Management și performanță

Management și performanță

• Managerii contribuie la performanța de vârf prin comunicare, coordonare și asigurarea înțelegerii și execuției planurilor în organizație.
• Funcțiile principale ale managerilor includ planificarea, organizarea, conducerea, controlul activităților angajaților, și monitorizarea resurselor.
• Managerii au roluri interpersonale (relații, reprezentare), informaționale (colectare, diseminare) și decizionale (alegeri, rezolvare, alocare resurse).
• Rolul unui manager este influențat de poziția sa ierarhică deoarece managerii de vârf iau decizii strategice, iar cei de primă linie se concentrează pe sarcini tehnice.
• Responsabilitățile managerilor includ planificare pe termen lung, analiza mediului, supraveghere, coordonare, și relații cu diverse părți interesate.
• Managerul modern trebuie să fie strateg global, maestru al tehnologiei, comunicator eficient, operator politic și lider inspirațional, adaptabil la schimbări.
• Comunicarea eficientă este esențială pentru alinierea acțiunilor subordonaților cu obiectivele organizaționale, stimulând performanța.
• Managerii utilizează scanarea mediului pentru a adapta strategiile la provocările și oportunitățile generate de factorii externi.
• Aliniera responsabilităților cu funcțiile departamentale sporesc eficiența și contribuția fiecărei unități la strategia generală.
• Procesul decizional managerial este complex din cauza echilibrării mai multor sarcini, a gestionării timpului fragmentat, și a incertitudinii.

Luarea deciziilor manageriale

• Procesul decizional managerial se caracterizează prin complexitate, constrângeri de timp, informații incomplete și necesitatea de a echilibra interesele mai multor părți.
• Deciziile programate sunt de rutină și se bazează pe criterii stabilite, spre deosebire de cele neprogramate, care necesită analiză aprofundată și creativitate.
• Creierul utilizează un sistem reflexiv, logic și deliberat, pentru decizii importante și un sistem reactiv, rapid și intuitiv, pentru situații urgente.
• Sistemul reflexiv este preferabil pentru deciziile importante deoarece permite o analiză atentă și evaluarea implicațiilor pe termen lung.
• Sistemul reactiv este util pentru reacții rapide în situații critice, dar poate fi mai puțin precis pentru deciziile complexe.
• Barierele în luarea deciziilor includ constrângeri de timp, informații incomplete, limitări cognitive, prejudecăți și conflicte interpersonale.
• Prejudecata de confirmare influențează favorizarea informațiilor care confirmă convingerile preexistente, ducând la decizii suboptimale.
• Managerii pot îmbunătăți deciziile prin experiență, euristica, implicarea altora, cercetare bazată pe dovezi și evaluarea critică a datelor.
• Deciziile în grup aduc perspective diverse, creativitate și îmbunătățesc calitatea soluțiilor prin experiențe și cunoștințe variate.
• Capcanele deciziilor de grup includ gândirea de grup, conflicte și dominarea, care pot fi atenuate prin diversitate, avocați ai diavolului și comunicare deschisă.

Istoria Managementului

• Civilizațiile antice au contribuit la management prin inovații în evidență și organizare.
• Sumerienii au dezvoltat scrisul și evidența ce au permis crearea economiilor urbane și a firmelor mici.
• Egiptenii au inițiat specializare și comandă ierarhică.
• Sun Tzu a contribuit cu idei de subdiviziune și ierarhizare.
• Grecii și romanii au creat concepte ale corporațiilor.
• Sumerienii au permis dezvoltarea economiei urbane și înființarea de mici întreprinderi prin introducerea scrisului și a evidenței.
• Egiptenii au făcut progrese în domeniul managementului prin introducerea specializării forței de muncă și a conceptelor de control ierarhic.
• Renașterea italiană a dus la redescoperirea cunoștințelor, apariția tiparului, a conceptului de corporație și a contabilității în partidă dublă.
• Revoluția industrială a necesitat management sistematic pe măsură ce producția s-a extins.
• Adam Smith a promovat diviziunea muncii.
• Frederick Taylor a introdus managementul științific, standardizarea muncii și îmbunătățirea eficienței.
• Henry Gantt și Gilbreth au contribuit și ei la managementul științific.
• Managementul administrativ al lui Henri Fayol și abordarea birocratică a lui Max Weber se concentrează pe organizare și formalizare.
• Mișcarea Relațiilor Umane, influențată de Elton Mayo, a subliniat importanța factorilor umani și atitudinilor angajaților.
• Conceptul despre zona de indiferență a lui Bardnard și soluționarea conflictelor ale lui Follett au apărut.
• Managementul de sistem interacționează cu mediul extern pentru resurse și reacționează la schimbare.
• Abordarea de contingență susține că managementul eficient depinde diversi factori situaționali.

Mediul organizațional

• Mediul extern include factori economici, politici, juridici, tehnologici și socio-culturali care influențează organizațiile.
• Forțe externe includ globalizarea, progresele tehnologice, investițiile străine directe și modificările sociopolitice.
• Structurile organizaționale comune sunt funcționale, divizionare și matriceale, fiecare cu puncte forte și slabe.
• Organizațiile se organizează intern prin adoptarea modelelor flexibile și adaptabile la cerințele externe.
• Alinierea culturii organizaționale cu mediul extern sprijină obiectivele strategice și sporește capacitatea de reacție.
• Cadrul valorilor concurente (CVF) clasifică culturile organizaționale și ajută liderii să alinieze atributele culturale cu obiectivele strategice.
• Dimensiunile interne precum structura și comunicarea influențează capacitatea unei organizații de a răspunde la presiunile externe.
• Structurile organizaționale au evoluat de la forme rigide la forme flexibile pentru adaptabilitate sporită la schimbările tehnologice.
• Structurile descentralizate au o mai mare capacitate de reacție și împuternicire a managerilor locali.
• Tendințele includ inegalitatea socială, tensiunile geopolitice, provocările de mediu și vulnerabilitățile cibernetice.

Etică, responsabilitate și sustenabilitate

• Etica se referă la principiile morale, iar etica în afaceri aplică aceste principii în contextul corporativ.
• Principiile etice includ utilitarismul, universalismul, drepturile, dreptatea, virtutea, binele comun și relativismul etic.
• Etica individuală este motivată de onestitate, integritate, corectitudine și respect, influențate de mediu.
• Conducerea etică asigură transparența, creează încredere și previne scandalurile, fiind vitală pentru succes pe termen lung.
• Etica bazată pe valori se concentrează pe cultură morală și valori internalizate, în timp ce etica bazată pe conformitate se bazează pe reglementări.
• Responsabilitatea socială corporativă (CSR) aduce beneficii organizațiilor prin reputație, loialitate și satisfacție, contribuind la societate.
• Problemele etice includ externalizarea, standardele de muncă, diversitatea, drepturile omului, mita și impactul asupra mediului.
• Organizațiile integrează etica prin formare, coduri de conduită, conducere etică și mecanisme de responsabilizare.
• Tendințele includ atenție sporită acordată hărțuirii, durabilității, diversității și controlului reglementărilor.
• Organizațiile echilibrează profitul și responsabilitatea prin integrarea eticii în strategii și investind în CSR.

Managementul Internațional

• Este esențial să se înțeleagă managementul internațional, deoarece întreprinderile interacționează din ce în ce mai mult cu parteneri străini.
• Factori precum creșterea comerțului și a internetului fac ca înțelegerea managementului internațional să fie esențială.
• Globalizarea a fost determinată de comerțul dintre țări, investițiile străine directe și disponibilitatea pe scară largă a internetului.
• Cadrul cultural al lui Hofstede ajută managerii să evalueze valorile și convingerile, adaptându-și stilurile de conducere.
• Dimensiunile cheie din cadrul cultural al lui Hofstede sunt distanța de putere, individualismul, evitarea incertitudinii și masculinitatea.
• Cadrul GLOBE clasifică societățile în șapte grupuri pe baza similitudinilor culturale.
• Comprehensiunea stereotipurilor evită presupunerile incorecte, iar instituțiile sociale oferă o viziune mai nuanțată a comportamentului.
• Managerii se pot pregăti prin expunerea la informații culturale cheie și implicarea activă în exerciții de învățare culturală.
• Strategiile includ abordarea globală, regională și internațională.
• Modurile comune includ exportul, alianțele strategice, ISF, ect.
• Born globals sunt companii ce integrează piețele internaționale de la bun început.

Antreprenoriat

• Oamenii devin antreprenori pentru profit, independență, satisfacție personală, și stilul de viață dorit.
• Tipurile sunt clasici, microprenori, multiprenori, intraprenori.
• Antreprenorii de succes sunt ambițioși, independenți, încrezători în sine, creativi, energici, dedicați.
• Ei exprimă nevoie de realizare și își asumă riscuri moderate.
• Întreprinderile mici reprezintă peste 99% din totalul întreprinderilor angajatoare.
• Primii pași sunt identificarea unei nevoi de piață, alegerea unei structuri de afaceri.
• Provocări sunt implicarea în fiecare aspect al operațiunilor, angajarea și păstrarea personalului cheie, resursele limitate.
• Avantaje sunt operațiuni eficiente datorită structurilor simplificate, flexibilitate în a răspunde la schimbările pieței.
• SBA oferă sprijin federal prin garantarea împrumuturilor, servicii de asistență.
• Tendințe includ schimbările demografice, progresele tehnologice (în special bazate pe internet) și schimbările în comportamentul consumatorilor.
• Inovarea este esențială pentru antreprenoriat, implică dezvoltarea de noi produse/servicii ce răspund la nevoi în moduri unice.
• Antreprenorii gestionează riscurile prin efectuarea de studii de piață aprofundate, planuri detaliate și valorificarea resurselor.