Glanda Tiroidă - Funcții și Structură

O proteină de transport care leagă tiroxină și retinol.

Reglarea metabolismului, creşterea consumului de energie şi oxigen.

Creşte efectul catecolaminelor, frecvenţa cardiacă, volumul bătaie şi contractilitatea.

Degradare enzimatică la nivelul ficatului, eliminare prin secreţia biliară.

Acțiune sinergică cu hormonul de creștere (GH) pentru stimularea creșterii osoase și a dezvoltării nervoase.

Glandă endocrină responsabilă de reglarea metabolismului.

Țesuturi secretoare ale tiroidei, conținând hormoni tiroidieni (T3 și T4) stocați în coloid.

Hormoni implicați în reglarea metabolismului.

Hormon produs de celulele parafoliculare al glandei tiroide, reglează calciul.

Hormon eliberator de tirotropină, stimulează eliberarea TSH.

Hormonul de stimulare tiroidiană, stimulează sinteza de hormoni tiroidieni.

Stocați în coloid, sub formă legată de tiroglobulină, pentru rezerve mari.

Majoritatea hormonilor circulă legați de proteine plasmatice (TBG).

Participă la reglarea metabolismului glucozei, proteinelor și lipidelor. Cresc utilizarea glucozei, inhibă captarea glucozei și stimulează glicogenoliza.

În funcție de concentrația de glucoză din sânge, pot avea efect catabolic (descompun proteinele) sau anabolic (stimulează sinteza proteinelor).

Stimulează lipoliza (descompunerea grăsimilor) și preluarea colesterolului LDL.

Sunt organe pereche, situate în zona anterioară a rinichiului.

Reprezintă porțiunea externă a glandei suprarenale și este împărțită în trei zone: glomerulară, fasciculară și reticulară.

Reprezintă regiunea centrală a glandei suprarenale.

Hormonii mineralocorticoizi (ex. aldosteron) cu rol în balanța electrolitică și reglarea presiunii sângelui.

Hormoni glucocorticoizi (ex. cortizol) cu rol în reglarea metabolismului și hormoni sexuali.

O clasă de hormoni steroizi, produși de cortexul suprarenal, care au efecte multiple asupra metabolismului, imunității și răspunsului inflamator.

Stimulează gluconeogeneza, crește rezervele de glicogen, glicemia, lipoliza, au efect catabolic, inhibă secreția de ACTH, facilitează excreția apei, blochează răspunsul inflamator, suprimă sistemul imun, stimulează secreția de acid gastric.

O clasă de hormoni steroizi produși de cortexul suprarenal, care reglează balanța electrolitică, în special a sodiului și potasiului.

Stimulează reabsorbția Na, excreția K și excreția ionilor de H. Este esențial pentru menținerea presiunii sanguine și volumului lichidului extracelular.

Un sistem hormonal care reglează presiunea arterială și volumul lichidului extracelular. Renina acționează asupra angiotensinogenului, generând angiotensină II, care stimulează secreția de aldosteron.

Norepinefrina și epinefrina, hormoni produși de medulosuprarenală, cu roluri importante în răspunsul la stres și în controlul tensiunii arteriale.

Hormonul principal produs de medulosuprarenală, cu efecte multiple asupra metabolismului, sistemului cardiovascular și sistemului nervos.

Un alt hormon produs de medulosuprarenală, cu efect dominant la balene, galinacee și în țesutul fetal.

CBG (transcortină) leagă 75% din cortizol și 10% din aldosteron, albumina leagă 15% din cortizol și 50% din aldosteron.

Hormonii steroizi se detașează de proteinele transportatoare și traversează membrana celulară liberă

Receptorii pentru hormonii steroizi se află în citoplasmă.

Stimulează gluconeogeneza, cresc glicemia, inhibă preluarea glucozei de către țesuturi, cresc lipoliza și redistribuirea lipidelor, inhibă sinteza proteică, cresc catabolismul proteic, suprimă sistemul imun.

Secreția este reglată de hipotalamus prin CRH, care stimulează secreția de ACTH de către hipofiză.

Glucocorticoizii inhibă sinteza proteică și cresc catabolismul proteic, ducând la eliberarea aminoacizilor pentru gluconeogeneză.

Pierderea masei musculare și osoase, creșterea cantității de azot în urină, diabet steroid.

Glucocorticoizii inhibă răspunsul inflamator prin prevenirea dilatării vaselor, extravazării fluidelor, migrării leucocitare.

Scăderea concentrației plasmatice de glucoză și stările de stres stimulează secreția de catecolamine.

Celulele cromafine sunt celulele secretoare ale medulosuprarenalei, responsabile de sinteza și eliberarea catecolaminelor.

Celulele cromafine sunt stimulate de acetilcolină pentru sinteza și eliberarea catecolaminelor.

Catecolaminele sunt sintetizate din tirozină sau fenilanalină, având ca produs intermediar dopamina.

Catecolaminele acționează asupra receptorilor adrenergici α (1 și 2) și β (1 și 2).

Epinefrina este mai potentă decât norepinefrina și are un rol mai important în activarea receptorilor β2, crescând glicemia și mobilizând energia.

Catecolaminele cresc glicemia prin stimularea glicogenolizei și gluconeogenezei în ficat, stimularea glicogenolizei în mușchi și inhibarea secreției de insulină.

Catecolaminele stimulează lipoliza, crescând concentrația plasmatică de acizi grași liberi. Acest efect este potențat de glucocorticoizi.