Oceanele și Mările Planetei

Study Notes

Oceanul planetar cuprinde toate mările și oceanele, fiind cea mai întinsă apă stătătoare.
Oceanele sunt formate în bazine oceanice (Pacific, Atlantic, Indian, Arctic).
Oceanele comunică între ele prin strâmtori.
Mările sunt întinderi de apă mai puțin întinse și adânci decât oceanele.
Mările pot fi: mărginale (Marea Norvegiei), intercontinentale (Marea Mediterană), intracontinentale (Marea Baltică).

Salinitatea reprezintă concentrația de săruri minerale dizolvate în apă.
Sărurile minerale provin din mineralele scoarței terestre.
Salinitatea oceanului planetar este de aproximativ 35%.
Salinitatea apelor este influențată de poziția geografică și de aportul de apă dulce din fluvii.

Temperatura apei variază în funcție de poziția geografică a mărilor și oceanelor.
Marea Roșie este considerată cea mai caldă mare.
Oceanul Indian este cel mai cald ocean.

Apa din oceane și mări se deplasează sub formă de valuri, maree și curenți.
Valurile sunt mișcări ondulatorii ale apelor de la suprafață (eoliene, tsunami).
Mareele sunt mișcări periodice de ridicare și coborâre a apei cauzate de atracția lunii. O maree are două faze: flux și reflux, aparând la fiecare 6 ore (aproximativ).
Cea mai mare maree se observă în Golful Fundy, din Oceanul Atlantic.
Curenții sunt mișcări permanente, orizontale, pe distanțe mari ale apelor oceanice și marine.

Apele continentale includ: ape curgătoare, ape stătătoare, ghețari și zăpezi.
Apele curgătoare curg de la un punct înalt către unul mai jos, datorită gravitației.
Apele stătătoare sunt formate în scobituri ale scoarței terestre.
Lacurile sunt ape stătătoare și se împart în: naturale și artificiale (antropice).

Lacurile pot fi: tectonice (Caspic, Baikal), glaciare (Ladoga, Sclavilor), vulcanice (Toba, Sfânta Ana), litorale (Maracaibo, Razin).
Lacurile artificiale sunt create de om (iazuri, lacuri hidro-energetice).