Comunicare intepersonală: obiective, condiții, efecte

Relația interpersonală și cea impersonală

• Relația interpersonală se bazează pe cunoașterea datelor psihologice despre interlocutor, permițând anticiparea reacțiilor acestuia în mod mai eficient.
• Cunoașterea interpersonală oferă explicații ale reacțiilor interlocutorului, permitând înțelegerea motivelor behind comportamentului său.
• În comunicarea impersonală, predicțiile comportamentale se bazează exclusiv pe factori socioculturali, nu pe informații psihologice despre interlocutor.

Strategii de comunicare

• Strategiile interpersonale se bazează pe aplicarea de reguli individuale, determinate de cunoașterea particularităților interlocutorului.
• Comportamentul impersonal este supus unor reguli de conviețuire cu caracter de norme sociale generale.
• Deosebirile de temperament și profil psihologic dintre prietenii noștri ne obligă să îi tratăm diferențiat, adaptând stilul de comunicare pentru fiecare în parte.

Obiectivele Comunicării Interpersonale

• Orice relație interumană începe impersonală și devine interpersonală în timp
• Comunicarea interpersonală are șase obiective principale

Cunoașterea Interioară

• Autocunoașterea se baza pe sinceritatea comunicatorului și reciprocitate
• Autodezvăluirea și împărtășirea observațiilor personale cu interlocutorul

Cunoașterea Lumii Exterioare

• Schimb de informații cu semenii pentru a adăuga experienței personale
• Informațiile dobândite prin discuții interpersonale se fixează mai bine în memorie

Stabilirea și Menținerea Relațiilor Semnificative

• Satisfacerea nevoilor fundamentale precum solidaritatea, prietenia sau dragostea
• Dragostea optimizează comunicarea între două ființe umane, ridicând-o la nivelul superior al comuniunii

Persuadarea Interlocutorului

• Influënțarea sau schimbarea opiniilor, convingerilor, credinţelor, atitudinilor sau a conduitei interlocutorului
• Obiectiv prioritar în acțiunea de câștigare a unor prozeliți pentru un cult religios, ori un partid politic, și în procesul educațional în general

Ajutorarea Semenilor

• Ajutor în plan cognitiv prin consiliere, informare, învățare
• Ajutor în plan afectiv prin consolare, susținere morală, asistență sufletească

Jocul și Distracția

• Categorie care include strategii comunicative cu caracter ludic
• Analiza tranzacțională a lui Eric Berne a pus în evidență importanța socială a acestor "jocuri"

Obiectivele comunicării interpersonale

• Comunicarea interpersonală are șase obiective principale
• Unul dintre obiectivele principale este realizarea cunoașterii interioare
• Alt obiectiv important este cunoașterea lumii exterioare
• Comunicarea interpersonală vizează și satisfacerea și menținerea de relații semnificative cu alte ființe umane
• Persuadarea interlocutorului este un alt obiectiv important al comunicării interpersonale
• Comunicarea interpersonală are și obiective umanitare, cum ar fi ajutorarea semenilor
• Jocul și distracția sunt considerate și ele obiective ale comunicării interpersonale

Comunicare și Autocunoaștere

• Autocunoașterea se bazează pe invitația la reciprocitate, generată de sinceritatea comunicatorului.
• Sinceritatea comunicatorului implică autodezvăluire, adică împărtășirea unor secrete personale.
• Autodezvăluirea are ca efect încurajarea interlocutorului de a proceda similar, împărtășind propriile sale observații și descoperiri.
• Prin autodezvăluire, comunicatorul își dezvăluie propriile sale observații și descoperiri, pe care interlocutorul le ignoră.
• Reciprocitatea în comunicare este stimulată de autodezvăluire și încurajează o atmosferă de încredere și deschidere între partenerii de dialog.

Cunoașterea lumii exterioare

• Cunoașterea lumii exterioare se realizează prin schimb de informații cu semenii, permițând subiectului să își adauge experienței personale, fatalmente limitate, o parte a tezaurului mai bogat și mai variat al experienței acumulate de ceilalți.
• Experiența personală este limitată, dar poate fi îmbogățită prin relațiile interpersonale și schimbul de informații cu ceilalți.
• Discuțiile interpersonale permit fixarea mai bună în memorie a informațiilor dobândite pe o cale nemijlocită.

Relații Semnificative și Comunicare

• Stabilirea și menținerea relațiilor semnificative cu alte ființe umane este esențială pentru satisfacerea nevoilor fundamentale precum solidaritatea, prietenia sau dragostea.
• Dragostea nu este o condiție obligatorie pentru comunicare eficientă, dar optimizează comunicarea dintre două ființe umane.
• Prezența dragostei în relație ridică comunicarea la nivelul superior al comuniunii.

Obiectivele comunicării persuasive

• Persuadarea interlocutorului este un obiectiv prioritar în diverse contexte, inclusiv în acțiunea de câștigare a prozeliților pentru un cult religios sau un partid politic.
• Acest obiectiv implică influențarea sau schimbarea opiniilor, convingerilor, credințelor, atitudinilor sau a conduitei persoanei vizate.
• Comunicarea persuasivă joacă un rol important și în procesul educațional în general, unde este esențial să se formeze și să se dezvolte abilitățile și atitudinile dorite la elevi.

Ajutorarea semenilor

• Ajutorarea semenilor se realizează în două planuri: cognitiv și afectiv
• În plan cognitiv, ajutorarea se face prin:
  • Consiliere
  • Informare
  • Învățare
• În planul afectivității, ajutorarea se face atunci când semenii au nevoie de:
  • Consolare
  • Susținere morală
  • Asistenţă sufletească

Jocul și distracția

• Jocul și distracția constituie o categorie care include jocuri propriu-zise și strategii comunicaționale cu caracter ludic.
• Aceste strategii comunicaționale au un caracter ludic nerecunoscut ca atare.
• Analiza tranzacțională elaborată de Eric Berne a descoperit un repertoriu bogat de asemenea "jocuri".
• Jocurile și strategiile ludice au o importanță socială deloc neglijabilă.

Schema generală a Comunicării Interpersonale

Elemente componente

• Există 2 fluxuri de comunicare: C₁ și C₂
• C₁: Emițător → Receptor
• C₂: Receptor → Emițător

Caracteristici ale Communicării

• Competență: abilitatea emițătorului de a transmite mesajul
• Performanță: abilitatea receptorului de a înțelege mesajul

Elemente ale procesului de comunicare

• MESAJ: informația transmisă de emițător
• EFECT: rezultatul mesajului asupra receptorului
• FEEDBACK: răspunsul receptorului către emițător
• CONTEXT: mediul în care are loc comunicarea
• BRUIAJ: factori care afectează procesul de comunicare
• Autofeedback: procesul de evaluare a propriului mesaj de către emițător

Comunicarea Interpersonală

• Principala diferență între comunicarea interpersonală și alte tipuri de comunicare constă în rolul hotărâtor al feedback-ului și în manifestarea practic instantanee a acestuia.
• În comunicarea interpersonală, participanții aflați față în față au posibilitatea să observe reacția interlocutorului chiar în timpul emiterii mesajului propriu.
• Ajustarea discursului prin retroacțiune nu mai constituie o acțiune ulterioară, ci una concomitentă cu emisiunea propriu-zisă.
• Procesul transmiterii de informație se desfășoară între actori cu statut comunicațional identic, ceea ce se traduce grafic printr-o simetrie totală a schemei comunicării interpersonale.
• Ambii participanți la proces trebuie să posede atât o competenţă comunicativă, cât și o capacitate de a performa, în sensul definit pentru domeniul limbii de Noam Chomsky.

Competență lingvistică și performanță

• Competența lingvistică se definește ca cunoașterea internalizată a sistemului de reguli al unei limbi de către vorbitorii nativi ai acesteia.
• Performanța reprezintă actualizarea competenței lingvistice prin uz lingvistic.

Competență comunicațională

• Competența comunicațională a fost introdusă de Dell Hymes și se definește ca ansamblul cunoștințelor lingvistice, interacționale și culturale internalizate de vorbitorul nativ al unei limbi.
• Această competență permite vorbitorului să se manifeste adecvat în contexte comunicative specifice.
• Componenta mimico-gestuală face parte din competența comunicațională și include aspecte paralingvistice și non-verbale.

Competență lingvistică și performanță

• Competența lingvistică se definește ca cunoașterea internalizată a sistemului de reguli al unei limbi de către vorbitorii nativi ai acesteia.
• Performanța reprezintă actualizarea competenței lingvistice prin uz lingvistic.

Competență comunicațională

• Competența comunicațională a fost introdusă de Dell Hymes și se definește ca ansamblul cunoștințelor lingvistice, interacționale și culturale internalizate de vorbitorul nativ al unei limbi.
• Această competență permite vorbitorului să se manifeste adecvat în contexte comunicative specifice.
• Componenta mimico-gestuală face parte din competența comunicațională și include aspecte paralingvistice și non-verbale.

Eficiența Comunicării

• Eficiența comunicării interpersonale este evaluată în funcție de efectele obținute
• Efectele comunicării pot fi de trei tipuri: cognitive, afective sau comportamentale
• Efectele cognitive sunt legate de informare și dobândirea de cunoștințe
• Efectele afective se referă la schimbări de dispoziție sau emoționale
• Efectele comportamentale implică modificări în comportamentul sau acțiunile receptorului

Ireversibilitatea Comunicării

• Comunicarea are un efect ireversibil asupra receptorului
• Urmele lăsate de comunicare nu pot fi anulate complet prin retragerea mesajului
• Odată ce mesajul a fost transmis, efectele sale nu pot fi eliminate complet

Rolul feedback-ului în comunicare

• Feedback-ul ajustează performanța emițătorului pe baza reacțiilor observate ale receptorului.
• Are scopul de a îmbunătăți procesul de comunicare.

Tipuri de feedback

• Autofeedback: emițătorul își ajustează performanța bazându-se pe observarea propriului comportament comunicațional.

Impactul feedback-ului

• Conduce la ameliorarea competenței lingvistice a emițătorului.

Schema generală a Comunicării Interpersonale

• Comunicarea interpersonală se bazează pe cunoașterea datelor psihologice privitoare la interlocutor
• Se distinge de comunicarea impersonală prin posibilitatea de a anticipa reacțiile partenerului de dialog și de a oferi explicații ale acestor reacții
• Comunicarea interpersonală are șase obiective principale:
  • Cunoașterea interioară
  • Cunoașterea lumii exterioare
  • Satisfacerea și menținerea de relații semnificative cu alte ființe umane
  • Persuadarea interlocutorului
  • Ajutorarea semenilor
  • Jocul și distracția

Competență și Performanță

• Competența lingvistică: cunoașterea internalizată a sistemului de reguli al unei limbi de către vorbitorii nativi ai acesteia (Noam Chomsky)
• Performanța: actualizarea competenței prin uz lingvistic (Noam Chomsky)
• Competența comunicațională: ansamblul cunoștințelor lingvistice, interacționale și culturale internalizate de vorbitorul nativ al unei limbi care îi permite să se manifeste adecvat în contexte comunicative specifice (Dell Hymes)

Trăsăturile comunicării interpersonale

• Eficiența: evaluată în funcție de efectele obținute (cognitive, afective sau comportamentale)
• Feedback-ul: ajustează performanța emițătorului pe baza reacțiilor observate ale receptorului
• Zgomotul: interferențe care afectează comunicarea
• Compatibilitatea epistemică: compatibilitatea dintre cunoștințele și crezurile emițătorului și receptorului
• Contextul comunicării: influențează modul în care mesajul este interpretat și procesat de receptor
• Registrele de comunicare: stiluri și forme de comunicare adaptate la context și scopul comunicării

Comunicarea și Zgomotul

• Zgomotul este un element din schema liniară a comunicării
• Bruiajul pe canalul de transmisie poate altera mesajele și pot necesita ajustări în performanța emițătorului pentru a compensa efectele negative
• Exemple de ajustări pentru a compensa zgomotul: vorbitul tare în cazul unui bruiaj auditiv și gesticularea mai multă în cazul unui bruiaj optic

Compatibilitatea Epistemică

• Mesajul trebuie să se refere la un domeniu de cunoștințe comun celor doi participanți pentru a fi eficient.
• Comunicarea este dificilă când interlocutorii nu împărtășesc referințe comune.
• Domeniul de cunoștințe comun este esențial pentru o comunicare eficientă, deoarece se regăsește în ambele domenii ale interlocutorilor.

Dimensiunile Contextului Comunicării

• Contextul spațial: modul de comunicare variază în funcție de distanța dintre interlocutori și destinația spațiului unde are loc interacțiunea.
• Contextul temporal: momentul din zi, ocaziile speciale sau perioadele de concediu influențează strategiile comunicaționale.

Factori care Influentează Comunicarea

• Factorul psihologic: starea emoțională a anturajului influențează adecvarea comportamentului comunicațional.
• Factorul social: statutul social al interlocutorilor și normele de comportament dominante în societate influențează comunicarea.

Registre de Comunicare

• Adaptarea la statutul social: Registrele de comunicare se modifică în funcție de statutul social al celor implicați și contextul social în care are loc interacțiunea.
• Registrele de comunicare variază în funcție de relațiile de putere și statutul social al interlocutorilor.
• Contextul social influențează alegerea registrelor de comunicare.

Influența modei și normelor

• Normele sociale influențează limbajul și comportamentul comunicațional.
• Moda și valorile sociale dominante influențează registrele de comunicare.
• Conformitatea la normele sociale și moda este un factor important în alegerea registrelor de comunicare.

Sinceritate în Comunicare

• Lipsa de sinceritate în comunicare poate induce în eroare și poate fi percepută ca manipulare.
• Sinceritatea este esențială în comunicarea eficientă, deoarece permite o înțelegere corectă a sentimentelor și intențiilor interlocutorilor.

Onestitate și Încredere

• Onestitatea și lipsa de ascunzișuri în comunicare câștigă încrederea celuilalt, chiar și atunci când opiniile exprimate contrazic convingerile proprii.
• O atitudine deschisă și lipsită de ascunzișuri în comunicare ajută la construirea încrederii.

Reacții Autentice

• Reacțiile oneste și autentice la mesajele interlocutorului sunt esențiale în comunicarea sinceră.
• Evitarea reacțiilor sau răspunsurile diametral opuse în funcție de interlocutor indică nesinceritate.

Interes Activ și Participare

• Indiferența și lipsa de reacție pot fi percepute negativ, în timp ce participarea activă, chiar și prin contrazicere, este preferabilă nepăsării.
• Contrazicerea este o formă de participare la problemele care îl frământă pe celălalt, pe când nepăsarea e percepută adesea ca o ofensă.

Solicitudinea

• Comunicarea eficientă presupune disponibilitatea de a oferi sprijin interlocutorului, atât prin cuvinte, cât și prin fapte.
• Solicitudinea constă în disponibilitatea de a-și ajuta interlocutorul, cu vorba sau/și cu fapta.
• Este important să fii un sprijin emoțional pentru interlocutor, mai ales dacă acesta vine în căutarea unui astfel de sprijin.
• Refuzul sprijinului sufletesc poate fi considerat incorect și imoral dacă interlocutorul vine la tine în căutarea acestuia.

Comunicarea Interpersonală

• Comunicarea interpersonală se întemeiază pe cunoașterea unor date psihologice privitoare la interlocutor, astfel încât putem anticipa reacțiile partenerului de dialog într-un mod mult mai eficient.
• Cunoașterea interpersonală ne oferă și explicații ale reacțiilor interlocutorului.
• Strategiile interpersonale se bazează pe aplicarea de reguli individuale determinate de cunoașterea particularităților interlocutorului.

Obiectivele Comunicării Interpersonale

• Cunoașterea interioară (autocunoașterea)
• Cunoașterea lumii exterioare
• Satisfacerea și menținerea de relații semnificative cu alte ființe umane
• Persuadarea interlocutorului
• Ajutorarea semenilor
• Jocul și distracția

Competență Comunicațională

• Definiție: Ansamblul cunoștințelor lingvistice, interacționale și culturale internalizate de vorbitorul nativ al unei limbi care îi permite să se manifeste adecvat în contexte comunicative specifice.
• Componenta mimico-gestuală: Este subînțeleasă în competența comunicațională, incluzând aspecte paralingvistice și non-verbale.

Trăsăturile Comunicării Interpersonale

• Eficiența comunicării: este evaluată în funcție de efectele obținute, care pot fi cognitive, afective sau comportamentale.
• Feedback: Rolul feedback-ului este de a ajusta performanța emițătorului pe baza reacțiilor observate ale receptorului.
• Zgomotul: Element din schema liniară a comunicării, intervențiile bruiajului pe canalul de transmisie pot altera mesajele și pot necesita ajustări în performanța emițătorului pentru a compensa bruiajul.
• Compatibilitatea Epistemică: Mesajul trebuie să se refere la un domeniu de cunoștințe comun celor doi participanți pentru a fi eficient.
• Contextul Comunicării: Dimensiuni ale contextului: spațială, temporală, psihologică și socială.
• Registre de Comunicare: Adaptarea la statutul social și influența modei și normelor.

Condițiile Comunicării Interpersonale Eficiente

• Franchețea: Sinceritate, onestitate, reacții autentice și interes activ.
• Solicitudinea: Disponibilitate de ajutor și sprijin emoțional.

Empatia

• Empatia presupune abilitatea de a te pune în locul celuilalt și de a înțelege gândurile, sentimentele și acțiunile acestuia.
• Empatia este abilitatea specific umană de transpunere psihologică a eului în psihologia celuilalt.
• Identificare mentală: Empatia permite anticiparea mișcărilor și reacțiilor celuilalt, facilitând înțelegerea și comunicarea eficientă.
• Participarea la emoțiile interlocutorului nu înseamnă că simți ceva pentru el, empatia fiind altceva decât simpatia.
• Înțelegerea emoțională: Empatia ajută la înțelegerea și oferirea de circumstanțe atenuante comportamentului celuilalt.
• Empatia prezintă avantajul că ne face mai înțelegători, întrucât plasarea pe poziția interlocutorului îngrădește tendința noastră de a judeca nenuanțat comportamentul acestuia.

Atitudinea Pozitivă

• Atitudinea pozitivă se reflectă asupra a trei componente ale interacțiunii: părerea favorabilă despre interlocutor, stima de sine și aprecierea situației de comunicare.

Părerea Favorabilă despre Interlocutor

• O atitudine pozitivă față de interlocutor sporește încrederea și deschiderea interlocutorului, facilitând astfel o comunicare mai eficientă și mai profundă.
• Complimentele sincere și manifestarea aprecierii față de interlocutor contribuie la crearea unui climat pozitiv de comunicare.

Stima de Sine

• Încrederea în sine a emițătorului influențează percepția receptorului și gradul de acceptare a mesajului.
• Evitarea exagerărilor sau a modestiei excesive, menținând un echilibru sănătos în autoapreciere, este esențială pentru o comunicare eficientă.

Aprecierea Situației de Comunicare

• Aprecierea situației de comunicare însăși este important pentru menținerea unui dialog deschis și continuu.
• Manifestarea interesului și entuziasmului față de subiectul discuției ajută la menținerea implicării interlocutorilor.

Schema generală a comunicării interpersonale

• Există două niveluri de comunicare: interpersonală și impersonală
• Comunicarea interpersonală se bazează pe cunoașterea psihologică a interlocutorului
• Comunicarea impersonală se bazează pe factori socioculturali

Obiectivele comunicării interpersonale

• Cunoașterea interioară (autocunoașterea)
• Cunoașterea lumii exterioare
• Stabilirea și menținerea relațiilor semnificative
• Persuadarea interlocutorului
• Ajutorarea semenilor
• Jocul și distracția

Componentele comunicării interpersonale

• Emițător
• Receptor
• Mesaj
• Efect
• Feedback
• Context
• Bruiaj
• Autofeedback

Competența comunicațională

• Definiție: ansamblul cunoștințelor lingvistice, interacționale și culturale internalizate de vorbitorul nativ al unei limbi
• Componentă mimico-gestuală: incluzând aspecte paralingvistice și non-verbale

Trăsăturile comunicării interpersonale

• Eficiența: evaluată în funcție de efectele obținute
• Feedback: ajustarea performanței emițătorului pe baza reacțiilor observate ale receptorului
• Zgomotul: intervenții bruiaj pe canalul de transmisie
• Compatibilitatea epistemică: domeniu de cunoștințe comun celor doi participanți
• Contextul comunicării: influențează strategiile comunicaționale
• Registrele de comunicare: adaptare la statutul social și contextul social

Condițiile comunicării interpersonale eficiente

• Franchețea: sinceritate, onestitate, reacții autentice, interes activ
• Solicitudinea: disponibilitate de ajutor, sprijin emoțional
• Empatia: transpunere psihologică, identificare mentală, înțelegere emoțională
• Atitudinea pozitivă: părere favorabilă despre interlocutor, stima de sine, aprecierea situației de comunicare
• Egalitatea: statutul social egal al interlocutorilor

Egalitatea în dialog

• Egalitatea rolurilor înseamnă că niciun participant nu trebuie să monopolizeze rolul de emițător, ci trebuie să permită celuilalt să își exprime propriul punct de vedere.
• Respectarea egalității în dialog asigură o participare echitabilă și respect reciproc între interlocutori.
• Alternarea rolurilor de vorbitor și ascultător și încurajarea participării active din partea tuturor interlocutorilor sunt esențiale.

Adaptarea expresiei verbale

• Limbajul utilizat trebuie să fie accesibil interlocutorului, evitând snobismul și disprețul față de semeni.
• Adaptarea limbajului la nivelul de înțelegere al interlocutorului facilitează comprehensiunea și evită barierele de comunicare.
• Utilizarea unui vocabular clar și potrivit contextului discuției contribuie la o comunicare mai eficientă și mai inclusivă.

Respectul reciproc

• Comunicarea eficientă presupune respectarea unicității fiecărei persoane și recunoașterea valorii informațiilor pe care aceasta le poate oferi.
• Respectul reciproc întărește legăturile interpersonale și încurajează schimbul de idei și perspective.
• Manifestarea respectului prin ascultare activă și apreciere a contribuțiilor fiecărui interlocutor este esențială.

Homofilia și Heterofilia

• Similaritatea între participanți (homofilia) facilitează empatia, înțelegerea și cooperarea, datorită împărtășirii experiențelor și valorilor comune.
• Oamenii similari au mai multe șanse să se înțeleagă și să colaboreze eficient.
• Găsirea punctelor comune și construirea pe baza acestora ajută la crearea unei conexiuni mai puternice și la o comunicare mai fluidă.

Diversitatea

• O anumită diferență (heterofilie) între participanți este necesară pentru a asigura un schimb de idei fertil și interesant.
• Diversitatea aduce perspective noi și îmbogățește discuția, prevenind stagnarea și monotonia.
• Încurajarea diversității de opinii și experiențe în cadrul discuțiilor contribuie la o mai bună înțelegere a subiectelor și la găsirea soluțiilor inovatoare.