Pulsul Arterial

Study Notes

Pulsul arterial reprezintă o manifestare periferică a activității mecanice a inimii, caracterizată de o undă expansivă periodică sincronă cu ejecția ventriculară.
Pulsul arterial se poate percepe prin palparea unei artere pe țesutul dur subiacent.
Palparea pulsului arterial se realizează de obicei la nivelul arterei radiale, dar pot fi palpate și alte artere accesibile precum carotidă, brahială, femurală, poplitee, tibială posterioară, pedioasă.

Palparea pulsului radial se face în mod bilateral, simultan, observând simetria și sincronismul undei de puls.
Este esențial să se evite palparea bilaterală a arterelor carotide, iar palparea unilaterală să nu depășească 15 secunde.
De asemenea, se evită masarea zonei carotide în timpul palpării.

Înregistrarea grafică a pulsului se realizează cu dispozitive mecanice (Marey) sau prin pletismografie fotoelectrică, rezultând o sfigmogramă.
Sfigmograma poate fi centrală (realizată la nivelul unei artere apropiate de inimă) sau periferică (realizată la nivelul unei artere periferice).

Calitățile pulsului se pot aprecia subiectiv prin palpare sau obiectiv prin analiza sfigmogramei.
Frecvența: Se apreciază prin numărarea pulsațiilor timp de un minut și este aproximativ egală cu frecvența contracțiilor cardiace, cuprinsă între 60-90/min. Tahicardia (puls frequentus) denotă creșterea frecvenței, iar bradicardia (puls rarus) denotă scăderea frecvenței.
Ritmul: Intervalul dintre două pulsații succesive. Pulsul regulat (puls regularis) sau ritmic are un interval constant, iar pulsul neregulat (puls iregularis) sau aritmic are un interval variabil. Aritmia poate fi intermitentă (pe un fond de ritm regulat intervin neregularități izolate) sau absolută (exemplu fibrilația atrială).
Viteza: Rapiditatea cu care apare și dispare unda pulsatilă arterială. Pulsul celer apare rapid și dispare rapid, în timp ce pulsul tardus se palpează un timp mai îndelungat, cu o distensie întârziată a arterei.
Amplitudinea: Mărimea undei de puls. Un puls amplu (puls magnus) este puternic, iar un puls mic (puls parvus) este slab perceptibil.
Tensiunea: Forța necesară pentru a comprima artera și a obține dispariția pulsului. Un puls dur (puls durus) este greu comprimabil, iar un puls moale (puls mollis) este ușor depresibil.

Pulsul alternant: Ritm regulat, cu o amplitudine alternantă a undelor (după o pulsație normală urmează una mai slabă). Sugerează o afectare severă a contractilității miocardului.
Pulsul "celer et magnus" (Corrigan): Amplitudine mare și viteză crescută de ascensiune și de coborâre. Caracteristic insuficienței aortice.
Pulsul "tardus et parvus: Amplitudine mică și durată mai mare. Caracteristic stenozei aortice.
Deficitul de puls: Diferența dintre frecvența ventriculară și numărul pulsațiilor radiale. Apare în fibrilația atrială cu frecvență ventriculară rapidă, când unele contracții cardiace nu se transmit la periferie.