Responsabilitățile medicilor în dependența de droguri

Morala comună este un set de principii și valori care ghidează comportamentul oamenilor în viața de zi cu zi.

Etica medicală este un sistem de principii și valori specifice care ghidează comportamentul medicilor și al altor profesioniști din domeniul medical.

Etica medicală nu se reduce la morala comună, ci are principii etice unice care se aplică exclusiv domeniului medical.

4 principii fundamentale ale eticii medicale, definite de Beauchamp TL and Childress JF: 1. Beneficență (a face bine), 2. Non-maleficență (a nu face rău), 3. Autonomie (respectul pentru deciziile pacientului), 4. Justiție (distribuție echitabilă a resurselor).

O serie de 10 reguli etice concrete formulate de Gert B, Clouser KD și Culver CM, care detaliază aplicarea principiilor eticii medicale în situații specifice.

Etica medicală este mai mult decât o aplicare a moralei comune. Ea impune datoriile etice specifice profesiei medicale, care pot fi diferite de principiile morale comune.

Un ideal moral (ex: altruism, generozitate) poate fi transformat în datorie etică în domeniul medical (ex: medicul are datoria de a acționa în interesul pacientului).

Comportamente considerate permise în viața de zi cu zi pot fi interzise sau chiar obligatorii în contextul eticii medicale.

Medicii au dreptul să intervină asupra corpului pacientului, chiar dacă pacientul nu dorește, deoarece au primit un mandat specific pentru asta. Ei pot face lucruri pe care alte grupuri nu le pot face, cum ar fi intervenții chirurgicale sau administrarea medicamentelor.

Medicii, ca profesioniști, sunt cei care pot efectua acțiuni medicale, fiind singurii autorizați să le practice. Această exclusivitate asigură un control strict al practicii medicale.

Medicina are un set de cunoștințe specifice, cum ar fi anatomia, fiziologia și farmacologia. Această cunoaștere permite medicilor să înțeleagă și să trateze bolile.

Medicii au dreptul să pună întrebări personale pacientului, să examineze corpul acestuia și să preia imagini ecofetal. Acestea sunt privilegii specifice profesiei medicale.

Medicii nu pot fi acuzați penal pentru anumite acțiuni, cum ar fi examinarea unui pacient, chiar dacă rezultatul este nefavorabil. Aceasta este o imunitate profesională.

Medicii pot interveni asupra pacientului, chiar dacă acesta refuză, în anumite situații, deoarece au puterea de a impune tratamentul.

Medicii trebuie să aibă o conduită etică și să folosească cunoștințele și privilegiile lor pentru binele pacienților.

Medicii își declară profesia prin modul în care interacționează cu pacienții în fiecare zi.

A deveni medic înseamnă a te angaja să îndeplinești o serie de obligații speciale ale profesiei, care depășesc simplul respect al moralei comune.

Încrederea este esențială în relația medic-pacient. Atunci când un pacient apelează la un medic, are încredere în abilitățile și intențiile acestuia. De aceea, medicul are datoria de a fi demn de această încredere, acționând întotdeauna în interesul pacientului.

Un profesionist medical trebuie să utilizeze cunoștințele, abilitățile și autoritatea sa exclusiv în beneficiul pacienților și al societății, fără a profita personal de aceste resurse.

A fi un profesionist medical competent înseamnă a te dedica constant dezvoltării și perfecționării propriilor cunoștințe și abilități, urmărind ultimele descoperiri și tehnologii din domeniu.

Un medic are datoria de a acorda îngrijire medicală tuturor celor care au nevoie, indiferent de circumstanțe, resurse financiare sau statut social.

Un medic are datoria de a fi atent la nevoile specifice ale pacienților săi, de a identifica și a aborda toate aspectele stării de sănătate, inclusiv cele psihosociale.

Deciziile medicale trebuie susținute de dovezi științifice solide, bazate pe cercetări științifice, studii clinice și protocol medicale.

Toți pacienții merită să fie tratați cu respect și egalitate, independent de rasa, religia, orientarea sexuală, statutul socioeconomic sau orice alte caracteristici care pot duce la discriminare.

Medicii sunt instruiți să evite provocarea sau activarea dependenței de droguri, deoarece sunt conștienți de abuzul de droguri în comunitatea afro-americană. Aceasta ridică o problemă etică, unde trebuie să existe un echilibru între responsabilitatea medicului și respectul față de pacient.

Un pacient care s-a confruntat cu o experiență negativă cu sistemul medical poate avea un sentiment de neîncredere și sceptism. Este esențial pentru medici să înțeleagă și să abordeze aceste sentimente în mod empatic.

Medicii sunt obișnuiți să aibă controlul și să dicteze pacienților ce au nevoie. Această atitudine poate fi problematică în contextul unei relații terapeutice echilibrate.

Atunci când un pacient se simte manipulat sau vulnerabil, furia poate fi o reacție naturală. Acest sentiment poate fi intensificat de sancțiunile instituționale și legale.

Medicul are datoria de a proteja informațiile confidențiale ale pacientului, cum ar fi istoricul medical, diagnosticul și planul de tratament.

Pacienții trebuie să aibă încredere că relația cu medicul este profesională și nu are conotații sexuale, chiar dacă implică nuditate sau atingere medicală.

Intimitatea este încălcată atunci când o persoană se simte invadată, în timp ce confidențialitatea este încălcată când informațiile personale sunt divulgate fără permisiune.

Confidențialitatea poate fi încălcată din greșeală sau poate fi încorporată în sistemul de date al unei instituții medicale. De aceea, este importantă o atenție sporită la protejarea informațiilor.

Medicii au datoria de a fi sinceri cu pacienții lor, chiar dacă adevărul este greu de acceptat.

Veridicitatea este esențială pentru o relație de încredere între doctor și pacient, bazată pe sinceritate și transparență.

Confidențialitatea este importantă pentru a proteja pacientul de stigmat social sau discriminare pe baza informațiilor medicale.

Medicii care nu respectă confidențialitatea pot avea probleme legale și etice. De aceea, este importantă o atitudine responsabilă.

În contextul feedback-ului negativ, oamenii tind să supraestimeze intensitatea sentimentelor negative atât proprii, cât și ale prietenilor lor.

Pacienții, familiile lor, medicii și factorii de decizie din domeniul medical toți se pot confrunta cu această tendință de a prezice în mod eronat impactul emoțional al evenimentelor.

Prognoza empatică este o preconizare a reacției emoționale a altcuiva la un eveniment.

Frica de a transmite vești rele poate determina medicii și membrii familiei să ascundă informații de la pacient.

Încălcarea confidențialității poate fi justificată atunci când alte interese, cum ar fi prevenirea vătămării, cântăresc mai greu.

Încălcarea adevărului poate fi justificată în anumite circumstanțe pentru a proteja pacientul sau alte persoane.

Încălcarea confidențialității și a adevărului trebuie analizate cu atenție, având în vedere riscurile, beneficiile, durata și gravitatea lor pentru toate părțile implicate.