Simțul Văzului și Organele Anexe

Simțul Văzului

• Aproximativ 90% din informațiile din mediul înconjurător ajung la scoarța cerebrală prin simțul vizual.
• Ochiul este un organ pereche alcătuit din globul ocular și organele anexe.
• Organele anexe ale globului ocular asigură protecția și mișcarea ochiului.

Organele Anexa ale Globului Ocular

• Există șase mușchi ai globului ocular care se inseră pe sclerotică.
• Mușchii globului ocular au fibre musculare striate și asigură mișcările ochiului.
• Slăbirea unui mușchi al globului ocular poate duce la o afecțiune numită strabism (privirea încrucișată).
• Sprâncenele și genele sunt producții ale pielii cu rol protector.
• Ploapele, pliuri musculo-membranoase, protejează partea anterioară a globului ocular.
• Conjunctiva este o membrană transparentă care căptușește pleoapele și acoperă partea anterioară a globului ocular.
• Inflamarea conjunctivitei este cauzată de microbi.
• Glandele lacrimale sunt localizate în unghiul superior-extern al orbitei și secretă lacrimi.
• Lacrimile au rolul de a umecta globul ocular, de a-l proteja de impurități și de a neutraliza microbii.
• Lizozimul este o substanță prezentă în lacrimi.
• Surplusul de lacrimi este eliminat în cavitatea nazală printr-un canal situat în unghiul intern al orbitei.
• Bebelușii nu plâng cu lacrimi în primele 3-6 săptămâni de viață.

Globul Ocular

• Se află în orbită, este sferic, are un diametru de aproximativ 24 mm și o greutate de aproximativ 6 g.
• Globul ocular este format din trei tunici: tunica externă, tunica medie și tunica internă.

Tunica Externă

• Este alcătuită din sclerotică și cornee.
• Sclerotica (albul ochiului) este opacă, albă și situată posterior.
• Sclerotica poate deveni galbenă odată cu înaintarea în vârstă.
• Sclerotica nu este vascularizată, dar are rol protector.
• Corneea este transparentă, avasculară, dar puternic inervată.
• Corneea este principalul mediu de refracție al ochiului.

Tunica Medie

• Este alcătuită din coroidă, corpul ciliar și irisul.
• Coroida este o membrană vascularizată și pigmentată care hrănește globul ocular.
• Corpul ciliar este situat între coroidă și iris și este alcătuit din mușchiul ciliar și procesele ciliare.
• Mușchiul ciliar conține fibre musculare netede circulare și radiare, având rol în acomodare.
• Procesele ciliare, formate din numeroase capilare, produc umoarea apoasă.
• Irisul, inelul colorat al ochiului, are o deschidere centrală numită pupilă.
• Irisul are mușchi netezi circulari și radiari, care reglează diametrul pupilei (și cantitatea de lumină care ajunge la retină).
• Irisul conține celule pigmentare care îi dau culoarea.
• Majoritatea nou-născuților se nasc cu ochi albaștri, culoarea reală a ochilor se definește ulterior prin expunerea la soare și melanină.

Tunica Internă

• Este reprezentată de retină, membrana fotosensibilă a globului ocular.
• Retina are rolul de a transforma excitantul luminos în influx nervos.
• Retina este alcătuită din 10 straturi, printre care stratul celulelor fotoreceptoare.
• Celulele fotoreceptoare sunt celule nervoase modificate care nu se divid.
• Există două tipuri de celule fotoreceptoare: celulele cu conuri și celulele cu bastonașe.
• Celulele cu conuri (există 5,7 milioane) sunt adaptate pentru vederea diurnă și cromatică (percep culorile).
• Există trei tipuri de celule cu conuri: pentru culoarea roșie, albastră și verde.
• Celulele cu conuri conțin pigmentul fotosensibil iodopsină.
• Iodopsina se descompune în prezența luminii și se resintetizează în prezența vitaminei A.
• Celulele cu conuri sunt mai numeroase în pata galbenă (macula lutea).
• Macula lutea are un diametru de aproximativ 2,4 mm și o porțiune centrală cu acuitate vizuală maximă numită fovea centralis.
• Celulele cu bastonașe (există aproximativ 125 milioane) sunt adaptate pentru vederea crepusculară și nocturnă, având rol achromatic.
• Celulele cu bastonașe sunt prezente mai ales la periferia retinei și conțin pigmentul fotosensibil rodopsină.
• Celulele fotoreceptoare fac sinapsă cu neuronii bipolari din retină.
• Axonii neuronilor bipolari fac sinapsă cu neuronii multipolari din retină.
• Axonii neuronilor multipolari formează nervii optici.
• Pata oarbă este porțiunea retinei lipsită de fotoreceptori, localizată în dreptul locului de ieșire a nervului optic.

Medii Transparente ale Globului Ocular

• Medii transparente ale globului ocular cu rol de refracție a razelor luminoase: corneea, umoarea apoasă, cristalinul și umoarea sticloasă.
• Umoarea apoasă este un lichid transparent produs de procesele ciliare, care ocupă camera anterioară a globului ocular (între cornee și iris).
• Cristalinul are aspectul și funcționalitatea unei lentile biconvexe, cu un diametru de 9 mm și o grosime de 5 mm.
• Cristalinul este situat între iris și umoarea sticloasă, legat printr-un ligament de mușchiul ciliar.
• Cristalinul își poate pierde transparența odată cu înaintarea în vârstă, devenind opac (cataractă).
• Cataracta se tratează chirurgical, prin înlocuirea cristalinului.
• Umoarea sticloasă (corpul vitros) este o substanță gelatinoasă, transparentă, compusă din 90% apă.
• Umoarea sticloasă ocupă camera posterioară a globului ocular și este produsă de procesele ciliare.
• Volumul corpului vitros este de 4 ml.

Funcționarea Ochiului

• Ochiul funcționează ca un aparat fotografic.
• Camera posterioară a ochiului este camera obscură.
• Aparatul dioptric ocular este sistemul de lentile.
• Celulele cu conuri și bastonașe sunt suprafața fotosensibilă.
• Irisul este diafragma, reglând cantitatea de lumină care ajunge la retină prin modificarea diametrului pupilei.
• Refracția razelor luminoase se realizează de trei ori: la partea anterioară a corneei (cea mai puternică refracție), la fața anterioară și la fața posterioară a cristalinului.
• Imaginea formată pe retină este reală, răsturnată și mai mică decât obiectul privit.
• Imaginea persistă pe retină o fracțiune de secundă.
• O succesiune rapidă de imagini (24 de imagini pe secundă) creează senzația de mișcare.
• Bebelușii percep toate obiectele răsturnate, deoarece centrul lor vizual cerebral nu este încă specializat.

Nervul Optic

• Nervii optici se încrucișează la nivelul chiasmei optice.

Defecte ale Vederii

• Ochiul normal este numit emetrop.
• Distanța dintre cornee și retină (axul anteroposterior) la ochiul normal este de 24 mm.
• Distanța dintre cristalin și retină (distanța focală) la ochiul normal este de 17 mm.
• Hipermetropia apare când axul anteroposterior este mai mic de 24 mm și convexitatea cristalinului scade, imaginea formându-se în spatele retinei.
• Hipermetropia se corectează cu lentile biconvexe.
• Miopia apare când axul anteroposterior este mai mare de 24 mm, iar imaginea se formează în fața retinei.
• Miopia se corectează cu lentile biconcave.
• Astigmatismul apare din cauza denivelării corneei, imaginea fiind neclară.
• Astigmatismul se corectează cu lentile cilindrice.
• Prezbitismul este o pierdere a elasticității cristalinului care apare odată cu înaintarea în vârstă, incapacitatea ochiului de a se acomoda la distanță și la aproape.
• Prezbitismul se corectează cu lentile biconvexe.

Percepția Culorilor

• Există trei tipuri de celule cu conuri: pentru culoarea roșie, albastră și verde.
• Culorile roșie, albastră și verde sunt considerate culori fundamentale.
• Celelalte culori sunt combinații ale celor trei culori fundamentale.
• Stimularea simultană a celor trei tipuri de celule cu conuri la nivel cortical generează senzația de lumină albă.
• Nestimularea lor generează senzația de negru.
• Ochii pot distinge aproape 8 milioane de nuanțe de culoare.
• La întuneric, pigmentul din celulele cu bastonașe (rodopsina) sensibilizează celulele la radiații albastre, ceea ce face ca obiectele albe să fie percepute ca albastre în absența luminii.

Anomalii de Percepție a Culorilor

• Daltonismul este o boală genetică în care persoana nu percepe două culori distincte (de obicei roșu și verde).
• Acromatopsia totală este o boală genetică în care persoana este incapabilă să perceapă culorile, cunoscută și ca vedere alb-negru.

Acomodarea Ochiului

• Acomodarea se realizează în concordanță cu două limite: punctul proxim și punctul remotum.
• Punctul proxim este cel mai apropiat punct de ochi la care vederea de aproape este clară, fără necesitatea acomodării.
• Punctul proximal este de 25 cm la adulți și poate ajunge la 70 cm la persoanele în vârstă.
• Punctul remotum este cel mai îndepărtat punct de ochi la care vederea la distanță este clară, fără necesitatea acomodării.
• Punctul remotum este de aproximativ 6 m.
• Acomodarea se realizează datorită elasticității și convergenței cristalinului, a diametrului pupilar și a mușchilor oculari.
• Când privim un obiect apropiat, mușchiul ciliar se contractă, converge cristalinul și se dilată pupila.
• Când privim un obiect situat la distanță, procesele sunt inverse.

Adaptarea la Lumină și Întuneric

• Reprezintă capacitatea de a regla sensibilitatea fotoreceptorilor în funcție de intensitatea luminii.
• Adaptarea la lumină durează aproximativ 5 minute.
• Adaptarea la întuneric durează 25-30 minute.
• Adaptarea la întuneric este perturbată în caz de avitaminoză, deoarece bastonașele nu își pot produce necesarul de rodopsină.
• Avitaminoza determină hemeralopia (orbirea găinii), diminuarea capacității de acomodare a ochiului la lumină crepusculară și nocturnă.