Membrana Bazală - Epitelii și Structuri Celulare

Membrana bazală este o structură subțire, aflată la baza epiteliilor, între celulele epiteliale și țesutul conjunctiv.

Membrana bazală este formată din trei straturi: lamina rara (lucida), lamina densa (bazală) și lamina reticularis.

Lamina bazală este produsă de sinteză comună între celulele epiteliale și cele conjunctive.

Collagenul de tip IV este principala proteină a membranei bazale, reprezentând 50% din totalul proteinelor.

Lamininele sunt glicoproteine cu rol în interacțiunea celulă-matrice extracelulară, diferențierea și remodelarea epiteliului.

Entactina este o glicoproteină sulfatată care leagă laminina de rețeaua de colagen IV.

Membrana bazală este acidofilă, ceea ce înseamnă că se colorează cu coloranți acizi.

Membrana bazală este prezentă la nivelul faringelui, laringelui și canalului anal.

Este o proteină care se găsește în membrana bazală și are rol de a le lega pe celelalte proteine.

Reprezintă componentele membranei bazale care asigură rezistența la tracțiune.

Reprezintă stratul din membrana bazală care se găsește spre celulele epiteliale.

Este un strat al membranei bazale bogat în colagen tip IV și fibriline.

Este stratul din membrana bazală care se află spre țesutul conjunctiv.

Celulele caliciforme sunt celule secretoare de mucus din epiteliul mucoasei digestive.

Este o reacție histochimică care evidențiază mucinele neutre.

Este o reacție histochimică care evidențiază mucinele acide.

Este o reacție histochimică ce evidențiază mucinele cu o intensă sulfație.

Este o modificare patologică a esofagului, caracterizată prin prezența de celule caliciforme în epiteliu.

Este o modificare patologică a stomacului, caracterizată prin prezența de celule caliciforme în epiteliu.

Sunt glande exocrine formate din mai multe celule, care secretă substanțe prin intermediul unui sistem de ducte.

Glandele tubulo-alveolare sunt glande compuse cu unităţi secretorii de tip tubular şi alveolar.

Proteoglicanii, cum ar fi heparan sulfatul și condroitin sulfatul, sunt substanțe bogate în apă, cu o sarcină electrică negativă puternică. Acestea joacă un rol important în reglarea trecerii ionilor prin membrana bazală.

Perlecanul este un proteoglican mare și complex care se găsește în membranele bazale. Acesta se leagă de laminină, colagenul de tip IV și entactină, ajutând la menținerea integrității membranei bazale.

Epidermoliza buloasă este o boală genetică care afectează colagenul de tip VII. Lipsa acestui colagen duce la detașarea epiteliului de țesutul conjunctiv sub membrana bazală, formând bule.

Diabetul zaharat poate provoca o îngroșare a membranelor bazale ale vaselor de sânge mici. Acest lucru se datorează unei scăderi a sulfatării heparanului, ceea ce duce la o creștere a permeabilității vaselor de sânge.

O întrerupere a membranei bazale in tumorile maligne permite celulelor canceroase să se răspândească în țesutul conjunctiv, vasele de sânge, vasele limfatice și fibrele nervoase.

Adeziunile focale și hemidesmozomii sunt tipuri de joncțiuni celulă-matrice extracelulară care ajută la menținerea celulelor la locul lor în țesut.

Hemidesmozomii sunt o jumătate de desmozom. Acestea sunt structuri de ancorare care se găsesc în epiderm, epiteliul cornean, mucoasa esofagiană, orală și vaginală.

Faldurile membranei celulare bazale sunt invaginări ale membranei celulare care cresc suprafața celulei și facilitează interacțiunea cu proteinele din matricea extracelulară.

Joncțiunile strânse (zonula occludens) formează o barieră între celulele epiteliale, reglând trecerea selectivă a substanțelor.

Zonula adherens sunt joncțiuni de aderență care se găsesc în microdomeniul lateral al celulelor epiteliale. Acestea formează o bandă continuă și sunt prezente în epiteliul simplu columnar.

Desmozomii (macula adherens) sunt joncțiuni de aderență care se găsesc în zone specifice ale suprafeței laterale a celulelor. Sunt mai numeroși în epiteliile stratificate.

Joncțiunile gap permit moleculelor mici să treacă între celulele vecine. Acestea sunt canale formate de proteine de membrană.

Microvilii sunt proiecții digitiforme ale membranei celulare care cresc suprafața de absorbție. Se găsesc în intestinul subțire, celulele ependimare și vezicula biliară.

Stereocilii sunt microvili lungi cu rol receptor. Se găsesc în epididim și urechea internă.

Cilii sunt proiecții mobile ale membranei celulare cu o structură internă complexă. Se găsesc în epiteliul respirator, tubei uterine și căile genitale masculine.

Flagelii sunt proiecții mobile ale membranei celulare care se găsesc la o singură celulă, de obicei spermatozoidul.

Sunt cei mai mici acini, cu formă rotundă și lumen punctiform. Sunt formați doar din celule seroase și se găsesc în glanda parotidă, glande salivare minore și pancreas.

Au o formă ovalară și sunt formați doar din celule mucoase. Au un lumen larg și neregulat, cu nuclei împinși spre polul bazal, aplatizați. Citoplasma lor este clară la HE și prezintă numeroase celule mioepiteliale. Se găsesc în glanda sublinguală, salivare minore, esofag și duoden.

Sunt cei mai mari acini și au o componentă mucoasă centrală, cu un lumen larg și neregulat, și o componentă seroasă periferică, sub formă de semilună. Conțin celule mioepiteliale și se găsesc în glanda submandibulară, faringe și epiglotă.

Sistemul de ducte al glandelor exocrine este responsabil pentru colectarea și transportul secreției. Include ducte intralobulare, interlobulare și principale.

Sunt ducte mici, cu un epiteliu cubic sau columnar simplu, situate în interiorul lobulilor glandelor.

Sunt ducte mai mari, tapetate de un epiteliu columnar simplu, situate între lobuli.

Sunt ducte mari care colectează secreția de la mai multe ducte interlobulare, având un epiteliu simplu columnar, pseudostratificat sau stratificat scuamos.

Celulele își elimină produsul de secreție prin exocitoză, așa cum se întâmplă în glandele salivare și pancreas.

Celulele eliberează produsul de secreție împreună cu o parte din citoplasma apicală. Acest tip de secreție se găsește la nivelul glandei mamare.

Întreaga celulă este eliminată împreună cu produsul de secreție. Acest tip de secreție se găsește în glandele sebacee.

Sunt formate din grupuri de celule secretoare de mucus în grosimea epiteliului pseudostratificat ciliat de tip respirator.

Sunt celule endocrine izolate incluse în epitelii de acoperire sau glandulare, care formează sistemul neuroendocrin difuz și acționează prin mecanism endocrin și paracrin.

Realizează parenchimul glandelor endocrine propriu-zise, cum ar fi hipofiza, epifiza, tiroida, suprarenală, paratiroide și paraganglioni.

Sunt celule specializate în sinteza, stocarea și eliminarea hormonilor steroizi. Au un RE neted foarte bine dezvoltat.

Au un RE rugos bine reprezentat și granulații electronodense cu produși de secreție. Au o citoplasmă slab bazofilă sau cromofobă.

Au un sistem tubulo-vezicular, implicate în asamblarea acidului clorhidric în lumenul glandelor.