Litiaza Veziculei Biliare - Notes

Litiaza veziculară este o afecțiune caracterizată prin formarea de pietre (calculi) în vezica biliară. Această afecțiune este prezentă la aproximativ 10-20% din populația emisferei vestice, cu o incidență mai scăzută în Africa și Orientul Îndepărtat.

Aproape 80% din calculii veziculari sunt formați dintr-un amestec divers din care fac parte pigmenți biliari, proteine, mucus și calciu.

Deși calculii colesterinici puri sunt rari, principalele cauze ale litiazei veziculare sunt tulburările metabolice care afectează raportul dintre componentele biliare.

Prezența infecțiilor în vezica biliară favorizează tulburarea raportului colesterol/acizi biliari și astfel favorizează apariția litiazei.

Un obstacol la nivelul sifonului vezicular (așa numitul canal prin care se goleste vezica biliară) poate bloca evacuarea continutului și poate duce la litiaza.

Simptomele litiazei veziculare încep cu tulburări dispeptice care pot dura ani de zile (15-20 ani).

În litiaza veziculară, faza tulburărilor dispeptice se caracterizează prin disconfort digestiv după mâncare, balonare, flatulență, greață și astenie.

Faza dispeptica poate lipsi în litiaza veziculară, iar calculii pot fi descoperiți accidental.

O afecțiune care afectează vezica biliară, caracterizată prin prezența pietrelor în vezică. Această afecțiune poate fi asimptomatică sau poate provoca durere severă, cunoscută sub numele de colică biliară.

Un set de trei afecțiuni care apar adesea împreună: litiază veziculară, hernie hiatală și diverticuloză colică.

Inflamația acută a vezicii biliare, cauzată de o obstrucție a canalului biliar. Simptomele includ durere severă, febră și greață.

Această metodă de diagnosticare permite examinarea vezicii biliare și a altor organe interne, ajutând la identificarea pietrelor și a altor anomalii.

Intervenția chirurgicală reprezintă cel mai frecvent tratament pentru litiază veziculară, chiar și în formele asimptomatice.

O metodă neinvazivă, sensibilă și specifică pentru depistarea litiazei veziculare. Oferă o imagine detaliată a colecistului și a căilor biliare. Poate identifica forma, volumul, pereții și conținutul colecistului, precum și numărul și dimensiunea calculilor.

O radiografie a abdomenului pentru a detecta calculi radiopaci. Aceasta poate furniza informații despre locația, dimensiunea și forma calculilor.

O analiză de sânge care poate identifica creșterea numărului de leucocite, un indicator al unui proces acută sau al unor complicații.

Valoarea poate indica o suferință hepatică, cauzată de litiaza biliară sau de alte afecțiuni. Este important să se măsoare atât bilirubina totală, cât și fracționată.

Nivelurile crescute ale acestor enzime hepatice pot indica o suferință hepatică preexistentă sau consecutivă litiazei biliare.

O procedură minim invazivă utilizată pentru îndepărtarea vezicii biliare, având o serie de avantaje, cum ar fi o spitalizare scurtă și o recuperare rapidă.

Metoda clasică de intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea vezicii biliare, utilizată în cazurile în care colecistectomia laparoscopică nu este posibilă.

O procedură excepțională utilizată la pacienții cu probleme de sănătate grave, care implică drenarea externă a vezicii biliare.

Un tratament medicamentos utilizat în cazurile de calculi biliari, ce poate include: cefuroxim, metronidazol, ampicilină, clindamicină și aminoglicozide.

Metode neablative pentru tratarea calculilor biliari, care pot include disoluția chimică, litotriția extracorporeală și lithoextracția percutanată, dar pot fi mai puțin eficiente.

O procedură medicală care implică îndepărtarea calculilor biliari din vezica biliară sau din conductele biliare.

Tehnica chirurgicală care se realizează prin incizii mici și uilizează instrumente speciale și o cameră pentru a vizualiza organele interne.

O procedură medicală prin care se obtin imagini ale sistemului biliar, se poate realiza intraoperator sau ca o procedură separată.

Durerea este intensa, cu perioade de agravare pe un fundal de durere constanta. Apare in partea dreapta a abdomenului, sub coaste, si se poate extinde catre stomac si la umarul drept sau varful omoplatului drept. Bolnavul este agitat, iar greata si varsaturile pot fi prezente.

Forma cronica a colecistitei, care poate sa apara dupa episoade repetate de colecistita acuta. Vezica biliara se poate ingrosa, reduce in dimensiune sau forma, uneori formandu-se un chist plin cu mucus.

Calculi biliari cu diametrul mai mic de 3 mm, care pot provoca icter, inflamatia pancreasului, îngroșarea bilei, infectie a cailor biliare.

Calculi biliari cu diametrul de la 3 la 5 mm, care se blocheaza in canalul vezicii biliare, ducând la o umflare a vezicii (hidrops) si poate provoca o infectie a vezicii (hidro-piocolecist). Poate aparea o umflare a vezicii care se umfla si se dezumfla periodic (hidrops intermitent).

Calculi biliari care se formeaza in interiorul unui canal biliar, provocand icter mecanic (ingalbenirea pielii), infecție a cailor biliare si poate bloca curgerea bilei in intestin.

O perforare a vezicii biliare poate conduce la scurgeri de bila in : canale biliare (hepatic comun, coledoc), intestin (duoden, colon transvers, stomac) sau cavitatea abdominala. Aceasta poate provoca icter, blocaj intestinal, infecții, peritonita biliara, etc.

O forma a bolii in care nu sunt prezente simptome, deși sunt prezente calculi biliari.