Principii fundamentale ale CJUE

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) are competența de a soluționa litigii între statele membre, între instituțiile UE și statele membre, între instituțiile UE și indivizi sau companii, între indivizi/companii și statele membre sau instituțiile UE, între indivizi/companii, sau doar între indivizi.

CJUE are competența exclusivă în materie de interpretare și aplicare a dreptului unional. Părțile implicate nu pot opta pentru alte instanțe.

Înaltele instanțe din statele membre au obligația de a solicita interpretarea CJUE în caz de neclarități cu privire la dreptul unional, dar aceasta se limitează la interpretarea normelor și nu se extinde asupra fondului cauzei.

CJUE poate judeca în primă instanță și, totodată, ca instanță de recurs. Deciziile sale sunt definitive.

CJUE poate aplica sancțiuni pecuniare împotriva statelor membre, a instituțiilor UE sau a oricărei persoane fizice sau juridice. Aceste sancțiuni sunt aplicate în caz de încălcare a dreptului unional.

Deciziile CJUE sunt definitive și au forță executorie în toate statele membre.

CJUE este o instanță permanentă cu sediul în Luxemburg.

CJUE judecă, de regulă, în ședințe publice, respectând principiul publicității, excepțiile fiind limitate și prevăzute expres.

Articolul 350 din TFUE permite existența uniunilor regionale între anumite state membre, atâta timp cât acestea nu contravin obiectivelor Tratatelor.

Dreptul Uniunii Europene se aplică în spațiul aerian, apele maritime interioare, marea teritorială, platoul continental și zonele de pescuit ale statelor membre.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) și Tribunalul au o jurisdicție unică și obligatorie pe întreg teritoriul Uniunii.

Competența CJUE și Tribunalului este absolută, părțile neputând deroga de la normele de competență unionale.

CJUE și Tribunalul pot fi sesizate de statele membre, instituțiile unionale, persoanele juridice și fizice din UE.

Majoritatea acțiunilor introduse de persoane juridice și fizice sunt de competența Tribunalului.

CJUE judecă în primă instanță, în recurs și în căile extraordinare de atac.

Procedura preliminară permite instanțelor naționale să solicite interpretarea dreptului unional sau validitatea unui act normativ de drept derivat unional de la CJUE.

Potrivit acestui principiu, statele membre sunt responsabile de aplicarea și respectarea dreptului unional prin intermediul instanțelor naționale. CJUE are competențe limitate, specificate în tratate, cum ar fi controlul asupra legalității actelor normative ale UE.

CJUE interpretează termenii juridici ai dreptului unional într-un mod unitar, independent de interpretările naționale. Acesta creează o ordine juridică unitară și coerentă în UE.

Acest principiu urmărește ca dreptul unional să fie aplicat cu cea mai mare eficacitate, asigurând astfel o implementare uniformă și reală în toate statele membre.

Acest principiu recunoaște că dreptul unional se află într-o dezvoltare continuă, adaptându-se la scopurile și obiectivele de integrare, precum și la modificările aduse tratatelor.

Dreptul secundar al UE, adică actele normative create de instituțiile UE, trebuie interpretat în conformitate cu dreptul originar, cuprins în tratatele de înființare. Aceasta include și principiul „implied powers”, care permite instituțiilor UE să acționeze în domenii neexplicite, dar necesare pentru a realiza obiectivele UE.

CJUE are în vedere principiile de drept fundamentale specifice statelor membre și sistemelor de drept europene când interpretează dreptul unional. Aceasta permite o mai bună armonizare a sistemului juridic al UE cu sistemele naționale.

CJUE exercită un control asupra legalității actelor normative unionale, asigurând conformitatea cu tratatele și cu principiile generale ale dreptului unional.

CJUE poate supraveghea afacerile administrative ale instituțiilor unionale, asigurând o bună administrare și un control asupra modului în care se gestionează resursele UE.

Competența teritorială a Curții de Justiție se extinde asupra întregului spațiu UE, inclusiv pe teritoriile statelor membre, conform prevederilor art. 349 TFUE și art. 355 TFUE, adică acolo unde se aplică tratatele.

Competența teritorială a instanțelor UE nu se referă la delimitarea spațiului dintre instanțele de același grad, ci la competența globală a acestora în limitele întregului spațiu UE.

Tratatele UE se aplică în toate regiunile UE, inclusiv în regiunile ultraperiferice, cu ajustări specifice pentru a ține cont de caracteristicile speciale ale acestora.

Art. 349 TFUE permite adoptarea de măsuri specifice pentru regiunile ultraperiferice, ținând cont de caracteristicile lor specifice, de exemplu, insularitate, dependență economică etc.

Măsurile speciale pentru regiunile ultraperiferice se referă la politicile vamale, comerciale, fiscale, agricole, pescuitului etc.

Consiliul adoptă măsurile specifice pentru regiunile ultraperiferice, ținând cont de specificul acestora, dar fără a afecta integritatea ordinii juridice a UE.

Regiunile ultraperiferice pot primi ajutoare de stat specifice și acces la fonduri structurale, adaptate nevoilor lor specifice.

Măsurile specifice pentru regiunile ultraperiferice trebuie să respecte integritatea ordinii juridice a UE, inclusiv piața internă și politicile comune.

Organele unionale în sens restrâns se referă doar la acele organe care sunt identificate expres la nivelul Uniunii Europene, de exemplu Comisia Europeană, Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene.

Organele unionale în sens larg includ toate structurile de la nivelul Uniunii Europene, inclusiv instituții, organe, oficii și agenții.

Regulamentul de procedură al Curții de Justiție și Tribunalului definește o instituție drept orice structură instituțională a Uniunii Europene, inclusiv instituții, organe, oficii și agenții.

Termenul „instituții” poate fi folosit în sens larg, incluzând toate structurile instituționale ale Uniunii Europene, așa cum este definit în Regulamentul de procedură, sau în sens restrâns, referindu-se doar la instituțiile identificate expres de art. 13 din TUE.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene are competența generală de a soluționa litigiile care nu sunt încadrate expres de competența altor organe jurisdicționale sau cu atribuții jurisdicționale.

Competența Curții de Justiție include și controlul hotărârilor pronunțate de organe jurisdicționale sau cu atribuții jurisdicționale de la nivelul UE.

Curtea de Conturi, Comisia de Arbitraj (domeniul nuclear), Oficiul comunitar al speciilor vegetale, Oficiul de armonizare pentru piața internă (mărci, prototipuri) sunt exemple de organe specializate cu competențe jurisdicționale specifice.

Curtea de Justiție sau Tribunalul sunt instanțele unionale care se ocupă de litigiile care nu sunt atribuite expres niciunui alt organ jurisdicțional.

Această acțiune permite Curții de Justiție să verifice dacă statele membre respectă obligațiile din dreptul UE. Comisia sau un stat membru pot introduce această acțiune.

Această acțiune permite reclamantului să solicite anularea unui act al unei instituții a UE.

Această acțiune permite Curții de Justiție să controleze legalitatea inacțiunilor instituțiilor UE.

Această acțiune are ca părți statele membre.

Acest articol din Tratatul UE permite Comisiei Europene să verifice dacă un stat membru respectă valorile UE.

Consiliul poate constata existența unui risc clar de încălcare gravă a valorilor UE de către un stat membru, la propunerea unei treimi din statele membre, a Parlamentului European sau a Comisiei Europene.

Această procedură este demarată în cazul în care un risc clar de încălcare gravă a valorilor comune ale UE este identificat de către Comisia Europeană, Parlamentul European sau o treime din statele membre.

Consiliul poate constata existența unui risc clar de încălcare gravă a valorilor UE de către un stat membru.