Materiale și Compoziții în Cristalizare

Această caracteristică descrie proprietatea unui material de a putea adopta mai multe structuri cristaline, cu geometrie atomică diferită, în funcție de temperatura la care se află.

Un tratament termic al oțelurilor care constă în încălzirea piesei la o temperatură superioară punctului de transformare, urmată de o răcire rapidă, pentru a obține o duritate sporită.

Punctul eutectic reprezintă un punct specific pe o diagramă de fază, unde o fază lichidă se transformă simultan în două faze solide.

Ferrita este o soluție solidă a carbonului în fier alfa.

Oțel carbon Mangle aliat suplimentar cu crom, cupru și potasiu.

Bainita este o structură metastabila în oțel, obținută prin transformarea austenitei la temperaturi intermediare.

Cuprul (5%) este elementul de aliere principal în aliajele de aluminiu din clasa a doua.

Duraluminiul este un aliaj de aluminiu și cupru, cunoscut pentru rezistența sa ridicată și pentru utilizarea sa în aeronave.

Temperatura la care un material amorf trece din stare sticloasa in stare cauciucata.

Temperatura la care un material amorf începe să curgă sub acțiunea unei forțe.

Un material plastic termoset, transparent, durabil, rezistent la impact, folosit la fabricarea CD-urilor.

Un constituent al diagramei Fe-Fe3C (diagrama fier-carbon), obținut prin transformarea eutectoidă, compus din ferită și cementită.

Un constituent al diagramei Fe-Fe3C ( diagrama fier-carbon) care reprezintă o fază chimică, o combinație de fier și carbon (Fe3C).

Un tratament termochimic prin care se imbogățește suprafața metalelor cu azot, pentru a crește duritatea și rezistența la uzură.

Un material ceramic cu o peliculă fină, rezistentă la uzură, folosit ca acoperire pentru a proteja suprafețele metalice.

Un procedeu de îmbinare prin care două materiale cu puncte de topire diferite sunt încălzite la o temperatură ce permite topirea unui material și se formează o legătură la nivel molecular.

Starea de agregare în care particulele sunt complet dezordonate și se mișcă liber, neavând o poziție fixă.

O legătură chimică care se formează între molecule, datorită atracției slabe dintre dipolii temporare. Această legătură este mai slabă decât legăturile ionice sau covalente.

Atomi străini care se înlocuiesc cu atomii din nodurile rețelei, formând o soluție solidă.

O deformare plastică a unui material, care implică mișcarea atomilor dintr-un plan al rețelei cristaline peste altul.

Tipul de germinare în care nucleele cristaline se formează pe suprafețe străine, cum ar fi particulele de impurități.

Un constituent metalografic care solidifică într-un interval de temperatură, nu la un punct specific.

Linia care indică temperatura la care materialul este complet solid în diagrama de echilibru.