artera occipitală etc.

Cantitatea de LCR aflată în sistemul ventricular.

Cantitatea de LCR aflată în spațiul subarahnoidian.

Artera carotidă internă irigă creierul și organele de simț. Se află în canalul carotidian din baza craniului.

Rezervare de LCR care comunică între ele și cu spațiul subarahnoidian.

Artera subclaviculară irigă membrele superioare, iar ramurile sale irigă gâtul și partea superioară a toracelui.