Geomorfologie și procesele sale

Procesul de concentrare a apei din precipitații pe trasee lineare de pe versanți cu o viteză mare, erodând materialele și transportându-le.

Porțiunea de teren mai înaltă din valea unui curs de apă, inundată doar în timpul viiturilor.

Acțiunea apei din ploaie și topirea zăpezii asupra solului sau rocilor, dislocând și deplasând materialele.

Depunerea materialelor transportate de apă în albia râului sau la gura de vărsare, când energia apei este insuficientă pentru a le transporta.

Procese mecanice prin care apa râului, încărcată cu aluviuni, erodează patul albiei și malurile.

Zona din care o placa tectonica se scufunda sub alta, dând naștere cutremurelor si muntilor vulcanici.

Deplasarea brusca a rocilor si stancilor cauzata de gravitatie. Exista mai multe tipuri, precum prabusiri individuale, in masa sau alunecari.

Deplasarea în jos a maselor de sol sau rocă pe versant, sub acțiunea gravitatiei, cu viteze variabile.

Partea cea mai joasă a văii prin care curge apa permanent sau cea mai mare parte a anului, asigurând curgerea nestingherită a apei.

Sisteme din scoarța terestra care se reflectă in contururile terenului, rezultate din geneza și evoluția sa. Pot fi pozitive (munți, dealuri) sau negative (crater, dolină).

Procesul lent de comprimare a depozitelor groase sau rocilor afânate, sub acțiunea gravitatiei și circulația apei.

Metoda care utilizează schițe panoramice pentru a reprezenta schematic elementele caracteristice ale reliefului. Folosește culori și zone pentru a indica formațiuni geologice și elemente semnificative din peisajul geografic (cum ar fi localități, zone cu anumite tipuri de vegetație).

Metoda care facilitează reprezentarea sintetică a caracteristicilor reliefului (forma, trepte) pe anumite direcții, corelând aceste informații cu date geologice. Se pot realiza diverse tipuri de profile, fiind o metodă importantă în cercetarea geomorfologică.

Metoda care se bazează pe observații, măsurători și comparații efectuate in teren. Localizează pe hărțile topografice formele de relief și procesele actuale, marcându-le cu semne specifice și zone. Cartarea este însoțită de descrieri detaliate. Rezultatele conduc la hărți geomorfologice generale sau specializate (ex. hărți de terase, hărți de procese de modelare).

Metoda folosită în cercetările de teren, având un caracter rapid. Are ca scop să pună în evidență trăsăturile generale ale reliefului, reflectând aspecte morfografice sau morfometrice, inclusiv trepte de relief cu semnificație aparte.

Metoda aplicată pentru înregistrarea unor detalii specifice din anumite sectoare. Utilizează pentru a evidentia configuraţia unor forme de relief, prezentând deschiderile în diverse depozite.

Forma de relief negativă, creata prin siroire, care precede torentul. De obicei are dimensiuni mari (sute de metri), lăţime de mai mulţi metri şi adâncime care depășește frecvent câțiva metri. Eroziunea unui ogas poate afecta straturile de sub sol.

Ramura geomorfologiei care studiază relieful format de factorii externi, cum ar fi apa, gheața și vântul, prin procesele de eroziune și acumulare.

Mișcări majore ale scoarței terestre care apar în zonele de coliziune a plăcilor tectonice. Aceste mișcări duc la cutări, deformarea rocilor și formarea munților.

O suprafață plană, situată la o înălțime relativă față de albia unui râu, care reprezintă un fosil al albiei unui râu, formată prin eroziunea și retragerea apei.

Ramura geomorfologiei genetice care studiază relieful creat de factorii interni, în special mișcările tectonice, care pot genera munți, depresiuni și alte forme de relief.

Deplasarea lentă, dar continuă, a solului sau a depozitelor de pe versanți, cauzată de înghețarea și dezghețarea apei în sol. Este un proces tipic zonelor alpine.

Stratul de rocă alterată de procesele de meteorizare (fizică și chimică). Se formează pe suprafețe orizontale sau cvasiorizontale.

Procesele de eroziune ale solului, cauzate de curgerea apei pe un versant, ce pot duce la formarea de șanțuri, râuri, vai și alte caracteristici ale reliefului.

Depozite formate in regiunile temperate oceanice cu un climat umed și moderat termic, cu o vegetație bogată, ce conduc la alterarea rocilor și formarea unui depozit bogat in argile de tip caolin, hidroxizi de fier și aluminiu. Grosimea poate ajunge până la 2 metri.

Specific regiunilor temperate continentale, cu un climat arid spre interiorul continentelor, cu ierburi dominante și variații termice semnificative între sezoane. Se caracterizează prin dezagregare prin îngheț-dezgheț și insolatie, precum și alterare în anotimpurile de tranziție. Formarea argilei de tip ilit sau montmorilonit, cu acumulare de carbonati de calciu și magneziu la bază.

Formați în deserturile tropicale, cu clima aridă, caldă, cu precipitații rare. Dezagregarea prin insolatie și cristalizare sunt esențiale. Materialele rezultate sunt colțuroase, formând mari de pietre sau câmpuri de nisip. Alterarea este nesemnificativa, cu formarea de cruste de sare în microdepresiuni.

Depozite specifice regiunilor subtropicale, pe rocile calcaroase, cu un climat cu două sezoane distincte (iarna ploioasă și racoroasă, vara uscată și caldă). Vegetația este dominată de arbuști, favorizând alterarea și formarea unui sol specific.

Procesul de descompunere fizică a rocilor, fără schimbarea compoziției chimice. Se produce prin factorii meteorologici: îngheț-dezgheț, insolatie, vânt.

Procesul chimic prin care mineralele din roci sunt transformate în substanțe noi. Se produce prin apa, oxigenul și dioxidul de carbon din atmosferă.

Un tip de argilă formată în regiunile temperate, cu un climat umed și moderat termic.

Un tip de argilă format în regiunile temperate continentale, cu climat arid și variații termice importante.

O formațiune de carbonat de calciu și magneziu, care se acumulează la baza depozitelor carbonato-sialitice.

Acumulare de saruri sub forma de cruste, în special în zonele deșertice calde și aride.