Psihologie Medicală: Interferenţe şi Domenii

Un tip de personalitate caracterizat prin inhibarea emoțiilor negative, evitarea conflictelor și negarea furiei. Această apărare poate duce la stres interiorizat și probleme de sănătate.

Un tip caracterizat prin afectivitate negativă, inhibarea socială și îngrijorare ascunsă. Aceste trăsături pot contribui la riscuri cardiovasculare.

Convingera că succesul sau eșecul au loc datorită propriilor abilități și eforturi. Cei cu un locus de control intern responsabil pentru acțiunile lor.

Convingerea că evenimentele din viață sunt rezultatul norocului, destinului sau al factorilor externi. Cei cu un locus de control extern simt că nu au control.

O convingere puternică în capacitatea de a mobiliza resursele și de a face față provocărilor. Această credință contribuie la motivație și succes.

Un mod de gândire și acțiune care te ajută să eviți stresul. Această abordare necesită o perspectivă pozitivă și un sentiment de control.

Domeniul care se concentrează pe relația dintre factorii psihologici și starea de sănătate a individului.

Studiaza bolile care apar ca urmare a interacțiunii dintre dispoziția mentală a individului și corpul său.

Medicina care integrează principiile psihologice în tratamentul și prevenirea bolilor.

Domeniul care evaluează, diagnostică și tratează tulburările psihice.

Un profesionist care evaluează, diagnostică și tratează tulburările psihice, inclusiv cele care pot afecta sănătatea fizică.

Tulpurarea psihică care se manifestă prin simptome fizice, fără existența unei cauze organice.

O boală fizică care are o componentă psihologică importantă.

Stil de viață caracterizat prin competitivitate, agitație și aspirații înalte.

Capacitatea de a rezista stresului, presiunii psihice sau schimbărilor, în ciuda dificultăților. Include componente precum: locus de control intern, implicare, angajare și persistență, și percepția schimbărilor ca provocări.

Modul în care o persoană interpretează și înțelege lumea și pe ea însăși. Include componente precum: înțelegerea (găsirea sensului evenimentelor), controlul (capacitatea de a face față solicitărilor) și scopul (perceperea provocărilor ca având sens).

Raportul dintre valoarea pe care o persoană o acordă propriei persoane și abilitatea de a atinge scopurile dorite.

Gândirea pozitivă și optimistă despre viitor.

Tulburări psihice reacționând la evenimente stresante sau traumatizante, conștiența este prezentă, persoana este integrată social și se adresează de obicei unui psiholog pentru ajutor.

Tulburări psihice complexe cu cauze genetice și de mediu. Prezintă un grad ridicat de dizadaptare, integrare socială dificilă, nivel de conștientizare scăzut. Tratamentul este de obicei medicamentos și este necesară consultarea unui psihiatru.

Tulburările de personalitate se situează la granița dintre normal și patologic, comportamentul lor fiind distorsionat dar fără a afecta în totalitate funcționarea socială.

Persoanele cu tulburări de personalitate sunt adesea considerate "interesante" sau "deosebite", cu un stil de viață disarmonic, format încă din copilărie sau adolescență.

Observația este o metodă de cercetare care implică contemplarea unui comportament, fie al altora, fie al propriului.

Interviul clinic structurat presupune întrebări standard, oferind informații precise rapid, dar nu oferă posibilitatea de catharsis emoțional.

Interviul clinic semistructurat permite pacientului să răspundă liber la întrebări deschise, oferind catharsis emoțional, dar prelucrarea datelor este dificilă.

Experimentul este o metodă prin care se poate provoca, controla sau manipula un comportament, permițând stabilirea legăturilor dintre variabile.

Testele psihologice sunt probe standardizate care măsoară sau descriu un anume tip de comportament.

Studiile de caz descriu calitativ un comportament sau fenomen psihologic complex care nu poate fi analizat cantitativ.