Untitled

Proiecte politice în secolul XVIII și în prima jumătate a secolului XIX

• În secolul al XVIII-lea, dominația otomană asupra Moldovei și Țării Românești s-a accentuat prin regimul fanariot, impus în 1711 în Moldova și 1716 în Țara Românească.
• În Transilvania, regimul habsburgic s-a instaurat în 1699.
• În perioada fanariotă, autonomia țărilor române a fost diminuată, domnitorii fiind străini (majoritatea greci).
• Constantin Mavrocordat a realizat reforme sociale în Moldova și Țara Românească, desființând dependența țăranilor de pământ și transformându-i în clăcași.
• Termenul "clăcași" se referă la țăranii fără pământ, dar liberi.
• Mavrocordat a introdus, de asemenea, remunerarea funcțiilor.
• Alexandru Ipsilanti, un alt domnitor fanariot, a domnit în Țara Românească și a realizat reforme în învățământ, fondând Academia Domnească de la Sfântul Sava.
• "Pravilniceasca condică" a fost elaborată fiind un cod de legi.
• Boierii din Țara Românească și Moldova au înaintat memorii marilor puteri (Imperiul Habsburgic, Prusia, Rusia) pentru a solicita sprijin în rezolvarea problemelor țărilor române.
• Memoriile boierești reprezentau proiecte politice de modernizare pentru țările române.
• În 1772, boierii din Moldova și Țara Românească au cerut marilor puteri înlăturarea domnitorilor fanarioți, revenirea la domniile pământene, respectarea autonomiei și unirea celor două țări sub protecția Austriei, Prusiei și Rusiei.
• În 1791, boierii din Țara Românească au cerut Austriei și Rusiei înlăturarea domnitorilor fanarioți, revenirea la domniile pământene, respectarea autonomiei și neutralitatea țării sub protecția Austriei și Rusiei.
• În 1802, boierii din Moldova au cerut lui Napoleon Bonaparte înlăturarea domniilor fanariote, revenirea la domniile pământene și respectarea autonomiei.
• Revoluția din 1821, condusă de Tudor Vladimirescu în Țara Românească, urmărea înlăturarea domniilor fanariote.
• "Proclamația de la Padeș" și "Cererile norodului românesc" au apărut în timpul revoluției.
• "Cererile norodului românesc" solicita reorganizarea țării, numirea în funcții după merit, libertatea comerțului și înființarea armatei naționale.
• Regimul fanariot a fost înlăturat în urma revoltei, revenind la domniile pământene.
• Proiectul de constituție din 1822, redactat de Ionică Tăutu, se numea "Constituția cărvunarilor".
• "Constituția cărvunarilor" prevedea limitarea puterii domnitorului prin crearea unui sfat obștesc și o separare a puterilor în stat.
• Prin tratatul de la Adrianopole din 1829, s-a instituit protectoratul Rusiei asupra Țării Românești și Moldovei, care se aflau sub suzeranitate otomană.
• În perioada ocupației rusești, au intrat în vigoare Regulamentele organice în Țara Românească și Moldova (1831-1832).
• După Regulamentele organice, a apărut "Partida națională" în Țara Românească, condusă de Ion Câmpineanu.
• În 1838, Ion Câmpineanu a redactat două proiecte politice: "Act de unire și independență" și "Osăbitul act de numire a suveranilor români".
• "Act de unire și independență" cerea unirea și independența.
• "Osăbitul act de numire a suveranilor români" cerea monarhie ereditară, înlăturarea suzeranității otomane și a protectoratului rusesc, și unirea principatelor.
• În Transilvania, românii luptau pentru drepturi politice egale cu maghiarii, sașii și secuii, înaintând memorii curții de la Viena.
• "Supplex Libellus" (1744) redactat de Ion Inochenție Micu, cerea drepturi pentru români.
• "Supplex Libellus Valachorum" (1791), redactat de Școala Ardeleană, cerea drepturi pentru români.
• În 1848, revoluțiile din Moldova, Țara Românească și Transilvania au generat documente programatice cu revendicări din perioada anterioară.
• "Petițiunea Națională" din Transilvania, redactată de Simion Bărnuțiu, cerea egalitatea națiunii române cu celelalte, independența națiunii și desființarea iobăgiei fără despăgubire.
• "Petițiunea proclamațiune" din Moldova, redactată de Vasile Alecsandri, cerea funcții acordate după merit, reforma învățământului și îmbunătățirea situației țăranilor.
• "Proclamația de la Izlaz" din Țara Românească, redactată de Ion Heliade Rădulescu, cerea domnitor ales pe cinci ani, respectarea autonomiei și împroprietărirea țăranilor prin despăgubire.
• Alte programe ale revoluției cereau unirea Moldovei cu Țara Românească și obținerea independenței față de Imperiul Otoman.

Constituirea Statului Român Modern (Unirea Principatelor Române din 1859)

• După revoluțiile din 1848, mulți revoluționari români au plecat în exil și au militat în străinătate pentru unirea românilor.
• Au făcut cunoscută problema românească în Franța, Anglia, statele italiene, Prusia.
• Între 1853-1856 a avut loc Războiul Crimeei între Rusia și Imperiul Otoman, în care Austria, Franța, Anglia, Prusia și Sardinia au luptat de partea Imperiului Otoman.
• La congresul de pace de la Paris din 1856, problema românească a fost dezbătută, Franța susținând unirea principatelor.
• Tratatul de la Paris din 1856 prevedea desființarea protectoratului Rusiei asupra principatelor și introducerea garanției colective a celor 7 mari puteri.
• Cele 7 mari puteri erau Imperiul Otoman, Rusia, Austria, Prusia, Franța, Anglia, Sardinia. Tratatul de la Paris menținea suzeranitatea otomană și Rusia ceda Moldovei partea de sud a Basarabiei.
• S-a hotărât convocarea unor adunări ad-hoc consultative pentru a face propuneri privind organizarea principatelor.
• Adunările ad-hoc din 1857 au întocmit rezoluții prin care cereau unirea Moldovei și a Țării Românești într-un singur stat, condus de un prinț străin dintr-o dinastie domnitoare în Europa, cu moștenitori crescuți în religia ortodoxă, și respectarea autonomiei.
• În 1858, cele șapte mari puteri garante au adoptat Convenția de la Paris, care avea rol de constituție pentru principate.
• Convenția de la Paris prevedea unirea parțială a principatelor sub numele de "Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei" cu alegeri separate pentru domnitor, guverne separate, adunări separate, dar cu două instituții comune: Comisia Centrală de la Focșani și Înalta Curte de Casație și Justiție.
• În ianuarie 1859 a avut loc alegerea domnitorilor, Alexandru Ioan Cuza fiind ales în Moldova pe 5 ianuarie și în Țara Românească pe 24 ianuarie.

Consolidarea statului român modern în timpul lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866)

• Alexandru Ioan Cuza a avut trei obiective majore: recunoașterea pe plan extern a dublei sale alegeri, unificarea deplină a principatelor și realizarea unor reforme de modernizare.
• În 1861, la conferința de la Constantinopol, marile puteri au acceptat unirea, însă doar pe perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza.
• Pe plan intern, Alexandru Ioan Cuza a unificat armata, serviciile vamale, telegraful, poșta, iar București a devenit capitală.
• În 1862, s-a creat un singur guvern și o singură adunare legislativă.
• Alexandru Ioan Cuza a luat măsuri pentru modernizarea țării, cu accent pe situația țăranilor și împroprietărirea lor cu pământ.
• În perioada respectivă, existau două grupări politice: gruparea conservatoare și gruparea liberală.
• Gruparea conservatoare reprezenta marii proprietari de pământ și nu susținea împroprietărirea țăranilor.
• Gruparea liberală reprezenta burghezia și susținea împroprietărirea țăranilor.
• În 1863, Mihail Kogălniceanu a fost numit prim-ministru, iar în timpul guvernului său s-au luat următoarele reforme: Legea secularizării averilor mănăstirești și Reforma agrară.
• În decembrie 1863, a apărut legea secularizării averilor mănăstirești, prin care pământurile mănăstirilor au devenit proprietatea statului.
• În 1864, Mihail Kogălniceanu a înaintat un proiect de reformă agrară, dar adunarea legislativă, dominată de conservatori, l-a respins.
• Alexandru Ioan Cuza a dizolvat adunarea și a elaborat Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris, care creștea puterea domnitorului.
• În august 1864, noua adunare legislativă a adoptat legea rurală, prin care țăranii au fost împroprietăriți cu pământ, dar trebuiau să plătească o despăgubire pe 15 ani și nu puteau vinde pământul timp de 30 de ani.
• În 1864, a apărut legea instrucțiunii publice, prin care învățământul primar devenea obligatoriu și gratuit.
• În timpul lui Cuza, au apărut Universitatea de la Iași (1860) și Universitatea de la București (1864).
• În 1864 a fost adoptat Codul Civil.
• Prin Codul Civil s-a introdus căsătoria civilă și divorțul civil.
• Alexandru Ioan Cuza a fost obligat să abdice în 1866 de către o coaliție formată din conservatori și liberali radicali, numită "Monstruoasa coaliție".

Consolidarea statului român modern în timpul lui Carol I (1866-1914)

• După abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza, oamenii politici români au acționat pentru aducerea pe tron a unui prinț străin.
• I.C. Brătianu a avut un rol important în aducerea pe tron a lui Carol de Hohenzollern, care a depus jurământul de credință față de țară pe 10 mai 1866.
• În timpul lui Carol I, România a continuat să se modernizeze.
• În 1866 a fost adoptată prima constituție a României, iar numele oficial al țării a devenit România.
• Au apărut primele partide politice: Partidul Național Liberal (1875) și Partidul Conservator (1880).
• Partidul Național Liberal reprezenta interesele burgheziei și avea ca obiective dezvoltarea industriei naționale, garantarea libertăților și a drepturilor cetățenești și lărgirii dreptului de vot.
• Reprezentanți ai Partidului Național Liberal: I. C. Brătianu, Dimitrie A. Sturdza, C. A. Rosetti, Mihail Kogălniceanu.
• Partidul Conservator reprezenta interesele marilor proprietari de pământuri și susținea o modernizare treptată a societății.
• Reprezentanți ai Partidului Conservator: Lascăr Catargiu, P. P. Carp, Titu Maiorescu.
• A apărut Banca Națională a României în 1880.
• S-au pus bazele academiei române (inițial numită Societatea Literară Academică).
• S-au luat măsuri pentru dezvoltarea învățământului în timpul ministeriatului lui Spiru Haret.
• Cea mai mare realizare a lui Carol I a fost obținerea independenței, în urma Războiului de Independență (1877-1878) împotriva Imperiului Otoman, alături de Rusia.
• În 1881, România a devenit regat, iar Carol I a devenit rege.

Consolidarea statului român în timpul regelui Ferdinand. Constituirea României Mari

• În timpul Primului Război Mondial (1914-1918), România a intrat în război în 1916 de partea Antantei (Franța, Anglia, Rusia) împotriva Austro-Ungariei, Germaniei și Bulgariei, cu scopul de a obține teritoriile românești aflate sub stăpânire străină.
• Factorii care au favorizat realizarea Marii Uniri: Victoria Antantei în război, destrămarea Imperiului Austro-Ungar si Destrămarea Imperiului Rus.
• Basarabia, aflată sub stăpânire rusească, și-a proclamat autonomia în 1917, în contextul revoluției bolșevice.
• A fost creat un organism de conducere numit "Sfatul Țării", condus de Ion Inculeț.
• Basarabia și-a proclamat independența, dar a cerut ajutorul României împotriva armatei ruse, iar armata română a intrat în Basarabia.
• La 27 martie 1918, Sfatul Țării a hotărât unirea Basarabiei cu România.
• Bucovina, aflată sub stăpânire austro-ungară, și-a proclamat autonomia în contextul destrămării Imperiului Austro-Ungar.
• Consiliul Național, condus de Iancu Flondor, a fost creat pentru a conduce Bucovina.
• Ucraina dorea să anexeze Bucovina, motiv pentru care a fost cerut ajutorul României.
• La 15 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei a votat unirea Bucovinei cu România.
• Transilvania, aflată sub stăpânire austro-ungară, a respins ideea de federalizare propusă de împărat.
• Consiliul Național Român, alcătuit din reprezentanți ai Partidului Național Român și Partidului Social Român, a organizat Adunarea Națională la Alba Iulia la 1 decembrie 1918.
• 1227 de delegați din toată Transilvania au votat unirea Transilvaniei cu România, act declarat de Vasile Goldiș.
• Până la unirea efectivă cu România, conducerea Transilvaniei a fost asigurată de un consiliu condus de Iuliu Maniu.
• Unirea din 1918 a fost recunoscută pe plan internațional la Conferința de pace de la Paris (1919-1920).
• Prin Tratatul de la Trianon, Ungaria a recunoscut unirea Transilvaniei cu România.
• Prin Tratatul de la Saint Germain, Austria a recunoscut unirea Bucovinei cu România.
• Rusia nu a recunoscut unirea Basarabiei cu România.
• În 1922, regele Ferdinand și regina Maria au fost încoronați la Alba Iulia ca regi ai României Mari.
• Consecințele Marii Uniri au fost creșterea teritoriului, a populației și a ritmului de dezvoltare a țării.