Rolul Președintelui României

Obiectivele specifice ale studiului

• Cunoașterea, înțelegerea și aprofundarea funcției Președintelui României ca autoritate a administrației centrale.

Rezultate așteptate

• Studenții vor înțelege rolul și atribuțiile Președintelui, relațiile sale cu alte autorități, actele și răspunderea sa.

Competențe dobândite

• Înțelegerea rolului Președintelui în sistemul politic actual.
• Precizarea atribuțiilor Președintelui în raport cu alte autorități constituționale.
• Cunoașterea actelor emise de Președinte și a formelor de răspundere (politică și penală).

Timpul necesar

• 8 ore.

Rolul și calificarea regimului constituțional actual

• Statul are nevoie de un șef, chiar și simbolic.
• Ideea șefului de stat este legată de forma de guvernământ.
• Forma de guvernământ arată cum sunt constituite și funcționează organele statului.
• Statele se clasifică în monarhii (șef ereditar sau pe viață) și republici (șef ales pe o perioadă limitată de timp).
• În republici, președintele este ales de popor prin vot direct/indirect sau de Parlament.
• Constituția din 1991 a creat un Președinte de Republică pentru reprezentarea statului și arbitraj.
• Articolul 80 reprezintă statul român, este garantul independenței, unității și integrității teritoriale.
• Președintele veghează la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice.
• Președintele mediază între puterile statului și între stat și societate, rol rezultat în urma disputelor Adunării Constituante (1990-1991).

Regimul constituțional actual

• De la un regim semi-prezidențial puternic în 1990 (Decretul-Lege nr. 92/1990), Constituția din 1991 a reglementat un președinte mai apropiat de o republică parlamentară, ales prin vot universal, direct, secret și liber.
• Legea de revizuire din 2003 nu a modificat această opțiune.
• Există o instituție care pare să fie reglementată atipic în raport cu sistemele constituționale clasice.
• Președintele României apare în trei ipostaze: șef al statului, șef al executivului (alături de prim-ministru) și garant al Constituției/mediator.
• Interdicția de a fi membru al unui partid politic există pentru asigurarea neutralității Președintelui.
• Rolul de arbitru nu înseamnă că Președintele este deasupra puterilor statului.
• Regimul a fost calificat ca semi-prezidențial atenuat sau parlamentarizat, calificări întâlnite deja în 1992 în prima lucrare publicată.
• În prezent, este văzut ca regim mixt, semi-parlamentar sau chiar semi-prezidențial.

Argumentele pentru calificarea regimului ca semi-prezidențial atenuat

• Parlamentul și Președintele sunt organe reprezentative naționale alese prin vot universal, egal, direct, secret.
• Doar Parlamentul este calificat drept organul reprezentativ suprem și unica autoritate legiuitoare.
• Dreptul Președintelui de a dizolva Parlamentul este greu de realizat cumulativ cu anumite condiții (art. 89).
• Constituția consacră o formă de răspundere politică a Președintelui prin suspendare (art. 95).
• Constituția consacră răspundere penală pentru Președinte în art. 96 (înaltă trădare cu votul a ⅔ din totalul parlamentarilor, judecată de Înalta Curte de Casație și Justiție).
• Președintele poate cere poporului să-și exprime voința prin referendum, doar după consultarea Parlamentului conform art. 90.

Alte limitări ale Președintelui

• Învestitura Guvernului presupune acordarea obligatorie a votului de încredere de către Parlament.
• Guvernul și membrii săi răspund politic numai în fața Parlamentului (art. 109 alin. 1).
• Parlamentul și Camerele pot cere urmărirea penală a membrilor Guvernului (Președintele poate suspenda membrii din funcție, conform art. 109 alin. 2).
• Președintele nu are drept de inițiativă legislativă (aparține doar Guvernului, parlamentarilor sau cetățenilor, conform art. 74 alin. 1).
• Refuzul de promulgare a unei legi se poate exercita doar o singură dată după primire, după care promulgarea se face în cel mult 10 zile.
• Atribuțiile Președintelui în politica externă, apărare și stări excepționale sunt condiționate de intervenția Guvernului sau a Parlamentului.
• Decretele Președintelui trebuie contrasemnate de prim-ministru (art. 100 alin. 2).

Alegerea Președintelui României (art. 81)

• Președintele este ales prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat.
• Este declarat ales candidatul care a întrunit majoritatea voturilor în primul tur.
• Dacă niciun candidat nu obține majoritatea, se organizează al doilea tur între primii doi candidați.
• Este declarat ales candidatul care a obținut cel mai mare număr de voturi în al doilea tur.
• O persoană nu poate îndeplini funcția de Președinte decât pentru maximum două mandate (succesive sau nu).
• Legea nr. 370/2004 stabilește condițiile de fond și formă pentru candidați.

Validarea mandatului și depunerea jurământului (art. 82)

• Rezultatul alegerilor este validat de Curtea Constituțională.
• Candidatul validat depune următorul jurământ în fața Camerei Deputațiilor: "Jur să-mi dăruiesc toată puterea și priceperea pentru propășirea spirituală și materială a poporului român... ".
• Validarea Curții Constituționale confirmă conformitatea alegerilor cu legea.
• Actul de validare consfințește dobândirea mandatului și impune obligația de a depune jurământul.

Durata mandatului (art. 83)

• Mandatul Președintelui este de 5 ani, exercitat de la data depunerii jurământului.
• Președintele își exercită mandatul până la depunerea jurământului de către noul Președinte.
• Mandatul poate fi prelungit prin lege organică în caz de război sau catastrofă.

Vacanța funcției/Interimatul

• Evenimente pot determina imposibilitatea temporară sau definitivă de a exercita atribuțiile prezidențiale.
• Vacanța funcției sau interimatul sunt reglementate de art. 97, 98 și 99.
• Interimatul se asigură, în ordine, de președintele Senatului sau de președintele Camerei Deputaților.
• Atribuțiile de la art. 88-90 nu pot fi exercitate pe durata interimatului.
• Interimatul este temporar până la alegerea noului Președinte și asigură continuitatea.

Clasificarea atribuțiilor Președintelui României

• După funcții: specifice șefului de stat (intern și extern), realizare a funcției de șef al executivului, apărare a Constituției.
• După subiecte: în raport cu Parlamentul, Guvernul, administrația publică, justiția, Curtea Constituțională, poporul.
• După frecvență: obișnuite sau în situații excepționale (apărare).
• După procedură: exercitate fără condiționări sau cu termene și propuneri.
• După formă: decrete, operațiuni administrative, acte politice.
• Unele atribuții depind de voința Președintelui (putere discreționară), altele sunt competențe legate (numirea Guvernului).

Atribuțiile Președintelui în raport cu autoritatea legiuitoare

• Atribuțiile sunt analizate după două criterii: subiectele în raport cu care se exercită și domeniul în care intervin.
• Atribuțiile sunt analizate în raport cu: Parlamentul (puterea legislativă), Guvernul (puterea executivă), alte autorități ale administrației publice.
• Sunt analizate și în raport cu justiția, Curtea Constituțională (puterea judecătorească).
• Criteriul domeniului în care intervin: apărare și cazuri excepționale, politică externe.
• În timp ce atribuțiile privind apărarea sunt condiționate de acordul Parlamentului, cele din politica externă implică intervenția Guvernului.
• Doctrina analizează: adresarea de mesaje Parlamentului, convocarea și dizolvarea Parlamentului și promulgarea legii.

Adresarea de mesaje Parlamentului (art. 88)

• Președintele României adresează Parlamentului mesaje despre principalele probleme politice ale națiunii.
• Art. 92 alin. 3 prevede obligativitatea informării Parlamentului printr-un mesaj despre măsurile luate pentru respingerea unei agresiuni.
• În lipsa unui cadru legislativ adecvat, au apărut probleme privind conținutul, forma și regimul juridic al mesajului.
• Sfera problemelor abordate este relativ determinată, la libera apreciere a Președintelui (putere discreționară).
• Forma de adresare nu este specificată (prezentare directă, citire de un consilier, trimitere scrisă).
• Nu se distinge între mesajele de la art. 88 și cele de la art. 92 alin. 3; obligația Camerelor este de a se reuni în ședință comună pentru a primi mesajul.
• Mesajul poate fi o atenționare oficială sau motiv de reflecție, fără dezbatere obligatorie.
• Curtea Constituțională a decis că obligativitatea dezbaterii prezentării este neconstituțională.

Convocarea și dizolvarea Parlamentului

• Șeful statului convoacă și "concediază" Parlamentul (închide sesiunea).
• Are dreptul de a dizolva Parlamentul, după consultări.
  • Convocarea Parlamentului de către Președinte:
  • Potrivit art. 63 alin. 3: "Parlamentul nou ales se întrunește la convocarea Președintelui României, în cel mult 20 de zile de la alegeri".
  • Conform art. 66 alin. 2: Președintele României (sau biroul permanent sau o treime din numărul parlamentarilor) poate cere întrunirea Camerei Deputaților și a Senatului în sesiune extraordinară.
• Președintele are obligația de a convoca noul parlament în sesiune ordinară sau extraordinară.
• Președintele este unul dintre subiecții de sesizare a unei sesiuni extraordinare (alături de biroul permanent sau o treime din numărul parlamentarilor). Convocarea propriu-zisă revine președinților celor două Camere.

Dizolvarea Parlamentului (art. 89)

• Poate interveni doar în caz de criză guvernamentală cu îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții.
• Este o atribuție lăsată la latitudinea Președintelui după consultări.
• Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele șase luni ale mandatului prezidențial, nici în timpul stării de mobilizare, război, asediu sau urgență.
• Măsura este gravă și luată doar în situații deosebite.

Promulgarea legii

• Reprezintă dreptul șefului de stat de a investi legile adoptate cu formulă executorie.
• Potrivit art. 77, legea se trimite spre promulgare Președintelui României în termen de cel mult 20 de zile de la primire.
• Înainte de promulgare, Președintele poate cere Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii.
• Dacă Președintele a cerut reexaminarea legii ori dacă s-a cerut verificarea constituționalității ei, promulgarea se face în cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare sau de la primirea deciziei Curții Constituționale.
• Soluție constituțională apropiată de formula franceză.
• Președintele trebuie să promulge legea în 20 de zile, dar are rezerve: poate cere ca Parlamentul să reexamineze legea.
• Președintele poate sesiza Curtea Constituțională înainte de promulgare (art. 146 lit. a).
• Legea se retrimite Președintelui care va fi obligat să o promulge în termen de 10 zile.

Atribuțiile Președintelui României în situații excepționale

• Atât atribuțiile în domeniul apărării, cât și cele privind măsuri excepționale (instituirea stării de asediu sau a stării de urgență).
• A evoluat o practică administrativă și doctrina pe teoria circumstanțelor excepționale, luarea unor măsuri fiind încredințată executivului (control parlamentar).
• Art. 92 alin. 1, Președintele României este comandantul forțelor armate, art. 92 alin. 2 el poate declara cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parțială sau totală a forțelor armate.
• Numai în cazuri excepționale, hotărârea Președintelui se supune ulterior aprobării Parlamentului, în cel mult 5 zile de la adoptare.
• Constituția nu precizează excepțiile. În caz de mobilizare sau de război, Parlamentul își continuă activitatea (dacă nu se află în sesiune se convoacă de drept în 24 de ore de la declararea lor, potrivit alin. 4).
• Art. 92 alin. (3): În caz de agresiune armată Președintele României, ia măsuri pentru respingerea agresiunii, trebuie să le aducă lui la cunoștință. În materie se aplică O.U.G. nr. 1/1999.

Conform art din O.U.G

• Starea de asediu reprezintă ansamblul de măsuri excepționale de natură politică, militară, economică, socială și de altă natură aplicabile pe întreg teritoriul țării ori în unele unități administrativ-teritoriale.
• Starea de urgență reprezintă ansamblul de măsuri excepționale de natură politică, economică și de ordine publică aplicabile pe întreg teritoriul țării sau în unele unități administrativ-teritoriale. Instituirea stării presupune restrângerea unor drepturi (poate fi realizată doar în condițiile art. 53 din Constituție).
• Starea de asediu: maximum 60 de zile, Starea de urgență: maximum 30 de zile (art. 5 din O.U.G nr. 1/1999).
• Președintele României a emis Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României și Decretul nr. 240/2020 privind prelungirea stării de urgență. Ambele fundamentează, pe art. 93 alin. (1) și pe art. 100 din Constituție.
• Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a art. 28 din O.U.G. nr. 1/1999.

Referendumul (art. 90)

• Consultarea poporului cu privire la probleme de interes național.
• Pe această cale se realizează îmbinarea democrației reprezentative cu procedee ale democrației semi-directe.
• "Probleme de interes național" a fost criticată ca având un caracter prea general.
• Termenul de "consultare" nu trebuie să constituie un motiv de minimalizare a intervenției Parlamentului.
• Referendumul prevăzut de art. 90 din Constituție este facultativ.

Atribuțiilor Președintelui României în cadrul puterii executive

• Toate atribuțiile care nu privesc reprezentarea statului, de "mediere între puterile statului, între stat și societate" sunt atribuții din sfera executivului.
• Atribuțiile în cadrul puterii executive se exercită în raport cu Guvernul (cu prim-ministrul și cu alte autorități ale administrației publice).
• Nu poate fi nici o personalitate neutră față de partidele politice.
• Inițiază și finalizează procedura de învestitură a Guvernului: desemnarea candidatului la funcția de prim-ministru și numirea Guvernului pe baza votului de încredere acordat de Parlament.
• Consultarea Guvernului cu privire la probleme urgente și de importanță deosebită (art. 86 din Constituție) și participarea la ședințele Guvernului (art. 87 din Constituție).
• Președintele României este comandantul forțelor armate și președintele Consiliului Suprem de Apărare a Țării.

Consiliul Suprem de Apărare a Țării

• Conform art.119: organizează și coordonează unitar activitățile care privesc apărarea țării și securitatea națională și participarea la menținerea securității internaționale.
• Consiliul Suprem de Apărare a Țării este privit ca o autoritate autonomă colegială, formată din membri de drept.
• Hotărârile Consiliului Suprem de Apărare a Țării se publică în Monitorul Oficial: sub semnătura Președintelui României și a prim-ministrului (cu excepția hotărârilor cu caracter militar); comunică numai instituțiilor interesate.
• Președintele României propune numirea conducătorilor unor autorități ale administrației publice.

Legile referitoare la SRI, SIE și STS

• Potrivit art. 65 alin. (2) litera h) Parlamentul reunit în ședință comună, numește directorii serviciilor de informații și exercită controlul asupra activității, la propunerea Preşedintelui României.
• Spre deosebire de forma inițială textului care prevedea atribuția de numire la propunerea Președintelui, adauga pluralul, fiind vorba de un domeniu în care își desfășoară activitatea mai multe autorități, alături de Serviciul Român de Informații. În ce privește, Serviciul Român de Informații, art. 23 alin.(1) din Legea nr.14/1992 prevede director numit la propunerea Președintelui României. La funcții pe prim-adjunctul directorului Serviciului Român de Informații și pe cei trei adjuncți ai acestuia, potrivit art. 24 din Legea nr.14/1992.
• Potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 1/1998: serviciului de Informații Externe, director, cu rang de ministru, este numit la de Camera Deputaților.
• Dimpotrivă, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 92/1996: Conducerea Serviciului de Telecomunicații Speciale este asigurată de director, cu rang de secretar de stat, numit de Consiliul Suprem de Apărare.
• Se înțelege, că ar trebui să fie numiți de Parlament numai directorii autorităților cu atribuții în această materie. În plus, potrivit art. 119 din Constituţie: Preşedintele României numește în funcţii publice în condiţiile prevăzute de lege.

Autoritățile statului

• Organe ale puterii de stat.
• Puterile statului.
• Organul administrativ.
• Instituțiile statului.
• Organele legiuitoare alcătuite din membrii parlamentului.
• În plus, potrivit art. 94 literele a) și b) din Constituție: Președintele României conferă decorații și titluri de onoare și acordă gradele de mareșal, de general și de amiral.
• Art. 91 din Constituție consacrat atribuțiilor în domeniul politicii externe, reglementează două mari categorii de atribuții în acest domeniu, prin care se exprimă rolul de reprezentare a intereselor țării noastre de către Președintele său, în relațiile internaționale.

Atribuțiile Președintelui în raport cu justiția și alte autorităţi jurisdicţionale

• Componența CSM.
• Interdicția mandatelor succesive.
• Nominalizările miniștrilor, procurorilor șefi și rolul CSM.
• Președintele poate lua parte la numirea judecătorilor.

Actele Preşedintelui României

• Criteriile de validitate.
• Contrasemnare.
• Tipuri de acte.
• Controlul legalității.
• Criteriile de validitate.
• Contrasemnare.
• Tipuri de acte.
• Controlul legalității.

Răspunderea Preşedintelui României

• Formele de răspundere.
• Infracțiuni și urmărirea penală.
• Suspendarea din funcție.