Istoria Psihologiei Generale

Claritatea definirii obiectului Psihologiei și a metodei este principala virtute a behaviorismului.

Relatarea verbală este o cale sigură spre suflet la behavioristi.

Conditionarea ontogenetică, principiul cauzal hotărâtor în știința comportamentului a fost receptată și promovată cu entuziasm de generațiile tinere de psihologi.

Care este contigenta corecta:

Definind trei afecte fundamentale, - dorința, satisfacția – insatisfacția și pasiunea, Spinoza identifică și o bază generică a lor, „puterea sufletească”, constand în:

Opera lui Aristotel „De anima” este remarcabilă prin afirmarea unității funcțiilor spirituale și vitale: sufletul este acea formă (calitate, însușire) a substantei (corpului) care îndeplinește funcții vitale:

Trecerea de la gândirea scholastică la metoda științifică înseamnă pentru Psihologie:

În „Despre viețile și doctrinele filozofilor”, Diogene Laertios dedică cel mai amplu capitol lui:

Anul apariției primului tratat de Psihologie, având în titlu chiar acest termen:

În școala filosofică indiană Vedanta (apărută după Vede și Upanisade și promovând un idealism obiectiv), Eu-l autentic, este o conștiință intuitivă a unității Subiect – Obiect numită:

Distincția „conștiință a obiectului” și „conștiință de sine” a fost o problemă epistemologică formulată pentru prima dată la:

Concilierea lui Platon cu Aristotel și Biblia a insemnat pentru Psihologie o investire a omului cu responsabilitatea actului de voință. Cine a realizat această remarcabilă interpretare valabilă și în Psihologia actuală?

În privința localizării organice a psihicului, R.Descartes indică:

Trecerea de la gândirea scolastica la metoda științifică inseamna pentru Psihologie:

Celebrul tratat al lui Descartes „Discurs despre metodă” reprezintă o împotrivire față de cunoștințele dogmatice, promovând îndoiala ca negare și izvor al certitudinii. Anul apariției acestui remarcabil tratat este:

Ideea de „om natural”, cel mai solid argument pentru libertatea persoanei, potențial ce se dezvolta prin largirea si aprofundarea cunoașterii, a fost enuntata si argumentata de:

Hipocrate si Galen, medici celebrii ai antichitatii, la o distanta in timp de aproape 600 de ani (primul e nascut in 460 i.e.n., iar al doilea in 131 e.n.) au explicat temperamentul, cea mai expresiva forma a psihicului, prin dominanta umorilor. Care dintre ei a afirmat cerebrocentrismul?

Roger Bacon (1210 – 1294), profesor la Universitatea Oxford, a incercat sa reformeze gandirea stiintifica, opunand scolasticii observarea naturii. Renasterea se impune prin caracterul laic al gandirii si recunoasterea dreptului natural al omului la fericire si ratiune nelimitata. Bacon abordeaza operational aceasta reforma: el defineste deformarile generatoare de erori ce tin atat de individ, cat si de societate. Cum defineste el prestigiul istoric al teoriilor:

Sintagma “organism care gândește” este înlocuita de Thomas d'Aquino (1227 – 1274) cu conceptul:

La un interval de 12 secole, Augustinus si Descartes abordeaza problema relatiei suflet – corp. Care dintre cei doi defineste viata ca efectul fuziunii dintre suflet si corp, iar baza vietii spirituale ca vointa?